AcasăDocument
DECIZIE nr. 431 din 13 septembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Ioan Vida - preşedinte
Paragraf
Nicolae Cochinescu - judecător
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Constantin Doldur - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Kozsokar Gabor - judecător
Paragraf
Petre Ninosu - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Paragraf
Ion Tiucă - procuror
Paragraf
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Tincuţa Antonescu în Dosarul nr. 23.386/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Paragraf
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei personal, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Paragraf
Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei conform concluziilor scrise, depuse la dosar.
Paragraf
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 17 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 23.386/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Tincuţa Antonescu în dosarul menţionat, având ca obiect judecarea plângerii formulate de autorul excepţiei împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, "în sensul că retroactivează, respectiv permit inspectorilor constatatori să constate şi să aplice sancţiuni, atât pentru contravenţiile la Legea nr. 50/1991 săvârşite înainte de adoptarea şi intrarea în vigoare a Legii nr. 453/2001, [...] cât şi după intervenirea prescripţiei date de art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată".
Paragraf
Se arată, de asemenea, că "prin aplicarea alin. (5) al art. 37 din Legea nr. 50/1991 se permite retroactivarea legii contravenţionale, deşi aceasta nu este mai favorabilă unui contravenient la lege; [contravenientul] deşi a săvârşit o contravenţie înainte de 31 august 2001, poate fi sancţionat chiar dacă se constată că a construit un imobil, spre exemplu în anul 1974, şi se dovedeşte finalizarea construcţiei la data respectivă".
Paragraf
Autorul excepţiei mai susţine că prevederile criticate, care nu prevăd un termen de prescripţie, sunt în contradicţie cu art. 31 din Legea nr. 50/1991 "care prevede un termen de prescripţie de doi ani".
Paragraf
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa arată că dispoziţiile criticate nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii, întrucât "sancţiunile «se aplică în continuare» persoanelor vinovate de menţinerea în stare de nelegalitate a construcţiilor realizate cu încălcarea reglementărilor aplicabile, fără a lua măsurile necesare pentru încadrarea acestora în regimul legal al construcţiilor". De altfel, consideră instanţa, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, "contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp".
Paragraf
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Paragraf
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât "sancţiunile se aplică în continuare persoanelor vinovate de menţinerea în stare de nelegalitate a construcţiilor realizate cu încălcarea reglementărilor aplicabile, fără a lua măsurile necesare pentru intrarea acestora în regimul legal al construcţiilor". Potrivit punctului de vedere prezentat, construcţiile realizate fără eliberarea autorizaţiei de construire "există/funcţionează în stare de nelegalitate, constituind un permanent pericol pe durata existenţei [lor], caz în care, pe de o parte, nu pot dobândi o situaţie juridică certă, iar, pe de altă parte, persoanele vinovate de menţinerea acestei situaţii sunt pasibile de sancţiuni prevăzute de lege, până la asigurarea legalităţii construcţiilor respective".
Paragraf
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că prevederile legale criticate "nu conţin în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu fac precizări în legătură cu aplicarea în timp a reglementărilor pe care le cuprind". În acest sens, este menţionată Decizia Curţii Constituţionale nr. 26/2004.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004.
Paragraf
Dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate au următorul cuprins:
Paragraf
" Art. 37. - (1) Persoanele fizice şi juridice care realizează lucrări de construcţii în condiţiile prezentei legi au obligaţia de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizaţie.
litera
(2) Lucrările de construcţii autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizaţie şi dacă s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor, în condiţiile legii, emiterea autorizaţiei de funcţionare fiind condiţionată de existenţa procesului-verbal de recepţie. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor este obligatorie şi în situaţia realizării lucrărilor în regie proprie.
litera
(3) La terminarea lucrărilor, beneficiarul autorizaţiei de construire are obligaţia să regularizeze taxa pentru autorizaţia de construire, potrivit legii.
litera
(4) O dată cu regularizarea taxei prevăzute la alin. (3), beneficiarii autorizaţiilor de construire vor regulariza şi celelalte cote prevăzute de lege.
litera
(5) Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situaţie se aplică în continuare sancţiunile prevăzute de lege."
Paragraf
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea observă că, deşi aceasta vizează întregul text al art. 37 din lege, în realitate, din motivare rezultă în mod evident că se referă numai la alin. (5) al art. 37 din lege, astfel că numai asupra acestor prevederi Curtea urmează să se pronunţe.
Paragraf
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este art. 15 alin. (2), având următorul cuprins: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
Paragraf
Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 retroactivează, "respectiv permit inspectorilor constatatori să constate şi să aplice sancţiuni, atât pentru contravenţiile la Legea nr. 50/1991 săvârşite înainte de adoptarea şi intrarea în vigoare a Legii nr. 453/2001, [...] cât şi după intervenirea prescripţiei date de art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată".
Paragraf
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 50/1991 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate anterior republicării legii. Prin Decizia nr. 26 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 25 februarie 2004, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 (textul de lege, anterior republicării, avea o altă numerotare, dar un conţinut identic), reţinând că textul "nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu face precizări în legătură cu aplicarea în timp a reglementărilor pe care le cuprinde. În consecinţă, nu se poate reţine că textul de lege criticat ar încălca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia republicată.
Paragraf
De altfel, conform prevederilor art. 13 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, «Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp»".
Paragraf
Soluţia Curţii Constituţionale pronunţată în cauza respectivă, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente noi de natură a determina schimbarea acestei jurisprudenţe.
Paragraf
Susţinerea autorului excepţiei că prevederile criticate, care nu reglementează un termen de prescripţie, sunt în contradicţie cu art. 31 din Legea nr. 50/1991, nu are relevanţă, sub aspectul controlului de constituţionalitate, deoarece, chiar dacă ar fi reală, reprezintă o problemă de coordonare legislativă, de resortul autorităţii legiuitoare, iar nu de competenţa Curţii Constituţionale.
Paragraf
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Tincuţa Antonescu în Dosarul nr. 23.386/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2005.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Mihai Paul Cotta
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit