DECIZIA nr. 125 din 12 februarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă" din cuprinsul dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepție ridicată de Gheorghe Murgoci în Dosarul nr. 898/121/2020 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.175D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, apreciază că dreptul de acces la justiție este asigurat atât prin raportare la momentul la care curge termenul de contestare a măsurilor vizate de dispozițiile criticate, cât și prin raportare la durata termenului rezonabil de contestare a acestuia, în condițiile în care această reglementare este clară și predictibilă pentru orice observator obiectiv și rezonabil.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 18 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 898/121/2020, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Murgoci într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei dispoziții/decizii a angajatorului, cauză aflată în etapa procesuală a apelului.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care sintagma „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă“ din cuprinsul dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 se interpretează în sensul comunicării măsurii adoptate de angajator, altfel decât în scris.
punctul 6.
Acesta arată, în esență, că dispozițiile atacate acordă posibilitatea angajatorului de a nu comunica în scris măsurile/modificările contractului individual de muncă simultan cu curgerea termenului de contestare a măsurii astfel adoptate, fiind astfel încălcate prevederile art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare din Constituție, pe motiv că îi este îngrădit dreptul de a cunoaște măsurile ce îl privesc și de a avea o cale de acces eficientă în vederea analizării legalității și temeiniciei acestora de către o instanță de judecată.
punctul 7.
Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare nu impun existența unei comunicări formale scrise ca punct de plecare pentru curgerea termenului de exercitare a dreptului la acțiune în justiție. De asemenea, susține că aceste împrejurări referitoare la modalitatea de comunicare, în vederea determinării momentului de la care începe să curgă termenul de contestare, sunt chestiuni de fapt, ce trebuie să facă obiectul probațiunii și aprecierii instanțelor de judecată, iar nu o chestiune de constituționalitate a textului legal.
punctul 8.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea constată însă că, în realitate, criticile formulate privesc doar sintagma „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă“ din cuprinsul dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, astfel că doar aceasta urmează să fie supusă controlului de constituționalitate. Dispozițiile art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 au următorul conținut: „Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează: a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă;“.
punctul 12.
Prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate au fost abrogate prin art. I din Legea nr. 269/2021 pentru modificarea Legii dialogului social nr. 62/2011 și a Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1076 din 10 noiembrie 2021, însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, care continuă să își producă efectele în cauza dedusă judecății.
punctul 13.
Autorul excepției consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 24 - Dreptul la apărare.
punctul 14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit de modalitatea de informare a angajatului cu privire la măsura luată de angajator, respectiv de posibilitatea informării verbale în detrimentul notificării (informării) scrise, precum și cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de exercitare a dreptului la acțiune în instanță, aspecte prevăzute de dispozițiile art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011.
punctul 15.
De asemenea, nemulțumirea autorului excepției de neconstituționalitate derivă din comparația a două reglementări paralele în aceeași materie referitoare la modalitatea de informare, respectiv dispozițiile art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 redate anterior, prin comparație cu dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care prevăd un „termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului.“
punctul 16.
Așadar, în vederea determinării îndeplinirii în mod corespunzător a obligației de informare a salariatului cu privire la măsura adoptată, precum și a momentului în care începe să curgă termenul de exercitare a dreptului la acțiune în instanță, se impune în prealabil stabilirea calificării măsurii adoptate, și anume aprecierea caracterului modificator sau nemodificator a unor elemente esențiale ale contractului individual de muncă.
punctul 17.
Cu toate acestea, însă, argumentele pe care autorul excepției le invocă în prezenta cauză nu relevă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, ci se referă, în esență, la o posibilă interpretare concretă a textului legal criticat în speța dedusă soluționării instanței de judecată, iar o asemenea critică nu poate fi calificată drept una de neconstituționalitate, întrucât vizează interpretarea și aplicarea legii la o situație de speță.
punctul 18.
Or, în ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare - interpretarea, respectiv aplicarea legii -, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), iar, în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, le revine acestora competența să stabilească dacă interpretarea și aplicarea dispozițiilor de lege criticate au fost realizate corect.
punctul 19.
Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, instanța de contencios constituțional a stabilit în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței judecătorești care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, respectiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale (Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14).
punctul 20.
În consecință, problema de drept invocată de autorul excepției de neconstituționalitate și dedusă spre soluționare Curții Constituționale - referitoare la interpretarea sintagmei „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă“ - este, în realitate, una de interpretare și de aplicare a normelor de lege la cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
punctul 21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă“ din cuprinsul dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepție ridicată de Gheorghe Murgoci în Dosarul nr. 898/121/2020 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 12 februarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Cristian-Lucian Dumitra
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
