AcasăDocument
DECIZIA nr. 453 din 16 octombrie 2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 377 alin. (4) și ale art. 386 alin. (1) raportat la art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală , în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru modificarea altor acte normative
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 377 alin. (4) și ale art. 386 alin. (1) raportat la art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Doina Petrică în Dosarul nr. 8.705/182/2012*/a1 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.717D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În subsidiar, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 377 alin. (4) și ale art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea penală F.N. din 27 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 8.705/182/2012*/a1, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 377 alin. (4) și ale art. 386 alin. (1) raportat la art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Doina Petrică într-o cauză penală aflată în etapa procesuală a apelului.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia, invocând Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019, apreciază că, în dosarul penal în care are calitatea de inculpat, solicitarea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice nu poate fi soluționată direct printr-o hotărâre judecătorească prin care se soluționează fondul. Consideră că în situația în care instanța de control judiciar constată că instanța de fond, în mod netemeinic, a dispus schimbarea încadrării juridice cu consecința admiterii apelului, soluția ce trebuie dispusă în cauză este desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea în vederea respectării dreptului la un proces echitabil și a dublului grad de jurisdicție.
punctul 6.
Susține că, în caz contrar, dacă instanța de apel nu ar trimite cauza spre rejudecare, ci, pronunțând o nouă hotărâre, ar dispune o soluție de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii cuprinse în actul de sesizare, s-ar încălca dublul grad de jurisdicție în materie penală consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având în vedere că instanța de fond a supus analizei sale o altă infracțiune decât cea din rechizitoriu ca urmare a schimbării încadrării juridice efectuate în cursul cercetării judecătorești.
punctul 7.
Autoarea excepției arată că, în ceea ce o privește, în situația anterior menționată, instanța de control judiciar va trebui să se pronunțe și asupra legii penale mai favorabile, aspect care nu va putea fi supus unei cenzuri a unei instanțe superioare, motiv pentru care soluția ar fi nelegală, fiind dată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare și a principiului dublului grad de jurisdicție.
punctul 8.
Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul parchetului sub acuzația de comitere a infracțiunii de delapidare, în timpul judecății pe fond dându-se o altă încadrare juridică - aceea de abuz în serviciu - pentru care a fost achitată, apelul parchetului vizând atât soluția de achitare, cât și încheierea de schimbare a încadrării juridice. Apreciază că în cauză se află în dezbatere menținerea unei încadrări juridice, și nu schimbarea acesteia. Instanța judecătorească, făcând referire la Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019, apreciază că dispozițiile art. 377 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care sintagma „actul de sesizare al instanței“ include și hotărârea prin care instanțele sunt învestite în căile de atac, nerezumându-se doar la rechizitoriul parchetului ca act de sesizare al instanței.
punctul 9.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 377 alin. (4) și ale art. 386 alin. (1) raportat la art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală. Curtea observă că dispozițiile criticate au fost modificate prin art. I pct. 45, 46 și 48 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023. Cu toate acestea, observând data actului de sesizare, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține că obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 377 alin. (4) și ale art. 386 alin. (1) raportat la art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 201/2023. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la condiția ca textul criticat să fie „în vigoare“, având în vedere decizia Curții Constituționale anterior menționată, precum și obiectul dosarului în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea apreciază că dispozițiile criticate îndeplinesc condiția de a fi „în vigoare“, Curtea putând analiza constituționalitatea acestora.
Paragraf
Dispozițiile criticate au următorul conținut:
-
Art. 377 alin. (4): „Dacă instanța constată, din oficiu, la cererea procurorului sau a părților, că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată, este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă. Dispozițiile art. 386 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.“;
-
Art. 386 alin. (1): „Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.“;
-
Art. 421 pct. 2 lit. a): „(1) Instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții: [...] 2. admite apelul și: a) desființează sentința primei instanțe și pronunță o nouă hotărâre, procedând potrivit regulilor referitoare la soluționarea acțiunii penale și a acțiunii civile la judecata în fond. Instanța de apel readministrează declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare, dispozițiile art. 374 alin. (7)-(10) și ale art. 383 alin. (3) și (4) aplicându-se în mod corespunzător.“
punctul 13.
Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 15 referitor la universalitate, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 23 privind libertatea individuală și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. Totodată, în temeiul art. 11 și al art. 20 din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 2 referitor la dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție.
punctul 14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autoarea acesteia, plecând de la cadrul procesual parcurs de cauza în care a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni, solicită pronunțarea unei soluții prin care să se indice instanței judecătorești modalitatea de aplicare a Deciziei nr. 250 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019, precum și modalitatea în care instanța judecătorească ar trebui să interpreteze și să aplice legea în aceea cauză. Având în vedere cele susținute în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci este nemulțumită, în realitate, de modul de aplicare a dispozițiilor criticate și de eventuala soluție pronunțată de instanța judecătorească în cauza sa.
punctul 15.
În ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare - interpretarea, respectiv aplicarea legii -, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care lea stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), iar, în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, le revine acestora competența de a stabili dacă interpretarea și aplicarea de către organul fiscal a dispozițiilor de lege criticate au fost realizate corect.
punctul 16.
Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, respectiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale (Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14).
punctul 17.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 377 alin. (4) și ale art. 386 alin. (1) raportat la art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, excepție ridicată de Doina Petrică în Dosarul nr. 8.705/182/2012*/a1 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Daniela Ramona Marițiu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit