DECIZIA nr. 40 din 20 ianuarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea The Family Butchers România - S.R.L. în Dosarul nr. 12.550/197/2021 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.530D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textul legal criticat respectă cerințele de claritate, precizie și previzibilitate prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție, sintagma „împiedicarea sub orice formă“ vizând rezultatul interzis, iar nu o enumerare exhaustivă de conduite, formularea generală fiind justificată de imposibilitatea anticipării tuturor modalităților concrete de săvârșire a faptei. Se susține că norma nu lasă loc arbitrarului, întrucât aplicarea sa este supusă controlului instanțelor judecătorești, iar destinatarii au posibilitatea rezonabilă de a-și adapta conduita, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale privind gradul de generalitate a legii.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 15 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 12.550/197/2021, Judecătoria Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor. Excepția a fost ridicată de Societatea The Family Butchers România - S.R.L. într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 21/1992.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că norma criticată încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind claritatea, precizia și previzibilitatea legii, întrucât sintagma „împiedicarea sub orice formă“ din cuprinsul art. 51 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 are caracter general și ambiguu, iar textul este redactat într-o manieră lipsită de previzibilitate. Se susține că norma nu descrie în mod clar și de o manieră concretă comportamentele care pot constitui o formă de împiedicare a organelor administrației publice însărcinate cu protecția consumatorilor de a-și exercita competențele de control.
punctul 6.
Se arată că legiuitorul nu definește în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 conceptul „împiedicare sub orice formă“, astfel că, în lipsa unor repere sau limitări trasate prin actul normativ, nu se pot stabili cu certitudine întinderea sferei de incidență a textului și nici comportamentele ce intră sub incidența acestuia.
punctul 7.
În susținerea criticilor, autoarea excepției invocă jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 și Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011) și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la cerința de calitate a legii.
punctul 8.
Cu privire la aceleași cerințe de calitate a legii, garanție a principiului legalității, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile din 5 ianuarie 2000, 4 mai 2000, 25 ianuarie 2007 și 24 mai 2007, pronunțate în cauzele Beyeler împotriva Italiei, Rotaru împotriva României, Sissanis împotriva României și Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, a reținut obligativitatea asigurării acestor standarde de calitate a legii drept garanție a principiului legalității, prevăzut la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, legea trebuie să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale.
punctul 9.
Se susține că, potrivit hotărârilor menționate, pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului. Totodată, se arată că nu se poate considera drept „lege“ decât o normă enunțată cu suficientă precizie, astfel încât cetățeanul să își poată controla conduita și să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele ce pot rezulta dintr-o anumită faptă.
punctul 10.
Judecătoria Brașov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
punctul 11.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 12.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece dispozițiile art. 51 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 sancționează o faptă de rezultat, imposibil de descris prin enumerarea tuturor modalităților de realizare, iar nemulțumirile autoarei privesc interpretarea și aplicarea legii, aspecte ce intră în competența de soluționare a instanțelor de judecată.
punctul 13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 51 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut: „Împiedicarea, sub orice formă, a organelor administrației publice însărcinate cu protecția consumatorilor de a exercita atribuțiile de serviciu referitoare la prevenirea și combaterea faptelor care pot afecta viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.“
punctul 16.
Autoarea excepției apreciază că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), care consacră principiul obligativității respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
punctul 17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că sintagma „împiedicarea sub orice formă“ din cuprinsul art. 51 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 este considerată de autoarea excepției ca fiind lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât configurează elementul material al faptei contravenționale într-un mod echivoc, fără să descrie în mod clar și de o manieră concretă comportamentele care pot constitui o formă de împiedicare a organelor administrației publice însărcinate cu protecția consumatorilor de a-și exercita competențele de control.
punctul 18.
Cu privire la această critică, instanța de contencios constituțional reține că, potrivit jurisprudenței sale, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, în principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să fie de dorit, dar aceasta însă nu trebuie să afecteze previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 și 23, Curtea făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ca persoana vizată să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragraful 109).
punctul 19.
Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea la categorii generale, și nu la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, există întotdeauna un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre.
punctul 20.
Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de față, Curtea reține că dispozițiile art. 51 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 sancționează împiedicarea exercitării atribuțiilor legale ale autorităților competente în domeniul protecției consumatorilor, respectiv rezultatul constând în obstrucționarea activității de control desfășurate de acestea. O asemenea faptă se poate manifesta prin modalități concrete diverse, care nu pot fi identificate și enumerate în mod exhaustiv de către legiuitor. În aceste condiții, utilizarea sintagmei „sub orice formă“ reprezintă o opțiune de tehnică legislativă justificată de necesitatea de a acoperi pluralitatea situațiilor în care exercitarea atribuțiilor de control poate fi împiedicată. Împrejurarea că textul legal nu enumeră toate modalitățile concrete prin care poate fi realizată împiedicarea nu este de natură să afecteze previzibilitatea normei, întrucât rezultatul a cărui producere este sancționată este determinat în mod suficient de clar de către legiuitor.
punctul 21.
Totodată, Curtea reține că semnificația conduitei sancționate nu poate fi determinată în mod izolat, exclusiv prin raportare la sintagma criticată, ci prin interpretarea acesteia în contextul ansamblului reglementării. Din această perspectivă, dispozițiile art. 51 alin. (1) se integrează într-un cadru normativ care reglementează drepturile consumatorilor, obligațiile operatorilor economici și atribuțiile autorităților competente în domeniul protecției consumatorilor. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că semnificația unor sintagme cu caracter general rezultă din interpretarea sistematică a întregului act normativ. Astfel, prin Decizia nr. 692 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1324 din 31 decembrie 2020, paragraful 16, Curtea a statuat că înțelesul unei sintagme generale utilizate de legiuitor nu poate fi determinat decât prin raportare la ansamblul reglementării din care aceasta face parte. Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în cauza de față.
punctul 22.
În aceste condiții, Curtea constată că destinatarii normei pot identifica în mod rezonabil conduita interzisă, respectiv orice comportament de natură să împiedice exercitarea atribuțiilor legale ale organelor administrației publice însărcinate cu protecția consumatorilor. Totodată, actele de constatare și sancționare a contravenției sunt supuse controlului instanțelor judecătorești, care verifică în fiecare caz concret dacă fapta reținută se circumscrie ipotezei normei legale.
punctul 23.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea The Family Butchers România - S.R.L. în Dosarul nr. 12.550/197/2021 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 51 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Judecătoriei Brașov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 20 ianuarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
Elena-Simina Tănăsescu
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Oana Duță
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
