AcasăDocument
DECIZIA nr. 487 din 21 octombrie 2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) și ale art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) și ale art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Rodica Secară în Dosarul nr. 23/300/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.069D/2020.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.577D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) și ale art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, excepție ridicată de aceeași autoare în Dosarul nr. 23/300/2018/a4 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.
punctul 4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 5.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că ambele dosare sunt la al doilea termen de judecată. La termenul anterior, din 18 septembrie 2025, Curtea Constituțională a admis cererea formulată de apărătorul ales al autoarei excepției de neconstituționalitate, prin care solicita acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării. În ambele dosare, apărătorul ales a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, precum și admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 și constatarea neconstituționalității prevederilor antereferite, în măsura în care printre cazurile de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru nu se regăsește și acela în care hotărârea de acordare a ajutorului public judiciar a fost pronunțată fără aplicarea principiului disponibilității.
punctul 6.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.577D/2022 la Dosarul nr. 2.069D/2020, care a fost primul înregistrat.
punctul 7.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției. În acest sens, arată că, prin Decizia nr. 669 din 3 decembrie 2024, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească pronunță hotărârea de acordare a ajutorului public judiciar cu aplicarea principiului disponibilității. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, se arată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat, în mai multe rânduri, asupra acestora, constatând că sunt constituționale.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
punctul 8.
Prin Decizia civilă nr. 286R din 11 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 23/300/2018, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) și ale art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Rodica Secară într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de constatare a inexigibilității taxei judiciare de timbru.
punctul 9.
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 23/300/2018/a4, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) și ale art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Rodica Secară într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de constatare a inexigibilității taxei judiciare de timbru.
punctul 10.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, încălcând art. 56 din Constituție, deoarece stabilesc obligația plății taxei judiciare de timbru eșalonate, chiar dacă procesul nu a fost finalizat, nu au fost administrate probatorii, ci, pur și simplu, procesul a încetat ca urmare a perimării, fapt care echivalează cu o plată în lipsa contraprestației instituției competente a statului. Se apreciază că această situație este similară îmbogățirii fără justă cauză, în detrimentul patrimoniului plătitorului, care nu a beneficiat de serviciul taxabil, în timp ce statul încasează taxa, deși nu a prestat serviciul.
punctul 11.
De asemenea, se arată că dispozițiile criticate creează o situație de inegalitate în fața legii, contrar dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), deoarece, odată acordată facilitatea eșalonării, subiectul de drept care a beneficiat de această facilitate are obligația să o plătească integral, indiferent de modul și momentul la care se soluționează litigiul pentru care taxa a fost achitată, fapt care aduce atingere și dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) din Constituția României. În susținerea celor menționate, autoarea excepției invocă jurisprudența Curții Constituționale și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului.
punctul 12.
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă și Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că excepția invocată este neîntemeiată, întrucât criticile de neconstituționalitate vizează, în realitate, interpretarea prevederilor legale la care se face referire. Or, aspectele ce țin de modul de aplicare și de interpretare a normelor criticate nu pot fi convertite în vicii de constituționalitate menite să justifice contrarietatea acestora cu dispozițiile constituționale invocate.
punctul 13.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 14.
Guvernul, în Dosarul nr. 2.069D/2020, a învederat Curții Constituționale că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate fiind examinate în repetate rânduri de Curte, care a stabilit că acestea nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.
punctul 15.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
Paragraf
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autoarea excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 16.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 17.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actele de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 44 alin. (3), ale art. 45, precum și ale art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Analizând criticile de neconstituționalitate ale autoarei excepției, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 44 alin. (3) și ale art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care au următorul cuprins:
-
Art. 44 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: „În cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite.“ Art. 41 la care face trimitere dispoziția legală criticată are următorul cuprins:
Citat
Alineatul (1)
Executarea creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru se efectuează prin organele de executare ale unităților administrativ-teritoriale prevăzute la art. 40 alin. (1), potrivit dispozițiilor legale privind executarea creanțelor fiscale și procedurii prevăzute de aceste dispoziții.
Alineatul (2)
În cazul persoanelor fizice sau juridice care nu au domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul în România, executarea creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru se efectuează prin organele de executare ale unităților administrativ-teritoriale prevăzute la art. 40 alin. (2).
Alineatul (3)
În vederea executării creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru, instanțele judecătorești vor comunica de îndată hotărârea, care constituie titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, către organele prevăzute la alin. (1) și (2).
-
Art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013:
Citat
Paragraf
Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații:
litera A)
când taxa plătită nu era datorată;
litera B)
când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;
litera C)
când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale;
litera D)
când acțiunea corect timbrată a fost anulată în condițiileart. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilăsau când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;
litera E)
când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat;
litera F)
când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă;
litera G)
în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională, precum și în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competența instanțelor române;
litera H)
când probele au fost administrate de către avocați sau consilieri juridici;
litera I)
în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abține sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă;
litera J)
în alte cauze expres prevăzute de lege.
punctul 18.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului de drept, ale art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44. alin. (1) privind dreptul de proprietate privată și ale art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.
punctul 19.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea observă că, prin Decizia nr. 669 din 3 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 iulie 2025, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească pronunță hotărârea de acordare a ajutorului public judiciar cu aplicarea principiului disponibilității. În esență, Curtea a reținut că, ulterior admiterii cererii de ajutor public judiciar, instanța judecătorească are obligația de a consulta partea cu privire la continuarea judecății și, în funcție de acordul acesteia, stabilește caracterul executoriu al hotărârii de încuviințare a ajutorului public judiciar. Prin decizia antereferită, Curtea a arătat că pot exista situații în care reclamantul să renunțe la judecarea cauzei sale sau a unei cereri supuse timbrajului în faze incipiente ale procesului, ulterioare admiterii cererii de ajutor public judiciar, parcurgerii procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată unde se dispune cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru ori comunicării cererii de chemare în judecată în condițiile în care aceasta îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
punctul 20.
Lipsa reglementării posibilității restituirii taxei judiciare de timbru în situațiile antereferite și tăcerea normei criticate în privința drepturilor părților din litigiile în care a fost eșalonată plata taxei judiciare de timbru constituie premisele normative care converg către realizarea unei privări a contribuabilului de „bunul“ său, aspect care se circumscrie sferei de incidență a dreptului de proprietate privată. Astfel, Curtea a constatat că măsura criticată limitează dreptul de proprietate privată al contribuabilului și, în acest scop, a realizat testul de proporționalitate structurat în jurisprudența Curții, prin care a verificat dacă măsura luată este adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea unui scop legitim, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională - asigură justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. Cu privire la evaluarea respectării justului echilibru între interesele concurente, Curtea a reținut că dispozițiile criticate au dat prevalență, în mod nejustificat, interesului statului fără a ține cont de modul concret de desfășurare a litigiului din perspectiva plății taxei judiciare de timbru. Având în vedere disproporția dintre serviciul public efectiv prestat de stat și cheltuielile solicitate în raport cu acesta, exprimate sub forma taxei stabilite prin hotărârea de soluționare a ajutorului public judiciar, Curtea a constatat că, în situația analizată, taxa judiciară de timbru fixată în sarcina justițiabilului reprezintă mai degrabă o sancțiune, și nu o măsură care să exprime o congruență valorică între prestație și contraprestație. Măsura dării în debit pentru taxa stabilită prin raportare la o cerere care nu se mai judecă este de natură să afecteze dreptul de proprietate privată al justițiabilului, întrucât îi cauzează acestuia un prejudiciu material echivalent cu cuantumul taxei judiciare de timbru, pe care, în realitate, nu o mai datorează și este contrară principiului așezării juste a sarcinilor fiscale. De aceea se impune ca instanța judecătorească să verifice dacă partea mai dorește continuarea judecării cauzei după admiterea cererii sale de ajutor public judiciar, întrucât beneficiarul trebuie să aibă dreptul să renunțe la această facilitate atunci când posibilitățile financiare nu îi permit achitarea tranșelor taxei judiciare de timbru. Exercitarea acestui drept este subsumată conținutului principiului disponibilității, potrivit căruia părțile au deplina libertate de a-și exercita drepturile sau de a renunța la un anumit drept potrivit propriei aprecieri.
punctul 21.
Față de data sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză, care este anterioară pronunțării Deciziei nr. 669 din 3 decembrie 2024, și având în vedere soluția de admitere pronunțată de Curtea Constituțională prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității poate reprezenta motiv de revizuire a hotărârii judecătorești conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, dacă litigiul a fost definitiv soluționat în timp ce excepția de neconstituționalitate se afla spre soluționare pe rolul Curții Constituționale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 669 din 3 decembrie 2024 în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016).
punctul 22.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea observă că acestea prevăd cazurile în care taxele judiciare de timbru se restituie, parțial sau integral, la cererea persoanei interesate. În continuare, analizând criticile de neconstituționalitate formulate de autoarea excepției, Curtea constată că acestea nu vizează prevederile art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, ci exclusiv pe cele ale art. 44 alin. (3) din același act normativ.
punctul 23.
Astfel, deși autoarea excepției invocă în mod formal neconstituționalitatea prevederilor art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, nu motivează pretinsa contrarietate cu dispozițiile Legii fundamentale. Or, în jurisprudența sa, instanța constituțională a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 611 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, Decizia nr. 646 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, Decizia nr. 1.116 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011).
punctul 24.
Totodată, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate. Însă, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011).
punctul 25.
Or, Curtea constată că simpla indicare a unor dispoziții constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoarea excepției de neconstituționalitate cu privire la prevederile criticate. Așa fiind, instanța de contencios constituțional reține că, date fiind caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispoziției legale criticate față de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate. Totodată, Curtea nu se poate substitui autoarei excepției în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil. Așadar, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.
punctul 26.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
punctul 1.
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Rodica Secară în Dosarul nr. 23/300/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și în Dosarul nr. 23/300/2018/a4 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.
punctul 2.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de aceeași autoare în aceleași dosare ale acelorași instanțe de judecată.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 21 octombrie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit