AcasăDocument
DECIZIE nr. 928 din 16 septembrie 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Ioan Vida - preşedinte
Paragraf
Nicolae Cochinescu - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Tudorel Toader - judecător
Paragraf
Augustin Zegrean - judecător
Paragraf
Simona Ricu - procuror
Paragraf
Claudia Miu - prim-magistrat-asistent
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Frăţilă Consult" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 8.328/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială.
Paragraf
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Paragraf
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 15 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.328/30/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Frăţilă Consult" - S.R.L. din Timişoara într-o cauză având ca obiect dizolvarea unei societăţi comerciale.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, deoarece deciziile pronunţate în interesul legii devin izvor de drept, iar, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, interpretarea general obligatorie a legii se realizează de către Parlament, iar hotărârile judecătoreşti, fiind opozabile inter partes, nu pot avea caracterul general obligatoriu. Aplicarea de către instanţele de judecată a unei decizii în interesul legii încalcă şi principiul independenţei judecătorilor. Decizia nr. XXII/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a fost pronunţată cu încălcarea art. 11 din Constituţie, deoarece nu au fost respectate prevederile regulamentelor Parlamentului European şi Consiliului Europei nr. 3.037/1990 şi, respectiv, nr. 1.893/2006.
Paragraf
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Paragraf
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe."
Paragraf
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (3) privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (3) referitoare la instanţele judecătoreşti.
Paragraf
Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, constatând că acestea sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 1.014/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, a reţinut că scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul ţării. Pentru realizarea acestui scop, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţă asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluţionate de instanţele judecătoreşti, iar dezlegarea dată acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanţe.
Paragraf
Având ca obiect promovarea unei corecte interpretări a normelor juridice în vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme, nu se poate considera că deciziile pronunţate de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în asemenea recursuri ar reprezenta o atribuţie care vizează domeniul legiferării. De altfel, şi în cazul exercitării căilor de atac, "dezlegările în drept" sunt obligatorii în situaţia rejudecării fondului. Prin textul de lege criticat, legiuitorul a instituit obligativitatea interpretării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în scopul aplicării unitare de către instanţele judecătoreşti a unui text de lege, fără ca astfel instanţa supremă să se substituie Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a ţării, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că interpretarea legilor este o operaţiune raţională, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că "în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]" (Cauza C.R. contra Regatului Unit, 1995). În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea art. 126 alin. (3) din Constituţie, Curtea a constatat că este nefondată, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa conferită de art. 329 din Codul de procedură civilă şi de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară de a asigura aplicarea corectă şi unitară a legilor de către toate instanţele.
Paragraf
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Paragraf
Cu referire la critica ce priveşte Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XXII din 12 iunie 2006, Curtea Constituţională constată că nu este competentă să se pronunţe asupra constituţionalităţii hotărârilor judecătoreşti.
Paragraf
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Frăţilă Consult" - S.R.L. din Timişoara, în Dosarul nr. 8.328/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2008.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Paragraf
Prim-magistrat-asistent,
Paragraf
Claudia Miu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit