DECIZIA nr. 31 din 20 ianuarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscalbugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, precum și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Iuliana Rîciu în Dosarul nr. 7.338/3/2020 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.104D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.139D/2021, nr. 3.337D/2021, nr. 3.400D/2021, nr. 3.835D/2021, nr. 3.898D/2021, nr. 3.940D/2021, nr. 73D/2022 și nr. 1.272D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, precum și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Vasile Bocea în Dosarul nr. 30.745/3/CA/2019-R al Curții de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Vasile Catargiu și alții și de Constantin Asmarandei și alții în dosarele nr. 11.574/3/2017* și nr. 36.620/3/2018 ale Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, de George Florea și alții în Dosarul nr. 7.014/3/2021 al Tribunalului Buzău - Secția I civilă - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, de Liviu Tatu în Dosarul nr. 7.017/3/2021 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, de Vasile Duicu în Dosarul nr. 7.016/3/2021 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă, de Nicolae Stan și alții în Dosarul nr. 5.293/3/2019 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Mariana Ivaniuc în Dosarul nr. 289/95/2021 al Curții de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale.
punctul 4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.139D/2021, nr. 3.337D/2021, nr. 3.400D/2021, nr. 3.835D/2021, nr. 3.898D/2021, nr. 3.940D/2021, nr. 73D/2022 și nr. 1.272D/2022 la Dosarul nr. 2.104D/2021, care a fost primul înregistrat.
punctul 6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 457 din 25 octombrie 2022 și Decizia nr. 104 din 10 martie 2022.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
punctul 7.
Prin Sentința civilă nr. 5.726 din 28 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 7.338/3/2020, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene.
punctul 8.
Prin Încheierea din 4 iunie 2021, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 16 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 30.745/3/CA/2019-R, Curtea de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene.
punctul 9.
Prin Decizia civilă nr. 6.112 din 30 decembrie 2019 și Încheierea din 17 martie 2021, pronunțate în dosarele nr. 11.574/3/2017* și nr. 36.620/3/2018, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, respectiv a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.
punctul 10.
Prin Sentința civilă nr. 1.496 din 15 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.014/3/2021, Tribunalul Buzău - Secția I civilă - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.
punctul 11.
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.017/3/2021, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.
punctul 12.
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.016/3/2021, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.
punctul 13.
Prin Încheierea din 26 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.293/3/2019, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.
punctul 14.
Prin Încheierea din 4 aprilie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 289/95/2021, Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.
punctul 15.
Excepția a fost ridicată de Iuliana Rîciu, de Vasile Bocea, de Vasile Catargiu și alții, de Constantin Asmarandei și alții, de George Florea și alții, de Liviu Tatu și de Vasile Duicu, de Nicolae Stan și alții și de Mariana Ivaniuc în cadrul soluționării unor cauze având ca obiect solicitarea de plată a ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
punctul 16.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că pentru ajutoarele la trecerea în rezervă cuvenite conform Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 [art. 1 alin. (3)], act normativ de suspendare, se bucură de prezumția de constituționalitate în perioada 1 ianuarie 2017-30 iunie 2017. Însă, începând cu data de 1 iulie 2017, dacă s-ar considera că această ordonanță de urgență ar putea suspenda în continuare toate actele normative (atât cele în vigoare, cât și cele abrogate) care se referă la ajutoare sau indemnizații la trecerea în rezervă, aceasta ar intra în conflict cu mai multe prevederi constituționale, motivat de faptul abrogării Legii-cadru nr. 284/2010 prin dispozițiile art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
punctul 17.
Se menționează că, începând cu data de 1 iulie 2017, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate numai în raport cu celelalte dispoziții legale din alte acte normative rămase în vigoare (spre exemplu, art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor).
punctul 18.
Se arată că aceeași problemă o ridică ulterior și art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, în vigoare în anul 2018, și art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2019, cea din urmă pentru o perioada de 3 ani și care se bucură de prezumția de constituționalitate tot doar în raport cu actele normative în vigoare care prevăd dreptul la ajutoare, mai puțin Legea-cadru nr. 284/2010, în prezent abrogată.
punctul 19.
Se afirmă că, spre deosebire de o speță similară, respectiv suspendarea succesivă a primelor de vacanță, evocată prin Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, când au fost folosiți termeni preciși și care nu au dat naștere la interpretări, de această dată este vorba despre texte de lege interpretabile, ce nasc confuzii și pot acredita ideea că pot fi suspendate chiar texte de lege abrogate.
punctul 20.
Se consideră că dispozițiile legale criticate contravin atât prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv art. 3, 58 și 66, cât și dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și principiului privind obligativitatea respectării deciziilor Curții Constituționale, întrucât ar fi un nonsens ca actul normativ de suspendare a unui act normativ să producă efecte și după abrogarea respectivului act normativ. Or, așa cum însăși Curtea a afirmat în repetate rânduri că o normă abrogată nu mai poate fi repusă în vigoare, o prevedere care a fost deja abrogată nu poate reintra de drept în vigoare. În acest context se menționează deciziile Curții Constituționale nr. 1.595 din 14 decembrie 2011 și nr. 654 din 17 octombrie 2017.
punctul 21.
Se apreciază că, dacă ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 9/2017, nr. 90/2017 și nr. 114/2018 ar produce efecte și după data de 1 iulie 2017, se încalcă și principiul neretroactivității legii civile, întrucât aceste acte normative nu ar putea acționa și influența un act normativ ieșit definitiv din circuitul legislativ. Astfel, suspendarea, prin definiție, se referă la prezent și nicidecum la trecut. Dreptul la ajutoarele la trecerea în rezervă este un drept cu caracter temporar ce se naște la data trecerii în rezervă și se execută dintr-odată, nu prin executări succesive, care ar fi guvernate de o lege ulterioară.
punctul 22.
Pentru toate aceste considerente, se solicită să se constate că după data de 1 iulie 2017 orice act normativ de suspendare a dreptului la ajutoare sau indemnizații la trecerea în rezervă este constituțional numai în măsura în care suspendă un act normativ în vigoare (aflat în dreptul pozitiv), iar sintagmele „dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie“ din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2017 și „nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă“ din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 se referă la dispoziții legale din actele normative în vigoare, nu și din cele abrogate.
punctul 23.
În dosarele nr. 2.104D/2021 și nr. 1.272D/2022 se mai susține, în esență, că măsura suspendării dreptului la indemnizația prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cuvenită odată cu ieșirea la pensie a magistraților, timp de peste 10 ani, nu este una dovedită și justificată de o urgență obiectivă și credibilă și echivalează cu anularea acestui drept, fiind încălcat și principiul independenței judecătorilor. Ca atare, suspendarea plății indemnizațiilor magistraților, parte componentă a statutului lor, în această modalitate și printr-un act inferior legii organice, restrânge fără nicio justificare constituțională un drept al judecătorilor prevăzut prin lege organică. Se menționează deciziile Curții Constituționale nr. 153 din 6 mai 2020 și nr. 873 din 25 iunie 2010, precum și Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
punctul 24.
Se consideră că prelungirea succesivă timp de mai mulți ani a suspendării acordării acestui drept afectează, în primul rând, magistrații care s-au pensionat după data de 31 octombrie 2010, în mod disproporționat și discriminatoriu, față de magistrații pensionați anterior acestei date.
punctul 25.
Se apreciază că principiul independenței justiției apără dreptul magistratului la plata celor 7 indemnizații la data ieșirii la pensie, în aceeași măsură în care apără celelalte garanții ale acestui principiu, astfel că acest drept, fiind un bun care intră sub protecția Primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu poate fi suspendat timp de peste 10 ani. Ca atare, acest drept este un drept substanțial recunoscut de lege, devenit cert, lichid și exigibil în momentul eliberării din funcție, prin pensionare, iar suspendarea repetată a acestuia afectează caracterul previzibil al normelor legale, creează incertitudine, afectează proporționalitatea măsurii și încalcă și principiul așteptărilor legitime. Se menționează Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 77, și Hotărârea din 15 februarie 2007, pronunțată în Cauza Bock și Palade împotriva României, paragraful 58.
punctul 26.
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, având în vedere că, prin amânarea repetată a exercițiului dreptului de a încasa cele 7 indemnizații de încadrare lunare brute prevăzute de dispozițiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, dreptul în sine este lipsit de conținut, devenind iluzoriu. Astfel, sunt încălcate și dispozițiile art. 53 din Constituție, întrucât nu se respectă condiția proporționalității și este atinsă însăși existența dreptului.
punctul 27.
Curtea de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Buzău - Secția I civilă - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă și Tribunalul Ilfov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
punctul 28.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) și ale art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât nu au un conținut clar, precis și previzibil.
punctul 29.
Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât prelungirea în fiecare an a dispozițiilor legale prohibitive în ceea ce privește acordarea dreptului la indemnizația de pensionare a magistraților afectează în mod esențial caracterul previzibil al normei de reglementare, devenind incerte nu numai anul când se va plăti acest drept, ci chiar dreptul însuși, nemaiputându-se stabili dacă, vreodată, magistratul va putea beneficia în timpul vieții sale de acest drept prevăzut în Statutul magistraților, categorie socioprofesională din care a făcut parte.
punctul 30.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 31.
Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în dosarele nr. 2.104D/2021, nr. 2.139D/2021, nr. 3.898D/2021 și nr. 3.940D/2021, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în această materie, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019 și Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018.
punctul 32.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 33.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 34.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivelor actelor de sesizare, pe de o parte, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, și, pe de altă parte, dispozițiile art. 1 și 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Cu privire la excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 2.104D/2021, Curtea reține că autoarea critică și dispozițiile art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, iar în Dosarul nr. 3.940D/2021 autorul critică și prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că, în cazul în care instanța de judecată dispune sesizarea sa cu excepția de neconstituționalitate a anumitor dispoziții din legi sau ordonanțe fără a se pronunța asupra altora, instanța de contencios constituțional va analiza excepția de neconstituționalitate astfel cum aceasta a fost ridicată de autorul său. Doar în ipoteza în care instanța judecătorească, prin dispozitivul hotărârii, consideră excepția referitoare la una sau unele dintre dispozițiile legale criticate ca fiind inadmisibilă, contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992, și respinge cererea de sesizare cu această motivare, Curtea Constituțională nu se va pronunța cu privire la această excepție (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 24 iulie 2025, paragraful 11, Decizia nr. 201 din 9 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 27 august 2024, paragraful 23, sau Decizia nr. 744 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016). De asemenea, analizând notele scrise ale autorilor excepției de neconstituționalitate din toate dosarele, Curtea constată că aceștia critică numai dispozițiile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Prin urmare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie aceste dispoziții, care au următorul cuprins:
-
Art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016:
Citat
Paragraf
În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.;
-
Art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017:
Citat
Paragraf
Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) și art. 6-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător și în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.;
-
Art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017:
Citat
Paragraf
În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
-
Art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018:
Citat
Paragraf
În perioada 2019-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
punctul 35.
Curtea observă că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 și-au încetat aplicabilitatea. Cu toate acestea, având în vedere cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt aplicabile în cauzele în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea va analiza constituționalitatea acestora.
punctul 36.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și alin. (5) privind statul român și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, în art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, în art. 53 alin. (1) și (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în art. 73 alin. (3) lit. l) referitor la categoriile de legi, în art. 124 alin. (3) privind înfăptuirea justiției, în art. 125 referitor la statutul judecătorilor, în art. 126 privitor la instanțele judecătorești și în art. 147 alin. (4) referitor la deciziile Curții Constituționale. Totodată, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
punctul 37.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele din prezenta cauză, prin Decizia nr. 59 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 11 mai 2016, Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 9 octombrie 2019, Decizia nr. 715 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 12 ianuarie 2021, Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 16 noiembrie 2021, Decizia nr. 761 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 17 februarie 2022, Decizia nr. 72 din 24 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 2 iunie 2022, Decizia nr. 104 din 10 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 26 mai 2022, Decizia nr. 457 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 16 februarie 2023, și Decizia nr. 235 din 29 aprilie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 24 octombrie 2025, instanța de contencios constituțional, respingând excepțiile de neconstituționalitate, a statuat că ajutoarele sau indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional.
punctul 38.
Astfel, Curtea a observat că dispozițiile de lege criticate fac parte din legi anuale de salarizare a personalului plătit din fonduri publice și prevăd că în anii 2017-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Textele criticate au caracter general, referindu-se la toate categoriile de ajutoare sau indemnizații prevăzute de lege la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, cum sunt, cu titlu exemplificativ, cele prevăzute de: art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, art. 69 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004, art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, sau art. 73 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009. De asemenea, Curtea a reținut că, în speță, era vorba despre ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII: Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și siguranță națională“ la Legea-cadru nr. 284/2010, ajutor prevăzut pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu. Însă Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Noua reglementare nu conține nicio dispoziție similară celor din Legea-cadru nr. 284/2010 care instituiau ajutoarele și indemnizațiile. Totodată, Legea-cadru nr. 153/2017 a abrogat dispozițiile din ordonanțele de urgență ale Guvernului prin care a fost suspendată plata ajutoarelor și indemnizațiilor în intervalul 2012-2016 inclusiv (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 472 din 8 iulie 2021, precitată, paragrafele 58 și 59).
punctul 39.
Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, care impune standardele privind calitatea legii, prin Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, paragraful 60, și Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1045 din 9 noiembrie 2020, paragraful 87, Curtea a reiterat statuările sale anterioare prin care a constatat conformitatea cu aceste standarde a actelor normative de suspendare a drepturilor salariale pentru intervalul 2010-2017 (a se vedea Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, precitată, paragrafele 96-98). În aceste decizii, Curtea a reținut că înțelesul normelor de suspendare a plății drepturilor salariale a fost clarificat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015. Astfel, în interpretarea instanței supreme, voința legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenței dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații, ci doar de suspendare a exercițiului acestui drept, precum și faptul că dreptul la pensie și condițiile de pensionare, precum și drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislație la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câștigat.
punctul 40.
Curtea a mai reținut, la paragraful 62 al Deciziei nr. 472 din 8 iulie 2021, că autorii au înțeles greșit semnificația abrogării art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, urmarea acestei abrogări este previzibilă și clară în sensul că, dacă personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au trecut în rezervă sau direct în retragere, respectiv raporturile de serviciu au încetat, cu drept la pensie, după 1 iulie 2017, nu mai beneficiază de ajutoarele și indemnizațiile prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010.
punctul 41.
Curtea Constituțională a observat că, prin Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019, s-a reținut la paragrafele 76-80 următoarele: „nicio dificultate de determinare a efectelor abrogării nu există cu referire la datele speței deduse spre analiză în cadrul sesizării prealabile, câtă vreme prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a dispus abrogarea expresă a Legii-cadru nr. 284/2010, iar conform art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, «abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv». De asemenea, faptul că dispoziția din Legea-cadru nr. 284/2010 referitoare la drepturile de natura celor pretinse în cauză avusese efectele suspendate în timp, prin acte normative succesive, trebuie interpretat cu referire la art. 66 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, din care rezultă că și astfel de norme pot face obiect al abrogării. Față de consecințele pe care le produce un act normativ care scoate din circuitul juridic, pentru viitor, textele de lege care fac obiectul acestuia, trebuie observat în ce măsură un act normativ ulterior (în speță, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017) poate suspenda drepturi care făceau obiect de reglementare al actului abrogat (recte, Legea-cadru nr. 284/2010, abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017). Așadar, rezolvarea chestiunii de drept sesizate nu presupune decât aplicarea corectă a regulilor referitoare la succesiunea legilor în timp și la efectul suspensiv sau abrogator al unor norme, cu referire punctuală la măsura în care abrogarea unor drepturi mai poate constitui temei ulterior pentru suspendarea exercițiului acelorași drepturi“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, paragraful 73, și Decizia nr. 235 din 29 aprilie 2025, paragraful 25).
punctul 42.
Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, analizată prin prisma susținerilor referitoare la caracterul imprevizibil al dispozițiilor legale privind neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, invocând jurisprudența sa, prin Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 8 martie 2021, paragraful 20, Curtea a reținut că persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum (a se vedea, în același sens, și Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 30, precum și Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 6 ianuarie 2021, paragraful 19).
punctul 43.
Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (3) din Constituție, prin Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, precitată, paragraful 21, Curtea a arătat că textul constituțional invocat privește valorile supreme ale statului de drept, fiind o reglementare de principiu ce constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale Legii fundamentale. Având în vedere acestea, precum și faptul că ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă textele criticate nu fac parte din această categorie a drepturilor fundamentale, Curtea a apreciat că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție.
punctul 44.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, prin Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, precitată, paragraful 91, Curtea a constatat conformitatea cu această normă constituțională a unor dispoziții cu un conținut similar cu cel al dispozițiilor criticate. Astfel, prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 24, și Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, paragraful 18, Curtea a reținut că dispozițiile criticate nu retroactivează.
punctul 45.
De asemenea, cu privire la susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate creează situații juridice discriminatorii față de persoanele care au ieșit la pensie anterior suspendării plății indemnizației/ajutorului, prin Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 6 august 2018, paragraful 32, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece, în jurisprudența sa constantă, a statuat că situația diferită în care se află cetățenii, în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum, nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, sau Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Curtea a constatat că respectarea egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în
Paragraf
care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecință, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate.
punctul 46.
Referindu-se la compatibilitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale vizând dreptul de proprietate, prin Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, paragraful 69, și Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, precitată, paragraful 20, Curtea a reiterat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23), statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii, prin modificări legislative corespunzătoare. În același sens este și Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11 Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragrafele 15 și 19, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de Convenție este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilității publice“, cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil.
punctul 47.
Cu privire la invocarea art. 53 din Constituție, prin Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, precitată, paragraful 21, Curtea a reținut, în esență, că ajutoarele sau indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu au temei constituțional, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora și, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a arătat că nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
punctul 48.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 124 alin. (3) din Constituție, prin Decizia nr. 557 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 17 august 2015, paragraful 19, și Decizia nr. 59 din 16 februarie 2016, precitată, paragraful 20, Curtea a reținut că neacordarea indemnizației prevăzute la art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu poate conduce la afectarea statutului constituțional al judecătorilor și procurorilor. Indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional.
punctul 49.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
punctul 50.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iuliana Rîciu în Dosarul nr. 7.338/3/2020 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de Vasile Bocea în Dosarul nr. 30.745/3/CA/2019R al Curții de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Vasile Catargiu și alții și de Constantin Asmarandei și alții în dosarele nr. 11.574/3/2017* și nr. 36.620/3/2018 ale Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, de George Florea și alții în Dosarul nr. 7.014/3/2021 al Tribunalului Buzău - Secția I civilă - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, de Liviu Tatu în Dosarul nr. 7.017/3/2021 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, de Vasile Duicu în Dosarul nr. 7.016/3/2021 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă, de Nicolae Stan și alții în Dosarul nr. 5.293/3/2019 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Mariana Ivaniuc în Dosarul nr. 289/95/2021 al Curții de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, precum și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Curții de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Buzău - Secția I civilă - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, Tribunalul Ilfov - Secția civilă, Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 20 ianuarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Bianca Drăghici
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
