AcasăDocument
DECIZIA nr. 632 din 20 noiembrie 2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "fără citarea părților" din cuprinsul art. 666 alin. (2) și a sintagmei "nu este supusă niciunei căi de atac" din cuprinsul art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 665 alin. (2) ultima teză și alin. (6) prima teză din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mariana Basarab în Dosarul nr. 16.447/303/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.501D/2020.
punctul 2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 229 din 15 aprilie 2014. Mai arată că stabilirea normelor de procedură civilă este în competența exclusivă a legiuitorului. Soluționarea cererii de încuviințare a executării silite în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine art. 21 și 24 din Legea fundamentală, având în vedere că această procedură soluționează o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 4.
Prin Sentința civilă nr. 6.689 din 23 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 16.447/303/2019, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 665 alin. (2) ultima teză și alin. (6) prima teză din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Mariana Basarab într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece „este împiedicat dreptul la apărare, controlul dublei jurisdicții cu încălcarea prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 6 din Protocolul nr. 1, exercitarea rolului activ al instanței de judecată în verificarea legalității cererii de executare prin prisma calității procesuale a creditorului petent, a certitudinii și exigibilității creditului, a valorii reale a debitului, cât și pentru a nu provoca de către instanță prin lipsă de date prejudicii debitorului în mod nejustificat și nelegal“.
punctul 6.
Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.
punctul 7.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 666 [nu art. 665, cum în mod eronat a reținut instanța judecătorească] alin. (2) ultima teză și alin. (6) prima teză din Codul de procedură civilă. În realitate, având în vedere critica de neconstituționalitate formulată, Curtea va reține ca obiect al excepției sintagma „fără citarea părților“ din cuprinsul art. 666 alin. (2) și sintagma „nu este supusă niciunei căi de atac“ din cuprinsul art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă. Dispozițiile legale au următorul cuprins:
-
Art. 666 alin. (2) și (6):
Citat
Alineatul (2)
Cererea de încuviințare a executării silite se soluționează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanță, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare. Încheierea se comunică din oficiu, de îndată, executorului judecătoresc, precum și creditorului.
Alineatul (6)
Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare silită, introdusă în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 712 alin. (3) rămân aplicabile.
punctul 11.
Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că autoarea acesteia apreciază că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 24 - Dreptul la apărare. În susținerea excepției se invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât Curtea reține drept normă de referință și art. 21 din Constituție, astfel cum acesta se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor dispozițiilor convenționale antereferite. Totodată, se face o trimitere generică și la dispozițiile art. 6 din Primul Protocol adițional la Convenție.
punctul 12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că susțineri similare au mai format obiectul analizei sale prin Decizia nr. 540 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1033 din 23 decembrie 2019, paragrafele 19 și 20, Curtea reținând că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau de exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerității procesului civil. Stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia cererea de încuviințare a executării silite introdusă de creditor se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine art. 21 și nici art. 24 din Constituție, soluția legislativă criticată fiind justificată de faptul că în această procedură nu se tranșează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție. În plus, trebuie reținut că încuviințarea executării silite se cere și se aprobă în condițiile existenței unui titlu executoriu. Considerațiile dezvoltate de Curtea Constituțională prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față.
punctul 13.
De asemenea, nu pot fi reținute nici criticile referitoare la prevederile art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă, care stabilesc că încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Textul menționat nu este de natură să contravină dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil și nici celor ale art. 129 privitoare la dreptul de a utiliza căile de atac, în condițiile legii. Aceasta, deoarece, prin trimiterea la dispozițiile art. 712 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prevederile de lege criticate permit celor interesați sau vătămați să ceară, pe calea contestației la executare, anularea acestei încheieri, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Prin urmare, încheierea în discuție nu este sustrasă controlului judecătoresc, existând posibilitatea cenzurării acesteia, în cursul etapei contestației la executare, instanța de control urmând să se pronunțe într-un cadru procesual în care ambele părți, legal citate, pot formula apărările pe care le consideră necesare și utile, uzând de toate mijloacele procedurale pe care legea le pune acestora la dispoziție pentru valorificarea drepturilor lor procesuale.
punctul 14.
Curtea a mai reținut, la paragraful 21 al deciziei menționate, că rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Curtea a arătat, totodată, în sprijinul aceleiași idei, că creditorul este lipsit de interes în ceea ce privește atacarea hotărârii prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare. De asemenea, debitorul nu are interesul de a ataca încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, acesta fiind motivul pentru care nu a fost prevăzută în favoarea acestuia calea de atac a apelului. În schimb, creditorul poate să își apere drepturile prin exercitarea căii de atac a apelului, posibilitate pe care, în domeniul executării silite, debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare.
punctul 15.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
punctul 16.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor Primului Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că autoarea excepției nu formulează în mod concret o critică de neconstituționalitate, ci o trimitere generică la acestea, motiv pentru care o asemenea susținere nu poate fi analizată.
punctul 17.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mariana Basarab în Dosarul nr. 16.447/303/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și constată că sintagma „fără citarea părților“ din cuprinsul art. 666 alin. (2) și sintagma „nu este supusă niciunei căi de atac“ din cuprinsul art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Andreea Costin
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit