AcasăDocument
DECIZIA nr. 272 din 27 aprilie 2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 906 alin. (2) , (3) și (4) din Codul de procedură civilă
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 906 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Primarul comunei Miroslava și Comisia locală de fond funciar Miroslava în Dosarul nr. 36.000/245/2015 al Judecătoriei Iași - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.171D/2016.
punctul 2.
La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, avocatul Răzvan Cardoneanu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia și susține că, prin absența unei căi de atac împotriva încheierilor pronunțate de instanța de executare în cazurile prevăzute de alin. (2) și (3) ale art. 906 din Codul de procedură civilă și, implicit, prin stabilirea caracterului definitiv al acestor încheieri, se instituie o limitare a accesului la justiție. Apreciază, de asemenea că, în speță, având în vedere calitatea de debitor a Unității administrativ-teritoriale, măsura instituită prin reglementarea criticată constituie o ingerință vădit disproporționată în exercitarea unor drepturi fundamentale, cu consecința încălcării prevederilor art. 21 și ale art. 53 alin. (2) din Constituție. În susținerea celor mai sus menționate, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 898 din 17 decembrie 2015.
punctul 4.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că soluția legislativă criticată se regăsea în cuprinsul art. 580^3 din Codul de procedură civilă din 1865, care a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate în repetate rânduri, Curtea statuând în sensul conformității acestor prevederi cu Legea fundamentală.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
punctul 5.
Prin Încheierea din 1 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 36.000/245/2015, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 906 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Primarul comunei Miroslava și Comisia locală de fond funciar Miroslava într-o cauză civilă având ca obiect fond funciar - fixare sumă definitivă (plată penalități).
punctul 6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile criticate din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale prin lipsa unei căi de atac împotriva încheierilor pronunțate de instanța de executare în cazurile prevăzute de alin. (2) și (3) ale art. 906 din Codul de procedură civilă, în aceste situații instanța pronunțându-se prin încheiere definitivă.
punctul 7.
Judecătoria Iași - Secția civilă opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepției de neconstituționalitate, și arată că textul legal criticat nu contravine normelor constituționale invocate de autorii acesteia.
punctul 8.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 9.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, exemplu fiind, Decizia nr. 562 din 25 octombrie 2005 și Decizia nr. 484 din 9 noiembrie 2004.
punctul 10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 906 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, potrivit cărora:
CIT
Citat
Alineatul (2)
Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
Alineatul (3)
Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației.
Alineatul (4)
Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.
punctul 13.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție și art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
punctul 14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea legală criticată din Codul de procedură civilă face parte din titlul III - Executarea silită directă, cap. IV intitulat „Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face“. Curtea remarcă faptul că soluția legislativă criticată în prezenta cauză, într-o reglementare similară, se regăsea în cuprinsul art. 580^3 din Codul de procedură civilă din 1865, iar aceste prevederi au mai fost supuse controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare celor invocate în speța de față.
punctul 15.
În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 249 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, Decizia nr. 720 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2008, sau Decizia nr. 893 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, prin care Curtea a statuat că prevederile criticate nu contravin Legii fundamentale. Prin aceste decizii, Curtea a constatat că finalitatea reglementării criticate este evidentă și constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar, se urmărește contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligațiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerității, ca exigență imperativă a executării silite. Așa fiind, ar fi ilogic și contrar finalității urmărite ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă unor căi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil (în prezent definitiv) al acestei încheieri este, deci, în deplină concordanță cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 21 din Constituție, întrucât, așa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate căile de atac și, prin urmare, la toate gradele de jurisdicție, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru rațiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, un atare acces.
punctul 16.
Curtea reține, totodată, că art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale presupune existența posibilității efective de a supune judecății unei instanțe naționale cazul violării unui drept consacrat de Convenție (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) și, în consecință, „nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac“ (Decizia Curții Constituționale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003).
punctul 17.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
punctul 18.
În ceea ce privește invocarea de către autorii excepției de neconstituționalitate, în susținerea criticilor formulate, a Deciziei nr. 898 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 26 februarie 2016, prin care Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională soluția legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este „definitivă“, Curtea constată că aceasta nu este relevantă în soluționarea excepției de neconstituționalitate din prezenta cauză.
punctul 19.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Primarul comunei Miroslava și Comisia locală de fond funciar Miroslava în Dosarul nr. 36.000/245/2015 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și constată că prevederile art. 906 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2017.
SMN
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Ingrid Alina Tudora
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit