AcasăDocument
DECIZIA nr. 30 din 28 ianuarie 2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 pct. 37 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , cu modificările și completările aduse prin art. I pct. 106 din Legea nr. 127/2014 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și a Legi i petrolului nr. 238/2004 și prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și privind modificarea și completarea altor acte normative
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 pct. 37 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, excepție ridicată de Societatea E.ON Energie România - S.A. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 7.326/320/2020/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă, în Dosarul nr. 7.325/320/2020 al Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă și în Dosarul nr. 3.982/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.709D/2020, nr. 1.000D/2021 și nr. 7D/2022.
punctul 2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21 noiembrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă, și în prezența apărătorilor aleși ai autoarei excepției de neconstituționalitate, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 1.000D/2021 și nr. 7D/2022 la Dosarul nr. 1.709D/2020, care a fost primul înregistrat, iar, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea soluționării cauzei pentru data de 3 decembrie 2024 și apoi pentru data de 28 ianuarie 2025, când a pronunțat prezenta decizie.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
punctul 3.
Prin Încheierea din 30 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 7.326/320/2020/a1, Judecătoria Târgu Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 pct. 37 din Legea energiei și a gazelor naturale nr. 123/2012, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.709D/2020.
punctul 4.
Prin Încheierea civilă din 12 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.325/320/2020/a1, Judecătoria Târgu Mureș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 pct. 37 din Legea energiei și a gazelor naturale nr. 123/2012, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.000D/2021.
punctul 5.
Prin Încheierea din 14 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.982/2/2020, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 pct. 37 din Legea energiei și a gazelor naturale nr. 123/2012, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 7D/2022.
punctul 6.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea E.ON Energie România - S.A. din Târgu Mureș în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri contravenționale formulate împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de dispozițiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012, respectiv soluționarea unor cereri prin care se solicită anularea unor acte emise de autoritățile de reglementare în domeniul energiei, respectiv anularea deciziei președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) de finalizare a investigației privind confirmarea/infirmarea suspiciunii de manipulare a pieței angro de gaze naturale și anularea raportului de investigație final, care au condus la încheierea unor procese-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de dispozițiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012.
punctul 7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că normele criticate nu respectă criteriile de calitate a legii - claritate, precizie, previzibilitate, accesibilitate -, întrucât reglementează în termeni generali contravenția constând în încălcarea cerințelor privind transparența, incluse în orice reglementări emise de ANRE sau în orice regulamente europene, fără a arăta care sunt tipurile de acțiuni ce pot realiza elementul material al contravenției și fără o minimă particularizare, în mod chiar succint, a regulamentelor europene sau a reglementărilor ANRE ce prevăd astfel de cerințe privind transparența și a căror încălcare reprezintă contravenție. Astfel, dispozițiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 nu permit participanților la sectorul de gaze naturale să anticipeze, în mod rezonabil, consecințele acțiunilor la care se angajează. În contextul criticilor de neconstituționalitate este menționată jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate.
punctul 8.
De asemenea, cu referire la situația particulară a spețelor, se precizează faptul că la aplicarea sancțiunilor a fost reținută incidența dispozițiilor criticate, prin raportare la prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie. Or, dispozițiile acestui din urmă act normativ menționat nu enumeră faptele care constituie contravenții sau sancțiunile aplicabile, având în vedere că aceste aspecte nu intră în sfera de competență a legiuitorului european, ci a legiuitorului național, care, ulterior incidenței normelor criticate în speța dedusă judecății, prin Legea nr. 155/2020 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și privind modificarea și completarea altor acte normative (art. I pct. 108 din Legea nr. 155/2020), a exclus din sfera de aplicare a dispozițiilor art. 194 pct. 37 din Legea energiei și a gazelor naturale nr. 123/2012 Regulamentul (UE) nr. 1.227/2011, faptele constând în încălcări ale acestui regulament și sancțiunile aplicabile fiind legiferate în mod distinct (pct. 44 și 45 ale art. 194 din Legea nr. 123/2012, nou-introduse prin art. I pct. 108 din Legea nr. 155/2020), aspect ce confirmă faptul că textul criticat, astfel cum a stat la baza sancțiunilor aplicate, prezintă vicii de neconstituționalitate.
punctul 9.
Judecătoria Târgu Mureș - Secția civilă și Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât modul de definire a contravenției prevăzute de art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 este unul foarte general și nu îndeplinește criteriile minime de calitate a legii (precizia și previzibilitatea legii), aspect ce influențează, în mod direct și nemijlocit, dreptul persoanei la un proces echitabil.
punctul 10.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 194 pct. 37 din Legea energiei și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012. Curtea observă că, în forma inițială, dispozițiile criticate aveau următorul cuprins: „Constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: (...) 37. nerespectarea cerințelor privind transparența, prevăzute de regulamentele europene;“. Ulterior, în dinamica legislativă, dispozițiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 au fost completate, succesiv, astfel: (i) prin art. I pct. 106 din Legea nr. 127/2014 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și a Legii petrolului nr. 238/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 1 octombrie 2014, având următorul cuprins: „Constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: (...) 37. nerespectarea cerințelor privind transparența prevăzute în reglementările ANRE, precum și în regulamentele europene;“, variantă legislativă care a produs efecte în cauza dedusă judecății; (ii) prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și privind modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 27 iulie 2020, având, în prezent, următorul cuprins: „Constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: (...) 37. nerespectarea cerințelor privind transparența prevăzute în reglementările ANRE, precum și în regulamentele europene, cu excepția Regulamentului (UE) nr. 1.227/2011;“. Potrivit art. XIII din Legea nr. 155/2020, dispozițiile art. 194 din Legea energiei nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum acestea au fost modificate și completate prin această lege, prin care se stabilesc contravenții, regimul contravențiilor și modalitățile de sancționare a acestora, au intrat în vigoare la 60 de zile de la data publicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
punctul 14.
Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 în redactarea criticată, astfel cum au fost modificate și completate prin art. I pct. 106 din Legea nr. 127/2014, având următorul cuprins: „Constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: (...) 37. nerespectarea cerințelor privind transparența prevăzute în reglementările ANRE, precum și în regulamentele europene;“.
punctul 15.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, în componenta privind calitatea legii. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 7 alin. (1), referitor la interzicerea condamnării unei persoane pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul săvârșirii, nu constituia o infracțiune potrivit dreptului național sau internațional, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
punctul 16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 fac parte din titlul II - Gazele naturale, capitolul XV - Infracțiuni și contravenții și stabilesc faptul că nerespectarea cerințelor privind transparența prevăzute de regulamentele europene constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale.
punctul 17.
Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că acestea vizează dispozițiile art. 194 pct. 37 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 considerate a încălca prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât, prin trimiterea generică la reglementările Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) sau la regulamentele europene, se impune o obligație generală de a respecta aceste norme, fără a incrimina o faptă concretă, și se stabilesc sancțiuni contravenționale, fără a oferi minime criterii obiective în aplicarea acestora în mod diferențiat.
punctul 18.
În ceea ce privește materia reglementării regimului juridic al contravențiilor, se observă că art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, stabilește cadrul sancționator general, alin. (2) reglementând sancțiunile contravenționale principale (avertismentul, amenda contravențională, prestarea unei activități în folosul comunității), iar alin. (3), sancțiunile contravenționale complementare (confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții, suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, a acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități, închiderea unității, blocarea contului bancar, suspendarea activității operatorului economic, retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv, desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială), în același timp art. 5 alin. (4) reglementând și posibilitatea impunerii de noi sancțiuni contravenționale principale și complementare prin legi speciale. Din perspectiva regimului juridic al contravențiilor, Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 este o lege specială ce prevede o serie de conduite pe care le califică drept contravenții, precum și sancțiunile contravenționale corespunzătoare, aplicabile subiectului de drept care încalcă norma juridică de drept contravențional printr-o conduită contrară acesteia. Sancțiunile menționate anterior sunt sancțiuni specifice dreptului contravențional, aplicabile subiectului de drept care încalcă norma juridică de drept contravențional printro conduită contrară acesteia. Totodată, Curtea reține că sancțiunile contravenționale, principale și complementare au adresabilitate generală și au atât un rol preventiv-educativ, cât și unul represiv și punitiv, reprezentând o formă de constrângere care vizează, în special, patrimoniul făptuitorului. Aplicarea sancțiunilor contravenționale, respectiv sancționarea propriuzisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravențional, are loc potrivit unor principii, similar sancțiunilor de drept penal (Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 122). În acest sens, Curtea a reținut principiul legalității sancțiunilor contravenționale, principiul proporționalității sancțiunilor contravenționale și principiul unicității aplicării sancțiunilor contravenționale (non bis in idem) (a se vedea Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, paragraful 31, și Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 2 aprilie 2024, paragraful 18). Potrivit principiului proporționalității, toate sancțiunile principale sau complementare aplicate contravenientului trebuie să fie dozate în funcție de gravitatea faptei. Acest principiu își găsește corespondent în dispozițiile art. 5 alin. (5) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite“, iar „Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei“. Principiul proporționalității este apropiat principiului oportunității, acesta din urmă fiind necesar a fi respectat în aplicarea sancțiunilor contravenționale principale și complementare în vederea atingerii scopului represiv și preventiv al sancțiunii contravenționale. Totodată, Curtea a reținut că aplicarea sancțiunilor contravenționale are loc cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, referitoare la limitele sancțiunilor, respectiv proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare și sancționare. Ca atare, la stabilirea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator care aplică sancțiunea trebuie să analizeze criteriile generale prevăzute în art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, precum și alte criterii speciale, dacă este cazul. În caz contrar, în măsura în care regula proporționalității este încălcată, instanța va adapta sancțiunea la cerințele prevăzute de lege.
punctul 19.
În acest context, Curtea învederează jurisprudența sa referitoare la principiul calității legii prin care a statuat cu privire la obligația legiuitorului de a edicta norme clare, precise și previzibile (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragrafele 39-42). Astfel, Curtea a subliniat că, în ipoteza infracțiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu ușurință, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 24 și 25). Principiul este în egală măsură aplicabil și în materie contravențională. De asemenea, Curtea Constituțională a făcut referire la cerințele de calitate a legii, garanție a principiului legalității, reflectate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, a reținut că sintagma „prevăzută de lege“ impune ca măsura incriminată să aibă un temei în dreptul intern și vizează, de asemenea, calitatea legii în cauză: aceasta trebuie să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale, neputându-se considera „lege“ decât o normă enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita; apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, întro măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, precitată, paragraful 42). Tot astfel, Curtea a reținut că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile (pentru identitate de rațiune, și contravențiile), această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie, cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora (Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 45). Pentru identitate de rațiune a se vedea și: Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29; Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coëme și alții împotriva Belgiei, paragraful 145; Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51; Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Achour împotriva Franței, paragrafele 41 și 42; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34; Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragrafele 107 și 108; Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 și 99; Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Río Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 și 91. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniștilor, care sunt obligați să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea lor să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 35; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragraful 109).
punctul 20.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, Curtea observă că, în cuprinsul său, Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 reglementează contravențiile și sancțiunile contravenționale referitoare la încălcarea normelor privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale (art. 194 și art. 195). Totodată, în art. 198, Legea nr. 123/2012 prevede aplicabilitatea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu excepția prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a) și ale art. 28 alin. (1) din acest ultim act normativ.
punctul 21.
Referitor la conținutul dispozițiilor supuse controlului de constituționalitate, Curtea reține că art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 stabilește obligația cu caracter general în sarcina nediferențiată a participanților la piața de energie electrică și gaze naturale de a respecta cerințele privind transparența prevăzute în reglementările ANRE, precum și în regulamentele europene. Caracterul confuz, neclar și imprevizibil al normei rezultă din trimiterea pe care aceasta o face la acte normative nedeterminabile emise de ANRE și de instituțiile Uniunii Europene.
punctul 22.
Prin urmare, tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate nu corespunde regulilor instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit căruia „Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea“. Astfel, norma prin care sunt stabilite contravenții trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu ușurință, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței sau inexistenței contravenției. Norma trebuie redactată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, astfel încât să fie apt să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care ar putea rezulta din săvârșirea unei anumite fapte. Ca atare, legea trebuie să definească în mod clar contravențiile și sancțiunile aplicabile, fiind necesar ca destinatarul normei să cunoască din însuși textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravențională.
punctul 23.
Cu toate acestea, prevederile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 nu indică în mod clar și neechivoc, în cuprinsul normei legale, actele, faptele sau omisiunile care constituie contravenții și nici nu permit identificarea cu ușurință a acestora, prin trimiterea la actele normative cu care textul incriminator se află în conexiune. Astfel, deși norma limitează sfera conduitei sancționabile la nerespectarea cerințelor privind transparența, trimiterea la actele în care aceste cerințe sunt reglementate care ar rezulta din sintagma „prevăzute în reglementările ANRE, precum și în regulamentele europene“ nu poate califica dispoziția legală ca fiind o normă de trimitere. În absența indicării cu exactitate a dispozițiilor legale la care se face referirea, nu sunt respectate regulile de tehnică legislativă cuprinse în art. 50 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „În cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conține“. Folosind în mod inadecvat tehnica legislativă a normei de trimitere către acte normative în mod vag identificate, legiuitorul a edictat dispoziții legale care nu își pot realiza scopul pentru care au fost instituite.
punctul 24.
Dreptul contravențional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale. În aceste condiții, actele normative cu putere de lege și actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc și se sancționează contravenții trebuie să întrunească toate condițiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate, precizie și previzibilitate. Or, Curtea constată că dispozițiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012, prin sintagma „nerespectarea cerințelor (...) prevăzute în reglementările ANRE, precum și în regulamentele europene“, califică drept contravenție încălcarea obligației generale de a respecta și de a aplica toate cerințele privind transparența prevăzute în reglementările ANRE și în regulamentele europene, fără a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravențională. În mod implicit, stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie contravenții este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile și condițiile necesare operațiunii de constatare și sancționare a contravențiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenția, nici judecătorul însuși nu dispune de reperele necesare în aplicarea și interpretarea legii, cu prilejul soluționării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Mai mult, dispozițiile legale criticate nu respectă nici principiul proporționalității, cuprins în art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Or, în condițiile în care sancțiunea contravențională, la fel ca cea penală, implică restrângerea unor drepturi sau a unor libertăți, stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale trebuie să se realizeze astfel încât să fie proporționale cu fapta comisă de contravenient. Proporționalitatea se determină, în baza art. 5 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la natura și la gravitatea faptei. Această aplicare proporțională trebuie să vizeze atât sancțiunea principală, cât și sancțiunile complementare, iar o astfel de obligație aparține atât organului constatator, cât și instanței de judecată sesizate cu o plângere contravențională. Acest principiu are o dublă valență, întrucât impune obligații atât în sarcina legiuitorului (individualizarea legală a faptei contravenționale, stabilirea limitelor și a criteriilor legale de individualizare a sancțiunii: gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului), cât și în sarcina organelor de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor corespunzătoare și a instanțelor judecătorești (individualizarea administrativă/judiciară a faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii concrete, cu respectarea criteriilor legale de individualizare). Ca atare, organele competente să aplice și să verifice aplicarea sancțiunilor contravenționale au obligația să o facă de o manieră proporțională, între limitele stabilite prin actul normativ. Or, pentru a permite organului constatator și instanței judecătorești realizarea acestei atribuții, este necesar ca norma care constituie temeiul sancțiunilor contravenționale să fie clară, precisă și previzibilă, așadar, legiuitorul să își fi îndeplinit obligația de transpunere a principiului proporționalității, reglementând norme prin care fapta contravențională este individualizată legal (a se vedea în acest sens Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragrafele 130-132).
punctul 25.
Curtea reține că prevederile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 nu numai că nu prevăd concret faptele care atrag răspunderea contravențională, dar stabilesc în mod nediferențiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeași sancțiune contravențională principală - amenda de la 100.000 lei la 500.000 lei [art. 195 pct. 2 lit. d) din lege, astfel cum s-a statuat prin modificările aduse prin art. I pct. 78 din Legea nr. 167/2018 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 16 iulie 2018] sau de la 1% la 5% din cifra de afaceri anuală realizată din activitatea licențiată, în anul financiar anterior sancționării faptei [art. 195 pct. 2 lit. d) din lege, astfel cum s-a statuat prin modificările aduse prin art. III pct. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2024 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei și adoptarea unor măsuri în domeniul energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 29 martie 2024].
punctul 26.
În concluzie, Curtea constată că, întrucât prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate impun o obligație generală de a respecta un număr nedefinit de norme, cu dificultate identificabile, și stabilesc sancțiuni contravenționale, neincriminând fapte concrete, încalcă principiile legalității și proporționalității care guvernează dreptul contravențional.
punctul 27.
Prin urmare, aplicând considerentele de principiu mai sus învederate cu privire la principiul legalității și la normele de calitate a legii și ținând seama de argumentele prezentate cu privire la contravenții și la tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate, Curtea constată că dispozițiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012, astfel cum au fost modificate și completate prin art. I pct. 106 din Legea nr. 127/2014, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate și sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
punctul 28.
Pentru aceleași argumente, Curtea reține că imprecizia textului de lege supus controlului de constituționalitate afectează, în consecință, și garanțiile constituționale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare, drept fundamental prevăzut de art. 24 din Constituție. În acest sens invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut, în esență, că nerespectarea garanțiilor fundamentale, care protejează presupușii autori ai unor fapte ilicite în fața posibilelor abuzuri ale autorităților desemnate să îi urmărească și să îi sancționeze, reprezintă un aspect ce trebuie examinat în temeiul art. 6 dinConvenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României, paragraful 68).
punctul 29.
În aceste condiții, deși, în temeiul Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, a fost analizat art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 în redactarea anterioară modificărilor și completărilor aduse prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020, decizia antereferită nu se opune, ci chiar impune ca, în temeiul art. 142 alin. (1) din Constituție, instanța constituțională să se pronunțe și să elimine din fondul activ al legislației noile dispoziții legale rezultate în urma modificării și completării textului constatat ca fiind neconstituțional în măsura în care acestea mențin soluția legislativă neconstituțională (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 454 din 24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 24 iulie 2020, paragraful 38, sau Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).
punctul 30.
Față de această împrejurare, Curtea constată că soluția legislativă aflată în vigoare, ca urmare a modificării și completării art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și privind modificarea și completarea altor acte normative, care reglementează drept contravenție „nerespectarea cerințelor privind transparența prevăzute în reglementările ANRE, precum și în regulamentele europene, cu excepția Regulamentului (UE) nr. 1.227/2011“, menține viciul de neconstituționalitate constatat cu privire la redactarea anterioară a dispoziției legale, astfel că se impune constatarea neconstituționalității și a normei în vigoare.
punctul 31.
Având în vedere cele de mai sus prezentate, Curtea observă că dispozițiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012, cu modificările și completările aduse atât prin art. I pct. 106 din Legea nr. 127/2014, cât și prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020, sunt neconstituționale.
punctul 32.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
Paragraf
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea E.ON Energie România - S.A. din Târgu Mureș în dosarele nr. 7.326/320/2020/a1 și nr. 7.325/320/2020/a1 ale Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă și în Dosarul nr. 3.982/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 194 pct. 37 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările aduse prin art. I pct. 106 din Legea nr. 127/2014 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și a Legii petrolului nr. 238/2004 și prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și privind modificarea și completarea altor acte normative, sunt neconstituționale.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă și Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 28 ianuarie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
MARIAN ENACHE
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Ionița Cochințu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit