AcasăDocument
DECIZIA nr. 625 din 20 noiembrie 2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 413 alin. (1) și (2) , ale art. 416 alin. (1) și ale art. 418 alin. (1) din Codul de procedură civilă
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 413 alin. (1) și (2), ale art. 416 alin. (1) și ale art. 418 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Armin Marian Gherman, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“ din București, în Dosarul nr. 18.724/3/2014 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 511D/2020.
punctul 2.
La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepției de neconstituționalitate, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepției de neconstituționalitate a depus concluzii scrise în completarea motivelor de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate.
punctul 4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care arată că prin Decizia nr. 504 din 18 septembrie 2019 Curtea Constituțională a reiterat importanța respectării principiului simetriei actelor juridice. Susține că acest principiu trebuie aplicat și în situația art. 413 din Codul de procedură civilă care reglementează suspendarea facultativă a procesului, astfel încât, atunci când judecătorul este cel care suspendă cauza, tot el trebuie să revoce această măsură. Redeschiderea procesului nu trebuie impusă părților pentru că, în acest mod, nu mai este respectat principiul menționat. Art. 413 din Codul de procedură civilă nu prevede niciun termen în care să poată fi cerută redeschiderea dezbaterilor, astfel încât părțile nu știu cum să își adapteze conduita.
punctul 5.
În privința art. 416 din Codul de procedură civilă susține că enumerarea instituțiilor juridice cărora li se aplică termenul de 6 luni pe care acesta o face este limitativă. Textul nu prevede „și alte cereri“, astfel încât nu include și cererea de redeschidere a procesului.
punctul 6.
Referitor la art. 418 din Codul de procedură civilă arată că acesta este lipsit de precizie și claritate, contravenind și Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În acest sens invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 208 din 9 aprilie 2025.
punctul 7.
Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Arată, în esență, că instanța constituțională a mai avut în vedere argumente similare cu cele din prezenta cauză, sens în care invocă Decizia nr. 367 din 31 mai 2018. Menționează că, prin criticile formulate, autorul excepției urmărește, în realitate, modificarea și completarea normelor legale criticate, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale. În ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil arată că acesta are în vedere respectarea principiilor desfășurării procesului civil. Or, sancțiunea perimării este un concept juridic aplicat de instanțele judecătorești și prevăzut în legislație, având o reglementare constantă în timp.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 8.
Prin Decizia civilă nr. 145 din 25 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 18.724/3/2014, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 413 alin. (1) și (2), ale art. 416 alin. (1) și ale art. 418 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Armin Marian Gherman, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“ din București, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost admisă excepția perimării cererii de redeschidere a procesului suspendat facultativ de instanța judecătorească.
punctul 9.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 413 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece nu rețin în sarcina vreunei părți din proces obligația de a depune vreo cerere de redeschidere a procesului civil în cazul suspendării facultative la inițiativa instanței judecătorești. Textul criticat nu prevede un termen în care partea este obligată, sub sancțiunea perimării, să solicite redeschiderea procesului suspendat, din oficiu, de instanța judecătorească. Astfel, textul criticat lasă o lacună în privința procedurii redeschiderii procesului civil în cazul suspendării facultative la inițiativa instanței.
punctul 10.
Referitor la art. 416 alin. (1) din același cod, autorul excepției arată că în cuprinsul acestuia sunt enumerate expres și limitativ cereri care sunt supuse perimării dacă au rămas în nelucrare timp de 6 luni, printre care însă nu se regăsește și cererea de redeschidere a procesului atunci când acesta este suspendat facultativ, din oficiu, de instanța judecătorească.
punctul 11.
În ceea ce privește art. 418 alin. (1) din Codul de procedură civilă, autorul excepției susține că acesta face referire la condițiile de suspendare a perimării, printre care nu se regăsește respectarea termenului de 6 luni de introducere a cererii de redeschidere a procesului civil suspendat.
punctul 12.
Prin urmare, dispozițiile legale criticate sunt imprecise, incomplete și imprevizibile, partea neputându-și adapta conduita la o procedură pe care legea procesual civilă nu o reglementează. În acest fel se încalcă art. 24 și 25 din Legea nr. 24/2000, dar și art. 78 din Constituție, întrucât în Monitorul Oficial al României nu a fost publicat niciun termen legal de redeschidere a procesului civil, niciun temei legal pentru care să reglementeze cererea de redeschidere a procesului suspendat, din oficiu, de instanța judecătorească și niciun temei legal în virtutea căruia să fie stabilită vina părții în nestăruința în judecată. Însă, deși nu este reglementată o astfel de procedură, în temeiul prevederilor legale criticate, judecătorul cauzei este pus în situația de a face o judecată în afara legii procesual civile sau de a adăuga la lege, transformând puterea judecătorească în putere legislativă.
punctul 13.
Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.
punctul 14.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 15.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
punctul 16.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 17.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 18.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 413 alin. (1) și (2), ale art. 416 alin. (1) și ale art. 418 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
-
Art. 413 alin. (1) și (2):
Citat
Alineatul (1)
Instanța poate suspenda judecata:
punctul 1.
când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;
punctul 2.
când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel;
punctul 3.
în alte cazuri prevăzute de lege.
Alineatul (2)
Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.
-
Art. 416 alin. (1): „(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.“;
-
Art. 418 alin. (1): „(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.“
punctul 19.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, alin. (4) privind separația puterilor în stat și alin. (5) în componenta privind calitatea legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 78 - Intrarea în vigoare a legii, art. 124 - Înfăptuirea justiției. În susținerea excepției se invocă și prevederile art. 24 și 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
punctul 20.
Examinând excepția de neconstituționalitate, în privința art. 413 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acesta reglementează cazuri de suspendare facultativă a judecății procesului civil, precum și durata suspendării, respectiv până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă, având, astfel, o abordare omogenă a aspectelor juridice ale instituției suspendării facultative. Autorul excepției este nemulțumit, în esență, de faptul că textul criticat lasă o lacună în privința procedurii redeschiderii procesului civil în cazul suspendării facultative la inițiativa instanței. În acest context, raportând susținerile autorului excepției la conținutul normativ al art. 413 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că se urmărește completarea textului criticat cu reglementarea unei proceduri de reluare a judecății suspendate la inițiativa instanței judecătorești - ceea ce, din punctul de vedere al tehnicii legislative, nu se încadrează în ipotezele juridice ale obiectului de reglementare, astfel încât motivarea în sine apare ca neavând nicio legătură cu prevederea legală criticată, iar textele de referință invocate sunt unele generale. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a art. 413 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Pentru a fi îndeplinite exigențele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, motivele de neconstituționalitate invocate trebuie să aibă legătură cu textul criticat; or, în cauza de față, autorul excepției fie se raportează la o situație de fapt de care este nemulțumit, fie ar fi trebuit să ridice excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 415 din Codul de procedură civilă. Însă Curtea nu poate să se autosesizeze și să își extindă controlul de constituționalitate cu privire la textul menționat, instanța de contencios constituțional pronunțându-se numai in limine litis.
punctul 21.
Aceeași soluție se impune a fi pronunțată și cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 416 alin. (1) și ale art. 418 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
punctul 22.
Astfel, Curtea reține că prevederile art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează obiectul perimării, care reprezintă o cauză de stingere a procesului aflat pe rolul unei instanțe judecătorești și care intervine, de regulă, consecutiv măsurii suspendării judecății. Așadar, textul vizat de critica de neconstituționalitate are ca premisă lăsarea în nelucrare a unei cereri care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac, și nicidecum o cerere de repunere pe rol a cauzei respective, care, în sine, reprezintă o modalitate prin care este evitată intervenirea acestei sancțiuni procedurale. În ceea ce privește dispozițiile art. 418 alin. (1) din Codul de procedură civilă, acestea reglementează suspendarea cursului perimării pe durata suspendării facultative dispuse în temeiul art. 413 din Codul de procedură civilă, respectiv până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în cauza care a determinat suspendarea, și nu au în vedere introducerea unei cereri de redeschidere a procesului civil suspendat.
punctul 23.
Prin urmare, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, astfel formulate, nu au natura unor veritabile critici de neconstituționalitate, ci acesta este, în realitate, nemulțumit de modalitatea de redactare a textelor de lege criticate, susținând, în esență, că suspendarea cursului perimării trebuie să intervină și în situația formulării unei cereri de redeschidere a procesului atunci când acesta este suspendat facultativ, din oficiu, de instanța judecătorească. Prin urmare, autorul excepției solicită indirect modificarea textelor de lege criticate, ceea ce, din perspectiva dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, apare ca inadmisibil (a se vedea și Decizia nr. 390 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, și Decizia nr. 72 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 6 aprilie 2012).
punctul 24.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 413 alin. (1) și (2), art. 416 alin. (1) și ale art. 418 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Armin Marian Gherman, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“ din București, în Dosarul nr. 18.724/3/2014 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Andreea Costin
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit