DECIZIA nr. 62 din 22 ianuarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Silvia Neamțu și Lucia Cuciureanu în Dosarul nr. 321/108/2021 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 368D/2022.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 542D/2022, nr. 554D/2022, nr. 592D/2022, nr. 1.086D/2022, nr. 1.178D/2022, nr. 1.421D/2022, nr. 1.422D/2022, nr. 1.721D/2022, nr. 2.125D/2022, nr. 2.204D/2022, nr. 2.395D/2022, nr. 2.674D/2022, nr. 34D/2023, nr. 191D/2023, nr. 431D/2023, nr. 480D/2023, nr. 534D/2023, nr. 596D/2023, nr. 911D/2023, nr. 964D/2023, nr. 1.351D/2023, nr. 1.352D/2023, nr. 1.359D/2023, nr. 1.734D/2023, nr. 2.148D/2023, nr. 1.603D/2024, nr. 2.922D/2024, nr. 2.944D/2024, nr. 3.118D/2024, nr. 1.416D/2025, nr. 2.661D/2025 și nr. 4.835D/2025, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate similară, ridicată de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, din oficiu, de Cătălin George Popescu, de Dorel Jurca, de Valentina Belu, de Vasile Nastasă, de Irina Plămadă, de Ecaterina Măndilă, de Hristu Frangu, de Stere Badeca, de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Suceava, de Lucica Agachi, de Paul Claudiu Băiașu, de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, din oficiu, de Maria-Steluța Drăghici, de Valeria Paraschiv, de Elena Popescu, de Kibedi Denes, de Koos Dalma Krisztina, de Elena Cârcei, de Ghiorghe Bentea, de Maria Munteanu, de Elena Stolea, de Bethlen Eva, de Maria Magdalena Zotescu și de Adele-Ana Foaltin în dosarele nr. 740/119/2021 și nr. 979/119/2021 ale Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 316/105/2021 al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 728/119/2021 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.249/107/2021 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 559/3/2021 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 2.846/86/2021 și nr. 3.185/86/2021 ale Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.254/118/2021 și nr. 1.257/118/2021 ale Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 21.847/3/2021 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.316/86/2022 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.983/107/2021 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.740/104/2022 al Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 34.440/3/2020 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.169/88/2021 al Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.885/87/2021 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.651/86/2022 și nr. 1.650/86/2022 ale Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.480/30/2022 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 649/96/2022 și nr. 691/102/2022 ale Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.523/86/2021 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 37.107/3/2021 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 5.743/121/2021 și nr. 392/113/2023 ale Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5.077/118/2023 al Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.293/102/2023 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.743/111/CA/2022 - R al Curții de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.057/62/2024 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 979/86/2024 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 166/102/2025 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
punctul 4.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 2.395D/2022, doamna avocat Aurelia Herling, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți din dosar, precum și părțile din celelalte dosare. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 5.
Magistratul-asistent menționează că în dosarele nr. 1.178D/2022 și nr. 964D/2023 autorii excepției de neconstituționalitate au depus note scrise în sensul admiterii excepției.
punctul 6.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 542D/2022, nr. 554D/2022, nr. 592D/2022, nr. 1.086D/2022, nr. 1.178D/2022, nr. 1.421D/2022, nr. 1.422D/2022, nr. 1.721D/2022, nr. 2.125D/2022, nr. 2.204D/2022, nr. 2.395D/2022, nr. 2.674D/2022, nr. 34D/2023, nr. 191D/2023, nr. 431D/2023, nr. 480D/2023, nr. 534D/2023, nr. 596D/2023, nr. 911D/2023, nr. 964D/2023, nr. 1.351D/2023, nr. 1.352D/2023, nr. 1.359D/2023, nr. 1.734D/2023, nr. 2.148D/2023, nr. 1.603D/2024, nr. 2.922D/2024, nr. 2.944D/2024, nr. 3.118D/2024, nr. 1.416D/2025, nr. 2.661D/2025 și nr. 4.835D/2025 la Dosarul nr. 368D/2022, care a fost primul înregistrat.
punctul 7.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei avocat Aurelia Herling, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 570 din 16 septembrie 2021, prin care instanța de contencios constituțional a arătat că accesul liber la justiție nu trebuie să fie un drept iluzoriu și teoretic.
punctul 8.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, menționând că modalitatea în care se exercită în concret căile de atac rămâne la aprecierea legiuitorului. Arată că, în situația existenței unei practici neunitare a instanțelor, există un mecanism de unificare a acesteia la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
punctul 9.
Prin încheierile din 21 ianuarie 2022 și 11 aprilie 2023, pronunțate în dosarele nr. 321/108/2021 și nr. 3.480/30/2022, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 10.
Prin încheierile din 14 februarie 2022, 22 februarie 2022, 5 aprilie 2022 și 26 martie 2025, pronunțate în dosarele nr. 740/119/2021, nr. 979/119/2021, nr. 728/119/2021 și nr. 1.057/62/2024, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 11.
Prin Decizia nr. 117 din 3 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 316/105/2021, Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 12.
Prin încheierile din 11 aprilie 2022 și 14 decembrie 2022, pronunțate în dosarele nr. 1.249/107/2021 și nr. 1.983/107/2021, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 13.
Prin Decizia civilă nr. 950 din 31 martie 2022 și prin Încheierea din 27 aprilie 2023, pronunțate în dosarele nr. 559/3/2021 și nr. 37.107/3/2021, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 14.
Prin deciziile nr. 403 din 10 mai 2022, nr. 505 din 7 iunie 2022, nr. 819 din 21 noiembrie 2022, nr. 150 din 27 februarie 2023, nr. 315 din 23 mai 2023 și nr. 229 din 28 mai 2025, pronunțate în dosarele nr. 2.846/86/2021, nr. 3.185/86/2021, nr. 1.316/86/2022, nr. 1.651/86/2022, nr. 3.523/86/2021 și nr. 979/86/2024, și prin Încheierea din 5 aprilie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.650/86/2022, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 cu privire la sintagma „hotărârea tribunalului este definitivă“.
punctul 15.
Prin încheierile din 19 septembrie 2022, 26 septembrie 2022, 28 februarie 2023 și 9 septembrie 2024, pronunțate în dosarele nr. 1.254/118/2021, nr. 1.257/118/2021, nr. 1.169/88/2021 și nr. 5.077/118/2023, Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) penultima teză din Decretul-lege nr. 118/1990, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 16.
Prin încheierile din 14 septembrie 2022, 11 noiembrie 2022 și 8 februarie 2023, pronunțate în dosarele nr. 21.847/3/2021, nr. 34.440/3/2020 și nr. 1.885/87/2021, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 17.
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 2.740/104/2022, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 18.
Prin încheierile din 20 aprilie 2023, 16 septembrie 2024 și 20 noiembrie 2025, pronunțate în dosarele nr. 649/96/2022, nr. 691/102/2022, nr. 3.293/102/2023 și nr. 166/102/2025, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza finală din Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 19.
Prin încheierile din 20 iunie 2023 și 9 aprilie 2024, pronunțate în dosarele nr. 5.743/121/2021 și nr. 392/113/2023, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 20.
Prin Decizia nr. 439/CA/2024 - R din 25 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 3.743/111/CA/2022 - R, Curtea de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 21.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Silvia Neamțu și Lucia Cuciureanu, de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, din oficiu, de Cătălin George Popescu, de Dorel Jurca, de Valentina Belu, de Vasile Nastasă, de Irina Plămadă, de Ecaterina Măndilă, de Hristu Frangu, de Stere Badeca, de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Suceava, de Lucica Agachi, de Paul Claudiu Băiașu, de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, din oficiu, de Maria-Steluța Drăghici, de Valeria Paraschiv, de Elena Popescu, de Kibedi Denes, de Koos Dalma Krisztina, de Elena Cârcei, de Ghiorghe Bentea, de Maria Munteanu, de Elena Stolea, de Bethlen Eva, de Maria Magdalena Zotescu și de Adele-Ana Foaltin în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate contestațiile împotriva deciziilor emise de agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București, cu privire la cererile de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 22.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat aduce atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, deoarece elimină posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor judecătorești prin care se soluționează contestațiile împotriva deciziilor emise de agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București, cu privire la cererile de stabilire a calității de beneficiar și a indemnizației lunare prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990. Astfel, eliminarea singurei căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în procesele având ca obiect stabilirea dreptului persoanei îndreptățite la o indemnizație lunară echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra hotărârilor judecătorești prin care prima instanță soluționează cauza și golește de conținut dispozițiile art. 129 din Constituție, potrivit cărora împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac. Aceasta, cu atât mai mult cu cât recursul nu are caracter devolutiv, nu conduce la o nouă judecată în fond, ci este o cale de atac care asigură un control de legalitate asupra hotărârii judecătorești atacate.
punctul 23.
Se mai susține că se creează astfel și o situație de inegalitate și de discriminare între diverși beneficiari ai Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, pe de o parte, și ai Decretului-lege nr. 118/1990, pe de altă parte, fără o justificare obiectivă. Inconsecvența legiuitorului și crearea situației de inegalitate între diverși beneficiari ai Decretului-lege nr. 118/1990 reies și din reglementarea cuprinsă în art. 15 din acesta, potrivit căruia agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București verifică legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor decretului-lege în discuție, iar în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, se emite decizie de revizuire. Împotriva acestei decizii de revizuire persoana interesată poate introduce contestație, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or, în condițiile legii menționate, hotărârea tribunalului nu este definitivă, putând fi atacată cu recurs.
punctul 24.
Așadar, prin suprimarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii tribunalului cu privire la contestația formulată de persoana care a solicitat stabilirea calității de beneficiar și a indemnizației lunare în condițiile Decretului-lege nr. 118/1990, se creează o situație de inegalitate pentru aceste persoane în raport cu alți beneficiari ai legii, respectiv cu cei cărora li se emite o decizie de revizuire, dar și în raport cu alte persoane care se adresează instanței în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
punctul 25.
De asemenea, dispozițiile de lege criticate aduc atingere și dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică și celui referitor la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, reglementate în art. 52 și în art. 126 alin. (6) din Constituție.
punctul 26.
Se mai susține că dispozițiile art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 sunt neconstituționale și prin raportare la art. 53 din Constituție, întrucât legiuitorul a restrâns, fără o justificare obiectivă, dreptul la un dublu grad de jurisdicție. Totodată, măsura adoptată de legiuitor de restrângere a dreptului de a exercita calea de atac a recursului nu este proporțională cu situația care a creat-o și poate aduce atingere drepturilor beneficiarilor Decretului-lege nr. 118/1990.
punctul 27.
Se mai susține că art. 129 din Legea fundamentală lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, însă interpretarea acestui articol nu poate fi în sensul că lasă posibilitatea legiuitorului de a suprima toate căile de atac împotriva unei sentințe civile pronunțate în materie de contencios administrativ.
punctul 28.
Din cauza modului defectuos de legiferare, s-a creat o incertitudine juridică în privința existenței normative a posibilității de exercitare a unei căi de atac împotriva hotărârii pronunțate în această materie, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție.
punctul 29.
Se arată că, în practică, unele instanțe de judecată, în lipsa unei căi de atac împotriva hotărârilor pe care le pronunță, absolutizează prezumția de legalitate și temeinicie a deciziilor emise de agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București, referitoare la cererile de stabilire a calității de beneficiar și a indemnizației lunare prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990. Ca atare, aceste instanțe nu își mai exercită rolul activ în ceea ce privește administrarea tuturor probelor utile, pertinente și concludente în cauză, respingând acțiunile în contencios administrativ fără a intra în cercetarea fondului. Or, această conduită poate constitui premisa unor viitoare condamnări ale statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În plus, prin conduita procesuală diferită a instanțelor de judecată, se aduce atingere și art. 124 alin. (2) din Constituție privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.
punctul 30.
În final, se mai critică faptul că teza a doua din actualul art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 a fost introdusă prin Legea nr. 232/2020 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, lege care este identificată ca lege ordinară, de vreme ce formula sa de atestare face trimitere la art. 76 alin. (2) din Constituție. Or, în aceste condiții, sunt nesocotite prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. k), conform cărora contenciosul administrativ se reglementează prin lege organică. Aceasta, deoarece hotărârea pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului potrivit Legii nr. 554/2004 este o hotărâre judecătorească în materia contenciosului administrativ, iar cu privire la aceasta nu poate dispune decât o lege organică, nu o lege ordinară.
punctul 31.
Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul Curții Constituționale nr. 368D/2022, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul Curții Constituționale nr. 34D/2023, și Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele Curții Constituționale nr. 1.351D/2023 și nr. 1.352D/2023, apreciază că excepția este întemeiată. Se arată că excluderea căii extraordinare de atac a recursului împotriva sentințelor pronunțate de tribunal creează discriminare față de părțile din cauzele ce au ca obiect contestația împotriva deciziei de revizuire, precum și față de părțile care contestă alte acte administrative, emise de diferite comisii și cărora nu li se înlătură dreptul la recurs. Or, din perspectiva interesului de a cere și de a obține îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor Comisiei de aplicare a prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990, părțile se află într-o situație similară. Se susține că, prin textul criticat, a fost eliminată în fapt orice cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate asupra fondului de către tribunal, ceea ce echivalează cu imposibilitatea examinării cauzei de către o instanță de control judiciar, la un grad superior de jurisdicție, sub toate aspectele legalității hotărârii pronunțate de prima instanță. Prin urmare, se aduce atingere art. 129 din Constituție raportat la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul la apărare, ceea ce reprezintă în același timp o încălcare a cerințelor unui proces echitabil. Se mai susține că în cazul de față nu poate fi vorba despre soluționarea unui conflict juridic specific jurisdicțiilor speciale administrative, ci despre soluționarea de către intimată, ca autoritate publică, a unei cereri formulate de persoana interesată, intimata în această calitate emițând un act administrativ, act definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Instanța observă că art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că hotărârea primei instanțe poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, iar în textul criticat s-a optat pentru un singur grad de jurisdicție. Este adevărat că dispozițiile art. 129 din Constituție lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, cu respectarea de către acesta a principiului egalității cetățenilor în fața legii, tratamentul diferențiat fiind posibil numai în cazul existenței unei justificări raționale. Or, în situația analizată, lipsește tocmai această justificare.
punctul 32.
Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul Curții Constituționale nr. 964D/2023, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.178D/2022, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele Curții Constituționale nr. 2.395D/2022 și nr. 534D/2023, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele Curții Constituționale nr. 2.944D/2024 și nr. 4.835D/2025, apreciază că excepția este neîntemeiată.
punctul 33.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 34.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
Paragraf
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 35.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 36.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, care au următorul cuprins:
-
Art. 13 alin. (8) teza a doua: „(8) Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Contestațiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.“
punctul 37.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare - astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv și ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale -, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (3) lit. k) privind domeniul legii organice, art. 124 alin. (2) privind stabilirea prin lege a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative și în art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, se invocă dispozițiile art. 20 referitoare la principiul egalității și ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
punctul 38.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 133 din 27 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 13 octombrie 2025, paragrafele 22-44, s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate din perspectiva unor critici similare. Cu acel prilej, Curtea a observat că, prin prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, legiuitorul român a acordat o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Conform art. 13 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, stabilirea calității de beneficiar și a indemnizației lunare se face de către agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București. Acestea sunt obligate să se pronunțe asupra cererii de stabilire a calității de beneficiar și a indemnizației lunare, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii, printr-o decizie motivată [art. 13 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990]. Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Acesta este textul de lege criticat în cauză, autorii prezentei excepții de neconstituționalitate criticând, în esență, absența unei căi de atac împotriva hotărârii prin care tribunalul soluționează aceste contestații.
punctul 39.
Instanța de contencios constituțional a reținut, în jurisprudența sa, că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 152 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 10 mai 2021, paragraful 15, sau Decizia nr. 698 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 18 martie 2024, paragraful 34). Accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36.
punctul 40.
Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, sau Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, paragraful 16).
punctul 41.
De asemenea, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să le asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, precitată, paragraful 13, sau Decizia nr. 375 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 39).
punctul 42.
Nici reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale. Art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacră doar dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție (Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kudla împotriva Poloniei, paragraful 157, menționată și în Decizia Curții Constituționale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, Decizia nr. 126 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 7 aprilie 2011, sau Decizia nr. 25 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, paragraful 16), iar art. 2 din Protocolul nr. 7 la aceeași Convenție garantează dreptul la dublul grad de jurisdicție exclusiv în materie penală.
punctul 43.
Totodată, prin Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37 și 38, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu privire la art. 6 paragraful 1 din Convenție, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut și că există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept. De asemenea, în jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia din 14 mai 2002, pronunțată în Cauza Csepyova împotriva Slovaciei, paragraful 5, sau de Hotărârea din 6 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Gurepka împotriva Ucrainei, paragraful 51, instanța europeană de contencios al drepturilor omului a precizat că textul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu garantează un drept de apel sau un drept la un al doilea grad de jurisdicție. Sub acest aspect, Curtea Constituțională a observat că, în ipoteza normativă criticată în cauza de față, contestația cu privire la care se pronunță tribunalul reprezintă prin ea însăși o cale de atac împotriva deciziei autorității administrativ-jurisdicționale învestite prin Decretul-lege nr. 118/1990 cu soluționarea cererilor formulate de persoanele care se consideră îndreptățite să beneficieze de prevederile acestuia. Ca atare, situația se înscrie în paradigma exercitării dublului grad de jurisdicție exclusiv în materie penală, singura condiție rezultată desprinsă din jurisprudența Curții Constituționale fiind aceea ca hotărârea organului de jurisdicție administrativă să fie supusă controlului judecătoresc al instanței de contencios administrativ sau al altei instanțe competente, potrivit legii, părților neputându-li-se limita exercitarea acestui drept consfințit prin Constituție (a se vedea, de exemplu, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată, Decizia nr. 284 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012, sau Decizia nr. 766 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 11 ianuarie 2016, paragraful 16).
punctul 44.
În ceea ce privește critica referitoare la discriminarea creată prin caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în materia analizată în cauza de față, Curtea a arătat că, în vederea asigurării egalității cetățenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, la instituirea regulilor de acces al justițiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ținut să respecte principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție. De aceea, nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, astfel că el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994).
punctul 45.
Or, în prezenta cauză, textul de lege criticat se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normativă, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel că nu se poate susține încălcarea principiului egalității în fața legii. Compararea procedurii de contestare reglementate prin dispozițiile art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 cu regimul juridic diferit aplicabil în alte situații nu poate conduce la o altă concluzie, fiind determinat și justificat de deosebirea de situații, care impune soluții legislative diferite. Astfel, art. 15 din decretul-lege menționat, la care se face trimitere în motivarea excepției de neconstituționalitate, are în vedere o ipoteză diferită, aceea a deciziilor de recunoaștere a calității de beneficiar și de acordare a indemnizației corespunzătoare deja emise și intrate în plată și care, ulterior, sunt revizuite, în baza sesizărilor primite sau din proprie inițiativă, în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale. Împotriva deciziei de revizuire persoana interesată poate introduce contestație, în condițiile Legii nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin decizia în discuție, ca act administrativ individual, va trebui să parcurgă procedura prealabilă instituită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, solicitând autorității publice emitente (agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București) revocarea deciziei revizuite. În caz de respingere a solicitării (recursului grațios) sau în caz de refuz de soluționare, persoana interesată se va adresa instanței judecătorești competente (secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului) conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, putând formula recurs la curtea de apel împotriva hotărârii acesteia (art. 20 din Legea nr. 554/2004). Curtea a observat, așadar, diferența de ipoteză juridică avută în vedere de legiuitor, art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, criticat în cauză, vizând însăși procedura de emitere inițială a deciziilor de stabilire a calității de beneficiar și a indemnizației, precum și eventuala lor contestare în justiție.
punctul 46.
De altfel, contestația la care face referire art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, fiind singura cale de atac judiciară ce poate fi formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă, are, în mod evident, ca efect analizarea cauzei sub toate aspectele, de fapt și de drept, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor și prin verificarea atât a legalității emiterii deciziei de către agenția județeană pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București, cât și a temeiniciei acesteia, contestația urmând să fie judecată pe fond, cu respectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, cu asigurarea posibilității părților de a prezenta toate mijloacele de probă pe care le consideră utile și de a formula toate apărările care să susțină pretenția petentului.
punctul 47.
Totodată, Curtea a mai reținut că, în jurisprudența sa constantă, a arătat că legiuitorul dispune de o anumită marjă de apreciere în ceea ce privește alegerea materiilor exceptate de la calea de atac a recursului (Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, paragraful 24, sau Decizia nr. 532 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 ianuarie 2021, paragraful 26).
punctul 48.
De asemenea, prin Decizia nr. 680 din 21 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2022, paragraful 23, Curtea a statuat că stabilirea regulilor procedurale în funcție de specificul materiei reglementate, inclusiv a celor referitoare la exercitarea căilor de atac, ține de opțiunea legiuitorului, fiind impropriu să se pună problema instituirii unui tratament juridic discriminatoriu prin prisma unor comparații între reguli aplicabile unor domenii distincte, cu individualitate proprie, reguli adaptate specificului materiei în care sunt edictate.
punctul 49.
În plus față de cele arătate mai sus, Curtea a constatat că, pentru identitate de rațiune, în cauză sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele și soluția pronunțată în jurisprudența sa cu privire la dispoziții cu un conținut normativ similar, dar cuprinse într-un alt act normativ, având, însă, aceeași fizionomie/finalitate reparatorie. Este vorba despre art. 7 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000. Astfel, prin Decizia nr. 403 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 4 octombrie 2017, reiterând jurisprudența sa, Curtea a reținut, la paragraful 17, că Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 este un act normativ cu caracter reparatoriu, care prevede acordarea unor drepturi cetățenilor români persecutați pe motive etnice de regimurile instaurate în România în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ținând de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie un tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice. Ca atare, măsurile reparatorii izvorăsc din voința legiuitorului și au întinderea pe care acesta o stabilește prin lege, fără ca astfel să se încalce vreo prevedere constituțională. În acest context, Curtea a constatat (paragraful 18 din decizia precitată) că prin reglementarea cuprinsă în art. 7 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 referitoare la procedura contestației împotriva hotărârii pronunțate de comisia pentru stabilirea și plata drepturilor prevăzute în ordonanță, înființată în cadrul fiecărei case județene de pensii, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal special, aplicabil tuturor persoanelor interesate, cărora li se recunoaște accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești competente în termenul legal.
punctul 50.
În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate aduc atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, deoarece elimină posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătorești prin care se soluționează contestația împotriva hotărârilor emise de casele județene de pensii, Curtea a amintit, la paragraful 19 din Decizia nr. 403 din 13 iunie 2017, precitată, că, potrivit jurisprudenței sale (Decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 februarie 2015, și Decizia nr. 544 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011), dreptul la două grade de jurisdicție este garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, chiar și aici putând fi instituite, însă, unele excepții de la această regulă. Totodată, Curtea a statuat că sunt de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești și modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiție presupune posibilitatea celor interesați de a le exercita, în condițiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția. Niciun text din Constituție nu garantează dreptul la două grade de jurisdicție. Chiar și reglementările internaționale în domeniul drepturilor omului, respectiv art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, garantează dreptul la dublul grad de jurisdicție exclusiv în materie penală, nu și în cauzele de natură administrativă.
punctul 51.
În fine, în ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, potrivit cărora contenciosul administrativ se reglementează prin lege organică, pe motiv că Legea nr. 232/2020 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 5 noiembrie 2020, prin care a fost introdusă în Decretul-lege nr. 118/1990 prevederea supusă controlului de constituționalitate, a fost votată ca lege ordinară, deși ar fi trebuit să fie lege organică, instanța de contencios constituțional a constatat, de asemenea, că este neîntemeiată. În acest sens, Curtea reține că, într-adevăr, prevederea legală criticată reglementează procedura de contestare a deciziilor emise de autorități administrative (agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București), făcând trimitere la Legea nr. 554/2004. Dar această prevedere este încorporată într-un act normativ ce are un obiect de reglementare distinct de materia contenciosului administrativ, fiind un act reparatoriu, ce acordă o serie de drepturi, beneficii și facilități anumitor persoane, aparținând unei categorii persecutate într-o anumită perioadă istorică, în privința cărora statul român înțelege să le ofere în acest fel o compensație pentru tratamentul abuziv la care au fost supuse. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat că, deși uneori în cuprinsul unui anumit act normativ există și prevederi specifice materiei contenciosului administrativ, aceasta nu conduce la transformarea tuturor dispozițiilor acelui act în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge la completarea Constituției, care reglementează expres și limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 510 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 3 martie 2022, paragraful 18).
punctul 52.
Cu privire la instituția contenciosului administrativ, Curtea a arătat că, în sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, prin contencios administrativ se înțelege acea modalitate prin care cetățenii, apelând la actul de justiție, sunt apărați de eventualele abuzuri ale autorităților administrației publice, adică ale primarilor, ale consiliilor locale, ale prefecților, ale miniștrilor și ale Guvernului însuși. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 787 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, Decizia nr. 1.047 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 6 septembrie 2011, sau Decizia nr. 858 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 6 iulie 2021, paragraful 21).
punctul 53.
Or, în cazul de față, măsurile reparatorii ce pot fi acordate de statul român nu figurează printre cele enumerate în art. 73 alin. (3) din Constituție, astfel că modificarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 prin introducerea unei dispoziții care face referire la contenciosul administrativ nu este necesar să fi fost realizată printr-o lege cu caracter organic, așa cum susține unul dintre autorii prezentei excepții de neconstituționalitate.
punctul 54.
În consecință, față cele de mai sus, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale și convenționale invocate în motivarea excepției.
punctul 55.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în Decizia nr. 133 din 27 martie 2025 își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
punctul 56.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Silvia Neamțu și Lucia Cuciureanu, de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, din oficiu, de Cătălin George Popescu, de Dorel Jurca, de Valentina Belu, de Vasile Nastasă, de Irina Plămadă, de Ecaterina Măndilă, de Hristu Frangu, de Stere Badeca, de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Suceava, de Lucica Agachi, de Paul Claudiu Băiașu, de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, din oficiu, de Maria-Steluța Drăghici, de Valeria Paraschiv, de Elena Popescu, de Kibedi Denes, de Koos Dalma Krisztina, de Elena Cârcei, de Ghiorghe Bentea, de Maria Munteanu, de Elena Stolea, de Bethlen Eva, de Maria Magdalena Zotescu și de Adele-Ana Foaltin în Dosarul nr. 321/108/2021 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 740/119/2021 și nr. 979/119/2021 ale Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 316/105/2021 al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 728/119/2021 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.249/107/2021 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 559/3/2021 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 2.846/86/2021 și nr. 3.185/86/2021 ale Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.254/118/2021 și nr. 1.257/118/2021 ale Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 21.847/3/2021 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.316/86/2022 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.983/107/2021 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.740/104/2022 al Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 34.440/3/2020 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.169/88/2021 al Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.885/87/2021 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.651/86/2022 și nr. 1.650/86/2022 ale Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.480/30/2022 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 649/96/2022 și nr. 691/102/2022 ale Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.523/86/2021 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 37.107/3/2021 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 5.743/121/2021 și nr. 392/113/2023 ale Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5.077/118/2023 al Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.293/102/2023 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția de a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.743/111/CA/2022 -R al Curții de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.057/62/2024 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 979/86/2024 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 166/102/2025 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Cristian-Nicolae Sima
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
