RO
AcasăDocument

DECIZIE nr. 1.330 din 19 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală

În vigoare
Emitent:CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Publicat:19.10.2010
Versiune:unica
Sursă oficială
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Augustin Zegrean - preşedinte
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Petre Lăzăroiu - judecător
Paragraf
Mircea Ştefan Minea - judecător
Paragraf
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Victor Florea în Dosarul nr. 10/55/2003 al Tribunalului Arad - Secţia penală.
Paragraf
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Paragraf
Cauza este în stare de judecată.
Paragraf
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 12 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10/55/2003, Tribunalul Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală.
Paragraf
Excepţia a fost ridicată de Victor Florea cu ocazia soluţionării apelurilor împotriva unei sentinţe penale şi în contextul invocării excepţiei de nelegalitate a unor acte administrative, în condiţiile în care instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Arad, urmând să se pronunţe asupra pretinsei nelegalităţi a probelor odată cu fondul cauzei.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, care reglementează competenţa instanţei penale de a judeca orice problemă extrapenală de a cărei rezolvare prealabilă depinde soluţionarea fondului cauzei penale, încalcă dispoziţiile constituţionale privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ, precum şi dreptul la un proces echitabil, în măsura în care pot servi ca temei juridic al limitării dreptului de acces în faţa unui judecător de contencios administrativ. Arată că art. 126 alin. (6) din Constituţie garantează dreptul de a prezenta actele administrative în faţa unei instanţe cu competenţă specială în materia controlului acestor acte. Totodată, consideră că "tribunal imparţial" în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este tribunalul specializat, şi anume instanţa de contencios administrativ. Mai precizează că aceeaşi formulare a art. 44 exista şi în Codul de procedură penală din 1973. Astfel, deşi abrogarea implicită a normei criticate pare evidentă, instanţele penale refuză să confere efectivitate drepturilor constituţionale şi nu transmit spre soluţionare instanţelor de contencios administrativ excepţiile de nelegalitate ridicate cu privire la acte administrative.
Paragraf
Tribunalul Arad - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât art. 126 alin. (6) din Constituţie stabileşte o competenţă specială şi exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ în ceea ce priveşte controlul judecătoresc al actelor administrative emise de autorităţile publice. Consideră că excepţia este întemeiată şi în raport cu prevederile art. 6 referitoare la dreptul de acces la un tribunal instituit prin lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, în condiţiile în care art. 126 alin. (6) din Constituţie stabileşte o competenţă exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ, nu se poate deroga pe calea unei legi ordinare în sensul că, prin excepţie, această competenţă să aparţină instanţei penale în cauzele penale. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în măsura în care limitează părţilor din cadrul procesului penal dreptul de a avea acces la controlul judecătoresc efectuat de instanţa de contencios administrativ cu privire la acte administrative emise de autorităţile publice.
Paragraf
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care limitează accesul părţilor din cadrul procesului penal la un control judecătoresc efectuat de instanţa de contencios administrativ cu privire la acte administrative emise de autorităţile publice.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Instanţa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluţionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe.
Paragraf
Chestiunea prealabilă se judecă de către instanţa penală, potrivit regulilor şi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune."
Paragraf
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Paragraf
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală reglementează competenţa instanţei penale de a judeca orice problemă extrapenală de a cărei rezolvare prealabilă depinde soluţionarea fondului cauzei penale, ceea ce nu este de natură a aduce atingere prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, întrucât acestea din urmă nu exclud posibilitatea exercitării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe alte căi decât cea a contenciosului administrativ, ci doar garantează un asemenea control şi îi delimitează sfera de aplicare. Obiectul controlului instituit de art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală îl reprezintă chestiunile prealabile, operând o prorogare de competenţă în favoarea instanţei penale, care este justificată pe deplin de scopul procesului penal, şi anume constatarea la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel încât orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Paragraf
Referitor la pretinsa încălcare a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, textul de lege dedus controlului de constituţionalitate nu oferă temei unei atari critici, întrucât instanţa penală judecă chestiunea prealabilă potrivit regulilor şi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune, fiind astfel asigurat dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Paragraf
În plus, dispoziţiile de lege criticate aparţin normelor de procedură a căror adoptare este atributul legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reglementări speciale, în deplină conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
Paragraf
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Victor Florea în Dosarul nr. 10/55/2003 al Tribunalului Arad - Secţia penală.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2010.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
AUGUSTIN ZEGREAN
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Oana Cristina Puică

Vrei mai mult?

Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.

Începe gratuit
Contact

Start the Conversation.

Ready to know exactly where your answer comes from?

Newsletter

Receive legislative news and platform updates directly to your email.

© 2026 All rights reserved.

Poly Tool Design SRL — Blvd. Ferdinand 95, Constanța, 900717, România — CUI: 40293031