AcasăDocument
DECIZIE nr. 636 din 14 iunie 2012
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Petre Lăzăroiu - preşedinte
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Mircea Ştefan Minea - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, excepţie ridicată de Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene din Năsăud în Dosarul nr. 13.055/86/2010 al Tribunalului Prahova - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 503D/2012.
Paragraf
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Paragraf
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei a formulat o cerere prin care renunţă la judecarea cererii privind excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că în faţa Curţii Constituţionale nu se poate renunţa la judecarea cauzei.
Paragraf
Curtea constată că nu poate fi primită cererea de renunţare formulată, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (...)".
Paragraf
Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Constituţiei, iar soluţia asupra excepţiei este de interes general. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o şi nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunţării exprese la soluţionarea acesteia de către partea care a ridicat-o.
Paragraf
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 8 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 13.055/86/2010, Tribunalul Prahova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României.
Paragraf
Excepţia a fost invocată de Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene din Năsăud într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prin omiterea, în mod discriminatoriu, din sfera de aplicare a noilor dispoziţii a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosare judecate anterior emiterii deciziei de admitere a Curţii Constituţionale, dosare în care au fost aplicate aceleaşi dispoziţii legale, se încalcă dispoziţiile Legii fundamentale. Astfel, art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă împarte justiţiabilii în două categorii: cei care beneficiază şi cei care nu beneficiază de aceste dispoziţii. Parlamentul României avea obligaţia de a găsi un mecanism care să asigure, în mod real, accesul la justiţie al tuturor cetăţenilor care au suportat rigorile unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale.
Paragraf
Tribunalul Prahova - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Paragraf
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În opinia acestuia, extinderea efectelor deciziilor Curţii Constituţionale la cauze soluţionate anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României ar contraveni art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, fiind general obligatorii şi producând efecte numai pentru viitor. Pe de altă parte, părţile pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenele şi condiţiile prevăzute de lege. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi modalităţile instituite de lege.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României. Textele de lege criticate prevăd următoarele: "La articolul 322, după punctul 9 se introduce un nou punct, punctul 10, cu următorul cuprins:
Paragraf
"10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare."
Paragraf
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Paragraf
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Paragraf
Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor Legii nr. 177/2010, în ansamblul său, prin Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, reţinând cu acest prilej că, de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii (erga omnes) şi nu limitate doar la părţile din procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia (inter partes) şi au putere numai pentru viitor. Efectele juridice produse de dispoziţiile legale anterior constatării neconstituţionalităţii lor rămân valabile, potrivit principiului aplicării legilor în timp.
Paragraf
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate este, în realitate, nemulţumit de faptul că deciziile de admitere a unor excepţii de neconstituţionalitate pronunţate de instanţa de contencios constituţional nu îşi produc efectele cu privire la procese soluţionate înainte de pronunţarea şi publicarea unor astfel de decizii. Soluţia adoptată de legiuitor este justă, în alte condiţii ajungându-se la afectarea siguranţei circuitului juridic. Atât timp cât partea nu manifestă diligenţă şi nu înţelege să ridice o excepţie de neconstituţionalitate în faţa instanţei competente, potrivit legii, şi atât timp cât nu există o decizie de constatare a neconstituţionalităţii publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dispoziţiile legale aplicabile acelui litigiu beneficiază de prezumţia de constituţionalitate. În momentul în care Curtea declară ca fiind neconstituţionale aceste dispoziţii legale, prezumţia de constituţionalitate este răsturnată, iar dispoziţiile legale respective nu mai pot fi aplicate în acel procesul.
Paragraf
Aşadar, prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, pentru că persoanele despre care autoarea excepţiei de neconstituţionalitate face vorbire se află în situaţii juridice diferite. De o parte se află persoanele care invocă neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale, iar de cealaltă parte se află persoanele care nu înţeleg să îşi valorifice acest drept constituţional şi legal.
Paragraf
În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, dreptul de a invoca o excepţie de neconstituţionalitate putând fi valorificat de toate părţile interesate dintr-un proces, în condiţiile legii. De asemenea, pentru aceleaşi raţiuni, nu se poate reţine nici încălcarea art. 124 alin. (2) din Constituţie.
Paragraf
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, ipoteza normei constituţionale nevizând cazul de revizuire criticat.
Paragraf
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, excepţie ridicată de Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene în Dosarul nr. 13.055/86/2010 al Tribunalului Prahova - Secţia civilă.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iunie 2012.
Paragraf
PREŞEDINTE,
Paragraf
PETRE LĂZĂROIU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Fabian Niculae
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit