AcasăDocument
LEGE nr. 86 din 6 februarie 1945
privind Statutul Naţionalitatilor Minoritare
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
MIHAI I,
Paragraf
Prin gratia lui Dumnezeu şi voinţa naţionala, Rege al României,
Paragraf
La toţi de faţa şi viitori, sănătate
Paragraf
Asupra raportului ministrilor Nostri secretari de Stat la Departamentele: Naţionalitatilor Minoritare, Justiţie, Afacerilor Interne, Educaţiei Naţionale şi Cultelor cu Nr. 123 din 1945,
Paragraf
Vazand jurnalul Consiliului de Miniştri Nr. 187 din 1945,
Paragraf
În baza inaltului decret regal Nr. 1.626, publicat în Monitorul Oficial din 2 Septemvrie 1944,
Paragraf
Am decretat şi decretam:
Paragraf
LEGEA pentru Statutul Naţionalitatilor Minoritare
CAPITOL
Capitolul 1 Dispoziţiuni generale
ART
Articolul 1
Paragraf
Toţi cetăţenii români sînt egali în faţa legii şi se bucura de aceleaşi drepturi civile şi politice, fără deosebire de rasa, naţionalitate, limba sau religie.
ART
Articolul 2
Paragraf
Se interzice cercetarea originei etnice a cetăţenilor români în vederea stabilirii situaţiunii lor juridice.
ART
Articolul 3
Paragraf
Deosebirea de limba, de religie, de rasa sau de naţionalitate, nu poate constitui o piedica pentru nici un cetăţean român, pentru dobândirea sau folosirea drepturilor civile şi politice, sau pentru admiterea în funcţiunile publice sau pentru exercitarea oricărei profesiuni.
ART
Articolul 4
Paragraf
Cetăţenii români, aparţinînd unor naţionalitati de alta limba, rasa sau religie, decât cea română, se vor bucura de acelaşi tratament şi de aceleaşi garanţii în drept şi în fapt, ca şi ceilalţi cetăţeni români.
Paragraf
Orice ingradire, directa sau indirecta a drepturilor cetăţenilor, sau invers, stabilirea de privilegii, directe sau indirecte, pentru cetăţeni, pe temeiul rasei, religiei sau naţionalităţii lor, precum şi orice propovaduire a exclusivismului sau a urei şi dispreţului de rasa, religie sau naţionalitate, se pedepsesc de lege.
ART
Articolul 5
Paragraf
Fiecare cetăţean român este singur îndreptăţit a-şi stabili limba maternă sau naţionalitatea sa. Orice amestec din partea oricărei autorităţi în aceasta privinta este interzisă, organele oficiale fiind obligate a accepta indicaţia cetăţeanului respectiv.
CAPITOL
Capitolul 2 Dispoziţiuni speciale
Paragraf
SECŢIA I
Paragraf
Dispoziţiuni privitoare la limba
ART
Articolul 6
Paragraf
Limba oficială a Statului Roman este limba română. Totuşi, în acele teritorii administrative sau circumscripţii judecătoreşti, unde o mare parte a populaţiei este de alta limba decât cea română, se vor aplica cele arătate în art. 8 şi următoarele.
ART
Articolul 7
Paragraf
În relaţiunile particulare, ca de pilda corespondenta, convorbiri telefonice, etc., în industrii şi comerţ, în materii de religie, presa, publicaţiuni de orice natura, sau în adunări publice, cetăţenii români pot întrebuinţa în mod liber şi fără nici o restrictie orice limba.
ART
Articolul 8
Paragraf
Tribunalele şi judecătoriile care au competenţa asupra unei circumscripţii judecătoreşti în care potrivit ultimului recensământ, cel puţin 30% din locuitori, sînt de limba maternă comuna a populaţiei respective, dar alta decât cea română, sînt obligate:
litera a)
A accepta orice script prezentat de locuitorii circumscriptiilor respective care formează cota de 30%, în limba lor fără a se pretinde şi o traducere în limba Statului;
litera b)
A se pronunţa asupra acestor scripte în aceeaşi limba;
litera c)
A asculta partea în limba sa maternă.
ART
Articolul 9
Paragraf
Ministerul Justiţiei stabileşte, în baza datelor statistice oficiale, care anume sînt tribunalele şi judecătoriile prevăzute în art. 8.
ART
Articolul 10
Paragraf
Autorităţile comunale şi judeţene care au competenţa teritorială asupra unui district administrativ, în care potrivit ultimului recensământ, numărul cetăţenilor de limba maternă comuna, alta decât cea română, este de cel puţin 30% din totalul locuitorilor acelui district, sînt obligate:
litera a)
A accepta orice fel de scripte, din partea locuitorilor ce formează cota de 30%, în limba lor maternă, fără a pretinde ca aceştia să prezinte şi o traducere în limba oficială a Statului.
litera b)
A se pronunţa aspra scriptelor înaintate, în aceeaşi limba;
litera c)
A asculta partea în limba sa maternă;
litera d)
În consiliile comunale şi judeţene ale unor asemenea districte teritoriale, membrii aleşi sau de drept ai naţionalitatilor de 30%, vor putea lua cuvântul în limba lor maternă.
ART
Articolul 11
Paragraf
Ministerul de Interne, în baza datelor statistice oficiale, stabileşte care anume sînt comunele şi judeţele prevăzute de articolul precedent.
ART
Articolul 12
Paragraf
Magistraţii şi funcţionarii instanţelor şi autorităţilor administrative prevăzute la art. 9 şi 11, vor trebui sa cunoască limba naţionalitatilor respective.
ART
Articolul 13
Paragraf
Ziarele şi publicaţiile periodice ce apar în alta limba decât cea română vor putea indica în limba respectivei minorităţi atît numele localităţii unde ziarul apare cat şi numele celorlalte localităţi ale tarii.
ART
Articolul 14
Paragraf
Numele de familie ale cetăţenilor, în registrele şi documentele de stare civilă, se vor scrie numai în forma şi cu ortografia originala, dovedită cu actele personale ale cetăţeanului respectiv.
ART
Articolul 15
Paragraf
În oraşele şi comunele rurale unde conform ultimului recensământ cel puţin 30% din totalul locuitorilor este de limba maternă comuna, alta decât cea română, numele strazilor vor trebui să fie indicate şi în limba naţionalitatilor respective.
ART
Articolul 16
Paragraf
Funcţionarii publici, de orice categorie, numiţi în baza diplomelor sau certificatelor eliberate de instituţii de învăţămînt recunoscute de Stat, nu vor putea fi supuşi sub nici un motiv, vreunui examen de limba română.
ART
Articolul 17
Paragraf
Legile intervenite de la 23 August 1944, precum şi regulamentele lor de aplicare, vor fi traduse în colectie oficială, în limbile acelor naţionalitati conlocuitoare, care reprezintă cel puţin 5% din populaţia totală a tarii, conform ultimului recensământ.
Paragraf
Regulamentele, ordonanţele şi comunicatele autorităţilor locale, se vor publică în limba naţionalităţii care constituie cel puţin 30% din populaţia judeţului respectiv sau localităţii respective
Paragraf
SECŢIA II
Paragraf
Dispoziţiuni privitoare la învăţămînt
ART
Articolul 18
Paragraf
Statul Roman asigura învăţămîntul în limba maternă prin şcolile de Stat primare, secundare, superioare pentru naţionalitatile conlocuitoare care poseda un număr suficient de şcolari solicitanţi şi cu excepţia localităţilor unde şcolile particulare confesionale corespund acestei necesitaţi. Corpul didactic în şcolile de Stat, sau secţiile lor, de alta limba decât cea română va fi recrutat de preferinta din naţionalitatea respectiva.
ART
Articolul 19
Paragraf
Dispoziţiunile ce se aplică şcolilor particulare confesionale româneşti, se aplică şi şcolilor particulare confesionale ale naţionalitatilor.
ART
Articolul 20
Paragraf
La examenele, inclusiv bacalaureatul, atît în şcolile de stat, sau secţiile lor, de alta limba decât cea română, cat şi în şcolile particulare confesionale ale naţionalitatilor respective, elevii vor fi examinati în limba în care li s-a predat materiile în afară de cazul ca însuşi elevul doreşte să fie examinat în limba română.
ART
Articolul 21
Paragraf
Şcolile particulare confesionale ale naţionalitatilor se vor bucura de acelaşi sprijin material al Statului, ca şi şcolile particulare confesionale româneşti.
ART
Articolul 22
Paragraf
Pe lîngă Facultatea de Drept şi cea de Litere şi Filozofie de la Universitatea din Cluj, se vor înfiinţa catedre cu limba de predare maghiara şi germană, după necesitaţi, avându-se în vedere numărul studenţilor respectivi.
Paragraf
SECŢIA III
Paragraf
Dispoziţiuni privitoare la culte
ART
Articolul 23
Paragraf
Cultele recunoscute îşi administrează bunurile lor potrivit statutelor sau actelor de fundatiune, conform legii asupra regimului general al cultelor.
ART
Articolul 24
Paragraf
Este interzis amestecul autorităţilor administrative în chestiunile de serviciu religios al cultelor recunoscute în afară de controlul Ministerului Cultelor.
ART
Articolul 25
Paragraf
Preotii tuturor cultelor recunoscute la pregătire egala şi grade erarhice egale, vor fi în mod egal salarizaţi, întru cat confesiunile lor vor reprezenta numărul prevăzut de legea regimului cultelor pentru a se putea bucura de sprijinul material al statului.
CAPITOL
Capitolul 3 Dispoziţiuni finale şi transitorii
ART
Articolul 26
Paragraf
Ministerul Naţionalitatilor Minoritare, de comun acord cu Ministerul Justiţiei vor lua măsurile legislative necesare pentru soluţionarea tuturor cererilor rămase nerezolvate, înaintate în baza decretului-lege pentru modificarea şi completarea unor dispoziţiuni din legea privitoare la dobândirea cetateniei române apărute în Monitorul Oficial nr. 171 din 27 Iulie 1939 şi pentru acordarea unui nou termen de înscriere.
ART
Articolul 27
Paragraf
Ministerul Naţionalitatilor va îngriji de executarea dispoziţiilor prezentei legi.
Paragraf
Toate organele administrative şi poliţieneşti vor executa dispoziţiunile acestui minister, date în legătură cu aplicarea legii de faţa.
Paragraf
Plângerile cetăţenilor români de orice confesiune sau naţionalitate, pentru violare sau gresita aplicare a principiilor stabilite prin această lege, se vor adresa Ministerului Naţionalitatilor Minoritare.
ART
Articolul 28
Paragraf
Toate dispoziţiunile anterioare legale sau regulamentare contrarii prezentei legi sînt şi rămîn abrogate.
Paragraf
MIHAI I
Paragraf
Ministrul justiţiei,
Paragraf
Lucretiu Patrascanu
Paragraf
Ministrul naţionalitatilor
Paragraf
minortare,
Paragraf
Gh. Vladescu-Racoasa
Paragraf
Ministrul educaţiei naţionale,
Paragraf
Ştefan Voitec
Paragraf
Ministrul afacerilor interne,
Paragraf
General de Corp de Armata Adjutant
Paragraf
N. Radescu
Paragraf
Ministerul cultelor,
Paragraf
Gh. Popp
Paragraf
Raportul d-lui ministru al naţionalitatilor minoritare către M. S. Regele
Paragraf
Sire,
Paragraf
Avem onoare a supune spre Înaltă aprobare şi semnatura a Maiestatii Voastre, alăturatul proiect de decret-lege pentru statutul naţionalitatilor.
Paragraf
Proiectul acesta de lege nu face altceva decât grupează într-un tot unitar dispoziţiile legale ce recunosc drepturile şi libertăţile naţionalitatilor în sanul Statului Roman. El se găseşte pe linia largei şi generoasei noastre înţelegeri faţă de toate popoarele pe care soarta le-a determinat sa convietuiasca pe teritoriul Statului nostru. Începînd cu Proclamatia dela 1 Decemvrie 1918 la Alba Iulia şi continuand cu Tratatul Minorităţilor pe care l-am semnat în 1918, cu prevederile Constituţiei din 1923 şi cu dispoziţiile legale ale diferite autorităţi de resort investite cu această competenţă, Statul Roman a înţeles sa consfinţească tradiţionala noastră omenie populara şi sa înscrie în texte ocazionale normele ce trebuiesc sa ghideze în raporturile noastre ca Natiune majoritara cu celelalte naţionalitati conlocuitoare, mai puţin numerice.
Paragraf
Lipsa unui instrument juridic precis şi coordonat în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle naţionalitatilor conlocuitoare ale României, era în primul rând viu resimtita în legislaţia noastră. Azi cînd politica României a căpătat un nou ritm şi este patrunsa de un spirit nou, promulgarea statutului juridic şi politic al naţionalitatilor conlocuitoare ale României apare ca o necesitate evidenta impusa atît de situaţia interna cat şi de poziţia internationala a tarii şi a Statuului.
Paragraf
Sînt cu cel mai profund respect,
Paragraf
Sire,
Paragraf
al Maiestatii Voastre,
Paragraf
prea plecat şi prea supus servitor,
Paragraf
Ministrul naţionalitatilor minoritare,
Paragraf
Gh. Vladescu-Racoasa
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit