DECIZIA nr. 119 din 12 februarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) cu referire la sintagma "tragerea la răspundere penală", ale art. 15 cu referire la sintagma "cazuri care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acesteia", ale art. 16 alin. (1) lit. a )- d) , ale art. 17 alin. (1) cu referire la noțiunea "clasare" și alin. (2) cu referire la sintagma "în cursul judecății", ale art. 294 alin. (3) cu referire la sintagmele "cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1)" , respectiv "propunerea de clasare" și alin. (4) cu referire la sintagma "dispune [...] clasarea", ale art. 305 alin. (3) cu referire la sintagma "cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)" , ale art. 309 alin. (1) cu referire la sintagma "cazurile [...] prevăzute la art. 16 alin. (1) ", ale art. 314 alin. (1) lit. a) și ale art. 315 alin. (1) lit. b) , cu referire la sintagma "cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)" , ale art. 317 cu referire la sintagmele "propunerea de clasare" și "dispune clasarea parțial", ale art. 335 alin. (1) și (2) , cu referire la sintagma "se întemeia clasarea", alin. (5) cu referire la sintagma "s-a dispus clasarea" și alin. (6) cu referire la sintagma "soluția de netrimitere", ale art. 339 alin. (4) cu referire la sintagma "soluțiilor de clasare", ale art. 340 alin. (1) cu referire la sintagma "împotriva soluției de clasare" și ale art. 341 alin. (6) și (7) din Codul de procedură penală
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1), ale art. 15, ale art. 16 alin. (1) lit. a)-d), ale art. 17, ale art. 294 alin. (3) și (4), ale art. 305 alin. (3), ale art. 309 alin. (1), ale art. 314 alin. (1), ale art. 315 alin. (1) lit. b), ale art. 317, ale art. 335 alin. (1), (2), (5) și (6), ale art. 339 alin. (4), ale art. 340 alin. (1) și ale art. 341 alin. (6) și (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dragoș Pașc și Maria Magdalena Pașc în Dosarul nr. 228/42/2021 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.494D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1), (2), (5) și (6) din Codul de procedură penală, susținând că acestea reglementează reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale, însă excepția de neconstituționalitate a fost ridicată întro cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei ordonanțe de clasare. Ulterior, plângerea a fost soluționată prin admiterea acesteia în temeiul art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală. Referitor la dispozițiile art. 341 alin. (7) din Codul de procedură penală, subliniază că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, însă prevederile legale criticate vizează soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară în cauzele în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Cu privire la restul dispozițiilor legale contestate, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că există jurisprudență cu privire la acestea, respectiv Decizia nr. 292 din 6 mai 2021.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 13 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 228/42/2021, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1), ale art. 15, ale art. 16 alin. (1) lit. a)-d), ale art. 17, ale art. 294 alin. (3) și (4), ale art. 305 alin. (3), ale art. 309 alin. (1), ale art. 314 alin. (1), ale art. 315 alin. (1) lit. b), ale art. 317, ale art. 335 alin. (1), (2), (5) și (6), ale art. 339 alin. (4), ale art. 340 alin. (1) și ale art. 341 alin. (6) și (7) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Dragoș Pașc și Maria Magdalena Pașc într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei ordonanțe de clasare, admisă în temeiul art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii invocă, în esență, faptul că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât restrâng dreptul părților ca asupra acuzației penale formulate împotriva acestora să se pronunțe o instanță, în cadrul unei proceduri în care se exercită funcția de judecată. Arată că, deși dispozițiile constituționale prevăd că înfăptuirea justiției se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, textele legale criticate stabilesc competența procurorului și a judecătorului de cameră preliminară de a soluționa acțiunea penală. Totodată, autorii susțin că prevederile legale criticate încalcă principiul nediscriminării prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, întrucât în materia dreptului contravențional a fost reglementată o procedură care respectă standardele constituționale și convenționale privind dreptul la un proces echitabil. Autorii menționează Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014, paragrafele 29-31, nr. 23 din 20 ianuarie 2016, paragraful 30, nr. 625 din 26 octombrie 2016, paragraful 26, și nr. 618 din 22 septembrie 2020, paragraful 24, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 5 aprilie 2018, pronunțată în Cauza Zubac împotriva Croației [MC], paragraful 98, și Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României, paragrafele 51 și 67.
punctul 6.
Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că dispozițiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în proceduri judiciare pe rolul instanțelor, îndeplinesc standardele constituționale privind calitatea legii și nu încalcă prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, arată că statul este titularul acțiunii penale și că au fost reglementate anumite cazuri în care legea înlătură aptitudinea acțiunii penale de a dinamiza procesul penal pentru situațiile în care nu este posibilă tragerea la răspundere penală. De asemenea, apreciază că prin dispunerea de către procuror a unei soluții de clasare în temeiul art. 16 lit. a)-d) din Codul de procedură penală nu este încălcat dreptul de acces la justiție, având în vedere că împotriva soluției dispuse de procuror se poate formula plângere.
punctul 7.
În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
punctul 8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 14 alin. (1), ale art. 15, ale art. 16 alin. (1) lit. a)-d), ale art. 17, ale art. 294 alin. (3) și (4), ale art. 305 alin. (3), ale art. 309 alin. (1), ale art. 314 alin. (1), ale art. 315 alin. (1) lit. b), ale art. 317, ale art. 335 alin. (1), (2), (5) și (6), ale art. 339 alin. (4), ale art. 340 alin. (1) și ale art. 341 alin. (6) și (7) din Codul de procedură penală.
punctul 11.
Având în vedere criticile de neconstituționalitate formulate de autori, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (1) cu referire la sintagma „tragerea la răspundere penală“, ale art. 15 cu referire la sintagma „cazuri care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acesteia“, ale art. 16 alin. (1) lit. a)-d), ale art. 17 alin. (1) cu referire la noțiunea „clasare“ și alin. (2) cu referire la sintagma „în cursul judecății“, ale art. 294 alin. (3) cu referire la sintagmele „cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1)“, respectiv „propunerea de clasare“ și alin. (4) cu referire la sintagma „dispune [...] clasarea“, ale art. 305 alin. (3) cu referire la sintagma „cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)“, ale art. 309 alin. (1) cu referire la sintagma „cazurile [...] prevăzute la art. 16 alin. (1)“, ale art. 314 alin. (1) lit. a) și ale art. 315 alin. (1) lit. b), cu referire la sintagma „cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)“, ale art. 317 cu referire la sintagmele „propunerea de clasare“ și „dispune clasarea parțial“, ale art. 335 alin. (1) și (2), cu referire la sintagma „se întemeia clasarea“, alin. (5) cu referire la sintagma „s-a dispus clasarea“ și alin. (6) cu referire la sintagma „soluția de netrimitere“, ale art. 339 alin. (4) cu referire la sintagma „soluțiilor de clasare“, ale art. 340 alin. (1) cu referire la sintagma „împotriva soluției de clasare“ și ale art. 341 alin. (6) și (7) din Codul de procedură penală.
punctul 12.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
-
Art. 14 alin. (1): „(1) Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.“;
-
Art. 15: „Acțiunea penală se pune în mișcare și se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există cazuri care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acesteia.“;
-
Art. 16 alin. (1) lit. a)-d): „(1) Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: a) fapta nu există; b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege; c) nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea; d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;“;
-
Art. 17:
Citat
Alineatul (1)
În cursul urmăririi penale acțiunea penală se stinge prin clasare sau prin renunțare la urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege.
Alineatul (2)
În cursul judecății acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.;
-
Art. 294 alin. (3) și (4):
Citat
Alineatul (3)
Atunci când sesizarea îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1), organele de cercetare penală înaintează procurorului actele, împreună cu propunerea de clasare.
Alineatul (4)
În cazul în care procurorul apreciază propunerea întemeiată, dispune, prin ordonanță, clasarea.;
-
Art. 305 alin. (3): „Atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală și nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta, care dobândește calitatea de suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se supune, în termen de 3 zile, confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte acestuia și dosarul cauzei.“;
-
Art. 309 alin. (1): „Acțiunea penală se pune în mișcare de procuror, prin ordonanță, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1).“;
-
Art. 314 alin. (1) lit. a): „După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispozițiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluționează cauza prin ordonanță, dispunând: a) clasarea, când nu exercită acțiunea penală ori, după caz, stinge acțiunea penală exercitată, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1);“;
-
Art. 315 alin. (1) lit. b): „(1) Clasarea se dispune când: [...] b) există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1).“;
-
Art. 317: „Procurorul sesizat cu propunerea de clasare de către organul de cercetare penală, atunci când constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a dispune clasarea sau când dispune clasarea parțial și disjunge cauza conform art. 46, restituie dosarul organului de cercetare penală.“;
-
Art. 335 alin. (1), (2), (5) și (6):
Citat
Alineatul (1)
Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale. Dispozițiile art. 317 se aplică în mod corespunzător.
Alineatul (2)
În cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revocă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale. [...]
Alineatul (5)
În cazul în care s-a dispus clasarea, redeschiderea urmăririi penale are loc și atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluției și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale. Dispozițiile judecătorului de cameră preliminară sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală.
Alineatul (6)
Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția infirmă soluția de netrimitere în judecată și dispune redeschiderea urmăririi penale, anterior comunicării ordonanței care cuprinde această soluție, redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.;
-
Art. 339 alin. (4): „(4) În cazul soluțiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția.“;
-
Art. 340 alin. (1): „(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.“;
-
Art. 341 alin. (6) și (7):
Citat
Alineatul (6)
În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții:
litera A)
respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;
litera B)
admite plângerea, desființează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală;
litera C)
admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.
Alineatul (7)
În cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară:
punctul 1.
respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă;
punctul 2.
verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și:
litera A)
respinge plângerea ca nefondată;
litera B)
admite plângerea, desființează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală;
litera C)
admite plângerea, desființează soluția atacată și dispune începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimițând dosarul spre repartizare aleatorie;
litera D)
admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.
punctul 13.
Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind statul de drept și principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (1) referitor la principiul universalității drepturilor și libertăților cetățenești, art. 16 alin. (1) și (2) privind principiul egalității în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție, art. 23 alin. (1), (11) și (12) privind libertatea individuală, prezumția de nevinovăție și principiul legalității incriminării și pedepsei, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției, art. 126 privind instanțele judecătorești, art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor, art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. Totodată, în temeiul art. 11 și art. 20 alin. (1) din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
punctul 14.
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) și (2), cu referire la sintagma „se întemeia clasarea“, alin. (5) cu referire la sintagma „s-a dispus clasarea“ și alin. (6) cu referire la sintagma „soluția de netrimitere“, precum și a dispozițiilor art. 341 alin. (7) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, aceasta ridică o problemă de admisibilitate din punctul de vedere al legăturii acestor dispoziții cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. În această situație, Curtea va analiza cu prioritate problema de admisibilitate expres consacrată de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, întrucât reținerea acesteia constituie un motiv dirimant, cu efect peremptoriu în ceea ce privește analiza celorlalte condiții de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, indiferent de natura acestora, precum și în ceea ce privește analiza pe fond a excepției.
punctul 15.
Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 335 alin. (1) și (2), cu referire la sintagma „se întemeia clasarea“, alin. (5) cu referire la sintagma „s-a dispus clasarea“ și alin. (6) cu referire la sintagma „soluția de netrimitere“ din Codul de procedură penală, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei ordonanțe de clasare, admisă în temeiul art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală, însă dispozițiile criticate reglementează reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale.
punctul 16.
Referitor la dispozițiile art. 341 alin. (7) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea reglementează cu privire la soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară în cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale. Or, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală.
punctul 17.
Curtea reține că unul dintre elementele care configurează regimul specific al excepțiilor de neconstituționalitate, condiționând admisibilitatea acestora, este caracterul concret al controlului pe care instanța de contencios constituțional îl realizează în această situație, raportat la cauza în care a fost ridicată excepția. Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Potrivit instanței de contencios constituțional, incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014). Dacă autorul excepției nu are un interes real, personal în promovarea acesteia, posibila admitere a excepției nu schimbă cu nimic situația acestuia, ci privește numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014).
punctul 18.
Având în vedere cadrul procesual în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată și motivele invocate, Curtea constată că în speță nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate ale excepțiilor de neconstituționalitate, expres consacrate de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv legătura texului de lege criticat cu soluționarea cauzei.
punctul 19.
Față de aceste considerente, rezultă că eventualele critici referitoare la o interpretare într-un sens neconstituțional a dispozițiilor art. 335 alin. (1) și (2), cu referire la sintagma „se întemeia clasarea“, alin. (5) cu referire la sintagma „s-a dispus clasarea“ și alin. (6) cu referire la sintagma „soluția de netrimitere“, precum și a dispozițiilor art. 341 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt susceptibile de analiză pe fond doar în cauze în care acestea sunt aplicabile/aplicate de către instanță, așadar acolo unde în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală ori a fost dispusă redeschiderea urmăririi penale.
punctul 20.
Câtă vreme în cauză nu subzistă asemenea ipoteze, dispozițiile art. 335 alin. (1) și (2), cu referire la sintagma „se întemeia clasarea“, alin. (5) cu referire la sintagma „sa dispus clasarea“ și alin. (6) cu referire la sintagma „soluția de netrimitere“, precum și dispozițiile art. 341 alin. (7) din Codul de procedură penală nu au legătură cu cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, așa încât Curtea va respinge excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992.
punctul 21.
În ceea ce privește dispozițiile art. 14 alin. (1) cu referire la sintagma „tragerea la răspundere penală“, ale art. 15 cu referire la sintagma „cazuri care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acesteia“, ale art. 16 alin. (1) lit. a)-d), ale art. 17 alin. (1) cu referire la noțiunea „clasare“ și alin. (2) cu referire la sintagma „în cursul judecății“, ale art. 294 alin. (3) cu referire la sintagmele „cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1)“, respectiv „propunerea de clasare“ și alin. (4) cu referire la sintagma „dispune [...] clasarea“, ale art. 305 alin. (3) cu referire la sintagma „cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)“, ale art. 309 alin. (1) cu referire la sintagma „cazurile [...] prevăzute la art. 16 alin. (1)“, ale art. 314 alin. (1) lit. a) și ale art. 315 alin. (1) lit. b), cu referire la sintagma „cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)“, ale art. 317 cu referire la sintagmele „propunerea de clasare“ și „dispune clasarea parțial“, ale art. 339 alin. (4) cu referire la sintagma „soluțiilor de clasare“, ale art. 340 alin. (1) cu referire la sintagma „împotriva soluției de clasare“ și ale art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, Curtea constată că toate acestea au fost criticate din perspectiva încălcării dreptului la un proces echitabil, întrucât restrâng dreptul părților ca asupra intereselor procesuale ale acestora să se pronunțe o instanță, stabilind competența procurorului și a judecătorului de cameră preliminară de a soluționa acțiunea penală.
punctul 22.
Având în vedere criticile formulate, Curtea constată că simetric prevederilor privind punerea în mișcare a acțiunii penale, legiuitorul a reglementat în cadrul dispozițiilor art. 17 din Codul de procedură penală modalitățile de stingere a acțiunii penale.
punctul 23.
Astfel, în cursul urmăririi penale acțiunea penală se stinge prin clasare sau prin renunțare la urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege, iar în cursul judecății acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal. Potrivit competenței sale, reglementată la art. 56 din Codul de procedură penală, procurorul conduce și controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege, și supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale. Așa fiind, procurorul reprezintă interesele statului în realizarea urmăririi penale. Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, procurorii, la fel ca judecătorii, sunt obligați ca prin întreaga lor activitate să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii, să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, și să se asigure, în toate stadiile unui proces, că drepturile și libertățile individuale sunt garantate și că ordinea publică este protejată. Prin urmare, atribuțiile specifice funcției de procuror vizează realizarea unui interes public, acela al aflării adevărului în cauzele penale.
punctul 24.
În jurisprudența sa (Decizia nr. 292 din 6 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 11 august 2021, paragraful 22), Curtea a reținut că prerogativele încredințate procurorului de către legiuitor, privind administrarea și aprecierea probelor în cursul urmăririi penale, reprezintă o expresie a rolului Ministerului Public stabilit de prevederile art. 131 din Constituție. Prin aceeași decizie, Curtea a statuat că, potrivit Legii fundamentale, Ministerul Public este o parte componentă a autorității judecătorești, iar nu a puterii executive sau a administrației publice și că - în calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societății și de apărător al ordinii de drept, al drepturilor și al libertăților cetățenilor - Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmărire penală să caute, să administreze și să aprecieze probele care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea tuturor împrejurărilor pentru justa soluționare a cauzei. Totodată, Curtea a statuat că partea interesată are posibilitatea ca, în cazul emiterii rechizitoriului, să arate instanței în ce constă nelegalitatea comisă, iar, în cazul dispunerii unei soluții de netrimitere în judecată, pe aceea de a formula plângere împotriva actelor procurorului la procurorul ierarhic superior și, dacă este cazul, la judecător.
punctul 25.
În ceea ce privește critica potrivit căreia dispunerea de către procuror a unei soluții de clasare sau renunțare la urmărirea penală reprezintă o activitate care se circumscrie celor specifice instanțelor de judecată, prin Decizia nr. 292 din 6 mai 2021, mai sus citată, paragrafele 23 și 24, Curtea a reținut că dispozițiile art. 314 și 315 din Codul de procedură penală reglementează atât cazurile de clasare, cât și elementele obligatorii pe care ordonanța procurorului trebuie să le conțină. Curtea a observat că soluția legislativă reglementată de prevederile art. 315 din noul Cod de procedură penală, având titlul marginal „Clasarea“, nu echivalează cu o încălcare a principiilor privind dreptul la un proces echitabil și înfăptuirea justiției, întrucât astfel de rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată sunt acte supuse cenzurii judecătorului la plângerea persoanei interesate. De asemenea, Curtea a reținut că soluția de clasare poate fi dată exclusiv de procuror, prin ordonanță, respectiv prin rechizitoriu, din oficiu sau la propunerea motivată a organului de cercetare penală. Propunerea de clasare a organului de cercetare penală se realizează prin întocmirea unui referat motivat care va cuprinde descrierea elementelor de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta, iar lucrările cauzei, împreună cu referatul, se înaintează procurorului, care verifică îndeplinirea condițiilor legale pentru a se dispune soluția de clasare și, după caz, își va însuși propunerea sau o va respinge, prin ordonanță. Curtea a reținut că procurorul își poate însuși integral sau parțial argumentele cuprinse în referatul organului de cercetare penală și poate dispune clasarea cu alte argumente ori chiar pe un alt temei de drept decât cel invocat. În ipoteza însușirii, în mod parțial, a propunerii din referat ori dacă procurorul nu își însușește argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare, potrivit prevederilor art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, ordonanța de clasare va cuprinde și motivele noi, de fapt și de drept, diferite de cele invocate în referatul organului de cercetare penală. Dacă își însușește integral motivele cuprinse în referatul organului de cercetare penală, procurorul nu este obligat să motiveze ordonanța de clasare, ci face trimitere la cuprinsul referatului (Decizia nr. 758 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragraful 16).
punctul 26.
Totodată, prin Decizia nr. 292 din 6 mai 2021, precitată, paragrafele 25 și 26, Curtea a constatat că soluțiile de neurmărire și netrimitere în judecată sunt supuse controlului judecătorului de cameră preliminară, fapt ce dă expresie prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Astfel, Curtea a reținut că, în capitolul VII titlul I al părții speciale a Codului de procedură penală, legiuitorul a reglementat procedura plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală. Potrivit dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală, orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. În ceea ce privește soluțiile de netrimitere în judecată, Curtea a constatat că împotriva acestora se poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția, potrivit prevederilor art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală. În acest caz, competența de soluționare a plângerii revine tot procurorului ierarhic superior celui care a dat soluția. În acest context, Curtea a observat că dispozițiile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală prevăd că ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate. În continuare, Curtea a reținut că, în cazul respingerii, potrivit prevederilor art. 339 din Codul de procedură penală, a plângerii împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, persoana interesată are, potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din același act normativ, posibilitatea introducerii unei plângeri la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Dacă judecătorul de cameră preliminară - în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. b) sau alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală - admite plângerea împotriva soluției de clasare și trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, atunci, potrivit prevederilor art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală, devine incidentă instituția redeschiderii urmăririi penale.
punctul 27.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, astfel că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale invocate. Totodată, Curtea reține că dispozițiile art. 148 din Constituție nu sunt incidente în cauză.
punctul 28.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
punctul 1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) și (2), cu referire la sintagma „se întemeia clasarea“, alin. (5) cu referire la sintagma „s-a dispus clasarea“ și alin. (6) cu referire la sintagma „soluția de netrimitere“, precum și a dispozițiilor art. 341 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dragoș Pașc și Maria Magdalena Pașc în Dosarul nr. 228/42/2021 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
punctul 2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 14 alin. (1) cu referire la sintagma „tragerea la răspundere penală“, ale art. 15 cu referire la sintagma „cazuri care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acesteia“, ale art. 16 alin. (1) lit. a)-d), ale art. 17 alin. (1) cu referire la noțiunea „clasare“ și alin. (2) cu referire la sintagma „în cursul judecății“, ale art. 294 alin. (3) cu referire la sintagmele „cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1)“, respectiv „propunerea de clasare“ și alin. (4) cu referire la sintagma „dispune [...] clasarea“, ale art. 305 alin. (3) cu referire la sintagma „cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)“, ale art. 309 alin. (1) cu referire la sintagma „cazurile [...] prevăzute la art. 16 alin. (1)“, ale art. 314 alin. (1) lit. a) și ale art. 315 alin. (1) lit. b), cu referire la sintagma „cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)“, ale art. 317 cu referire la sintagmele „propunerea de clasare“ și „dispune clasarea parțial“, ale art. 339 alin. (4) cu referire la sintagma „soluțiilor de clasare“, ale art. 340 alin. (1) cu referire la sintagma „împotriva soluției de clasare“ și ale art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 12 februarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Nelu Bocancia
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
