AcasăDocument
DECIZIE nr. 1.053 din 9 octombrie 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Ioan Vida - preşedinte
Paragraf
Nicolae Cochinescu - judecător
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Petre Lăzăroiu - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Tudorel Toader - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Augustin Zegrean - judecător
Paragraf
Marinela Mincă - procuror
Paragraf
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de David Brumă în Dosarul nr. 2.192/271/P/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Paragraf
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Mircea Ursuţa, cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Paragraf
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.615D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Andrei Lăcrămioara, Daniel Alexandru Trandafirescu, Barbu Costel Stângă şi Sandu Nicolae în Dosarul nr. 5.842/4/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.
Paragraf
La apelul nominal răspunde partea Cătălin Paraschiv, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Paragraf
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.516D/2008 şi nr. 1.615D/2008, având în vedere identitatea de obiect a acestora.
Paragraf
Avocatul autorului excepţiei David Brumă şi partea Cătălin Paraschiv nu se opun conexării.
Paragraf
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.
Paragraf
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.615D/2008 la Dosarul nr. 1.516D/2008, care este primul înregistrat.
Paragraf
Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul ales al autorului excepţiei David Brumă solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, apreciind că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece cuantumul prejudiciului nu este cunoscut şi stabilit de către instanţa de judecată. În acest sens, depune concluzii scrise.
Paragraf
Partea Cătălin Paraschiv solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 12 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.192/271/P/2005, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de David Brumă într-o cauză penală.
Paragraf
Prin Încheierea din 16 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.842/4/2004 Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Andrei Lăcrămioara, Daniel Alexandru Trandafirescu, Barbu Costel Stângă şi Sandu Nicolae într-o cauză penală.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie discriminări faţă de alte categorii de inculpaţi, de exemplu cei care au fost trimişi în judecată şi au avut primul termen de judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005. Mai arată că, prin reglementarea criticată se îngrădeşte accesul liber la justiţie, de vreme ce nu poate beneficia de accesul la o instanţă care să se pronunţe asupra cuantumului prejudiciului stabilit. Astfel, susţin că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care nu se aplică acelaşi tratament juridic şi inculpatului care în cursul judecăţii, până la pronunţarea unei hotărâri definitive în cauză, a acoperit aproape integral prejudiciul cauzat.
Paragraf
Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Paragraf
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul conţinut:
Paragraf
"(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
litera
(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)."
Paragraf
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Paragraf
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalităţii prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005. De exemplu, prin Decizia nr. 802/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Curtea a statuat că legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă.
Paragraf
Totodată, principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea săvârşită este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat.
Paragraf
De asemenea, prin Decizia nr. 318/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, Curtea a reţinut că faptul că de reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege beneficiază numai învinuitul ori inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, nu are semnificaţia îngrădirii liberului acces la justiţie. Cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanţelor judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în deplină concordanţă cu imperativele dreptului la un proces echitabil.
Paragraf
Referitor la susţinerile autorului excepţiei privind încălcarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea a reţinut că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, dacă este îndeplinită condiţia prevăzută de textul criticat, "limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate", urmând ca instanţa de judecată, în caz de condamnare, să stabilească pedeapsa în cadrul acestor limite. Prin urmare, nu se poate susţine că inculpatul este obligat să se declare vinovat, nesocotindu-se astfel prezumţia de nevinovăţie, şi să accepte necondiţionat pretenţiile părţii civile.
Paragraf
Cât priveşte dispoziţiile art. 24 privind dreptul la apărare, Curtea a constatat că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.
Paragraf
Neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Paragraf
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de David Brumă în Dosarul nr. 2.192/271/P/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Andrei Lăcrămioara, Daniel Alexandru Trandafirescu, Barbu Costel Stângă şi Sandu Nicolae în Dosarul nr. 5.842/4/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2008.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Ioana Marilena Chiorean
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit