AcasăDocument
DECIZIE nr. 10 din 19 septembrie 2011
privind recursul în interesul legii, ca urmare a constatării existenţei unei jurisprudenţe neunitare cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi art. 1-4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii
În vigoare
Emitent:ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII
Publicat:19.09.2011
Versiune:unica
Sursă oficialăPrevizualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Dosar nr. 12/2011
Paragraf
Rodica Aida Popa - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului
Paragraf
Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei civile şi de proprietate intelectuală
Paragraf
Gabriela Victoria Bîrsan - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal
Paragraf
Adrian Bordea - preşedintele Secţiei comerciale
Paragraf
Corina Jîjîie - preşedintele Secţiei penale
Paragraf
Nina Ecaterina Grigoraş - judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală - judecător raportor
Paragraf
Creţu Dragu - judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Paragraf
Andreea Constanda - judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Paragraf
Doina Popescu - judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Paragraf
Cristina Iulia Tarcea - judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Paragraf
Viorica Cosma - judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Paragraf
Niculae Măniguţiu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Paragraf
Viorica Lungeanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Paragraf
Ioana Iacob - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Paragraf
Carmen Ilie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Paragraf
Liliana Vişan - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal - judecător raportor
Paragraf
Carmen Frumuşelu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Paragraf
Lidia Bărbulescu - judecător la Secţia comercială
Paragraf
Veronica Carmen Popescu - judecător la Secţia comercială
Paragraf
Viorica Trestianu - judecător la Secţia comercială
Paragraf
Nela Petrişor - judecător la Secţia comercială
Paragraf
Mariana Cârstocea - judecător la Secţia comercială
Paragraf
Aurelia Motea - judecător la Secţia comercială - judecător raportor
Paragraf
Traian Gherasim - judecător la Secţia penală
Paragraf
Ana Hermina Iancu - judecător la Secţia penală
Paragraf
Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 12/2011 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 330^6 alin. 2 din Codul de procedură civilă, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, şi ale art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, modificat şi completat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/2010.
Paragraf
Şedinţa completului este prezidată de doamna judecător dr. Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Paragraf
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror şef adjunct Antonia Eleonora Constantin.
Paragraf
La şedinţa de judecată participă magistratul-asistent-şef al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, domnul Bogdan Georgescu, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, modificat şi completat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/2010.
Paragraf
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1-4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare, referitor la chemarea în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar.
Paragraf
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, astfel cum a fost formulat şi motivat în scris, şi a solicitat admiterea acestuia ca urmare a constatării existenţei unei jurisprudenţe neunitare cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1-4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare, referitor la chemarea în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar. Totodată, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că aceleaşi sunt concluziile şi faţă de recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava.
Paragraf
Preşedintele completului de judecată, doamna judecător Rodica Aida Popa, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra recursurilor în interesul legii.
Paragraf
ÎNALTA CURTE,
Paragraf
deliberând asupra recursurilor în interesul legii, constată următoarele:
Paragraf 1
Problema de drept care a generat practica neunitară
Paragraf
Recursurile în interesul legii vizează aceeaşi problemă de drept referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1-4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la chemarea în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar.
Paragraf 2
Examenul jurisprudenţial
Paragraf
Prin recursurile în interesul legii se arată că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la cererile de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice formulate de instituţiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar.
Paragraf 3
Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti
Paragraf 3
1. Unele instanţe de judecată au admis cererile de chemare în garanţie formulate de instituţiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reţinând că, în temeiul dispoziţiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, poate fi chemată în garanţie persoana împotriva căreia se poate îndrepta cel căzut în pretenţii, iar potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, acest minister coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin elaborarea proiectului legii bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, a proiectelor legilor de rectificare a acestor bugete, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie.
Paragraf 3
2. Alte instanţe au respins cererile de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice formulate de instituţiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reţinând că între instituţia publică chemată în garanţie şi instituţiile publice pârâte nu există un raport juridic obligaţional.
Paragraf 4
Opinia procurorului general
Paragraf
Procurorul general a opinat în sensul că cererile de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice sunt întemeiate în măsura în care instituţiile publice bugetare, în calitate de pârâţi în litigiile având ca obiect plata unor drepturi de personal, urmăresc pe această cale asigurarea opozabilităţii hotărârii ce se va pronunţa în contradictoriu cu acest minister.
Paragraf
În esenţă, procurorul general a susţinut că rolul Ministerului Finanţelor Publice, de administrator al bugetului general consolidat, îndreptăţeşte chemarea sa în garanţie exclusiv pentru asigurarea opozabilităţii hotărârii care ar urma să se pronunţe în contradictoriu cu ordonatorul principal de credite, întrucât, în condiţiile în care acesta din urmă ar pierde procesul, s-ar putea îndrepta împotriva chematului în garanţie, propunând un proiect de rectificare bugetară ori includerea sumelor stabilite prin titlurile executorii în proiectele de buget.
Paragraf
De asemenea, se susţine că Ministerul Finanţelor Publice nu ar putea fi obligat pe această cale la alocarea fondurilor bugetare necesare, în lipsa parcurgerii procedurii bugetare; însă, în condiţiile în care participă în proces împreună cu ordonatorul principal de credite, va fi în măsură să îi sprijine apărările acestuia din urmă, asigurându-se astfel şi opozabilitatea hotărârii ce ar urma să fie pronunţată faţă de acest minister în vederea elaborării proiectului de rectificare a bugetului ordonatorului principal de credite ori prin includerea cheltuielilor stabilite prin titluri executorii în proiectele de buget pentru perioadele următoare.
Paragraf 5
Raportul asupra recursurilor în interesul legii
Paragraf
Raportul cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, doctrina şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale relevante, propunând un proiect de soluţie ce a împărtăşit opinia instanţelor care au respins cererile de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, reţinând, în esenţă, următoarele:
Paragraf
Unul dintre avantajele instituţiei chemării în garanţie este acela al evitării unui proces ulterior, întrucât instanţa rezolvă atât cererea principală, cât şi cererea de chemare în garanţie printr-o singură hotărâre - cu excepţia reglementată de art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanţie, situaţie în care instanţa poate dispune despărţirea ei spre a fi judecate în mod separat.
Paragraf
Pretenţiile menţionate pe calea chemării în garanţie de către instituţia bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acţiuni ulterioare în instanţă.
Paragraf
Atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice în domeniul finanţelor publice nu cuprind o obligaţie de garanţie sau de despăgubire, astfel că între autoritatea publică chemată în garanţie şi instituţiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligaţional.
Paragraf
O obligaţie de garanţie sau de despăgubire în sarcina chematului în garanţie nu se reflectă nici în dispoziţiile art. 1-4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici în dispoziţiile art. 2 şi 3 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
Paragraf
Totodată, faţă de propunerea din recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a susţinut că s-ar pune problema relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti faţă de persoana chemată în garanţie, întrucât aceasta dobândeşte calitatea de parte, iar poziţia sa procesuală este determinată de formularea unei cereri de chemare în garanţie cu respectarea cerinţelor procedurale.
Paragraf 6
Înalta Curte
Paragraf
Aşa cum rezultă din expunerea anterioară a circumstanţelor care au condus la promovarea recursurilor în interesul legii, obiectul practicii neunitare îl reprezintă soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti cu privire la cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice formulată de către instituţiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar.
Paragraf
În esenţă, dispoziţiile cu privire la care se solicită a se asigura, pe calea recursului în interesul legii, interpretarea şi aplicarea unitară de către instanţele judecătoreşti sunt următoarele:
Paragraf
- art. 60 alin. 1 din Codul de procedură civilă:
Paragraf
"Art. 60. - Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţiuni cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.";
Paragraf
- art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare:
Paragraf
"Art. 19. - Rolul Ministerului Finanţelor Publice
Paragraf
În domeniul finanţelor publice Ministerul Finanţelor Publice are, în principal, următoarele atribuţii:
litera A)
coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, şi anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie;
litera B)
dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
litera C)
emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a acestora;
litera D)
emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile şi procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerciţiului bugetar anual, contabilizarea şi raportarea;
litera E)
solicită rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice;
litera F)
aprobă clasificaţiile bugetare, precum şi modificările acestora;
litera G)
analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
litera H)
furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale;
litera I)
asigură monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situaţiei;
litera J)
avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înţelegeri încheiate cu partenerii externi, precum şi proiectele de acte normative, care conţin implicaţii financiare;
litera K)
stabileşte conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite;
litera L)
blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite;
litera M)
dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinanţării în bani, rezultate din contribuţia financiară externă acordată Guvernului României;
litera N)
colaborează cu Banca Naţională a României la elaborarea balanţei de plăţi externe, a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe, a reglementărilor în domeniul monetar şi valutar;
litera O)
prezintă semestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului, împreună cu Banca Naţională a României, informări asupra modului de realizare a balanţei de plăţi externe şi a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe şi propune soluţii de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balanţei de plăţi externe;
litera P)
participă, în numele statului, în ţară şi în străinătate, după caz, la tratative externe privind acordurile bilaterale şi multilaterale de promovare şi protejare a investiţiilor şi convenţiile de evitare a dublei impuneri şi combatere a evaziunii fiscale şi, împreună cu Banca Naţională a României, în probleme financiare, valutare şi de plăţi;
litera R)
îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de dispoziţiile legale.";
Paragraf
- art. 1-4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare:
Paragraf
"Art. 1. - (1) Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinaţie prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.
litera
(2) Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale, pentru care au fost înfiinţate.
Paragraf
Art. 2. - Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Paragraf
Art. 3. - În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite, potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie.
Paragraf
Art. 4. - (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.
litera
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale."
Paragraf
În mod constant în doctrină şi jurisprudenţă, în interpretarea dispoziţiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, s-a afirmat că instituţia cererii de chemare în garanţie se întemeiază pe existenţa unei obligaţii de garanţie sau de despăgubire şi poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal ori convenţional, care reies din lege sau din contractul încheiat de părţi, ci şi ori de câte ori partea care ar cădea în pretenţii s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.
Paragraf
Totodată, pretenţiile reclamantului împotriva pârâtului şi ale acestuia din urmă împotriva chematului în garanţie generează două procese distincte, iar avantajul instituţiei chemării în garanţie este acela al evitării unui proces ulterior, întrucât instanţa rezolvă atât cererea principală, cât şi cererea de chemare în garanţie printr-o singură hotărâre - cu excepţia reglementată de art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanţie, situaţie în care instanţa poate dispune despărţirea ei spre a fi judecate în mod separat.
Paragraf
Pretenţiile menţionate pe calea chemării în garanţie de către instituţia bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acţiuni ulterioare în instanţă, în considerarea celor ce succedă.
Paragraf
Între instituţiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare şi Ministerul Finanţelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naştere în virtutea obligaţiilor legale reciproce şi specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanţelor Publice şi instituţiile respective nu există nicio obligaţie de garanţie sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituţie publică a obligaţiei ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispoziţiilor Legii nr. 315/2006.
Paragraf
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanţelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuţia de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat şi cu respectarea acesteia.
Paragraf
Procedura legală de executare de către instituţiile publice a obligaţiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligaţia de diligenţă de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanţelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum şi de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuţiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) şi i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 şi 13 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
Paragraf
În plus, art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispune în sensul că, în situaţia în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanţă, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale altor dispoziţii legale aplicabile în materie.
Paragraf
În mod corelativ obligaţiei de diligenţă ce revine instituţiilor publice în temeiul şi în executarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Paragraf
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite şi-ar îndeplini atribuţiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plăţii obligaţiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanţelor Publice, la rândul său, ar întocmi şi ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparţine legislativului.
Paragraf
În consecinţă, dispoziţiile analizate ale art. 19 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 1-4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenţei unei obligaţii de garanţie sau de despăgubire ce revine Ministerului Finanţelor Publice în cazul obligaţiilor de plată stabilite în sarcina instituţiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar.
Paragraf
În concluzie, atât timp cât între debitorul obligaţiei de plată deduse judecăţii, respectiv instituţia publică obligată la plată, şi chematul în garanţie, respectiv Ministerul Finanţelor Publice, nu există o obligaţie de garanţie sau de despăgubire, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă.
Paragraf
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 330^7 cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, aşa cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,
Paragraf
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Paragraf
În numele legii:
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Admite recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi, în consecinţă, stabileşte că:
Paragraf
În aplicarea dispoziţiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1-4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice formulată de către instituţiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar, nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de textul de lege.
Paragraf
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Paragraf
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2011.
Paragraf
VICEPREŞEDINTELE
Paragraf
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
Paragraf
RODICA AIDA POPA
Paragraf
Magistrat-asistent-şef,
Paragraf
Bogdan Georgescu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit