AcasăDocument
DECIZIE nr. 246 din 15 martie 2012
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedură penală
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Augustin Zegrean - preşedinte
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Petre Lăzăroiu - judecător
Paragraf
Mircea Ştefan Minea - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Tudorel Toader - judecător
Paragraf
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristinel Lilea în Dosarul nr. 490/1/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 464D/2011.
Paragraf
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Paragraf
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 28 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 490/1/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristinel Lilea în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale afectează liberul acces la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul la un recurs efectiv, deoarece nu permit o cale de atac împotriva deciziilor de respingere ca inadmisibile a contestaţiilor în anulare.
Paragraf
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Paragraf
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 392 alin. 4 - Procedura de judecare a contestaţiei în anulare din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului."
Paragraf
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (1) - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 -Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 129 - Folosirea căilor de atac, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv.
Paragraf
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 525 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 26 ianuarie 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedură penală, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, liberul acces la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare şi extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Această soluţie decurge din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi din cele ale art. 129 din Constituţie, conform cărora, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Paragraf
Totodată, semnificaţia art. 21 din Constituţie, potrivit căruia accesul liber la justiţie nu poate fi îngrădit, este aceea că nicio categorie sau grup social nu poate fi exclus de la exerciţiul drepturilor procesuale prevăzute de lege. Însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
Paragraf
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Paragraf
Distinct de acestea, Curtea mai constată că nu poate fi primită nici critica privind înfrângerea dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului la apărare, partea interesată putându-se prevala de acest drept pe parcursul derulării tuturor procedurilor judiciare astfel stabilite de legiuitor.
Paragraf
Totodată, dreptul la un recurs efectiv consacrat de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale presupune dreptul oricărei persoane lezate într-un interes legitim de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale. Or, contestaţia în anulare este în sistemul dreptului procesual penal românesc o cale extraordinară de atac, reprezentând un al patrulea grad de jurisdicţie alături de fond, apel şi recurs. Prin urmare, nu poate fi primită critica autorului referitoare la obstrucţionarea acestuia de a se adresa unei instanţe naţionale.
Paragraf
În sfârşit, limitarea ce rezultă pe cale de interpretare din dispoziţiile legale criticate, potrivit cărora nu este posibilă o cale de atac împotriva hotărârilor de respingere ca inadmisibile a contestaţiilor în anulare, nu are semnificaţia restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, accesul la această cale extraordinară de atac exercitându-se în condiţiile legii şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2).
Paragraf
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristinel Lilea în Dosarul nr. 490/1/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 martie 2012.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
AUGUSTIN ZEGREAN
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Afrodita Laura Tutunaru
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit