Ortexo este o platformă AI de cercetare juridică profesională pentru piața din România. Oferă acces instant la peste 500.000 de documente legislative, analiză inteligentă a jurisprudenței și un consultant AI care identifică precedentele relevante pentru dosarul dvs.

Cum funcționează Ortexo?

Ortexo indexează și analizează în profunzime legislația română și jurisprudența instanțelor. Prin combinarea unui motor de căutare semantică cu un sistem RAG (Retrieval-Augmented Generation), formulează răspunsuri juridice în limbaj natural și citează automat sursele din legislație și deciziile instanțelor relevante.

Ortexo oferă acces gratuit la funcționalitățile de bază. Planuri premium sunt disponibile pentru profesioniști care necesită capabilități avansate, precum analiza dosarelor cu AI, compararea versiunilor legislative și accesul complet la jurisprudența instanțelor superioare.

Ce legislație acoperă Ortexo?

Ortexo acoperă întreaga legislație primară și secundară din România: Codul Civil, Codul Penal, Codul de Procedură Civilă, Codul de Procedură Penală, Codul Muncii, Legea Insolvenței (Legea 85/2014), hotărâri de guvern, ordine ministeriale și decizii ale instanțelor superioare (ÎCCJ, Curtea Constituțională). Baza de date este sincronizată continuu cu Monitorul Oficial.

Este Ortexo sigur din punct de vedere al confidențialității datelor?

Da. Ortexo este conform GDPR și nu stochează conținutul căutărilor tale pe termen nedeterminat. Datele sunt procesate în centre de date localizate în Uniunea Europeană. Consultă politica noastră de confidențialitate la https://ortexo.com/privacy-policy pentru detalii complete.

Cât de precise sunt răspunsurile Ortexo?

Ortexo folosește un sistem RAG (Retrieval-Augmented Generation) care extrage răspunsuri direct din baza de date legislativă verificată, nu din memorie generativă. Fiecare răspuns include citarea exactă a articolului și actului normativ, eliminând riscul de halucinații. Ortexo nu înlocuiește consultanța unui avocat, ci accelerează cercetarea juridică.

Când se lansează Ortexo?

Ortexo este planificat pentru lansare în Q2 2026. Te poți înscrie pe lista de așteptare la https://ortexo.com pentru a fi printre primii utilizatori și a beneficia de acces anticipat.

Pentru cine este destinat Ortexo?

Ortexo este construit pentru profesioniști din domeniul juridic din România: avocați, juriști corporatiști, notari, executori judecătorești, judecători, procurori și studenți la drept. Orice persoană care lucrează cu legislația română poate beneficia de platforma Ortexo.

AcasăDocument

DECIZIA nr. 21 din 13 mai 2024

cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare

În vigoare

Emitent:ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

Publicat:13.05.2024

Versiune:unica

Sursă oficială

Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.

Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.

Paragraf

Dosar nr. 422/1/2024

punctul 1.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă și ale art. 34 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare („Regulamentul“).

punctul 2.

Ședința este prezidată de doamna judecător Elena-Diana Tămagă, președintele Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

punctul 3.

La ședința de judecată participă doamna Elena-Mădălina Ivănescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

punctul 4.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.195/102/2023.

punctul 5.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

punctul 6.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești pronunțate în materia ce face obiectul sesizării și opinii teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

punctul 7.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării.

Paragraf

deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele:

punctul I.

Titularul și obiectul sesizării

punctul 8.

Prin Încheierea din 6 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 3.195/102/2023, Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarele chestiuni de drept:

CIT

Citat

punctul 1.

Dacă, după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor sau copilului născut în timpul strămutării, în temeiul acestei norme, are drept consecință încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990.

punctul 2.

Dacă descendentul unei astfel de persoane are la rândul său dreptul la indemnizația lunară stabilită conform prevederilor art. 5 alin. (7) din același act normativ.

punctul 9.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu nr. 422/1/2024.

punctul II.

Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanței care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

punctul 10.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.B. a solicitat anularea Deciziei nr. xxxxx/10.07.2023, emisă de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Mureș („A.J.P.I.S. Mureș“), ca nelegală și neîntemeiată, și obligarea pârâtei la stabilirea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare („Decretul-lege nr. 118/1990“), în calitate de fiică a lui M.A., născută la data de 12.11.1948, în Târgu Mureș, județul Mureș, decedată la data de 9.01.2003, respectiv plata indemnizației legale începând cu luna următoare datei depunerii cererii la A.J.P.I.S. Mureș.

punctul 11.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că bunicul acesteia, numitul M.B., împreună cu familia, a fost strămutat în perioada 2.03.1949-9.08.1963, familia fiind constituită la momentul respectiv din: soția numitului M.B. (bunicul reclamantei), numita M.C. (bunica reclamantei), mama bunicului reclamantei numită M.D. (străbunica reclamantei), precum și fiica acestora, numita M.A. (mama reclamantei).

punctul 12.

Măsura strămutării, respectiv această formă de persecuție politică, a vizat toți membrii familiei numitului M.B., inclusiv pe numita M.A. (mama reclamantei), care, la momentul strămutării, avea vârsta de nici 4 luni.

punctul 13.

Din documentele regăsite în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității („C.N.S.A.S.“) s-a identificat fișa domiciliară a bunicului reclamantei M.B. și a bunicii M.C., însă nu și a mamei reclamantei. Cu toate acestea, nu se poate nega faptul că un minor de 4 luni va însoți părinții oriunde, pentru că din cauza vârstei fragede necesită prezența și îngrijirea acestora.

punctul 14.

Totodată, reclamanta a precizat că prin Decizia nr. yyyy/11.10.2021, eliberată de A.J.P.I.S. Mureș, s-a admis cererea numitului M.E., născut la data de 20.06.1968, prin care s-a stabilit calitatea acestuia de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, în calitate de fiu al numitului M.B. În cadrul acestei decizii s-a stabilit că părintele decedat, M.B., a fost victimă a persecuției prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990, fiind strămutat într-o altă localitate, în perioada 2.03.1949-9.08.1963.

punctul 15.

Pârâta A.J.P.I.S. Mureș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanta A.B., ca neîntemeiată.

punctul 16.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 a constatat că reclamanta este fiica numitei M.A., născută la 12.11.1948, care a fost fiica numiților M.B. și M.C.

punctul 17.

M.B. (bunicul reclamantei) a avut stabilit domiciliul în Târgu Mureș, împreună cu mama acestuia, numita M.D., născută în 1882, deoarece au posedat 168 ha pământ, însă din fișa domiciliară nu rezultă că din familie mai făcea parte și mama reclamantei, care nici nu era născută la acea vreme.

punctul 18.

Pârâta a mai arătat că, de principiu, și copii persoanelor strămutate, indiferent de vârstă, au avut de suferit aceleași prejudicii de ordin material și moral suferite de părintele cu care au locuit împreună, iar, pentru perioada de referință, pot beneficia de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990. Pentru motivul aplicării unitare și echitabile a legii, membrii familiei trebuie să beneficieze de același tratament juridic de care beneficiază persoana vizată, în principal, de măsura administrativă prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990, iar situația părintelui servește drept temei al solicitării copilului.

punctul 19.

În acest context, art. 5 alin. (7) sau (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu este incident situației reclamantei, aceasta având calitatea de nepoată și strănepoată a persoanelor vizate de măsura strămutării, ci ar fi fost aplicabil tot mamei sale, dacă ar mai fi fost în viață, în situația în care aceasta s-a născut anterior anului 1949 în care a început perioada de strămutare.

punctul 20.

Pentru aceste motive, comisia a considerat că reclamanta nu este îndreptățită să fie încadrată la art. 5 alin. (7) raportat la art. 1 alin. (1) lit. d) sau e) din Decretul-lege nr. 118/1990.

Paragraf

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile

punctul 21.

La termenul de judecată din 9 ianuarie 2024, Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal a pus în discuția părților, din oficiu, oportunitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunilor de drept expuse la paragraful 8 din prezenta decizie.

punctul 22.

Prin Încheierea din 6 februarie 2024, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății.

punctul III.

Normele de drept ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile

punctul 23.

Prevederile normative supuse interpretării sunt cele ale art. 5 alin. (6) și alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și anume:

CIT

Citat

ART

Articolul 5

Alineatul (6)

Copilul minor la data la care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2), precum și copilul născut în perioada în care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) are dreptul la o indemnizație lunară în același cuantum cu indemnizația de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil.

Alineatul (7)

Copilul născut după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) are dreptul la o indemnizație lunară în cuantum de 50% din indemnizația de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil.

punctul 24.

De asemenea, au fost considerate relevante pentru dezlegarea problemelor de drept ce formează obiectul prezentei sesizări și dispozițiile art. 1 și art. 5 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990:

CIT

Citat

ART

Articolul 1

Alineatul (1)

Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:

litera a)

a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;

litera b)

a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;

litera c)

a fost internată în spitale de psihiatrie;

litera d)

a avut stabilit domiciliu obligatoriu;

litera e)

a fost strămutată într-o altă localitate;

litera f)

a participat în acțiuni de împotrivire cu arma în mână și de răsturnare prin forță a regimului comunist până la data de 31 decembrie 1964.

Alineatul (2)

De aceleași drepturi beneficiază și persoana care:

litera a)

a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;

litera b)

a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului, indiferent de locul reținerii (...).

ART

Articolul 5

Alineatul (8)

Copilul care s-a aflat atât în una dintre situațiile prevăzute la alin. (4) - (7), cât și în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) beneficiază de indemnizația al cărei cuantum este mai mare.

punctul IV.

Punctul de vedere al părților

punctul 25.

Potrivit punctului de vedere aparținând reclamantei A.B., în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu chestiunile de drept în discuție.

punctul 26.

În ceea ce privește problemele de drept ce formează obiectul sesizării, apreciază că, prin modificările legislative aduse textului în discuție, legiuitorul a urmărit să aducă textul normativ în concordanță cu jurisprudența anterioară a instanțelor naționale, prin care, în mod constant, s-a recunoscut calitatea de persoane persecutate copiilor născuți în perioada de strămutare a părinților, astfel că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, persoana născută în timpul perioadei de persecuție a părinților săi poate fi considerată ea însăși persoană persecutată din motive politice.

punctul 27.

În ceea ce privește cea de-a doua problemă de drept, reclamanta apreciază că descendentul unei astfel de persoane are, la rândul său, dreptul la indemnizația lunară stabilită conform prevederilor art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990. Textul analizat face referire la copilul născut după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, fără să facă distincție între copilul persoanei care a fost majoră la momentul persecuției politice și copilul persoanei care a fost minoră la momentul persecuției politice. Or, în lipsa unei diferențieri exprese, în virtutea principiului de drept potrivit căruia „unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă“, nu poate fi făcută distincție între cele două categorii de persoane.

punctul 28.

Pârâta, la rândul său, a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu chestiunile de drept în discuție.

punctul 29.

În ceea ce privește problemele de drept ce formează obiectul sesizării, potrivit punctului de vedere exprimat de pârâtă, după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 130/2020 pentru completarea art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri („Legea nr. 130/2020“), comisia constituită în baza Decretului-lege nr. 118/1990 stabilește dreptul copiilor persoanelor aflate în situația prevăzută la art. 1 alin. (1) și (2) exclusiv pe baza art. 5 alin. (6) și (7) din actul normativ menționat, și nu în temeiul practicii anterioare.

punctul 30.

Măsurile luate împotriva persoanelor trebuie să aibă caracter politic în sensul Decretului-lege nr. 118/1990, iar o astfel de măsură nu putea fi luată față de un copil minor, ci numai față de o persoană majoră.

punctul 31.

În acest context, conform dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, dacă se dovedește persecuția politică în sensul acestui act normativ, cel îndreptățit ar fi tot copilul care a fost minor la data persecuției sau copilul minor născut în perioada persecuției politice, dacă acesta ar mai fi în viață la data depunerii cererii la agenție, indemnizația fiind acordată de legiuitor cu titlu de reparație pentru neajunsurile resimțite în mod direct și personal în urma persecuției politice a părinților săi.

punctul 32.

Înainte de apariția Legii nr. 130/2020, stabilirea dreptului copilului persoanei persecutate din motive politice s-a făcut în considerarea calității acestuia de membru al familiei persoanei principal vizate de persecuțiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, deoarece acesta a avut de suferit aceleași prejudicii de ordin material și moral ca persoana față de care a fost luată în mod direct măsura administrativă a domiciliului obligatoriu, iar, atât timp cât a locuit împreună cu familia, nu a avut în mod real și efectiv posibilitatea de exercitare liberă a dreptului de alegere a domiciliului.

punctul 33.

Referitor la situația copiilor reglementată de art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, cel îndreptățit, dacă se dovedește persecuția politică în sensul decretului-lege menționat, ar fi tot copilul persoanei persecutate din motive politice, dar care s-a născut după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din actul normativ indicat.

punctul 34.

Nepoții persoanelor persecutate politic în mod direct nu au dreptul la indemnizația lunară acordată prin Decretul-lege nr. 118/1990, ei fiind copiii copiilor minori la data persecuției politice sau născuți după încetarea acestei persecuții.

punctul V.

Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

litera A.

Cu privire la admisibilitatea sesizării

punctul 35.

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit celor redate în continuare.

punctul 36.

Soluționarea cauzei depinde de lămurirea problemei de drept enunțate, întrucât obiectul acesteia este reprezentat de anularea Deciziei nr. xxxxx/10.07.2023, emisă de pârâta A.J.P.I.S. Mureș, prin care s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de art. 5 alin. (7) raportat la art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990 și s-a stabilit că aceasta nu se încadrează în prevederile invocate, ca urmare a faptului că reclamanta nu a dovedit persecuția asupra părintelui în mod direct, respectiv nu a depus documente eliberate de autorități competente în materie din care să rezulte strămutarea mamei sale, dovedind doar faptul că bunicul acesteia a fost strămutat.

punctul 37.

Problema de drept enunțată este relativ nouă, având în vedere faptul că textul legal în discuție a fost adoptat prin Legea nr. 130/2020.

punctul 38.

În cazul particular al soluțiilor pronunțate asupra unor astfel de cereri, nu există posibilitatea unei reglări prin mecanismul de verificare a practicii de către instanțele de control judiciar, întrucât hotărârile pronunțate de tribunal în primă instanță sunt definitive.

punctul 39.

Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data de 6 februarie 2024.

punctul 40.

La nivelul Tribunalului Mureș au fost identificate hotărâri definitive cu privire la problematica supusă analizei, fiind observată o practică neunitară, ce ar putea să se perpetueze, având în vedere faptul că, în acest tip de cauze, legea nu prevede o cale de atac.

punctul 41.

Față de cele menționate în cadrul paragrafului anterior, problema de drept a fost pusă în discuție la întâlnirea de practică neunitară organizată la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Târgu Mureș, pentru trimestrele III și IV din 2023, fără a se cristaliza însă o opinie majoritară.

litera B.

Cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării

punctul 42.

În opinia instanței de trimitere, dificultatea chestiunii constă în a se stabili dacă prevederile art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 trebuie interpretate în mod autonom, apreciindu-se într-o ipoteză că, pentru aplicarea acestora, nu este necesară interpretarea coroborată cu dispozițiile alin. (6) al aceluiași articol, ci sunt de verificat două condiții independente de ipoteza reglementată de alineatul anterior, respectiv calitatea de copil născut după încetarea măsurilor represive, pe de o parte, și recunoașterea calității de beneficiar al indemnizației în persoana părintelui său, pe de altă parte.

punctul 43.

Pentru interpretarea de mai sus pledează faptul că textul conține doar cele două condiții arătate, fără alte circumstanțieri care să oblige interpretul la luarea în considerare a altor aspecte, cum ar fi faptul că părintele solicitantului, deși a dobândit, în nume propriu, dreptul la indemnizație, nu a fost persoana principal vizată de măsura represivă.

punctul 44.

O altă ipoteză este aceea a interpretării unitare a celor două alineate nou-introduse, alin. (6) și (7) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, din care rezultă că textele arătate urmăresc să reglementeze situația copiilor persoanei care a fost victima nominală a măsurilor de persecuție, și nu cazul copiilor persoanelor cărora li s-a recunoscut dreptul la indemnizație până la apariția modificărilor legislative (în rândul cărora se pot regăsi copiii persoanei vizate efectiv de măsura represivă).

punctul 45.

Astfel, alin. (6) al art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 privește copiii care, născuți fiind, au resimțit nemijlocit măsurile luate împotriva părinților lor, în perioada de aplicare a acestora, în timp ce alin. (7) are în vedere copiii din aceeași familie, care s-au născut însă ulterior încetării măsurilor și care, așa cum rezultă din expunerea de motive la Legea nr. 71/2022 pentru completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri („ Legea nr. 71/2022 “) și la Legea nr. 210/2022 pentru modificarea art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri și pentru stabilirea unor măsuri necesare aplicării Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice („ Legea nr. 210/2022 “), trebuie să beneficieze de reparațiile acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990, întrucât au fost victime dovedite ale regimului comunist.

punctul 46.

Atât prevederile alin. (6), cât și cele ale alin. (7) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 au în vedere aceiași destinatari ai normei, respectiv copiii persoanei principal vizate de măsurile represive, a cărei situație servește, de fapt, drept temei al solicitării beneficiului actului normativ. Diferența între ipoteza celor două texte este realizată doar în funcție de data nașterii copiilor persoanelor care au avut de suferit cu titlu principal măsurile în discuție, iar reglementarea distinctă a celor două ipoteze care au la bază aceeași situație factuală (părinte persecutat politic) a fost necesară pentru că s-a apreciat că și copiii născuți după încetarea evenimentelor au resimțit consecințele măsurilor, chiar după încetarea acestora, însă nu cu aceeași intensitate, ceea ce se reflectă în indemnizația stabilită de legiuitor (indemnizație lunară în cuantum de 100%, respectiv de 50% din indemnizația de care ar fi beneficiat părintele decedat).

punctul 47.

În susținerea concluziei potrivit căreia interpretarea dispozițiilor alin. (7) al art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 nu se poate realiza decât cu luarea în considerare a textului de lege precedent, au fost invocate considerentele Deciziei nr. 4 din 30 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 1 martie 2023 („ Decizia nr. 4 din 30 ianuarie 2023 “). Deși decizia anterior menționată a fost pronunțată în contextul interpretării art. 5 alin. (6) și (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 din perspectiva efectelor înfierii cu efectele filiației firești, argumentele privind rațiunile avute în vedere de legiuitor și destinatarii normei sunt valabile și în contextul analizat.

punctul 48.

S-a susținut, de asemenea, că un argument în sprijinul interpretării potrivit căreia nu s-au creat drepturi sau titulari noi (în sensul de moștenitori ai victimelor) este dat și de existența dreptului de opțiune, prevăzut de art. 5 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, între indemnizațiile care au la bază considerente legislative, adică calitatea de victimă a măsurilor de represiune politică.

punctul 49.

Instanța de trimitere invocă, totodată, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 68 din 9 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1060 din 23 noiembrie 2023 („ Decizia nr. 68 din 9 octombrie 2023 “), care vizează dispozițiile art. 3^1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare („ Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 “), invocând conținutul similar al acestor dispoziții cu cele ale art. 5 alin. (6) și (7) din Decretul-lege nr. 118/1990.

punctul VI.

Jurisprudența instanțelor naționale în materie

litera A.

Jurisprudență comunicată de curțile de apel

Paragraf

Prima chestiune de drept supusă dezlegării

punctul 50.

Într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că, după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor sau copilului născut în timpul strămutării în temeiul acestei norme are drept consecință încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din decretul-lege anterior menționat.

punctul 51.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal (Decizia civilă nr. 521 din 22 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.311/30/2021 - opinie majoritară, definitivă); tribunalelor Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal (Sentința nr. 555 din 2 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 347/102/2023; Sentința nr. 818 din 29 noiembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 2.967/102/2022, ambele definitive), Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal (Sentința civilă nr. 87/2023 din 24 februarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 993/91/2022, definitivă).

punctul 52.

În același sens au fost exprimate și punctele de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, ale următoarelor instanțe: tribunalele Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Vaslui, București, Ialomița, Ilfov și Teleorman.

punctul 53.

În susținerea orientării jurisprudențiale și a punctelor de vedere teoretice, au fost expuse argumentele de mai jos.

punctul 54.

După intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 130/2020, comisia constituită în baza Decretului-lege nr. 118/1990 stabilește dreptul copiilor persoanelor aflate în situația prevăzută la art. 1 alin. (1) și (2) din decretul-lege menționat exclusiv în baza art. 5 alin. (6) și (7) din același act normativ. Însă stabilirea drepturilor în favoarea copiilor are în vedere calitatea acestora de copii ai persoanelor persecutate politic. Prin urmare, drepturile acestor copii sunt strâns legate de calitatea părinților lor de persoane persecutate politic. Așadar, copiii nu puteau suferi persecuția politică în nume propriu, ci doar ca efect al persecuției politice la care au fost supuși părinții lor. Măsurile cu caracter politic în sensul Decretului-lege nr. 118/1990 nu puteau fi luate față de un copil minor, ci numai față de o persoană majoră.

punctul 55.

Se impune interpretarea unitară a celor două alineate nou-introduse, respectiv alin. (6) și (7) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, din care rezultă că textele arătate urmăresc să reglementeze situația copiilor persoanei care a fost victima nominală a măsurilor de persecuție, și nu cazul copiilor persoanelor cărora li s-a recunoscut dreptul la indemnizație până la apariția modificărilor legislative (în rândul cărora se pot regăsi copiii persoanei vizate efectiv de măsura represivă).

punctul 56.

Interpretarea redată mai sus este susținută și de expunerea de motive la legile nr. 71/2022 și nr. 210/2022.

punctul 57.

Au fost considerate drept relevante pentru o astfel de interpretare și considerentele Deciziei nr. 4 din 30 ianuarie 2023, pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cadrul cărora s-a reținut că drepturile legiferate abia în anul 2022, recunoscute în cuprinsul alin. (5) și (6) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, sunt menite să atenueze pe cât posibil lipsurile/suferințele de ordin material și pe cele de ordin moral îndurate de destinatarii normei, în considerarea condiției lor sociale, de copii născuți la data la care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din același decret-lege, ori de copii născuți după încetarea acestor situații.

punctul 58.

Într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că, după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor sau copilului născut în timpul strămutării, în temeiul acestei norme, nu are drept consecință încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din decretul-lege menționat.

punctul 59.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: tribunalelor Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal (Sentința civilă nr. 496 din 14 iulie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 718/102/2023, definitivă), Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Sentința civilă nr. 506 din 5 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.033/115/2023, definitivă).

punctul 60.

În acest sens a fost exprimat și un punct de vedere teoretic, nesusținut de practică judiciară, de către Tribunalul Giurgiu.

punctul 61.

În susținerea orientării jurisprudențiale și a punctului de vedere teoretic, au fost expuse considerentele de mai jos.

punctul 62.

Raportat la considerentele Deciziei nr. 9 din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 27 noiembrie 2014 („Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014“), copilul persoanei care a avut stabilit domiciliu obligatoriu și care a locuit împreună cu aceasta în perioada de referință poate avea calitatea de persoană persecutată politic, sub rezerva îndeplinirii acelorași condiții ca persoana principal vizată de măsura administrativă.

punctul 63.

Nicio dispoziție din cuprinsul Decretului-lege nr. 118/1990 nu interzice aplicarea beneficiilor în discuție și în privința copilului unei persoane minore la data strămutării, iar acolo unde legea nu distinge nici interpretului nu îi este permis să distingă. Prin urmare, nu se pot exclude dintre persoanele persecutate cele care erau minore în perioada strămutării, efectele persecuției fiind resimțite, alături de părinții lor, și de către minori.

Paragraf

Cea de-a doua chestiune de drept supusă dezlegării

punctul 64.

Într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că descendenții persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu au dreptul la indemnizația lunară stabilită conform prevederilor art. 5 alin. (7) din actul normativ menționat, atât prevederile alin. (6), cât și ale alin. (7) având în vedere aceiași destinatari ai normei, respectiv copiii persoanei principal vizate de măsurile represive.

punctul 65.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal (Decizia civilă nr. 521 din 22 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.311/30/2021, definitivă); tribunalelor Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal (Sentința civilă nr. 557 din 4 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 876/91/2023, definitivă), Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Sentința civilă nr. 506 din 5 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.033/115/2023, definitivă), Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal (Sentința nr. 555 din 2 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 347/102/2023; Sentința nr. 818 din 29 noiembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 2.967/102/2022, ambele definitive).

punctul 66.

În acest sens au fost exprimate puncte de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, de către următoarele instanțe: tribunalele Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Vaslui, Galați, București, Ialomița și Ilfov.

punctul 67.

În susținerea orientării jurisprudențiale și a punctelor de vedere teoretice, au fost expuse considerentele de mai jos.

punctul 68.

După cum se poate constata din economia modificărilor operate prin Legea nr. 130/2020, acordarea compensațiilor a fost extinsă și în privința copiilor celor decedați în stare de deportare, precum și în privința copiilor minori la data la care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, cât și a copiilor născuți în perioada în care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre aceste situații.

punctul 69.

Astfel, sfera beneficiarilor compensațiilor acordate prin actul reparator este restrânsă la persoanele persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și la soții, respectiv copiii acestora.

punctul 70.

Nu există niciun temei pentru extinderea sferei beneficiarilor și la descendenții de grad mai îndepărtat care, în raport cu persoanele aflate în situațiile de la art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, nu au calitatea de copii, ci pe aceea de nepoți.

punctul 71.

Prevederile alin. (7) al art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 au în vedere o situație care nu a fost vizată de hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut calitatea de beneficiar și membrilor de familie ai celor față de care s-au luat măsurile de persecuție politică, respectiv cazul copiilor născuți după încetarea măsurilor de represiune politică.

punctul 72.

Prevederile alin. (6) al art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 au în vedere copiii care, născuți fiind, au resimțit nemijlocit măsurile luate împotriva părinților lor, în perioada de aplicare a acestora, în timp ce alin. (7) al aceluiași articol are în vedere copiii din aceeași familie, care s-au născut însă ulterior încetării măsurilor și care, așa cum rezultă din expunerea de motive la legile nr. 71/2022 și nr. 210/2022, trebuie să beneficieze de reparațiile acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990.

punctul 73.

Prevederile alin. (6) și (7) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 au în vedere aceiași destinatari ai normei, adică copiii persoanei principal vizate de măsurile represive, a cărei situație servește ca temei al solicitării beneficiului actului normativ. Diferența dintre ipoteza celor două texte este realizată doar în funcție de data nașterii copiilor persoanelor care au avut de suferit cu titlu principal măsurile în discuție, iar reglementarea distinctă a celor două ipoteze care au la baza aceeași situație factuală (părinte persecutat politic) a fost necesară pentru că s-a apreciat că și copiii născuți după încetarea evenimentelor au resimțit consecințele măsurilor, chiar după încetarea acestora, însă nu cu aceeași intensitate, ceea ce se reflectă în indemnizația stabilită de legiuitor.

punctul 74.

Au fost indicate drept relevante pentru această interpretare considerentele Deciziei nr. 4 din 30 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, arătându-se, printre altele, că alin. (6) și (7) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 nu urmăresc recunoașterea unui drept în virtutea calității de copil al persoanelor față de care s-au luat măsurile de represiune politică, ci s-a apreciat că includerea copiilor în rândul beneficiarilor decretului-lege se justifică față de împrejurarea că efectele negative materiale și/sau morale decurgând din măsurile politice luate s-au produs și asupra copiilor acestora, măsurile reparatorii având ca scop atenuarea suferințelor și privațiunilor încercate de copiii înșiși, fie ei născuți în timpul sau după luarea măsurilor.

punctul 75.

Un argument în sensul că nu s-au creat drepturi sau titulari noi (în sensul de moștenitori ai victimelor) este și existența dreptului de opțiune, prevăzut de art. 5 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, între indemnizațiile care au la bază aceleași considerente legislative, respectiv calitatea de victimă a măsurilor de represiune politică.

punctul 76.

Noutatea pe care o aduc, din perspectiva destinatarilor normei, alin. (6) și (7) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 nu este dată de crearea unei noi categorii de beneficiari în sensul de urmași ai victimei, ci de faptul că, pe lângă reglementarea acelorași drepturi recunoscute jurisprudențial, se lămurește situația copiilor din aceeași familie în care, față de unul sau ambii părinți, s-au luat măsuri politice, copii născuți însă după încetarea efectivă a măsurilor.

punctul 77.

Într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că descendenții persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 au, la rândul lor, dreptul la indemnizația lunară stabilită conform prevederilor art. 5 alin. (7) din actul normativ menționat, în calitate de copii ai unor persoane persecutate politic.

punctul 78.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (decizia pronunțată în Dosarul nr. 1.141/102/2022, definitivă); Tribunalului Mureș – Secția contencios administrativ și fiscal (Sentința nr. 496 din 14 iulie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 718/102/2023, definitivă).

punctul 79.

În acest sens au fost exprimate puncte de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, de către următoarele instanțe: tribunalele Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Giurgiu și Teleorman.

punctul 80.

În susținerea orientării jurisprudențiale și a punctelor de vedere teoretice, au fost expuse considerentele de mai jos.

punctul 81.

Acceptând faptul că persoana minoră în perioada de referință are calitatea de persoană persecutată în nume propriu, nu există nicio justificare pentru ca, în temeiul art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, copilul acesteia să nu beneficieze de drepturile prevăzute în favoarea acestei categorii de persoane, câtă vreme nu solicită aceste beneficii în calitate de nepot (de pe urma bunicilor), ci în calitate de copil al unei persoane persecutate. Faptul că bunicul său major a fost persecutat nu înlătură calitatea de persoană persecutată a părintelui său, chiar dacă, în perioada persecuției, acesta din urmă era minor, iar calitatea de beneficiar a copilului persoanei minore la data persecuției trebuie raportată la situația sa de copil al acestei persoane, prin raportare la părintele său, și nu la aceea de nepot, prin raportare la bunic.

punctul 82.

Curțile de apel Alba Iulia, Bacău, Cluj, Constanța, Craiova, Oradea, Pitești, Ploiești și Suceava; tribunalele Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Timiș - Secția contencios administrativ și fiscal, București, Giurgiu, Ilfov, Teleorman, Galați, Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Vaslui au comunicat faptul că, în raza lor teritorială de competență, nu a fost identificată jurisprudență cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

punctul 83.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifica, la momentul respectiv, practică judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.

litera B.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

punctul 84.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat:

Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 27 noiembrie 2014, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că:

CIT

Citat

punctul 1.

În interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege și persoanele care făceau parte, în perioada de referință, din categorii sociale necompatibile cu orânduirea socială instaurată în România după data de 6 martie 1945, cum ar fi cazul chiaburilor, în măsura în care fac dovada că se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de lit. a) - e) ale aceluiași alineat și îndeplinesc și celelalte condiții impuse de lege.

punctul 2.

În interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare:

litera a)

noțiunea de «domiciliu obligatoriu» se referă numai la situația în care a fost instituită măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu, cu consecința îngrădirii dreptului de alegere în mod liber a domiciliului, iar nu și la cazurile în care persoana în cauză și membrii familiei sale au avut limitată doar libertatea de circulație;

litera b)

pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege membrii familiei - soțul/soția și copiii - ai persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu și care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referință, sub rezerva îndeplinirii acelorași condiții ca și persoana principal vizată de măsura administrativă.“;

Decizia nr. 60 din 20 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 8 noiembrie 2021, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

CIT

Citat

punctul 1.

Legea aplicabilă stabilirii dreptului copilului aflat în situația prevăzută de art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 130/2020, este cea în vigoare la momentul formulării cererii de către copil sau cea de la data soluționării cererii de către agenția județeană de plăți și inspecție socială, respectiv forma modificată prin Legea nr. 232/2020?

punctul 2.

Dispozițiile art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, în forma modificată prin Legea nr. 232/2020, se interpretează în sensul că dreptul copilului se va stabili prin reanalizarea dreptului părintelui la data depunerii cererii de către copil, urmând a se analiza dacă părintele s-ar afla la data depunerii cererii de către copil în una dintre situațiile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a)-f) din Decretul-lege nr. 118/1990 și dacă la acel moment ar întruni condițiile prevăzute de acest act normativ pentru a beneficia de indemnizație sau se va ține cont de încadrarea părintelui în una dintre situațiile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a)-f) din Decretul-lege nr. 118/1990, stabilită printr-o hotărâre emisă anterior pe numele său, și de faptul că hotărârile emise anterior datei de 31 iulie 1997 sunt acte administrative cu caracter jurisdicțional, care nu pot fi revocate conform deciziilor Curții Constituționale nr. 55/2000 și nr. 56/2000?“, prezentând relevanță considerentele de la paragrafele 44-50 din hotărârea menționată;

Decizia nr. 4 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 1 martie 2023, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că:

CIT

Citat

Paragraf

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, cu modificările și completările ulterioare, copilul înfiat cu efectele filiației firești de alte persoane nu este exclus, pentru acest motiv, de la beneficiul drepturilor solicitate, în considerarea persecuției politice a părintelui său biologic.

punctul 85.

Cu toate că vizează interpretarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, este oportun a fi adusă în discuție, pentru identitate de rațiune, și Decizia nr. 68 din 9 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1060 din 23 noiembrie 2023, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și s-a statuat că:

CIT

Citat

Paragraf

În interpretarea dispozițiilor art. 3^1 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de aceste prevederi pot beneficia numai copiii persoanelor care erau născute sau cel puțin concepute la data determinată a refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate, evenimente prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. c) din ordonanță.

punctul VII.

Jurisprudența Curții Constituționale a României

punctul 86.

Cu toate că Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005 pronunțată de Curtea Constituțională a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1059 din 26 noiembrie 2005, se referă la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, pentru identitate de rațiune, pot prezenta relevanță următoarele considerente ale Curții Constituționale: „(…) Stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice. (…) Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești.“

punctul VIII.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene

punctul 87.

În jurisprudența instanțelor europene nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

punctul IX.

Raportul asupra chestiunii de drept

punctul 88.

Prin raportul întocmit asupra chestiunii de drept, judecătorul-raportor a apreciat că:

în interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor la data la care unul sau ambii părinți au fost strămutați în altă localitate, precum și copilului născut în perioada strămutării are drept consecință, după intrarea în vigoare a acestei norme, încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ;

în interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, de aceste prevederi nu pot beneficia copiii persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (6) din acest act normativ.

punctul X.

Înalta Curte de Casație și Justiție

litera A.

Asupra admisibilității sesizării

punctul 89.

Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.

punctul 90.

Așadar, condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sunt:

existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță;

cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;

soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării;

chestiunea de drept identificată, a cărei lămurire se solicită, să prezinte un grad de dificultate care impune intervenția instanței supreme și să aibă caracter de noutate;

Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta să nu facă nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

punctul 91.

Analizând admisibilitatea sesizării de față, se constată că sunt îndeplinite toate condițiile enumerate.

punctul 92.

Instanța de trimitere este un complet de judecată al Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea în primă și ultimă instanță, în conformitate cu art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 coroborat cu Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a unei cauze având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei emise de Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială Mureș de respingere a unei cereri de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.

punctul 93.

Prin contestație, s-a solicitat: anularea deciziei emise de Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială Mureș; obligarea pârâtei la stabilirea calității reclamantei de persoană îndreptățită a beneficia de drepturile reglementate de art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 și, în consecință, să se dispună obligarea pârâtei la plata indemnizației legale începând cu luna următoare datei depunerii cererii la A.J.P.I.S. Mureș.

punctul 94.

Reclamanta a formulat pretenția în calitate de fiică a unei persoane născute la 12.11.1948, anterior perioadei de strămutare a părinților acesteia (2.03.1949-9.08.1963), din localitatea de domiciliu în Târgu Mureș.

punctul 95.

În drept, au fost invocate prevederile art. 5 și art. 13 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990, arătându-se că mama reclamantei, minoră la data strămutării, a fost vizată personal de această măsură, astfel încât, în temeiul art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de dreptul reglementat de textul de lege menționat.

punctul 96.

Față de considerentele expuse în cadrul paragrafelor precedente, se constată că soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

punctul 97.

Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite primele trei condiții de admisibilitate.

punctul 98.

Caracterul veritabil al chestiunii de drept este motivat în mod convingător de către instanța de trimitere, sub aspectul dificultății de interpretare a textelor legale, care reiese și din expunerea opiniilor teoretice divergente și marcate de diverse nuanțe ale instanțelor, cât și prin prisma identificării unei practici neunitare incipiente, ca premisă ce impune angrenarea mecanismului hotărârii prealabile.

punctul 99.

În ceea ce privește noutatea chestiunii de drept relevate, aceasta reprezintă o condiție distinctă de cea a lipsei statuării asupra chestiunii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în lipsa unei definiții a „noutății“ și a unor criterii de determinare a acestei noțiuni în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, evaluarea condiției menționate revine Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel cum s-a reținut constant în jurisprudența anterioară (spre exemplu: Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 19 februarie 2019; Decizia nr. 76 din 15 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1213 din 21 decembrie 2021).

punctul 100.

Condiția noutății este îndeplinită când problema de drept nu a mai fost analizată, în interpretarea unui act normativ aflat de mult în vigoare ori aceasta decurge dintr-un act normativ intrat în vigoare relativ recent, prin raportare la momentul sesizării.

punctul 101.

În cadrul sesizării pendinte este îndeplinită cerința menționată. Dispozițiile legale supuse interpretării au fost introduse printr-un act normativ de dată recentă, Legea nr. 130/2020, în vigoare din 18 iulie 2020.

punctul 102.

Caracterul de noutate se pierde numai pe măsură ce chestiunea de drept primește o dezlegare din partea instanțelor, concretizată într-o practică judiciară consacrată, ceea ce nu este cazul de față.

punctul 103.

Examenul jurisprudențial efectuat a relevat că există practică judiciară divergentă, în formă incipientă, reflectând interpretări diferite ale prevederilor art. 5 alin. (6) și (7) din Decretul-lege nr. 118/1990.

punctul 104.

Astfel, în ceea ce privește prima problemă de drept supusă interpretării, prin Decizia civilă nr. 521 din 22 mai 2022 (Dosar nr. 4.311/30/2021 - opinie majoritară), pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, sentințele nr. 555 din 2 octombrie 2023 (Dosar nr. 347/102/2023) și nr. 818 din 29 noiembrie 2023 (Dosar nr. 2.967/102/2022), pronunțate de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, Sentința civilă nr. 87/2023 din 24 februarie 2023 (Dosar nr. 993/91/2022), pronunțată de Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, s-a statuat în sensul că, după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor sau copilului născut în timpul strămutării în temeiul acestei norme are drept consecință încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990, iar, pe de altă parte, prin Sentința civilă nr. 496 din 14 iulie 2023 (Dosar nr. 718/102/2023), pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, și prin Sentința civilă nr. 506 din 5 decembrie 2023 (Dosar nr. 1.033/115/2023), pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit că, după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor sau copilului născut în timpul strămutării, în temeiul acestei norme, nu are drept consecință încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990.

punctul 105.

Pe de altă parte, în ceea ce privește cea de-a doua problemă de drept supusă interpretării, prin Decizia civilă nr. 521 din 22 mai 2022 (Dosar nr. 4.311/30/2021), pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, Sentința civilă nr. 557 din 4 decembrie 2023 (Dosar nr. 876/91/2023), pronunțată de Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, Sentința civilă nr. 506 din 5 decembrie 2023 (Dosar nr. 1.033/115/2023) pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sentințele nr. 555 din 2 octombrie 2023 (Dosar nr. 347/102/2023), nr. 818 din 29 noiembrie 2023 (Dosar nr. 2.967/102/2022), pronunțate de Tribunalul Mureș – Secția contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit că descendenții persoanelor prevăzute de art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu au dreptul la indemnizația lunară stabilită conform art. 5 alin. (7) din actul normativ menționat, atât alin. (6), cât și alin. (7) având în vedere aceiași destinatari ai normei, respectiv copiii persoanei principal vizate de măsurile represive, în timp ce, prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.141/102/2022 și prin Sentința nr. 496 din 14 iulie 2023 (Dosar nr. 718/102/2023), pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, s-a apreciat că descendenții persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 au, la rândul lor, dreptul la indemnizația lunară stabilită conform prevederilor art. 5 alin. (7) din actul normativ menționat, în calitate de copii ai unor persoane persecutate politic.

punctul 106.

În final, se constată a fi îndeplinită și condiția ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept, iar aceasta nici să nu formeze obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, așa cum rezultă și din corespondența Ministerului Public, prezentată anterior.

punctul 107.

În concluzie, se impune a fi valorificat mecanismul de unificare a practicii judiciare, reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât sunt întrunite condițiile legale referitoare la existența unei veritabile chestiuni de drept, care prezintă caracter de noutate.

litera B.

Cu privire la fondul chestiunilor de drept supuse dezlegării

punctul 108.

Prioritar, se impune o prezentare a cadrului normativ și a evoluției sale în timp, a împrejurărilor care au determinat divergența de jurisprudență, precum și identificarea cu exactitate a chestiunii de drept care se impune a fi rezolvată pe fond.

punctul 109.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, care au avut de suferit persecuții precum cele enumerate în cadrul acestor alineate.

punctul 110.

În forma sa inițială, Decretul-lege nr. 118/1990 a recunoscut o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice, iar prin modificările ulterioare aduse acestuia a fost extinsă sfera beneficiarilor de drepturi și în cazul soților supraviețuitori.

punctul 111.

Anterior adoptării Legii nr. 130/2020 pentru completarea art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, acest act normativ nu reglementa situația copiilor persoanelor cărora dreptul la indemnizație le-a fost recunoscut, însă dreptul acestora a fost recunoscut pe cale jurisprudențială, după apariția Deciziei nr. 9 din 13 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 27 noiembrie 2014.

punctul 112.

Chiar dacă această decizie a avut ca obiect interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990, stabilind că „pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege membrii familiei - soțul/soția și copiii - persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu și care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referință, sub rezerva îndeplinirii acelorași condiții ca și persoana principal vizată de măsura administrativă“, în jurisprudență s-a considerat că, pentru identitate de rațiune, copiii persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu și care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referință nu pot avea un alt tratament decât cei care au locuit cu părinții lor în perioada strămutării într-o altă localitate, ipoteză prevăzută de dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. e) din același act normativ.

punctul 113.

În baza acestei orientări jurisprudențiale au fost pronunțate hotărâri prin care s-a recunoscut dreptul la indemnizație în favoarea copiilor în viață la data la care s-au luat măsurile de persecuție față de unul sau ambii părinți, precum și copiilor care s-au născut în perioada în care măsurile și-au produs efectele directe.

punctul 114.

Modificările introduse prin Legea nr. 130/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 15 iulie 2020 și intrată în vigoare la data de 18 iulie 2020, au constat în completarea dispozițiilor art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 cu alineatele (5) - (9), prin care au fost conferite drepturi inclusiv copiilor persoanelor persecutate politic, conform celor patru ipoteze legale descrise în alineatele nou-introduse în corpul actului normativ de bază.

punctul 115.

Rațiunea acestui act normativ completator al Decretului-lege nr. 118/1990, regăsită în expunerea de motive a legii, evocă ideea că drepturile recunoscute în cuprinsul art. 5 alin. (5)-(9) din acest act normativ sunt menite să atenueze pe cât posibil lipsurile de ordin material și suferințele de ordin moral îndurate de copiii minori la data la care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din același act normativ, de copiii născuți în perioada în care unul sau ambii părinți s-au aflat în una din aceste situații ori de copiii născuți după încetarea acelorași situații.

punctul 116.

Drepturile recunoscute în cuprinsul art. 5 alin. (6)-(9) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, cu renumerotarea articolelor, reprezintă drepturi proprii reglementate în beneficiul destinatarilor normei, iar recunoașterea acestor drepturi este subordonată îndeplinirii a două condiții:

unul sau ambii părinți ai destinatarului normei să se fi aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din acest act normativ;

destinatarul normei trebuie să se încadreze, prin situația proprie, în una dintre ipotezele prevăzute de art. 5 alin. (6)-(7) din același act normativ.

punctul 117.

Dispozițiile art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 se referă la copiii deja născuți la data debutului persecuțiilor, precum și la cei născuți în perioada în care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din acest act normativ, cărora li s-a stabilit dreptul la o indemnizație lunară în același cuantum cu indemnizația de care ar fi beneficiat părintele lor decedat, iar dispozițiile art. 5 alin. (7) îi vizează pe copiii născuți după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din același act normativ, cărora li s-a acordat dreptul la o indemnizație lunară în cuantum de 50% din indemnizația de care ar fi beneficiat părintele lor decedat.

punctul 118.

Se constată că reglementarea introdusă prin art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 se suprapune cu interpretarea jurisprudențială anterior menționată, în cadrul căreia s-a recunoscut copiilor deja născuți la data debutului persecuțiilor, precum și celor născuți în perioada strămutării un drept similar, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ.

punctul 119.

Reglementarea introdusă prin art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 are în vedere o situație care nu a fost vizată de hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut calitatea de beneficiar și membrilor de familie ai celor față de care s-au luat măsurile de persecuție politică, respectiv cazul copiilor născuți după încetarea măsurilor de represiune politică.

punctul 120.

În litigiul în cadrul căruia s-a formulat sesizarea se regăsește situația prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv strămutarea în altă localitate. Mama reclamantei era minoră la data strămutării părinților săi și, în baza jurisprudenței anterioare evocate, ar fi beneficiat de prevederile art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ, iar, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 130/2020, mama reclamantei, dacă ar fi trăit, ar fi beneficiat de dispozițiile art. 5 alin. (6) din același act normativ.

punctul 121.

Prin intermediul întrebărilor formulate de instanța de trimitere, s-a solicitat interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) și (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, având ca premisă jurisprudența anterioară de recunoaștere, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ, a dreptului la indemnizație în favoarea copiilor în viață la data la care s-au luat măsurile de persecuție față de unul sau ambii părinți, precum și în favoarea copiilor care s-au născut în perioada strămutării părinților lor.

punctul 122.

Plecând de la această premisă, o parte a jurisprudenței s-a orientat către soluția aplicării prevederilor art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 și descendentului copilului minor la data la care unul sau ambii părinți au fost strămutați în altă localitate, precum și descendentului copilului născut în perioada strămutării.

punctul 123.

La rândul său, o altă parte a jurisprudenței a constatat că, după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor la data la care unul sau ambii părinți au fost strămutați în altă localitate, precum și copilului născut în perioada strămutării are drept consecință încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ, copilul unei astfel de persoane neavând, la rândul său, drepturi în baza prevederilor art. 5 alin. (7) din același act normativ.

punctul 124.

Înalta Curte constată că această a doua orientare este cea corectă.

punctul 125.

Înalta Curte apreciază că se impune interpretarea unitară a dispozițiilor art. 5 alin. (6) și (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, în sensul că aceste dispoziții legale, introduse prin Legea nr. 130/2020, urmăresc să reglementeze situația copiilor persoanei care a fost victima nominală a măsurilor de persecuție, și nu situația copiilor persoanelor cărora li s-a recunoscut, pe cale jurisprudențială, dreptul la indemnizație până la apariția modificărilor legislative.

punctul 126.

Pentru interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu se poate recurge la premisa creată de jurisprudența anterioară care a recunoscut dreptul la compensații și copiilor deja născuți la data debutului persecuțiilor, precum și celor născuți în perioada strămutării, în temeiul dispozițiilor a rt. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ.

punctul 127.

Recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor la data la care unul sau ambii părinți au fost strămutați în altă localitate, precum și copilului născut în perioada strămutării are drept consecință, după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ.

punctul 128.

Pe cale de consecință, interpretarea corectă a dispozițiilor art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 este aceea potrivit căreia de aceste dispoziții pot beneficia numai copiii persoanelor care au fost victime nominale ale măsurilor de persecuție din motive politice prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. e) din actul normativ sus-menționat.

punctul 129.

Această soluție rezultă din interpretarea literală a dispozițiilor art. 5 alin. (4)-(9) din Decretul-lege nr. 118/1990, coroborate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din același act normativ. Astfel, în toate aceste alineate ale art. 5 anterior menționat legiuitorul utilizează noțiunea de „copil“ cu același înțeles, respectiv copilul persoanei care a avut de suferit în mod direct persecuții din motive politice.

punctul 130.

Dispozițiile art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 reglementează, de la data intrării lor în vigoare, situația copiilor deja născuți la data strămutării în altă localitate și a celor născuți în perioada strămutării, în timp ce dispozițiile art. 5 alin. (7) din acest act normativ reglementează situația copilului născut după încetarea acestei măsuri.

punctul 131.

Înalta Curte reține că prevederile alin. (7) se referă tot la copilul persoanei persecutate din motive politice, distincția față de prevederile alin. (6) fiind dată de nașterea acestuia după încetarea perioadei persecuțiilor.

punctul 132.

Reglementarea distinctă a celor două ipoteze care au la bază aceeași situație factuală, respectiv părinte persecutat politic, a fost necesară pentru că prevederile alin. (6) vizează copiii care, născuți fiind, au resimțit nemijlocit măsurile de persecuție luate împotriva părinților lor, în perioada de aplicare a acestora, în timp ce prevederile alin. (7) au în vedere copiii din aceeași familie, care s-au născut însă ulterior încetării măsurilor și care au resimțit consecințele acestor măsuri, chiar după încetarea acestora, însă nu cu aceeași intensitate, ceea ce se reflectă în indemnizația stabilită de legiuitor, respectiv indemnizație lunară în cuantum de 100% din indemnizația de care ar fi beneficiat părintele său decedat, în cazul copilului născut la data sau în perioada strămutării, și în cuantum de 50% din aceeași indemnizație, în situația copilului născut după încetarea acestei măsuri.

punctul 133.

În sensul unei astfel de interpretări îndrumă și expunerea de motive a Legii nr. 130/2020, lămuritoare cu privire la finalitatea urmărită de legiuitor: „Este fundamental necesar și corect ca și urmașii celor care au fost victime dovedite ale regimului comunist să beneficieze de reparațiile acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990, deoarece datorită criteriilor aberante stabilite de regimul comunist au fost considerați ca având «origine nesănătoasă», suferind multe discriminări și limitări profesionale.“

punctul 134.

De asemenea, în sensul acestei interpretări, pot fi avute în vedere și considerentele Deciziei nr. 4 din 30 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 1 martie 2023, în cadrul cărora s-a reținut că drepturile recunoscute în cuprinsul art. 5 alin. (5)-(9) din Decretul-lege nr. 118/1990 sunt menite să atenueze pe cât posibil lipsurile/suferințele de ordin material și pe cele de ordin moral îndurate de destinatarii normei, în considerarea condiției lor sociale, de copii născuți la data la care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din acest act normativ ori de copii născuți după încetarea acestor situații. Înalta Curte de Casație și Justiție a mai reținut că normele în discuție nu își propun recompensarea victimelor fostului regim totalitar comunist, prin urmașii lor, nefiind vorba despre drepturi care decurg din raportul juridic de filiație, iar reglementarea unor atari drepturi „a urmărit să atenueze suferințele proprii de ordin material și moral îndurate prin privațiuni și lipsuri, prin discriminarea, umilințele, nedreptățile, stigmatizarea constantă și de lungă durată îndurate de aceștia în calitatea lor de copii ai titularilor persecuției politice, stări și evenimente care s-au produs la o dată când cei în cauză aparțineau, în calitate de copii, familiei lor firești“.

punctul 135.

Deși această decizie a fost pronunțată în contextul interpretării dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 sub aspectul efectelor înfierii cu efectele filiației firești, argumentele privind rațiunile avute în vedere de legiuitor și destinatarii normei sunt valabile și în contextul analizat în prezenta cauză. În consecință, dispozițiile art. 5 alin. (6) și (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu urmăresc recunoașterea unor drepturi în virtutea calității de copil al persoanelor față de care s-au luat măsurile de persecuție din motive politice, includerea copiilor în rândul beneficiarilor actului normativ fiind justificată față de împrejurarea că efectele negative decurgând din aceste măsuri luate împotriva părintelui s-au produs și asupra copiilor acestuia, măsurile reparatorii având ca scop atenuarea suferințelor și privațiunilor încercate de copiii înșiși, fie ei născuți în timpul, fie după luarea măsurilor de persecuție.

punctul 136.

Un argument suplimentar în sensul că nu s-au creat drepturi noi în favoarea moștenitorilor persoanelor persecutate din motive politice este și existența dreptului de opțiune, prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, între indemnizațiile care au la bază aceleași considerente legislative, respectiv calitatea de victimă a măsurilor de represiune politică.

punctul 137.

Înalta Curte reține că noutatea pe care dispozițiile art. 5 alin. (6) și (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 o aduce, din perspectiva destinatarilor normei, față de drepturile recunoscute anterior pe cale jurisprudențială, nu este aceea că se creează o categorie nouă de beneficiari ai măsurilor reparatorii, respectiv moștenitorii persoanelor persecutate, ci că se reglementează situația copiilor din aceeași familie în care față de unul sau ambii părinți s-au luat măsurile de persecuție din motive politice, născuți însă după încetarea efectivă a acestor măsuri.

punctul 138.

O dezlegare asemănătoare a fost dată prin Decizia nr. 68 din 9 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1060 din 23 noiembrie 2023, având ca obiect interpretarea dispozițiilor art. 3^1 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, care au un conținut similar celor cuprinse în art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, în considerentele căreia s-a reținut că:

CIT

Citat

punctul 108.

Prin alin. (2) și (3) ale art. 3^1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 sunt vizați copiii celor decedați după încetarea situației de persecuție, copii împărțiți pe categorii, după cum urmează: alin. (2) se referă la copiii deja născuți la data debutului persecuțiilor, precum și la cei născuți în perioada în care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) - e) și g) din ordonanța menționată, cărora li s-a stabilit dreptul la o indemnizație lunară în același cuantum cu indemnizația de care ar fi beneficiat părintele lor decedat, iar alin. (3) îi vizează pe copiii născuți după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) - e) și g) din aceeași ordonanță, cărora li s-a acordat dreptul la o indemnizație lunară în cuantum de 50% din indemnizația de care ar fi beneficiat părintele lor decedat.“ , însă este de reținut că în cadrul paragrafului 117 din considerentele aceleiași decizii se stabilește faptul că „interpretarea trebuie restrânsă la cazurile de persecuție din motive etnice prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, atât situațiile aflate pe rolul instanțelor de trimitere, cât și practica judecătorească anterioară referindu-se strict la aceste cazuri

punctul 139.

În concluzie, Înalta Curte constată că prevederile art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu sunt aplicabile descendentului copilului menționat la art. 1 alin. (2) din același act normativ.

Paragraf

Admite sesizarea formulată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.195/102/2023 și, în consecință, stabilește că:

CIT

Citat

punctul 1.

În interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor la data la care unul sau ambii părinți au fost strămutați în altă localitate, precum și copilului născut în perioada strămutării are drept consecință, după intrarea în vigoare a acestei norme, încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ.

punctul 2.

În interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, de aceste prevederi nu pot beneficia copiii persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (6) din acest act normativ.

Paragraf

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Paragraf

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2024.

SMN

Semnături

Paragraf

PREȘEDINTELE SECȚIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Paragraf

ELENA-DIANA TĂMAGĂ

Paragraf

Magistrat-asistent,

Paragraf

Elena-Mădălina Ivănescu

Vrei mai mult?

Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.

Începe gratuit

DECIZIA nr. 21 din 13 mai 2024

Citat

Citat

Articolul 5

Citat

Articolul 1

Articolul 5

Citat

Citat

Citat

Citat

Citat

Citat

Semnături

Vrei mai mult?

Începe Conversația.

Platformă

Companie

Legal

DECIZIA nr. 21 din 13 mai 2024

Citat

Citat

Articolul 5

Citat

Articolul 1

Articolul 5

Citat

Citat

Citat

Citat

Citat

Citat

Semnături

Vrei mai mult?

Începe Conversația.

Newsletter

Platformă

Companie

Legal