AcasăDocument
DECIZIA nr. 202 din 8 aprilie 2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii , în redactarea ulterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și în redactarea ulterioară Legii nr. 93/2019 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în forma ulterioară adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Tudor Alexandru în Dosarul nr. 264/97/2019 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 400D/2021.
punctul 2.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 27 februarie 2025, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel-Chiriazi, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 27 martie 2025. La data de 27 martie 2025, Curtea, având în vedere că nu au fost prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 2 aprilie 2025 și apoi, pentru aceleași motive, pentru data de 8 aprilie 2025, când a pronunțat prezenta decizie.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 3.
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 264/97/2019, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în forma ulterioară adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Tudor Alexandru într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu de muncă, aflat în etapa procesuală a recursului.
punctul 4.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, fiind încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și ale art. 53 referitor la condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
punctul 5.
În argumentarea acestor susțineri, autorul excepției arată că pensionarii încadrați în gradul III de invalidate au păstrată o parte a capacității de muncă, fapt ce le permite să desfășoare o activitate profesională limitată, ceea ce a determinat legiuitorul să instituie un tratament juridic diferit în privința acestor persoane în comparație cu cele încadrate în gradul I sau II de invaliditate. Conform art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensionarii de invaliditate de gradul III pot să cumuleze pensia cu alte venituri, dacă rezultă din activități profesionale care nu depășesc jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv.
punctul 6.
Autorul excepției invocă cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa prin Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, referitor la necesitatea asigurării stabilității locului de muncă, și prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017, referitor la necesitatea efectuării unui test de proporționalitate prin care să se analizeze măsura încetării de drept a contractului individual de muncă de la comunicarea deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, și redă mai multe paragrafe din considerentele acestor decizii.
punctul 7.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat este neconstituțional și că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 759 din 23 noiembrie 2017 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003, dar arată că, ulterior pronunțării acestei decizii, prin art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2018 s-a stabilit că art. 56 alin. (1) lit. c) se modifică, însă în ceea ce privește norma legală supusă discuției forma a rămas aceeași, fiind identică cu cea constatată ca fiind neconstituțională prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017.
punctul 8.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
punctul 9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, înscrisurile depuse la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, în forma ulterioară adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 14 noiembrie 2018. Din motivarea autorului excepției se constată că, în realitate, critica acestuia vizează doar dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003, astfel că doar acestea vor fi supuse controlului de constituționalitate. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: „Contractul individual de muncă existent încetează de drept: (…) la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, (…).“
punctul 12.
Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 au fost modificate prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 93/2019 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2019, soluția legislativă criticată fiind preluată în mod identic și în noua redactare.
punctul 13.
Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“, din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea este competentă să analizeze prevederile criticate în redactarea anterioară modificării realizate, această formă fiind aplicabilă în cauza dedusă judecății.
punctul 14.
Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă.
punctul 15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003, în redactarea anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018, au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 5 februarie 2018, instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate privind aceste dispoziții de lege. Textul de lege declarat neconstituțional avea următoarea redactare: „Contractul individual de muncă existent încetează de drept: c) (...) la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III (...) .“
punctul 16.
În esență, prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017, paragrafele 31 și 32, Curtea a reținut că restrângerea exercițiului dreptului la muncă rezultată ca efect al dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003 reprezintă o măsură disproporționată în raport cu rațiunile avute în vedere de legiuitor și creează un dezechilibru sub aspectul protecției acordate celor două părți ale raportului de muncă, fiind astfel înfrânte prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție. Această concluzie apare cu atât mai conturată cu cât se are în vedere faptul că se referă la persoane care dispun de șanse reduse de integrare pe piața muncii, ca urmare a stării de invaliditate. De asemenea, raportându-se la ansamblul reglementării Codului muncii, Curtea a considerat că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate plasează beneficiarii pensiei de invaliditate de gradul III într-o situație defavorabilă în raport cu ceilalți salariați care beneficiază de dreptul de a renegocia clauzele contractului individual de muncă, astfel încât să poată continua raporturile de muncă în condiții adecvate capacității lor de muncă. În acest sens, prin paragraful 28 din Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017, Curtea a reținut că, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, angajatorul este obligat ca, în măsura în care este posibil, să ia în considerare cererile salariaților de a se transfera fie de la un loc de muncă cu normă întreagă la unul cu fracțiune de normă, fie de la un loc de muncă cu fracțiune de normă la un loc de muncă cu normă întreagă sau de a-și mări programul de lucru, în cazul în care apare această oportunitate. Dispozițiile alin. (4) al aceluiași articol de lege instituie obligația de diligență a angajatorului de a asigura, în măsura în care este posibil, accesul la locuri de muncă cu fracțiune de normă la toate nivelurile. Aceste texte de lege instituie o reglementare flexibilă, aptă să se conformeze schimbărilor inerente care intervin în raporturile dintre părțile contractului individual de muncă, pornind de la situații obiective sau subiective ce apar pe parcursul derulării acestuia. Legiuitorul a avut în vedere că la baza tuturor acestor raporturi se află factorul uman, supus unor influențe multiple și aflat în continuă transformare. Or, Curtea a observat că această facilitate este exclusă în cazul celor pensionați pentru invaliditate de gradul III.
punctul 17.
Contrar prevederilor constituționale ale art. 147 alin. (1) și (4), referitoare la efectele obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale, prin modificările aduse de art. IV pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2018, soluția legislativă declarată neconstituțională prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017 a fost preluată, în continuare, în conținutul art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză, perpetuând astfel efectele neconstituționale constatate anterior.
punctul 18.
Prin urmare, având în vedere că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003, așa cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2018, au fost adoptate cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 147 alin. (1) și (4) și sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) și ale art. 53, așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017, Curtea constată că aceste dispoziții de lege sunt neconstituționale.
punctul 19.
În aceste condiții, deși, în temeiul Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, a fost analizat art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003, în redactarea ulterioară adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 [respectiv anterior modificării prin Legea nr. 93/2019], decizia antereferită nu se opune, ci chiar impune ca, în temeiul art. 142 alin. (1) din Constituție, instanța constituțională să se pronunțe și să elimine din fondul activ al legislației noile dispoziții legale rezultate în urma modificării și completării textului constatat ca fiind neconstituțional, în măsura în care acestea mențin soluția legislativă neconstituțională (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 454 din 24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 24 iulie 2020). Prin urmare, Curtea urmează să rețină și neconstituționalitatea dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003 în redactarea în vigoare, respectiv cea ulterioară modificării prin Legea nr. 93/2019.
punctul 20.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Tudor Alexandru în Dosarul nr. 264/97/2019 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în redactarea ulterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și în redactarea ulterioară Legii nr. 93/2019 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, sunt neconstituționale.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
pentru MARIAN ENACHE,
Paragraf
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit