AcasăDocument
STRATEGIA NAŢIONALĂ din 9 iunie 2005
de dezvoltare a sistemului de asistenta sociala pentru persoanele vârstnice in perioada 2005-2008
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
I. CONTEXT GENERAL
Paragraf
I.1. SITUAŢIA ACTUALĂ
Paragraf
I.1.1. Date statistice şi demografice
Paragraf
După aprecierile EUROSTAT şi IIASA, vârsta medie a populaţiei europene va evolua de la 39 ani, în 2000, la 48 ani în 2050.
Paragraf
Procentul persoanelor de peste 60 de ani va depăşi actuala valoare de 21%, ajungând la 33%, în timp ce procentul tinerilor sub 15 ani se va diminua de la 23% la 19%. Un studiu recent, realizat la nivelul UE-25, arată că populaţia totală a crescut de la 350 milioane în 1950, la 450 milioane în 2000. În anul 2025 se preconizează un număr de 470 de milioane de persoane, iar după anul 2050 populaţia va înregistra o evoluţie numerică descendentă, respectiv 449 de milioane. Numărul persoanelor cu vârsta cuprinsa între 65-79 de ani va creşte semnificativ după 2010, înregistrând o creştere de 37% în jurul anului 2030.
Paragraf
Prin urmare, efectele negative ale fenomenului de îmbătrânire a populaţiei, în special cele care privesc piaţa muncii şi sectorul de îngrijiri socio-medicale de lungă durată, vor fi resimţite major după două decenii. Totuşi, consecinţele procesului de îmbătrânire se manifestă deja, îmbrăcând forme mai mult sau mai puţin alarmante, în relaţie directă cu dezvoltarea socio-economică şi nivelul de trai înregistrat în fiecare stat membru
Paragraf
La nivel european speranţa de viată se cifrează în jurul vârstei de 81 de ani la femei şi de 75 de ani la bărbaţi. În perspectivă, demografii preconizează că va dispărea diferenţa de 6 ani existentă între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte speranţa de viaţă.
Paragraf
Evoluţia numărului de persoane vârstnice, ilustrată pe categorii de vârste, se prezintă astfel;
Paragraf
Nr. total de angajaţi de vârstă mai înaintată (55-64 ani):
PRE PRE_23
[Imagine S_PRE ID: N/A]
Paragraf
Persoane vârstnice (65-79ani): + 3,4% în perioada 2005-2010
Paragraf
+ 37,4% în perioada 2010-2030
Paragraf
+ 1,5% în perioada 2030-2050
Paragraf
Persoane de vârstă înaintată (80 ani+): +17,1% în perioada 2005-2010
Paragraf
+ 57,1% în perioada 2010-2030
Paragraf
+ 52,4% în perioada 2030-2050
Paragraf
Prin urmare, odată cu fenomenul general de îmbătrânire a populaţiei societatea va trebui să facă faţă; unui număr crescut de pensionari, unui număr crescut de persoane care trăiesc singure, unui număr crescut de vârstnici de sex feminin, incapacităţii familiei de a-şi rezolva singură problemele legate de îngrijirea acelor membri aflaţi la vârste înaintate, nevoii crescute de servicii sociale şi medicale destinate îngrijirii personale.
Paragraf
În România, persoanele în vârstă de 60 de ani şi peste reprezentau în anul 1990 un procent de 10,3% din totalul populaţiei României, în anul 2000 un procent de 18,7%, în 2003 un procent de 19,9%, iar pentru anul 2030 se preconizează un procent de 22,3%. Numai în ultimii 8 ani populaţia vârstnică a înregistrat o creştere de peste două procente.
Paragraf
Analiza speranţei de viaţă în România a evidenţiat că nivelul atins în anii 1976-1978 şi anume, 69,8 ani, a fost nivelul speranţei de viaţă cel mai ridicat înregistrat în ţara noastră, bărbaţii având o speranţă de viaţă de 67,4 ani, mai mică comparativ cu a femeilor care aveau 72,1 ani, cu o diferenţă între sexe care a crescut progresiv în ultimii ani, şi anume de 6,6 ani în anul 1992 comparativ cu anul 1978 când a fost de 4,7 ani.
Paragraf
Diferenţa între sexe în ce priveşte speranţa de viată a vârstnicilor a fost mereu în favoarea femeilor şi a continuat să crească în ultimii ani. Diferenţele sunt mai accentuate între mediile de reşedinţă: la bărbaţi speranţa de viaţă este mai redusă în urban decât în rural cu 0,5 ani, la femei fiind aproximativ la acelaşi nivel, uşor în favoarea urbanului. Speranţa de viată feminină rămâne mai mare decât a bărbaţilor în orice mediu de reşedinţă.
Paragraf
Comparativ cu ţările dezvoltate din lume, durata medie de viaţă a românilor este mult mai mică. Durata medie de viaţă a crescut pentru prima dată în ultimii 20 de ani în anul 2000, iar în 2002 a înregistrat valoarea medie de 71,19 ani (F:74,90 ani; M:67,61 ani)
Paragraf
In mediul urban:
Paragraf
Pentru sexul feminin: 75,51 ani;
Paragraf
Pentru sexul masculin: 68,55 ani;
Paragraf
În mediul rural se înregistrează o durată medie de viaţă uşor scăzută faţă de mediul urban, respectiv:
Paragraf
Pentru sexul feminin: 74,20 ani;
Paragraf
Pentru sexul masculin: 66,35 ani;
Paragraf
După anul 1990 s-a înregistrat pentru prima data la noi, un spor negativ al populaţiei (se nasc mai putine persoane decât decedează într-un an), acesta menţinându-se negativ în anul 2003. Deci, pe fondul scăderii dramatice a natalităţii se va accentua procesul de îmbătrânire demografică, crescând ponderea populaţiei vârstnice.
Paragraf
I.1.2. Analiza profilului actual al sistemului de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice
Paragraf
Interesele şi nevoile specifice acestui important segment de populaţie au fost abordate, până în prezent, de cele mai multe ori, cu referire la sistemul de securitate socială, cu accent principal asupra sistemului de pensii. O serie de aspecte esenţiale trebuie luate în considerare: vârsta a treia este acompaniată de singurătate, izolare, precum şi de riscul crescut de a prezenta boli invalidante, generatoare de disabilităti, implicit de dependenţă. Fără o asistenţă medicală şi socială de lunga durata, existenta însăşi a persoanelor vârstnice poate fi compromisă.
Paragraf
Impactul asupra familiei, indus de existenta unei persoane vârstnice care şi-a pierdut autonomia şi depinde de ajutorul altei persoane pentru a-şi desfaşura actele de bază ale vieţii zilnice, este deosebit de puternic şi conduce, de multe ori, la dezorganizarea modului obişnuit de viaţă a familiei.
Paragraf
Veniturile scăzute reprezentate de pensie, creşterea progresivă a costurilor de întreţinere a locuinţei, a alimentelor şi medicamentelor, extinderea sărăciei care afectează veniturile totale ale unei familii determinând sistarea ajutorului tradiţional acordat vârstnicului, dar şi abuzuri grave finalizate, în general, cu pierderea locuinţei de către bătrâni, schimbările înregistrate în structura familiei, a stilului de viaţă, transferul populaţiei tinere din zonele rurale către zonele urbane, limitarea suportului familial şi scăderea numărului de îngrijitori tradiţionali, determină nevoia, în continuă creştere, de a solicita servicii de îngrijire din ce în ce mai costisitoare, mai ales dacă este vorba de asistenţa acordată în regim instituţionalizat.
Paragraf
În afara riscului de bătrâneţe acoperit de sistemul de securitate socială prin asigurarea unui venit reprezentat de pensie, în cazul persoanelor de vârsta a treia se întâlneşte o situaţie particulara, acestea având nevoie, în egală măsură, de două tipuri de suport - respectiv servicii sociale şi medicale. În aceste condiţii, iniţierea, dezvoltarea şi acordarea serviciilor sociale şi de sănătate, în special a celor de îngrijire personală, impun o politică unitară în domeniu pentru a realiza menţinerea persoanelor vârstnice la domiciliu sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru a asigura suportul necesar continuării vieţii într-o instituţie de asistenţă socială.
Paragraf
În prezent, în România, funcţionează:
litera A)
19 cămine pentru persoane vârstnice, cu o capacitate de 2.121 paturi, aflate în coordonarea metodologică a Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei;
litera B)
84 de centre de îngrijire şi asistenţă pentru adulţii cu handicap, cu o capacitate de 10.230 paturi, reprezentând fostele cămine de bătrâni şi cămine spital aflate în coordonarea metodologică a Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap (39 foste cămine de bătrâni şi 45 foste cămine spital care nu şi-au schimbat profilul iniţial):
litera C)
17 instituţii de asistenţă socială (cămine pentru persoane vârstnice şi centre de zi) susţinute financiar de organizaţii neguvernamentale, pentru care se acordă subvenţii de la bugetul de stat, cu o capacitate totală de 776 locuri;
litera D)
39 de servicii la domiciliu subvenţionate de la bugetul de stat (Sursa: Raportul anual de asistenţă socială al direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei)
Paragraf
Aceste instituţii nu sunt singurele existente, la ora actuală, pe teritoriul României. O evaluare reală a situaţiei prezente privind toate centrele de servicii sociale destinate persoanelor vârstnice, instituţiile care oferă asistenţă şi găzduire, sau serviciile de îngrijire la domiciliu, aflate în administrare publică sau privată, nu s-a putut realiza, deoarece au lipsit coordonarea demersului - metodologia specifică de evaluare, precum şi pârghiile legislative care să oblige asigurarea de informaţii corecte şi transmiterea acestora, de la nivel local spre administraţia centrală.
Paragraf
Sistemul actual de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice se axează în principal pe:
litera A)
Transferuri băneşti către populaţie (ajutoare sociale, ajutoare de urgenţă, indemnizaţii sau alte pensii decât cele provenite din sistemul de asigurări sociale);
litera B)
Facilităţi diverse care privesc, în special asistenţa medicală fară contribuţie, gratuităţi şi compensări la medicamente, gratuităţi sau reduceri de costuri pentru tratament balnear, transport în comun sau interurban, abonamente radio-tv. şa.;
litera C)
Servicii de îngrijire la domiciliu; îngrijirea la domiciliu se acordă fară nici o contribuţie în cazul persoanelor care au venituri reduse; persoanele vârstnice care se încadrează într-un grad de handicap grav pot beneficia de asistent personal sau pot opta pentru o indemnizaţie; de asemenea pot beneficia de facilităţile acordate adultului cu handicap:
litera D)
Servicii de găzduire, supraveghere, asistare, îngrijire, recuperare, suport şi consiliere acordate în instituţii de asistenţă socială de tip rezidenţial sau servicii alternative de tip centre de zi, "respite centre", cluburi, etc;
litera E)
Personal specializat care îşi desfaşoară activitatea în domeniul asistenţei sociale a persoanelor vârstnice şi anume asistenţi sociali, dar şi profesionisti cu diverse calificări şi competenţe, în funcţie de serviciile pe care le acordă;
litera F)
Descentralizare care priveşte transferarea responsabilitaţii administrării şi gestionării serviciilor sociale, acordate în instituţii sau la domiciliu, autorităţilor locale; instituţiile de asistenţă socială sunt în principal înfiinţate, organizate şi administrate de autorităţile locale;
litera G)
Finanţare judeţeană şi locală; serviciile sociale, fie că sunt acordate în instituţii sau la domiciliu sunt finanţate de autorităţile locale, de la bugetul de stat putând fi acordate sume pentru anumite cheltuieli stabilite prin lege
litera H)
Parteneriat şi solidaritate socială; un principiu caracteristic sistemului de asistenţă sociala este parteneriatul; în condiţiile în care, într-o anume perioadă de dezvoltare socio-economică, statul nu poate să asigure un suport financiar suficient, societatea civilă, prin formele ei organizate, trebuie să participe intens la dezvoltarea oricăror forme de suport destinate prevenirii şi combaterii oricăror situaţii de risc ce ar putea conduce la marginalizare sau excluziune socială;
litera I)
Participarea beneficiarilor la procesul de decizie privind înfiinţarea, organizarea, administrarea şi acordarea serviciilor sociale:
Paragraf
Principalele puncte slabe ale sistemul ui de asistenţă sociala a persoanelor vârstnice:
Paragraf
În raport cu profilul global al sistemului:
litera A)
Numărul redus de studii şi cercetări privind tendinţele demografice, particularităţile vârstei a treia şi problematicile specifice vârstnicilor din ţara noastră, bazate pe date reale, culese şi interpretate prin metode specifice şi consacrate, apte să ofere informatia necesară elaborării de politici eficiente în domeniu, pe termen mediu şi lung;
litera B)
Lipsa unui departament specializat în elaborarea, evaluarea şi monitorizarea politicilor sociale şi programelor naţionale destinate persoanelor vârstnice, organizat la nivel central;
litera C)
Existenţa mai multor reglementări legislative elaborate de instituţii guvernamentale diferite, care produc paralelisme, confuzii sau incoerenţe în sistem;
litera D)
Accesul persoanelor vârstnice la îngrijirea în sistem rezidenţial sau la domiciliu se realizează în baza mai multor metodologii, prevăzute de legislaţia specială pentru persoane vârstnici şi persoane cu handicap:
litera E)
Dreptul la măsuri de asistentă socială se acordă pe criterii diferite: evaluarea nevoilor persoanelor vârstnice este realizată de o echipă formată din medic şi asistent social care aplică grila naţională de evaluare a persoanelor vârstnice şi stabileşte gradul de dependenţă; persoana vârstnică cu disabilităţi este evaluată de Comisia de expertiză a adultului cu handicap care încadrează persoana într-un grad de handicap; este de subliniat faptul că legislaţia din tarile europene consideră persoanele care au dobândit o dizabilitate generatoare de pierdere funcţională la vârsta a treia, drept persoane dependente şi nu persoane cu handicap;
litera F)
Contribuţia beneficiarului înregistrează un cuantum diferenţiat în instituţii care acordă, în fapt, aceleaşi servicii (cămine pentru persoane vârstnice şi centre pentru îngrijire şi asistenţă pentru adulţii cu handicap - foste cămine de bătrâni şi cămine spital);
litera G)
Administrarea instituţiilor pentru persoane vârstnice se realizează după regulamente diferite, în funcţie de autoritatea centrală care le coordonează;
litera H)
Dezvoltare inegală şi inechitabilă a serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice la nivel naţional; există judeţe cu concentrare masivă de ONG-uri furnizoare de servicii, iar altele în care nu este înregistrată nici o organizaţie activă;
litera I)
Numărul redus de servicii de îngrijire la domiciliu, precum şi a centrelor de zi sau altor tipuri de servicii alternative;
litera J)
Absenţa activităţii de monitorizare şi control susţinută de criterii şi standarde clar definite, aplicată de personal calificat în domeniu;
litera K)
Lipsa prevederilor legislative care se referă la contravenţii, indiferent cine este responsabil de aplicarea legislaţiei în domeniu, respectiv organism privat institutii publice sau autorităţi locale:
litera L)
Servicii de prevenţie şi recuperare insuficiente :
litera M)
Lipsa de colaborare intre instituţiile administraţiei centrale şi locale din domeniul asistentei sociale şi de sănătate, reprezentând principalul obstacol al dezvoltării serviciilor sociale şi medicale integrale, acordate la nivel comunitar:
litera N)
Definiţii şi terminologie neunitară utilizate în diferitele acte normative speciale;
litera O)
Prevederi legale depăşite sau dificil de implementat cum ar fi: calcularea contribuţiei datorată de persoana vârstnică pentru acordarea serviciilor la domiciliu, facilităţile acordate îngrijitorilor proveniţi din familia beneficiarului, programul de formare mult prea complex fată de atribuţiile reale ale unui îngrijitor la domiciliu, ş.a;
litera P)
Instituţii de asistenţă socială insuficiente fată de solicitări, situaţie evidentă în protecţia persoanelor vârstnice, a persoanelor cu boli cronice în mod deosebit a celor cu afecţiuni neuropsihice.
litera R)
Incapacitatea sistemului de a rezolva probleme/situaţii personale extrem de grave care nu sunt deloc sau sunt marginal acoperite cu servicii sociale.
Paragraf
In raport cu organizarea:
litera A)
Responsabilităţi disparate, la nivel de instituţii guvernamentale:
litera B)
Regulamente de organizare şi funcţionale diferite ale instituţiilor care acordă acelaşi tip de servicii, pentru aceleaşi categorii de beneficiari;
litera C)
Misiunea instituţiilor nu este clar definită:
litera D)
Disproporţie în alocarea de personal în raport cu complexitatea activităţii, precum şi lipsa unor normative de personal elaborate în baza unor evaluări prealabile, cu respectarea standardelor europene în domeniu:
litera E)
Existenta mai multor sisteme de evaluare a pierderii funcţionale:
litera F)
Lipsa definirii clare a raporturilor de coordonare/ subordonare la nivel central şi teritorial;
litera G)
Sistem managerial informaţional slab dezvoltat, ceea ce conduce la decizii incorecte sau insuficient fundamentate;
litera H)
Incapacitatea sistemului de a oferi o imagine comprehensivă asupra numărului de beneficiari şi a serviciilor disponibile;
litera I)
Lipsa inspecţiei de sistem.
Paragraf
În raport cu finanţarea:
litera A)
Descentralizarea nu a fost urmată de alocarea de resurse financiare şi umane suficiente;
litera B)
Rigiditatea sistemului a generat imposibilitatea direcţionării fondurilor în vederea soluţionării unor situatii de criză;
litera C)
Finanţarea instituţiilor de asistenţă socială din bugetele locale; deşi acestea asigură servicii pentru beneficiari care provin din toate localităţile judeţului, aceasta a condus la degradarea multor instituţii sub aspect fizic şi funcţional;
litera D)
Neaplicarea legislaţiei referitoare la convenţiile ce se încheie pentru îngrijirea unei persoane vârstnice într-un cămin situat în alt judeţ, autoritatea locală unde îşi are domiciliul persoana fiind obligată să asigure cheltuielile necesare asistării acesteia;
litera E)
Planificarea financiară nu se realizează în funcţie de nevoia socială şi evoluţia problemelor sociale;
litera F)
Nedefinirea clară a modalităţilor de finanţare a serviciilor sociale, astfel încât să fie asigurată sustenabilitatea şi continuitatea acestora;
Paragraf
În raport cu resursele umane:
litera A)
Sub-dimensionarea necesarului de personal la nivel central şi local;
litera B)
Lipsa personalului calificat la nivelul serviciilor publice de asistenţă socială, dar şi la nivelul serviciilor şi instituţiilor de asistenţă socială destinate asistării persoanelor vârstnice;
litera C)
Reglementări insuficiente referitoare la nevoia de formare şi criteriile de acreditare a personalului care activează în domeniul serviciilor sociale pentru persoane vârstnice, respectiv lipsa standardelor profesionale care să permită şi includerea în Clasamentul Ocupaţiilor din România, cât şi o salarizare corespunzătoare;
litera D)
Titulaturi diferite utilizate pentru personalul care are atribuţii similare (asistent personal, îngrijitor la domiciliu);
litera E)
Insuficienta dezvoltare a sistemului de formare continuă în vederea dezvoltării de competenţe;
litera F)
Lipsa unor profesii necesare managementului serviciilor sociale pentru persoane vârstnice: asistentul medical comunitar (echivalent al nursei comunitare), asistentul medical de geriatrie şi gerontopsihiatrie, managerul de caz, terapeutul ocupational specializat în recuperarea persoanelor vârstnice, etc;
litera G)
Deşi cu tradiţie în medicina românească, există blocaje în dezvoltarea specialităţii şi competentelor în geriatrie-gerontologie.
Paragraf
I.2. REGLEMENTĂRI INTERNAŢIONALE
Paragraf
Asistenta socială a persoanelor vârstnice trebuie să asigure respectarea drepturilor persoanelor vârstnice aşa cum sunt ele reglementate în tratate şi convenţii internaţionale.
Paragraf
România, pentru a ratifica şi art. 23 referitor la drepturile persoanelor vârstnice din Carta Socială Europeană revizuită, cât şi pentru a demonstra respectarea prevederilor art. 13 referitor la drepturile pentru asistenţă socială şi medicală, asumat deja prin Legea nr. 74/1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, dar şi în calitate de ţară membră ONU, trebuie să promoveze măsuri adecvate destinate persoanelor vârstnice pentru a permite acestora să rămână membrii deplini ai societăţii.
Paragraf
Strategia de asistenţă socială în favoarea persoanelor vârstnice reprezintă o prioritate şi se fundamentează atât pe evaluarea situaţiei prezente şi a potenţialelor riscuri la care este predispusă persoana vârstnică, cât şi pe principiile enunţate de Naţiunile Unite:
litera A)
Independentă
litera B)
Participare
litera C)
Îngrijire
litera D)
Împlinire personală
litera E)
Demnitate
Paragraf
Prin Declaraţia de la Viena din 1998 - "A îmbătrâni în Europa: Solidaritatea între generaţii - baza a coeziunii sociale", prima Adunare Generală a Naţiunilor Unite consacrată îmbătrânirii stabilea necesitatea elaborării unor politici globale referitoare la îmbătrânire şi persoane vârstnice, aceasta fiind privită drept un răspuns şi o şansă de dezvoltare demografică şi o condiţie a menţinerii şi întăririi coeziunii sociale.
Paragraf
În aprilie 2002, la Madrid, a doua Adunare Generală a Naţiunilor Unite consacrată Îmbătrânirii a adoptat Planul Internaţional de Acţiune privind Îmbătrânirea şi Declaraţia Politică, documente ce cuprind recomandări privind implementarea măsurilor capabile să răspundă atât oportunităţilor, cât şi provocărilor induse de fenomenul de îmbătrânire a populaţiei în secolul XXI. Scopul final al acţiunilor ce vor fi întreprinse este acela de a promova o societate pentru toate vârstele.
Paragraf
Bătrâneţea a început să fie considerată din ce în ce mai mult un risc de dependenţă şi de excluziune socială. Ca atare, protecţia socială a persoanelor vârstnice se regăseşte ca temă prioritară, inclusiv în documentele Comisiei Europene ce vizează elaborarea unor obiective şi planuri de acţiune socială comune, în cadrul metodei de coordonare deschisă a politicii de combatere a excluziunii sociale, enunţată la summitul Consiliului European de la Lisabona din martie 2000.
Paragraf
La elaborarea strategiei naţionale de dezvoltare a sistemului de asistentă socială pentru persoanele vârstnice s-au avut în vedere, nu numai Planul Internaţional de Acţiune privind Îmbătrânirea şi Declaraţia Politică de la Madrid, dar şi o serie de documente programatice, recomandări sau angajamente, cum ar fi:
Paragraf
Carta Sociala Europeană revizuită, care reglementează un set de drepturi sociale fundamentale, printre care:
Paragraf
Art. 13. Dreptul la asistenţă socială şi medicală.
Paragraf
Art. 14. Dreptul de a beneficia de servicii sociale.
Paragraf
Art. 23. Dreptul persoanelor vârstnice la asistenţă socială.
Paragraf
Art. 30. Dreptul la protecţie împotriva sărăciei şi a excluderii sociale
Paragraf
Codul European de Securitate Socială ce prevede garantarea prestaţiilor care se adresează riscului de bătrâneţe.
Paragraf
Tratatul de la Amsterdam, precum şi Carta Drepturilor Fundamentale proclamată la Nisa în anul 2000, unde se face referire la eliminarea oricăror forme de discriminare legate de vârstă.
Paragraf
Recomandarea Comitetului de Miniştri nr. R(87) privind constituirea Grupului de legătură pentru depistarea şi supravegherea problematicii persoanelor vârstnice;
Paragraf
Recomandarea Consiliului Europei nr. 92/442/CCE asupra convergenţei obiectivelor şi politicilor de protecţie socială;
Paragraf
Recomandarea Comitetului de Miniştri R/(94)14 referitoare la politicile coerente şi integrate;
Paragraf
Recomandarea Consiliului Europei nr. 1428(1999)1 "Viitorul cetăţenilor vârstnici: protectie, participare şi promovare".
Paragraf
Aceste recomandări propun o serie de măsuri având drept ţintă dezvoltarea îngrijirilor şi serviciilor acordate la domiciliul persoanei, promovarea accesului la serviciile de sănătate, îmbunătăţirea măsurilor de prevenire a situaţiei de dependenţă, diversificarea prestaţiilor destinate prevenţiei sau combaterii riscului de marginalizare sau excludere socială şi creşterii calităţii vieţii persoanei vârstnice.
Paragraf
Recomandarea Consiliului Europei Nr. R (98) 9 privind dependenta, adoptată de Comitetul de Miniştri al Statelor membre la data de 18 septembrie 1998, subliniază, prin conţinutul ei, necesitatea ca opinia publică să fie sensibilizată referitor la importanţa problematicilor legate de situaţia de dependenţă, precum şi urgenţa orientării măsurilor politice şi legislative asupra acestui domeniu. Acest document recomandă statelor membre să elaboreze legislaţia în domeniu, luând în considerare reglementări care privesc:
litera A)
definiţia dependenţei;
litera B)
principii generale în favoarea persoanelor dependente;
litera C)
măsuri în favoarea persoanelor dependente;
litera D)
îngrijitorii fară statut profesional.
Paragraf
Textul în cauză a fost elaborat luându-se în considerare textele adoptate care tratează aspecte legate de situaţia de dependenţă, cum ar fi Recomandarea Nr. (87) 22 asupra depistării şi supravegherii în cazul persoanelor vârstnice. Recomandarea Nr. (90) 22 asupra protecţiei sănătăţii mintale a unor grupuri vulnerabile ale societăţii. Recomandarea Nr. (91) 2 privind securitatea sociala a lucrătorilor fără statut profesional. Recomandarea Nr. (92) 6 privind politica coerenta în materie de readaptare a persoanelor cu handicap. Recomandarea Nr. (84) 24 privind securitatea socială referitor la măsurilor preventive.
Paragraf
I.3. PREVEDERILE PROGRAMULUI PE GUVERNARE 2005-2008
Paragraf
Guvernul României are stabilite măsuri concrete în domeniul reformei sistemului de asistentă sociala şi combaterea sărăciei, care se regăsesc în obiectivele prevăzute în Programul de guvernare 2005-2008, precum şi în Planul Naţional de măsuri prioritare pentru anul 2005, în cadrul Priorităţii nr. II "Creşterea capacităţii de asumare a obligaţiilor de stat membru", respectiv:
litera A)
Continuarea reformei în domeniul asistenţei sociale, având drept obiectiv major crearea unui nou cadru instituţional, prin stabilirea unui mecanism unic de organizare a sistemului de asistenţă socială, a modalităţilor de finanţare, a tipurilor de prestaţii, a beneficiarilor şi nevoilor concrete ale acestora, precum şi dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale;
litera B)
Clarificarea responsabilităţilor instituţionale ale tuturor organismelor şi autorităţilor implicate în protecţia socială: distribuţia clară a responsabilităţilor locale şi încadrarea cu personal suficient;
litera C)
Elaborarea unei strategii naţionale de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice;
litera D)
Constituirea mecanismului de monitorizare a dinamicii fenomenului sărăciei:
litera E)
Implementarea legislaţiei privind asistenţa socială şi instruirea personalului implicat;
litera F)
Constituirea de noi cămine, precum şi modernizarea celor existente pentru crearea unor condiţii de trai decente acestor persoane;
litera G)
Dezvoltarea unor servicii integrate socio-medicale la domicilu;
litera H)
Formarea personalului care furnizează servicii de îngrijire la domiciliu:
litera I)
Construcţia cadrului instituţional şi organizatoric care să permită implementarea serviciilor de îngrijire la domiciliu (reţea de centre comunitare integrate cu unităţi de asistenţă socială şi medicală):
litera J)
Elaborarea unor programe speciale pentru prevenirea situaţiei de dependentă şi creşterea implicării persoanelor vârstnice în viaţa socială;
litera K)
Stabilirea de parteneriate cu autorităţile administraţiei publice locale pentru dezvoltarea serviciilor sociale comunitare;
litera L)
Sprijinirea organizaţiilor civile şi a cultelor religioase furnizoare de servicii de asistenţă socială destinate persoanelor vârstnice fară familie.
Paragraf
II. PRINCIPII
Paragraf
Strategia reprezintă un cadru de referinţă cu valori şi principii de baza ale politicilor sociale, astfel încât, pe termen mediu, să se poată modela o societate activă, un mediu comunitar sigur, responsabil şi solidar, apt să dezvolte măsuri de protecţie adecvate pentru persoanele vârstnice şi un acces nediscriminatoriu la orice tip de suport menit să susţină incluziunea socială a acestora.
Paragraf
Principiile care stau la baza Strategiei naţionale pentru dezvoltarea sistemului de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice se fundamentează pe principiile enuntate de Organizatia Natiunilor Unite, precum şi pe cele care guvernează construcţia sistemului de servicii sociale şi sunt următoarele:
litera A)
Respectarea demnităţii umane
litera B)
Promovarea împlinirii personale
litera C)
Promovarea autonomiei persoanei
litera D)
Promovarea participării şi responsabilităţii
litera E)
Facilitarea accesului la serviciile de îngrijire
litera F)
Proximitatea
litera G)
Solidaritatea socială
litera H)
Parteneriatul
litera I)
Abordarea multidisciplinară
litera J)
Libertatea de a alege
litera K)
Egalitatea de şanse şi nondiscriminarea
litera L)
Transparenţa şi responsabilitatea publică
litera M)
Complementaritatea şi abordarea integrată
litera N)
Confidenţialitate
Paragraf
III. SCOP
Paragraf
Strategia reprezintă un cadru de referinţă cu valori şi principii de bază ale politicilor sociale, astfel încât, pe termen mediu, să se poată modela o societate activă, un mediu comunitar sigur, responsabil şt solidar, apt să dezvolte măsuri de protecţie adecvate pentru persoanele vârstnice şi un acces nediscriminatoriu la orice tip de suport menit să susţină incluziunea socială a acestora.
Paragraf
IV. PERIOADA DE IMPLEMENTARE
Paragraf
Strategia naţională de dezvoltare a sistemului de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice urmează a fi implementată în perioada 2005-2008.
Paragraf
V. OBIECTIVE GENERALE
Paragraf
Strategia naţională de dezvoltare a sistemului de asitenţă socială pentru persoanele vârstnice face parte integrantă din strategia generală de reformă a sistemului naţional de asistenţă socială.
Paragraf
Strategia naţională de dezvoltare a sistemului de asistenţă socială pentru perosanele vârstnice stabileşte obiective şi măsuri care urmăresc direcţiile de dezvoltare globală a politicilor sociale în domeniu, care au în vedere, în principal:
litera A)
Crearea unei societăţi pentru toate vârstele
litera B)
Respectarea drepturilor omului şi asigurarea libertăţilor fundamentale pentru persoanele vârstnice
litera C)
Promovarea unei vieţi sănătoase, active, sigure, împlinite, decente şi demne
Paragraf
Din această perspectivă Strategia naţională de dezvoltare a sistemului de asistenţă socială pentru perosanele vârstnice se înscrie în cadrul prioritatilor Planului de acţiune asupra îmbătrânirii, adoptat de Adunarea Naţiunilor Unite, Madrid 2000;
litera A)
Persoanele vârstnice şi dezvoltarea
litera B)
Sănătatea şi bunăstarea la vârste înaintate
litera C)
Asigurarea măsurilor de suport pentru persoanele vârstnice şi a unui mediu de viaţă adecvat
Paragraf
Pe termen lung direcţiile cheie de dezvoltare globală a politicilor sociale pentru persoanele vârstnice au în vedere garantarea accesului la:
litera A)
Locuinţă
litera B)
Venit minim
litera C)
Servicii de sănătate
litera D)
Servicii integrate de îngrijire
litera E)
Participarea activă la viaţa societăţii
litera F)
Educatie continuă
Paragraf
Obiectivele generale ale Strategiei naţionale de dezvoltare a sistemului de asistentă socială pentru persoanele vârstnice sunt următoarele:
Paragraf
I. Promovarea unui sistem coerent, coordonat şl integrat de asistenţă socială
Paragraf
II. Combaterea riscului de excluziune sociala şi creşterea calităţii vieţii persoanelor vârstnice
Paragraf
III. Promovarea participării persoanelor vârstnice la viaţa societăţii
Paragraf
VI. OBIECTIVE OPERAŢIONALE
Paragraf 1
Întărirea cadrului administrativ şi instituţional la nivel central şi local
Paragraf 2
Îmbunătăţirea cadrului legislativ
Paragraf 3
Stabilirea unui sistem de finanţare apt să asigure dezvoltarea măsurilor de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice
Paragraf 4
Creşterea calităţii resurselor umane
Paragraf 5
Dezvoltarea şi diversificarea prestaţiilor sociale
Paragraf 6
Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale
Paragraf 7
Prevenirea şi combaterea abuzului şi neglijării persoanei vârstnice
Paragraf 8
Dezvoltarea şi împlinirea personală
Paragraf 9
Susţinerea implicării active a persoanelor vârstnice în viaţa societăţii
Paragraf
OBIECTIVUL GENERAL 1 : Promovarea unui sistem coerent coordonat şi integrat de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice
PRE PRE_405
[Imagine S_PRE ID: N/A]
Paragraf
OBIECTIVUL GENERAL 2: Combaterea riscului de excluziune socială a persoanelor vârstnice şi creşterea calităţii vieţii acestora
PRE PRE_407
[Imagine S_PRE ID: N/A]
Paragraf
OBIECTIVUL GENERAL 3: Promovarea participării persoanelor vârstnice la viaţa socială
PRE PRE_409
[Imagine S_PRE ID: N/A]
Paragraf 8
1. IMPLEMENTAREA, MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA
Paragraf
Implementarea măsurilor şi acţiunilor stabilite în cadrul strategiei presupune un proces de planificare judicioasă, pe o perioadă de cel puţin 4 ani, bazată pe obiectivele naţionale şi nevoile locale dar, mai ales, pe resursele materiale, financiare şi umane disponibile. Programele şi măsurile concrete ce se înscriu în cadrul larg al strategiei vizează elaborarea de planuri anuale de acţiune, aprobate prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
Paragraf
Implementarea strategiei necesită totodată, integrarea unui plan de cercetare privind fenomenul de îmbătrânire a populaţiei şi implicaţiile acestuia, precum şi a unui program de construcţie instituţională care să permită abordarea şi dezvoltarea globală a politicilor sociale.
Paragraf
În aceste condiţii, monitorizarea şi evaluarea măsurilor asumate reprezintă o activitate de maximă importanţă care permite analiza impactului politicilor adoptate şi redefinirea priorităţilor, în funcţie de realităţile decelate şi evoluţia nevoilor sociale.
Paragraf
Activitatea de monitorizare şi evaluare are in vedere următoarele:
litera A)
Selectarea unor indicatori de performanţă pentru obiectivele strategiei;
litera B)
Dezvoltarea unor programe de cercetare care se adresează principalelor măsuri prevăzute de strategie, astfel încât acţiunile asumate să fie posibil de implementat cu maximă eficienţă şi eficacitate;
litera C)
Identificarea şi soluţionarea lipsurilor de informaţii şi date, absolut necesare susţinerii obiectivelor strategice;
litera D)
Dezvoltarea bazei de date necesare elaborării de politici în domeniu, dar şi pentru monitorizarea eficientă de sistem;
litera E)
Asigurarea de informaţii permanente privind rezultatele implementării diverselor obiective strategice şi realizarea de rapoarte periodice;
litera F)
Evaluarea strategiei la doi ani de la demararea implementării acesteia şi definirea altor direcţii de acţiune, măsuri sau acţiuni, în funcţie de rezultatele evaluării.
Paragraf
In acest context se înscrie crearea la nivel central a unei structuri capabilă de o abordare coordonată a consecinţelor fenomenului de îmbătrânire, de dezvoltare globală a politicilor sociale în favoarea persoanelor vârstnice. Această structură îşi va asuma evaluarea generală de sistem, elaborarea de politici şi programe coerente şi corelate, a planurilor anuale de acţiune, evaluarea şi monitorizarea impactului măsurilor angajate, coordonarea implementării acestora la nivel local precum şi relaţionarea cu celelalte domenii de activitate.
Paragraf 8
2. FINANŢAREA
Paragraf
Stabilirea unui sistem de finanţare clar, coerent reprezintă unul din obiectivele majore ale strategiei de asistenţă socială a persoanelor vârstnice.
Paragraf
Sursele de finanţare ale sistemului de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice includ:
litera A)
Buget de stat;
litera B)
Bugete locale;
litera C)
Donaţii şi sponsorizări de la persoane fizice şi juridice, în condiţiile legii;
litera D)
Alte fonduri sociale, pentru proiecte locale: Fondul Român de Dezvoltare Socială;
litera E)
Fonduri externe, rambursabile şi nerambursabile;
litera F)
Contribuţia beneficiarului.
Paragraf
Proiecţiile bugetare de susţinere a măsurilor prevăzute în planurile anuale de acţiune în domeniul asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice sunt elaborate în fiecare an, pentru anul următor şi reprezintă o condiţionalitate a implementării strategiei.
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit