AcasăDocument
DECIZIE nr. 86 din 27 ianuarie 2011
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Ion Predescu - preşedinte
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Mircea Ştefan Minea - judecător
Paragraf
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Tudorel Toader - judecător
Paragraf
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de George-Cesario Răucescu în Dosarul nr. 2.914/91/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Paragraf
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Paragraf
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 10 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.914/91/2009, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de George-Cesario Răucescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe prin care a fost admisă contestaţia formulată la decizia de suspendare a contractului individual de muncă.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate constituie premisa înlăturării de către angajator a persoanelor incomode pe criterii arbitrare, fără o cercetare disciplinară prealabilă. Se apreciază că este încălcată prezumţia de nevinovăţie; totodată, se susţine că despăgubirile care s-ar putea acorda în cazul anulării deciziei de suspendare a contractului individual de muncă nu pot acoperi traumele psihice suferite de angajat.
Paragraf
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată, reiterând considerente de principiu care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24 din 22 ianuarie 2003.
Paragraf
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Paragraf
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, reiterând considerente de principiu care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24 din 22 ianuarie 2003.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
Paragraf
"(1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii: [...]
litera c)
în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;".
Paragraf
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Paragraf
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în raport cu critici de neconstituţionalitate identice, a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. În acest sens, Curtea reţine, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, Decizia nr. 520 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 7 noiembrie 2005, şi Decizia nr. 926 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007.
Paragraf
Prin aceste decizii Curtea a statuat că suspendarea contractului individual de muncă constituie o măsură temporară, putând fi dispusă de angajator faţă de salariatul împotriva căruia s-a formulat plângerea penală ori s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea de infracţiuni incompatibile cu funcţia deţinută. Pe perioada suspendării salariatul nu poate deţine doar funcţia cu care este incompatibilă fapta pentru care s-a formulat plângerea penală, nefiind împiedicat să se încadreze la altă unitate ori în altă funcţie chiar la aceeaşi unitate. Astfel, dreptul său la muncă nu este atins.
Paragraf
Curtea a mai arătat că măsura suspendării nu este contrară nici principiului prezumţiei de nevinovăţie, întrucât plângerea penală se întemeiază pe date şi pe indicii cu privire la săvârşirea de salariat a unei infracţiuni incompatibile cu funcţia deţinută, iar existenţa ori inexistenţa vinovăţiei se stabileşte prin hotărâre judecătorească definitivă. Fapta salariatului, chiar dacă nu va atrage răspunderea penală a acestuia, poate constitui abatere disciplinară, ce poate fi sancţionată inclusiv cu încetarea contractului de muncă. În situaţii în care se va constata nevinovăţia salariatului şi dispunerea nejustificată a suspendării contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la măsuri reparatorii corespunzătoare în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului".
Paragraf
Curtea a mai reţinut că dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal faţă de toţi salariaţii care se află în situaţii identice, fără privilegii şi fără discriminări. Prevederile art. 52 alin. (2) din Codul muncii, pe lângă reparaţiile acordate salariatului al cărui contract de muncă s-a suspendat, reprezintă şi garanţii pentru prevenirea comportamentului abuziv al angajatorului. Întrucât dispoziţiile legale examinate nu restrâng exerciţiul niciunui drept fundamental, prevederile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Paragraf
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Paragraf
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de George-Cesario Răucescu în Dosarul nr. 2.914/91/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.
Paragraf
PREŞEDINTE,
Paragraf
ION PREDESCU
Paragraf
Magistrat-asistent-şef,
Paragraf
Benke Karoly
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit