DECIZIA nr. 616 din 20 noiembrie 2025referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Genel Internațional - S.R.L. din localitatea Rebra, județul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. 581/39/2016/a3 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.086D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 292D/2023, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, excepție ridicată de Societatea Adi Construct Eood din Ruse, Bulgaria, în Dosarul nr. 2.061/204/2021 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
punctul 4.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 5.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că apărătorul ales al autoarei excepției a informat Curtea că nu o mai reprezintă pe aceasta.
punctul 6.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 292D/2023 la Dosarul nr. 1.086D/2021, care a fost primul înregistrat.
punctul 7.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și invocă, în acest sens, Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014. Arată, în esență, că legiuitorul poate aprecia, prin raportare la criterii prevăzute de lege, în ce măsură se poate deroga de la obligația legală de plată a taxei judiciare de timbru, funcția de restabilire a ordinii de drept către autoritatea judecătorească fiind un serviciu public, ale căror costuri sunt suportate din bugetul de stat. Susține că legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat și nu există vreo interdicție ce derivă din dispozițiile art. 21 din Constituție în ceea ce privește taxele judiciare de timbru, fiind legal și normal ca justițiabilii care obțin un folos din activitatea instanțelor judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor produse.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
punctul 8.
Prin Încheierea din 1 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 581/39/2016/a3, Curtea de Apel Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Genel Internațional - S.R.L. din localitatea Rebra, județul Bistrița-Năsăud, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordare de facilități la plata taxei judiciare de timbru.
punctul 9.
Prin Încheierea din 28 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.061/204/2021, Tribunalul Prahova - Secția a IIa civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Adi Construct Eood din Ruse, Bulgaria, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de acordare de facilități la plata taxei judiciare de timbru.
punctul 10.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin, în esență, că textele legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21, întrucât prevăd doar acordarea de facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru și nu au în vedere posibilitatea scutirii de la plata taxelor de timbru în situația în care societatea are conturile poprite sau când aceasta se află în curs de lichidare. Se apreciază că există o discriminare între persoanele juridice și persoanele fizice, întrucât acestea din urmă pot beneficia de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
punctul 11.
Curtea de Apel Iași - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată, deoarece accesul liber la instanță nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, cât timp acestea sunt rezonabile și proporționale cu scopul urmărit. Accesibilitatea justiției nu înseamnă caracterul gratuit al acesteia, întrucât este vorba despre un serviciu prestat de stat, accesul la instanța de judecată poate fi condiționat de plata unei taxe de timbru necesară acoperirii cheltuielilor de judecată. De asemenea, instanța de judecată arată că dispozițiile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici identice și prin raportare la aceleași texte de referință, Curtea respingând, ca neîntemeiate, excepțiile invocate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 671 din 17 noiembrie 2016 și Decizia nr. 749 din 16 decembrie 2014).
punctul 12.
Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.
punctul 13.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 14.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar în acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale cu privire la textele criticate.
punctul 15.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
Paragraf
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 16.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 17.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 42 alin. (2) și (3), respectiv dispozițiile art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins:
Citat
Alineatul (2)
Instanța acordă persoanelor juridice, la cerere, facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești, în următoarele situații:
litera A)
cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate;
litera B)
plata integrală a taxei nu este posibilă deoarece persoana juridică se află în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condițiile legii, indisponibilizate.
Alineatul (3)
În mod excepțional, instanța poate acorda persoanelor juridice reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în alte cazuri în care apreciază, față de datele referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.
Alineatul (4)
Reducerea taxei de timbru poate fi acordată separat sau, după caz, împreună cu eșalonarea sau amânarea plății.
punctul 18.
În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.
punctul 19.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu,Decizia nr. 188 din 26 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 13 septembrie 2024, Decizia nr. 28 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 27 aprilie 2023, Decizia nr. 671 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 10 februarie 2017, și Decizia nr. 749 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2015.
punctul 20.
Raportat la criticile formulate în prezenta cauză, în jurisprudența sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 384 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 24 septembrie 2021, paragrafele 14 și 15, că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. De asemenea, art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Curtea a statuat că obligația de plată a taxelor judiciare de timbru este o obligație fiscală și este prevăzută de legea specială numai în sarcina celor care apelează la justiție, iar între beneficiarul serviciului public al justiției și instanța de judecată se stabilește un raport de drept fiscal, caracterizat prin relația de subordonare a părților. Plătitorul taxei judiciare de timbru se află într-un raport de autoritate cu instanța de judecată, separat și distinct de raportul juridic pe care îl are cu partea cu care se judecă și care este, de regulă, unul de drept privat, procesul debutând numai în măsura în care obligația de plată a taxei judiciare de timbru a fost executată.
punctul 21.
În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat că „dreptul la un tribunal“ nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Larco și alții împotriva României, paragrafele 54 și 58, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligația de a plăti în fața instanțelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată o limitare a dreptului de acces la o instanță sau o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
punctul 22.
Referitor la critica potrivit căreia ar exista o discriminare între persoanele juridice și persoanele fizice, întrucât acestea din urmă pot beneficia de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, Curtea a reiterat că principiul constituțional al egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă situațiilor egale trebuie să le corespundă un tratament egal, în situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Aplicând aceste considerente de principiu, în jurisprudența sa ulterioară (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 221 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 11 iulie 2013), Curtea a reținut că, chiar dacă au calitatea de părți în cadrul unui litigiu, persoanele juridice și cele fizice nu se pot compara sub aspectul situației juridice în care se află. În nicio situație o persoană juridică nu poate fi beneficiara ajutorului public judiciar. Pentru a ajunge la această soluție, Curtea a arătat că dispozițiile legale potrivit cărora numai persoanele fizice pot solicita acordarea ajutorului public judiciar reprezintă opțiunea legiuitorului român, în concordanță cu transpunerea în dreptul intern a prevederilor Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 26 din 31 ianuarie 2003, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Așa fiind, Curtea a constatat că reglementările criticate nu conțin norme de natură să îngrădească accesul liber la justiție și să afecteze echitabilitatea procesului, fiind conforme scopului stabilit de Directiva 2003/8/CE și, în același timp, în deplină concordanță cu normele constituționale sau convenționale invocate.
punctul 23.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
punctul 24.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Genel Internațional - S.R.L. din localitatea Rebra, județul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. 581/39/2016/a3 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și de Societatea Adi Construct Eood din Ruse, Bulgaria, în Dosarul nr. 2.061/204/2021 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția civilă și Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
