AcasăDocument
DECIZIE nr. 1.035 din 14 septembrie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, în ansamblul său, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, în ansamblul său, precum şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Augustin Zegrean - preşedinte
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Petre Lăzăroiu - judecător
Paragraf
Mircea Ştefan Minea - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Tudorel Toader - judecător
Paragraf
Antonia Constantin - procuror
Paragraf
Cristina Toma - magistrat-asistent
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate şi art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Nicoleta Ştefanov în Dosarul nr. 30.246/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Paragraf
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Paragraf
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 30.246/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate şi art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare.
Paragraf
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicoleta Ştefanov într-o cauză civilă ce are ca obiect obligaţia de a face.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul simetriei valorice între cuantumul contribuţiei la asigurările sociale şi cel al indemnizaţiei, întrucât unii dintre beneficiarii indemnizaţiei pentru maternitate şi risc maternal, a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav şi a indemnizaţiei de concediu pentru creşterea copilului primesc sume plafonate, ca urmare a adoptării reglementărilor criticate, indiferent de contribuţia individuală, cu atât mai mult cu cât acordarea indemnizaţiilor în discuţie este condiţionată de realizarea unui venit profesional supus impozitării, care trebuie obţinut pe o durată de cel puţin 12 luni. Arată că asiguratului i se stabileşte un anumit cuantum al participării la formarea fondurilor necesare pentru acordarea indemnizaţiilor, dar prestaţia corelativă a statului este plafonată sub aspectul cuantumului.
Paragraf
Consideră că ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 148/2005, 158/2005 şi 226/2008 au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (1) şi (6) din Constituţie, întrucât acesta nu este abilitat să emită ordonanţe în domeniul asigurărilor sociale publice.
Paragraf
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Paragraf
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 este inadmisibilă, întrucât dispoziţiile criticate au fost modificate şi nu mai sunt în vigoare. Arată că dispoziţiile art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 sunt constituţionale întrucât plafonarea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului reprezintă o problemă de politică legislativă. În ceea ce priveşte critica prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, apreciază că instituirea unui plafon maxim al bazei de calcul a concediilor medicale şi a indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate este justificată de asigurarea unui just echilibru între riscul asigurat şi suma plătită pentru asigurarea riscului, ambele raportându-se la aceeaşi bază de calcul, ce nu poate depăşi 12 salarii minime brute pe ţară.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate şi art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare.
Paragraf
Din argumentarea excepţiei reiese însă că autorul acesteia consideră ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, astfel cum a fost modificată prin art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, şi art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat şi asigurările sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 noiembrie 2006, având următorul conţinut:
Paragraf
- Art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005: "(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 lei sau, opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei";
Paragraf
- Art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005: "(1) Baza de calcul a indemnizaţiilor prevăzute la art. 2 se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii".
Paragraf
De asemenea, autorul excepţiei critică şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, sub aspectul extrinsec al acestora.
Paragraf
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 34 alin. (3) privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (1) şi (6) referitor la delegarea legislativă. De asemenea, autorul consideră că textele de lege criticate încalcă şi prevederile Cartei europene privind statutul judecătorilor şi art. 9 şi 10 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale privind dreptul la securitate socială.
Paragraf
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008, Curtea constată că, după cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, ordonanţa în discuţie are ca scop îmbunătăţirea standardului de viaţă al persoanelor vârstnice, pentru aceasta fiind necesară consolidarea financiară a sistemului public de pensii, prin externalizarea din bugetul asigurărilor sociale de stat a prestaţiilor care nu au natură contributivă sau nu au legătură cu riscurile sociale asigurate, precum şi îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului. Astfel, pentru îndeplinirea scopului urmărit de legiuitor, s-a instituit o indemnizaţie ce reprezintă o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv. Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, având ca scop administrarea şi gestionarea tuturor prestaţiilor sociale acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, iar nu din bugetul asigurărilor sociale de stat. În ceea ce priveşte contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate aplicabilă indemnizaţiei pentru creşterea copilului, aceasta se suportă de la bugetul de stat, iar asupra dreptului indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu se datorează celelalte contribuţii sociale obligatorii stabilite de lege, ceea ce atestă, o dată în plus, faptul că dreptul de asistenţă socială în discuţie nu este supus sistemului contributiv, astfel încât dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
Paragraf
Referitor la pretinsa critică de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, Curtea apreciază că, începând cu data intrării în vigoare a prevederilor acestei ordonanţe, cota de contribuţie destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute în ordonanţa în discuţie se datorează şi se achită de către angajatori pentru asiguraţii care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu. Astfel, criticile aduse prevederilor art. 10 alin. (1) nu îşi au suportul legal, întrucât nu autorul excepţiei datorează cota de contribuţie, ci angajatorul acestuia. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, "(8) Baza lunară de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe ţară". Ne aflăm, deci, în prezenţa unui exemplu cât se poate de elocvent cu privire la principiul simetriei juridice, astfel încât nu se poate reţine, sub niciun aspect, neconstituţionalitatea textului de lege criticat prin raportare la normele şi principiile constituţionale invocate de către autorul excepţiei.
Paragraf
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind emiterea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului nr. 148/2005, 158/2005 şi 226/2008 cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (1) şi (6) din Constituţie, întrucât Guvernul nu este abilitat să emită ordonanţe în domeniul asigurărilor sociale publice, Curtea apreciază că interdicţia emiterii de ordonanţe în domenii ce nu fac obiectul legilor organice priveşte ordonanţele simple. În temeiul dispoziţiilor art. 115 alin. (4), "(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa numai în cuprinsul acestora". Curtea constată că, în preambulul celor trei ordonanţe, legiuitorul a motivat temeinic caracterul de urgenţă al acestora, astfel încât, sub aspectul extrinsec al ordonanţelor în discuţie, nu ne aflăm în prezenţa unor cauze de neconstituţionalitate.
Paragraf
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, în ansamblul său, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, în ansamblul său, precum şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Nicoleta Ştefanov în Dosarul nr. 30.246/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
AUGUSTIN ZEGREAN
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Cristina Toma
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit