DECIZIE nr. 461 din 16 iunie 2015referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale
În vigoare
Paragraf
Augustin Zegrean - preşedinte
Paragraf
Valer Dorneanu - judecător
Paragraf
Petre Lăzăroiu - judecător
Paragraf
Mircea Ştefan Minea - judecător
Paragraf
Daniel Marius Morar - judecător
Paragraf
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Paragraf
Tudorel Toader - judecător
Paragraf
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.
Paragraf 1
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 11.377/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.416 D/2014.
Paragraf 2
La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Paragraf 3
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că textul criticat nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, întrucât orice persoană urmărită penal poate opta pentru încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, iar apoi, dacă rezultatele încheierii acestui acord o nemulţumeşte, poate solicita aplicarea procedurii privind recunoaşterea învinuirii în faţa instanţei de judecată. Referitor la regimul sancţionator prevăzut în cadrul celor două instituţii, se susţine că acesta nu prezintă probleme de constituţionalitate, autorul solicitând, de fapt, instanţei de contencios constituţional să legifereze cu privire la limitele pedepselor ce pot fi aplicate în cadrul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Se arată, totodată, că textul criticat nu este imprevizibil, întrucât, prin Decizia nr. 25 din 17 noiembrie 2014, pronunţată în soluţionarea unei chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, cu putere de principiu, că reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute în cazul procedurii recunoaşterii învinuirii nu se aplică în privinţa acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Paragraf 4
Prin Sentinţa penală nr. 2.682/2014, pronunţată în Dosarul nr. 11.377/233/2014, Judecătoria Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei sesizări a Judecătoriei Galaţi cu privire la un acord de recunoaştere a vinovăţiei.
Paragraf 5
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013, prin abrogarea prevederilor art. 488 alin. (3) din Codul de procedură penală, creează o situaţie de inechitate în aplicarea tratamentului sancţionator al persoanelor care au aceeaşi poziţie procesuală, dar se află în momente diferite ale procesului penal, respectiv cele care, în timpul urmăririi penale, încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei şi cele care, în timpul cercetării judecătoreşti, recunosc săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu. Se arată că, în realitate, faza procesuală în care se află fiecare dintre aceste persoane nu ar trebui să prezinte relevanţă, din perspectiva regimului sancţionator aplicat, deoarece, prin reglementarea acestor instituţii, legiuitorul a urmărit să scurteze durata procesului penal, instituind atât pentru persoanele care încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei, cât şi pentru cele care îşi recunosc vinovăţia în faţa instanţei de judecată beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă, intenţie exprimată în expunerea de motive ce însoţeşte proiectul Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Se susţine că, prin urmare, subiecţii aceluiaşi tip de raport juridic beneficiază, prin intrarea în vigoare a textului criticat, de un regim juridic diferenţiat, care nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă.
Paragraf 6
Se arată că, în acest fel, dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală devin lipsite de eficienţă în cazul încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei. Se observă, totodată, faptul că prevederile art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 au dus la pronunţarea unor soluţii contradictorii de către instanţele de judecată în privinţa aplicării art. 396 alin. (10) anterior menţionat.
Paragraf 7
Pentru toate aceste motive, se susţine că textul criticat este discriminatoriu, încalcă dreptul la un proces echitabil al părţilor şi lipseşte de claritate şi de previzibilitate legea procesual penală, cu consecinţa aplicării neunitare a acesteia.
Paragraf 8
Judecătoria Galaţi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, prin intrarea în vigoare a textului criticat, care abrogă prevederile art. 488 alin. (3) din Codul de procedură penală, norma procesual penală nu a devenit imprevizibilă şi neclară. Se subliniază că, de altfel, dispoziţiile art. 488 alin. (3) anterior referit nu au fost niciodată în vigoare, fiind abrogate prin Legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală, nefiind cunoscute de către destinatarii legii. Se observă că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 25 din 17 noiembrie 2014 s-a realizat uniformizarea aplicării neunitare a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, la care se face referire în susţinerea excepţiei. Se arată, de asemenea, că aplicarea unor pedepse diferite persoanelor ce recunosc săvârşirea faptelor şi doresc să fie judecate pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, prin încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, pe de o parte, şi celor cărora li se aplică procedura de recunoaştere a vinovăţiei prevăzută la art. 375 din Codul de procedură penală, pe de altă parte, nu este de natură a încălca principiul egalităţii. Se observă că prin aplicarea procedurii reglementate la art. 375 din Codul de procedură penală se poate ajunge la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, prin reţinerea unor circumstanţelor atenuante. Or, pentru ca cele două categorii de persoane la care se face referire să se afle în situaţii juridice identice, ar fi necesar ca, şi cu ocazia încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, să se poată ţine cont de circumstanţele atenuante. Însă acest lucru nu este posibil, întrucât, în aceste condiţii, procurorul s-ar transforma într-un judecător al cauzei, procedând la individualizarea pedepsei, fapt ce ar contraveni prevederilor art. 3 coroborate cu cele ale art. 7 din Codul de procedură penală, referitoare la separarea funcţiilor judiciare şi la obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale.
Paragraf 9
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Paragraf 10
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf 11
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf 12
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: "La articolul 480, alineatul (3) se abrogă".
Paragraf 13
Art. 480 din Codul de procedură penală referitor la condiţiile încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei prevedea la alin. (3), abrogat prin dispoziţiile art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013, că: "Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii."
Paragraf 14
Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.
Paragraf 15
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o instituţie nou-introdusă în legislaţia procesual penală românească prin Codul de procedură penală în vigoare. Acesta reprezintă o procedură specială ce are ca obiect, conform art. 479 din Codul de procedură penală, recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia.
Paragraf 16
Potrivit art. 478 din Codul de procedură penală, în cursul urmăririi penale, după punerea în mişcare a acţiunii penale, inculpatul şi procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat. Limitele încheierii lui sunt stabilite prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior, iar efectele sunt supuse aceluiaşi aviz. Conform art. 480 din Codul de procedură penală, acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani, atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului.
Paragraf 17
Spre deosebire de acordul de recunoaştere a vinovăţiei, recunoaşterea învinuirii are loc în faza judecăţii în primă instanţă. Aceasta constituie o procedură simplificată de judecare şi soluţionare a cauzei, în cadrul căreia inculpatul recunoaşte situaţia de fapt reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu şi solicită să fie judecat pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale şi a înscrisurilor noi prezentate de părţi şi de persoana vătămată. Conform art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele completului pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i, totodată, la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală. Potrivit acestora din urmă, recunoaşterea de către inculpat a învinuirii are ca efect reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi reducerea cu o pătrime a acestor limite în cazul pedepsei amenzii.
Paragraf 18
Curtea reţine, de asemenea, că regimul sancţionator prevăzut la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în cazul recunoaşterii învinuirii a fost reglementat prin art. 480 alin. (3) din Codul de procedură penală şi pentru cazul încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art. 480 alin. (3) din Codul de procedură penală a fost însă abrogat prin dispoziţiile art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, nefiind astfel niciodată în vigoare. Prin urmare, Curtea constată că în susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 sunt comparate două texte legale, dintre care unul este în vigoare şi este aplicabil în faza de judecată, iar cel de-al doilea nu a fost niciodată în vigoare şi, aşadar, nici aplicat în cursul urmăririi penale, întrucât a fost abrogat prin legea de punere în aplicare a actului normativ din cuprinsul căruia a făcut parte.
Paragraf 19
Curtea constată că, în aceste condiţii, neconstituţionalitatea textului criticat este dedusă prin compararea celor două instituţii sub aspectul regimului sancţionator aplicabil, argumentele expuse în susţinerea pretinsei neconstituţionalităţi referindu-se la posibilitatea aplicării regimului sancţionator prevăzut în cazul procedurii recunoaşterii învinuirii şi cu privire la acordul de recunoaştere a vinovăţiei.
Paragraf 20
Or, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conform cărora "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", Curtea urmează a constata că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 este inadmisibilă.
Paragraf 21
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 11.377/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală.
Paragraf
Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015.
Semnături
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
Paragraf
AUGUSTIN ZEGREAN
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Cristina Teodora Pop
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
