AcasăDocument
DECIZIA nr. 720 din 15 noiembrie 2017
referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017 pentru modificarea și completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea și funcționarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea sesizării de neconstituționalitate a dispozițiilor Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017 pentru modificarea și completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea și funcționarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, sesizare formulată de un număr de 52 de deputați (51 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și un deputat neafiliat), în temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constituție și art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
punctul 2.
Cu Adresa nr. 2/9.894 din 24 octombrie 2017, secretarul general al Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 10.901 din 24 octombrie 2017 și constituie obiectul Dosarului nr. 2.640L/2/2017.
punctul 3.
În motivarea sesizării de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că Hotărârea Parlamentului României nr. 85/2017 contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 23 alin. (1), coroborate cu art. 53 alin. (1), și ale art. 111 alin. (1),coroborate cu art. 31 alin. (3) teza a doua din Constituție.
punctul 4.
Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului prevede existența a trei tipuri de organe de lucru specializate ale Parlamentului României: comisiile permanente, comisiile speciale și comisiile de anchetă. Fiecare tip de comisie are obiectul său de activitate, bine definit. Singura excepție de la regula obiectului de activitate distinct al fiecărui tip de comisie este situația în care o comisie permanentă primește aprobarea expresă, prin hotărâre a plenului reunit al Camerei Deputaților și Senatului sau a plenului uneia dintre Camere, de a funcționa ca o comisie de anchetă. Din analiza textelor regulamentare rezultă că o astfel de aprobare este necesară pentru a învesti comisia permanentă cu toate atributele, prevăzute de regulament, pentru o comisie de anchetă. Nicio comisie permanentă nu poate avea caracter perpetuu de comisie de anchetă. Pe cale de consecință, atributele speciale cu care este învestită o comisie de anchetă pot fi folosite de o comisie permanentă numai printro hotărâre specifică, adoptată de Parlament, în care sunt precizate scopul anchetei, obiectivele acesteia și perioada determinată în care aceasta va efectua ancheta. Dispozițiile regulamentare împiedică utilizarea abuzivă a prerogativelor puse la dispoziția unei comisii de anchetă, printre care și citarea sau invitarea unor persoane fizice la ședințele comisiei. Utilizarea acestor prerogative în mod abuziv poate aduce atingere drepturilor și libertăților cetățenești, cum ar fi, de exemplu, inviolabilitatea libertății individuale.
punctul 5.
Din această perspectivă, autorii sesizării apreciază că dispozițiile art. I pct. 4 din Hotărârea Parlamentului României nr. 85/2017, și anume „(5) Persoanele prevăzute la alin. (4) au obligația de a se prezenta la audieri. Dispozițiile art. 9 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului sunt aplicabile“, încalcă principiul legalității prin faptul că, în contra dispozițiilor regulamentare în vigoare, acordă unei comisii permanente prerogativele unei comisii de anchetă fără adoptarea unei hotărâri specifice în acest sens a Parlamentului. Se arată că practica parlamentară este constantă în acest sens (Hotărârea Camerei Deputaților nr. 119/2016 sau Hotărârea Camerei Deputaților nr. 39/2015).
punctul 6.
În urma acestei modificări, Comisia permanentă comună pentru controlul activității S.R.I. devine, în opinia autorilor sesizării, Comisia permanentă comună pentru controlul activității S.R.I. și de anchetă a aspectelor conexe activității acestuia. O asemenea situație nu este însă permisă de Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului și nici de regulamentele proprii celor două Camere. Or, o comisie permanentă, astfel cum este instituită Comisia pentru controlul activității S.R.I. prin Hotărârea Parlamentului României nr. 30/1993, nu poate îndeplini atribuții de anchetă decât printro hotărâre specifică a Parlamentului României care să precizeze, în mod expres, obiectul situației supuse anchetei, obiectivele acesteia, componența și durata determinată în cadrul căreia comisia permanentă este învestită ca o comisie de anchetă. În susținerea argumentației sunt invocate considerente conținute în deciziile Curții Constituționale nr. 209/2012 și nr. 924/2012.
punctul 7.
Asigurarea supremației legii reprezintă un element esențial în orice societate care funcționează pe baza principiilor statului de drept. De aceea, respectarea dispozițiilor regulamentare este esențială pentru buna funcționare a puterii legiuitoare. Autonomia regulamentară nu poate reprezenta justificare pentru încălcarea normelor care asigură funcționarea Parlamentului. O asemenea încălcare poate reprezenta un precedent periculos în privința respectării principiului exercitării cu loialitate față de Constituție a atribuțiilor cu care este învestit Parlamentul României. Precedentul poate fi utilizat de majoritatea parlamentară pentru restrângerea drepturilor opoziției parlamentare, cum ar fi dreptul de a avea președinți ai comisiilor parlamentare, conform ponderii parlamentare, sau dreptul de ași exprima punctul de vedere cu privire la aspectele sau situațiile importante pentru societate. Prin urmare, are loc o încălcare a principiului legalității, consacrat prin jurisprudența Curții Constituționale, ca derivat din art. 1 alin. (5) din Constituție, conform căruia „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“.
punctul 8.
Pe de altă parte, potrivit art. 111 din Constituție, „Guvernul și celelalte organe ale administrației publice, în cadrul controlului parlamentar al activității lor, sunt obligate să prezinte informațiile și documentele cerute de Camera Deputaților, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul președinților acestora“. Per a contrario, o atare obligație nu incumbă persoanelor care nu fac parte din Guvern și celelalte organe ale administrației publice. Cu toate acestea, norma de trimitere de la art. I pct. 4 din Hotărârea Parlamentului României nr. 85/2017 instituie, ca prerogativă a Comisiei permanente comune pentru controlul activității S.R.I., o obligație erga omnes de cooperare cu această comisie, obligație specifică numai comisiilor parlamentare de anchetă, constând în furnizarea tuturor informațiilor solicitate și predarea oricăror documente sau mijloace de probe care ar putea fi utile în cadrul investigației. Acest fapt contravine concluziilor enunțate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 45/1994, în sensul că prevederile Regulamentului Camerei Deputaților „nu pot stabili drepturi și obligații decât pentru deputați, precum și pentru autoritățile, demnitarii și funcționarii publici, în funcție de raporturile constituționale pe care le au cu Camera. Ca atare, prin Regulamentul Camerei Deputaților nu se pot stabili drepturi și mai ales obligații în sarcina unor subiecte de drept din afara Camerei Deputaților, subiecte de drept care nu se încadrează în cele circumstanțiate mai înainte. Asemenea prevederi pot cuprinde numai legile, în accepțiunea de acte juridice ale Parlamentului“. Așa fiind, autorii sesizării solicită a se constata că Hotărârea Parlamentului României nr. 85/2017 pentru modificarea și completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea și funcționarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații contravine prevederilor art. 111 alin. (1), coroborat cu art. 31 alin. (3) teza a doua din Constituție referitoare la securitatea națională.
punctul 9.
Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017 că obligația de a se prezenta numai în fața unei comisii parlamentare de anchetă incumbă oricărui cetățean român dacă acesta deține informații cu privire la obiectul anchetei. Situația excedează dispozițiilor constituționale referitoare la inviolabilitatea libertății individuale atunci când legiuitorul procedează la instituirea unei obligații cetățenești de prezență în fața unei comisii permanente care are ca atribuție controlul activității unui serviciu secret, deoarece niciun act sau fapt realizat de un cetățean care nu se află în raport de muncă cu serviciul secret nu poate face obiectul activității acestei comisii permanente. Audierea poate fi realizată numai dacă această comisie cu caracter permanent a fost învestită de Parlament cu prerogativa de comisie de anchetă. Astfel, obligația prezentării la audieri în fața Comisiei permanente pentru controlul activității S.R.I., instituită prin art. I pct. 4 din Hotărârea Parlamentului României nr. 85/2017, constituie o restrângere a exercițiului libertății individuale realizată printr-un regulament, normă cu caracter infraconstituțional, inferioară legii. Restrângerea unui drept sau a unei libertăți trebuie realizată, conform art. 53 alin. (1) din Constituție, exclusiv prin lege. Așadar, autorii sesizării susțin că restrângerea consacrată printr-un regulament al Parlamentului constituie o încălcare gravă a dispozițiilor art. 23 alin. (1) coroborat cu art. 53 alin. (1) din Constituție.
punctul 10.
În temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a solicitat punctele de vedere ale Birourilor permanente ale Senatului și Camerei Deputaților asupra sesizării de neconstituționalitate.
punctul 11.
Biroul permanent al Senatului a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. XXXV/5.309 din 6 noiembrie 2017, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 11.239 din 6 noiembrie 2017, în care se susține netemeinicia criticilor de neconstituționalitate. Se arată că autorii sesizării pleacă de la premisa că invitarea de către Comisia comună permanentă pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații a oricărei persoane care ar deține informații relevante pentru sfera de activitate a acesteia, posibilitate reglementată în hotărârea criticată, ar presupune în mod obligatoriu derularea unei anchete parlamentare în curs. În realitate, dispozițiile introduse la art. 9 al Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 și a căror constituționalitate este contestată nu induc ideea desfășurării de către comisia respectivă a unei anchete parlamentare. Invitarea unei persoane care ar deține informații considerate relevante de către comisie pentru exercitarea atribuțiilor sale și obligația persoanei respective de a se prezenta la audieri sunt probleme de ordin general, neavând nicio legătură cu o anchetă parlamentară. Dacă circumstanțele invitării unei persoane la comisie și natura documentelor deținute de aceasta ar indica cerința înfăptuirii unei anchete parlamentare, ar urma să se procedeze potrivit dispozițiilor regulamentare în materie, inclusiv să se ceară aprobarea forului legislativ. Trebuie ținut seama și de faptul că orice depășire de către comisie a prerogativelor sale urmează să fie sancționată de Parlament. Ca atare, concluziile rezultate din audierea unei persoane vor fi evaluate și, după caz, însușite sau respinse de Parlament, dacă procedura de audiere ar fi considerată o anchetă parlamentară.
punctul 12.
În susținerea criticii de neconstituționalitate a celor două alineate introduse la art. 9 al Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 prin raportare la dispozițiile art. 111 din Constituție, autorii sesizării pornesc de la același punct de vedere, potrivit căruia comisia respectivă, nefiind o comisie de anchetă, nu are dreptul să invite la audieri persoane care nu se află în raporturi constituționale cu forul legislativ decât dacă își asumă, cu aprobarea forului legislativ atribuții de control parlamentar. Or, ipoteza reglementată nu vizează o anchetă parlamentară, ci o modalitate de lucru a comisiei menționate în vederea îndeplinirii unora dintre atribuțiile sale legale. Întrucât problema invitării unei persoane la o comisie de anchetă era deja reglementată în Regulamentul activităților comune ale celor două Camere ale Parlamentului României, soluția promovată în Hotărârea Parlamentului nr. 85/2017 este necesară pentru completarea unei lacune de reglementare procedurală, în ipoteza în care Comisia comună permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului activității Serviciului Român de Informații ar fi confruntată cu problema audierii unei persoane, fără a fi necesară o anchetă parlamentară.
punctul 13.
În fine, Biroul permanent al Senatului arată că, fără niciun temei, autorii sesizării consideră că normele criticate contravin art. 23 alin. (1) din Constituție. Dreptul la libertate individuală și la siguranță personală, consacrat prin norma constituțională, nu se referă la libertatea și siguranța persoanei, privite în multitudinea raporturilor sale sociale, ci, îndeosebi, la persoanele susceptibile a fi supuse unei proceduri judiciare, care presupune urmărirea penală și chiar privarea lor de libertate pentru anumite perioade. Textul constituțional protejează, pe de-o parte, libertatea de mișcare a persoanei și dreptul ei de a avea contacte sociale cu alte persoane în orice condiții și, pe de altă parte, protecția siguranței acesteia că nu va fi victima unei proceduri judiciare arbitrare, în urma căreia își poate pierde libertatea.
punctul 14.
Biroul permanent al Camerei Deputaților a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. 2/10.392 din 6 noiembrie 2017, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 11.241 din 6 noiembrie 2017, în care se arată că, potrivit obiectivelor Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, aceasta nu are abilitarea constituțională sau regulamentară să se pronunțe asupra vinovăției sau nevinovăției unei persoane, ci doar de a da expresie controlului parlamentar, cum de altfel a statuat Curtea Constituțională în recenta Decizie nr. 430 din 21 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 9 august 2017. Cu privire la caracterul jurisdicțional al „anchetei parlamentare“ din cadrul comisiei comune, așa cum este el interpretat de autorii sesizării, Curtea a explicat, prin Decizia nr. 1.231 din 29 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 noiembrie 2009, că aceste comisii de anchetă nu au un caracter jurisdicțional. Ele nu au abilitarea constituțională sau regulamentară să se pronunțe asupra vinovăției sau nevinovăției unei persoane, ci sunt expresia controlului parlamentar. Astfel, cum s-a arătat, scopul lor este acela de a lămuri, de a clarifica împrejurările și cauzele în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative, precum și stabilirea concluziilor și măsurilor ce se impun. Este, prin urmare, de forța evidenței faptul că aceste comisii anchetează/verifică fapte sau împrejurări, și nu persoane. Ele au ca scop constatarea existenței sau inexistenței faptelor, fără a stabili cu titlu de certitudine răspunderea administrativă, materială, disciplinară sau penală a vreunei persoane. Prin urmare, „Curtea Constituțională a făcut aceste referiri la o comisie de anchetă și, în mod clar, se deduce faptul că se aplică în egală măsură și comisiilor permanente comune care au ca obiect de activitate scopul de a lămuri, de a clarifica împrejurările și cauzele în care s-au produs evenimente“.
punctul 15.
De asemenea, întrucât normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfășurarea activităților parlamentare în scopul îndeplinirii atribuțiilor constituționale ale forului legislativ, ele trebuie interpretate și aplicate cu bună-credință și în spiritul loialității față de Legea fundamentală, așadar ca o dezvoltare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Prin urmare, este evident că reprezentanții instituțiilor trebuie să colaboreze în realizarea anchetelor parlamentare, în această formulă concretizându-se și principiul echilibrului între puterile statului (Decizia nr. 430 din 21 iunie 2017). Subiectelor de drept care nu sunt în raporturi constituționale cu Parlamentul, mai precis sub controlul acestora, nu li se poate impune obligația de a se prezenta în fața comisiilor de anchetă în temeiul vreunui raport de subordonare sau control politic, ci numai în virtutea principiului colaborării loiale între instituțiile și autoritățile statului. În consecință, simplele audieri de persoane, modalitățile de citare/invitare a persoanelor privesc doar lămurirea unor chestiuni de ordine publică, fără a da verdicte și fără a angaja răspunderea vreunei persoane, astfel că nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, și, prin prisma celor expuse, rezultă că nici celelalte prevederi constituționale invocate nu sunt încălcate.
punctul 16.
Pe de altă parte, Biroul permanent al Camerei Deputaților arată că prin jurisprudența Curții Constituționale (deciziile nr. 53 și 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011) s-a statuat că pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, hotărâri care vizează organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor cu rang constituțional. Astfel, instanța constituțională a stabilit în mod expres că pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituționalitate, norma trebuie să fie de rang constituțional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicție între hotărârile prevăzute la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, și exigențele procedurale și substanțiale impuse prin dispozițiile Constituției, pe de altă parte. Pot fi supuse controlului de constituționalitate hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului dacă în susținerea criticii sunt invocate dispoziții constituționale, însă invocarea acestor dispoziții trebuie să fie efectivă, iar nu doar formală. Astfel, consideră că hotărârea Parlamentului supusă controlului constituționalității nu contravine în niciun fel Constituției și, având în vedere considerentele expuse, propune respingerea sesizării de neconstituționalitate ca inadmisibilă.
punctul 17.
Obiectul sesizării de neconstituționalitate îl constituie, potrivit Adresei nr. 2/9.894 din 24 octombrie 2017, înaintată de secretarul general al Camerei Deputaților, dispozițiile Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017 pentru modificarea și completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea și funcționarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații.
punctul 18.
Autorii sesizării susțin că hotărârea Parlamentului contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 23 alin. (1), coroborate cu art. 53 alin. (1), și ale art. 111 alin. (1), coroborate cu art. 31 alin (3) teza a doua din Constituție.
punctul 19.
Analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la hotărârea Parlamentului trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. l) din Constituție și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.“
punctul 20.
Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre, care aparține plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, sesizarea fiind formulată de un număr de 52 de deputați (51 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și un deputat neafiliat), care, potrivit dispozițiilor legale, are calitatea de titular al sesizării. De altfel, sesizarea este formulată de Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal, fiind semnată de liderul grupului parlamentar, astfel că și sub aceste aspect este întrunită condiția titularului dreptului de sesizare a Curții Constituționale.
punctul 21.
În continuare, Curtea va analiza îndeplinirea în prezenta cauză a altor condiții de admisibilitate a sesizării, care nu sunt stipulate explicit de lege, dar care reprezintă rezultatul interpretării textelor de lege, dat de Curte în jurisprudența sa anterioară. Sub acest aspect, o condiție de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituționalitatea hotărârilor parlamentare o constituie relevanța constituțională a obiectului respectivelor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competențe, hotărâri care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional (a se vedea deciziile nr. 53 și 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012).
punctul 22.
De asemenea, Curtea Constituțională a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituționalitate, norma de referință trebuie să fie de rang constituțional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicție între hotărârile menționate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, și exigențele procedurale și substanțiale impuse prin dispozițiile Constituției, pe de altă parte. Așadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, și nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituționalitate, dacă în susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate dispoziții cuprinse în Constituție. Invocarea acestor dispoziții nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012 și Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014).
punctul 23.
Conform dispozițiilor art. 65 alin. (2) lit. h) din Constituție, „(2) Camerele își desfășoară lucrările și în ședințe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorității deputaților și senatorilor, pentru: [...] h) numirea, la propunerea Președintelui României, a directorilor serviciilor de informații și exercitarea controlului asupra activității acestor servicii“. Potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, Serviciul Român de Informații este serviciul organizat de stat specializat în domeniul informațiilor privitoare la siguranța națională a României, parte componentă a sistemului național de apărare, activitatea sa fiind organizată și coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Chiar dacă denumirea persoanei juridice nu este cuprinsă în mod expres în textul Constituției, serviciul ca atare, precum și controlul parlamentar asupra acestuia sunt prevăzute în mod expres de art. 65 alin. (2) lit. h) din Constituție. Prin urmare, întrucât existența acestui serviciu public este prevăzută de norma constituțională, rezultă că Legea fundamentală a conferit acestuia o importanță constituțională.
punctul 24.
În privința hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional, Curtea a reținut că norma de referință, în cadrul controlului de constituționalitate exercitat, poate fi atât o dispoziție de rang constituțional, cât și una infraconstituțională, ținând cont de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. O atare orientare a Curții este dată de domeniul de maximă importanță în care intervin aceste hotărâri - autorități și instituții de rang constituțional -, astfel încât și protecția constituțională oferită autorităților sau instituțiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecință. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional pot fi supuse controlului de constituționalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituțională.
punctul 25.
În aplicarea acestor considerente, a căror autoritate de lucru judecat și obligativitate nu pot fi puse la îndoială, Curtea reține că obiectul Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017 pentru modificarea și completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea și funcționarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații se situează în materia controlului parlamentar asupra unei instituții de rang constituțional, deci, implicit, vizează organizarea și funcționarea acestei autorități. De asemenea, pentru a ne raporta la noțiunile menționate în jurisprudența Curții, respectiv valori, principii sau reguli constituționale, în speță, critica de neconstituționalitate a hotărârii vizează nemijlocit normele consacrate de art. 23 alin. (1), coroborat cu art. 53 alin. (1), și de art. 111 alin. (1), coroborat cu art. 31 alin (3) teza a doua din Constituție.
punctul 26.
Având în vedere cele precizate, Curtea constată că sesizarea având ca obiect dispozițiile Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017 îndeplinește condițiile de admisibilitate.
punctul 27.
Curtea urmează să analizeze criticile autorilor sesizării de neconstituționalitate potrivit cărora, pentru a învesti comisia permanentă cu toate atributele, prevăzute de regulament, pentru o comisie de anchetă, este necesară o aprobare expresă din partea Parlamentului, în ansamblul său, sau a Camerei în care aceasta funcționează, după caz, iar atributele speciale cu care este învestită o comisie de anchetă pot fi folosite de o comisie permanentă numai în temeiul unei hotărâri în care sunt precizate scopul anchetei, obiectivele acesteia și perioada determinată în care aceasta va efectua ancheta.
punctul 28.
Cu privire la locul și rolul comisiilor permanente ale Parlamentului, Curtea Constituțională are o jurisprudență constantă în care statuează că acestea sunt organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului a căror activitate are caracter pregătitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei (a se vedea Decizia nr. 48 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994). Comisiile se constituie dintr-un număr restrâns de deputați sau senatori, specializați pe un anumit domeniu, cu o componență și o structură care respectă configurația politică a fiecărei Camere. Potrivit prevederilor art. 10 alin. 3 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 4/1992, „Participarea deputaților și senatorilor la ședința comună a comisiilor permanente sesizate în fond este obligatorie.“ Dezbaterile specializate care au loc în cadrul ședințelor comisiilor se finalizează cu întocmirea de rapoarte sau avize care au rolul de a pregăti și facilita desfășurarea lucrărilor Camerelor, respectiv a dezbaterilor care vor avea loc în plenul acestora. Necesitatea creării acestor organe de lucru a fost impusă de asigurarea eficienței activității unui corp deliberativ numeros. Din această perspectivă, rolul comisiilor în activitatea parlamentară este unul foarte important, ele asigurând pregătirea deciziilor plenului în scopul exercitării prerogativelor ce decurg din dreptul de informare, dreptul de control sau dreptul de anchetă ale Parlamentului (a se vedea Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012).
punctul 29.
Dat fiind caracterul de organe de lucru interne al comisiilor parlamentare, natura juridică a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este aceea a unui act preliminar, cu caracter de recomandare, adoptat în scopul de a sugera o anumită conduită, sub aspect decizional, plenului fiecărei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele și avizele nu au caracter obligatoriu din perspectiva soluțiilor pe care le propun, Senatul și Camera Deputaților fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul își îndeplinește atribuțiile constituționale. Acesta este motivul pentru care Curtea a concluzionat (a se vedea Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, precitată) că „situația în care o comisie parlamentară, din diverse motive, nu-și poate duce la îndeplinire activitatea, respectiv întocmirea unui raport sau a unui aviz, nu este de natură a împiedica plenul fiecărei Camere de a dezbate și de a decide direct asupra problemelor care intră în atribuțiile sale. În fond, specificul activității unei Camere a Parlamentului este de a adopta o decizie colectivă, luată cu majoritatea voturilor, după o dezbatere publică. Orice altă concluzie ar echivala, pe de o parte, cu o supradimensionare a rolului comisiilor de lucru ale Parlamentului, prin atribuirea unor efecte mult sporite actelor pe care aceste organe de lucru le adoptă, împrejurare care excedează cadrului constituțional și regulamentar în care acestea activează, și, pe de altă parte, ar echivala cu o deturnare a rolului Parlamentului, în ansamblul său, ca organ reprezentativ suprem al poporului român, care beneficiază de o legitimitate originară, fiind exponentul intereselor întregii națiuni. Or, aceste ipoteze sunt cu totul inacceptabile din perspectiva principiilor constituționale pe care Curtea este chemată să le garanteze“.
punctul 30.
În acest sens sunt și cele statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 48 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994. Cu acel prilej Curtea a reținut că, potrivit „poziției preeminente a Parlamentului în sistemul autorităților publice ale României, el exercită prerogative de cea mai mare însemnătate pentru activitatea de stat, fiind, în întregul său, expresia suveranității naționale rezultată din alegerile parlamentare. Între aceste prerogative, alături de cea privitoare la adoptarea legilor, este și activitatea de control asupra executivului [...]. Desigur, Parlamentul nu poate desfășura, în plenul său, asemenea activități de control, lipsindu-i suportul informațional necesar pentru a-și formula o opinie corectă asupra obiectului controlului. Acest fapt este la fel de adevărat, de altminteri, și pentru procesul legislativ. Camerele nu ar putea păși direct la dezbaterea și adoptarea unei legi, fără o pregătire corespunzătoare, prealabilă, a lucrărilor ce urmează a se desfășura în plen.
punctul 31.
Acestui rol și acestor finalități le sunt consacrate organizarea și funcționarea comisiilor parlamentare, privite și definite ca organe de lucru ale Camerelor, care se înființează cu scopul de a îndeplini însărcinările care le sunt încredințate tocmai în vederea pregătirii lucrărilor lor.
punctul 32.
Așadar, elementele ce configurează conceptul de comisie parlamentară sunt caracterul pregătitor, prealabil, al lucrărilor lor, calitatea de organ intern al Camerelor destinat ca, prin activitatea lui, să poată oferi acestora toate elementele necesare luării unei decizii. Ele trebuie să dispună de toate condițiile pentru a culege și a oferi acele date necesare plenului unei Camere sau Parlamentului spre a-și fonda, în mod optim, luarea unei decizii.
punctul 33.
Din acest considerent, organizarea și funcționarea lor sunt amănunțit reglementate, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție [art. 64 alin. (1) din Constituția revizuită], prin regulamentul fiecărei Camere. Dispozițiile constituționale nu fac decât să exprime acest rol subordonat, pregătitor, al activității comisiilor, diferențiat conform tipologiei lor, cuprinsă, de altfel, în prevederile art. 61 alin. (4) din Constituție [art. 64 alin. (4) din Constituția revizuită]: «Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui comisii comune.»ˮ
punctul 34.
Pentru ca un control parlamentar să fie autentic, el trebuie să fie deplin, adică Parlamentul țării trebuie să dispună de posibilitatea de a lua orice măsuri pentru a da conținut acestei plenitudini“. Mai mult, „deplasarea [...] unui centru de decizie constituțional (Parlamentul) la comisii ale acestuia nu este conformă cu menirea celui dintâi“, exprimată clar în prevederile constituționale (a se vedea Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, pct. 4 din considerente).
punctul 35.
Pe de altă parte, Curtea observă că, deși Parlamentul în întregul său și fiecare dintre cele două Camere ale acestuia se bucură de deplină autonomie în ceea ce privește stabilirea normelor juridice ce le guvernează organizarea și funcționarea, în ansamblul sistemului normativ român, hotărârile Parlamentului sunt acte juridice cu forță juridică inferioară Constituției. Interpretarea și aplicarea acestor norme care instituie reguli procedurale trebuie realizate întotdeauna cu bună-credință, în spiritul unui comportament loial față de Legea fundamentală. Într-o ipoteză contrară, rezultatul ar fi blocarea activității instituției, sub aspectul îndeplinirii atribuțiilor constituționale, cu consecințe negative asupra structurilor democratice pe care se întemeiază statul.
punctul 36.
Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfășurarea activităților parlamentare în scopul îndeplinirii atribuțiilor constituționale ale Parlamentului, autoritate reprezentativă prin care poporul român își exercită suveranitatea națională, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Constituție(a se vedea Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, pct. 4 din considerente). Una dintre funcțiile Parlamentului este cea de control, iar atribuția corespunzătoare acestei funcții este cea realizată prin intermediul comisiilor permanente sau de anchetă. În acest sens, art. 64 alin. (4) teza întâi din Constituție prevede că „Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale“. Fiind reglementate la nivel constituțional, nici legea și nici regulamentul parlamentar nu pot ignora această realitate constituțională. Prin urmare, aceste acte normative trebuie să le reglementeze în mod expres și să instituie proceduri, instrumente și mijloace suficiente, care să dea substanță prevederii constituționale (a se vedea Decizia nr. 430 din 21 iunie 2017, paragraful 27, și Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful 61). În același sens sunt și cele statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 48 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994. Astfel, în virtutea „poziției preeminente a Parlamentului în sistemul autorităților publice ale României, el exercită prerogative de cea mai mare însemnătate pentru activitatea de stat, fiind, în întregul său, expresia suveranității naționale rezultată din alegerile parlamentare. [...] Acestui rol și acestor finalități le sunt consacrate organizarea și funcționarea comisiilor parlamentare, privite și definite ca organe de lucru ale Camerelor, care se înființează cu scopul de a îndeplini însărcinările care le sunt încredințate tocmai în vederea pregătirii lucrărilor lor“.
punctul 37.
Curtea reține, în acest sens, prevederile din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, cap. I - Organizarea Camerei Deputaților, secțiunea a 5-a - Comisiile Camerei Deputaților, care, la art. 40, dispun următoarele: „Comisiile Camerei Deputaților sunt organisme de lucru ale acesteia, înființate cu scopul de a îndeplini atribuțiile prevăzute de lege și de prezentul regulament. Comisiile Camerei Deputaților pregătesc documentele de lucru pentru lucrările în plen ale acesteia și exercită controlul parlamentar“. Potrivit art. 41 din același regulament, comisiile Camerei Deputaților sunt comisiile permanente, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul, putând fi instituite comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Punctul 4 din secțiunea a 5-a a cap. I din Regulamentul Camerei Deputaților, intitulată Comisii de anchetă ale Camerei Deputaților, conține reglementări (art. 73-79) în privința instituirii și modalității de desfășurare a activității unei comisii de anchetă parlamentară, în condițiile în care Camera Deputaților consideră necesare clarificarea cauzelor și împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative, precum și stabilirea concluziilor, răspunderilor și măsurilor ce se impun. Norme cu un conținut juridic relativ similar se regăsesc în Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005 (cap. I secțiunea a 4-a, art. 79 și 80)și în Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului (art. 4, 9, 13, 75-77 și 81) (Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, paragraful 33). Astfel, art. 4 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului prevede că, la nivelul Parlamentului, se organizează comisii comune permanente ale celor două Camere, precum și comisii speciale și comisii de anchetă parlamentară. În acest scop, „(3) Liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaților și din Senat negociază componența numerică și propun componența nominală a structurilor comune prevăzute la alin. (1) și (2) și a conducerilor acestor structuri pentru a asigura respectarea configurației politice a celor două Camere și raportul dintre numărul deputaților și numărul senatorilor“.
punctul 38.
Dispozițiile art. 7 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului prevăd că, la începutul fiecărei legislaturi, comisiile comune permanente sunt constituite prin hotărâri ale Parlamentului, care cuprind obiectul de activitate și atribuțiile respectivelor comisii, procedurile generale de lucru și alte informații strict necesare unei bune funcționări, precum și componența nominală și conducerea comisiilor, în vreme ce art. 9 din regulament reglementează constituirea comisiilor de anchetă parlamentară, atunci când se consideră necesară clarificarea cauzelor și împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative, precum și pentru stabilirea concluziilor, răspunderilor și măsurilor care se impun, la nivelul Parlamentului.
punctul 39.
Scopul instituirii comisiei de anchetă, dar și natura acestui organ de lucru al Parlamentului, precum și obiectivele propuse - ce răspund imperativului politic și social de a clarifica anumite aspecte de mare importanță pentru viața publică a comunității [fiind incidente, astfel, prevederile art. 2, art. 61 și art. 69 alin. (2) din Legea fundamentală] urmăresc să asigure Parlamentului posibilitatea reală de exercitare concretă a funcției de control, în sensul de a putea avea acces la informațiile necesare elucidării unor aspecte de interes public. Or, dacă o astfel de activitate nu ar dispune de mijloace adecvate și nu ar fi înzestrată cu o anumită autoritate, obiectivul propus nu ar putea fi atins, iar comisia de anchetă parlamentară și-ar reduce rolul la unul teoretic sau chiar decorativ, lipsit de orice eficiență. Intenția legiuitorului a fost, însă, de a asigura comisiei de anchetă o arie mai cuprinzătoare de acțiune, în sensul de a putea obține informații și de la alte persoane decât subiectele de drept ce se circumscriu raporturilor constituționale dintre Parlament și Guvern (a se vedea în acest sens Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, paragraful 49).
punctul 40.
Având în vedere aceste argumente, Curtea a apreciat că, în exercitarea funcției de control, Parlamentul este îndreptățit să utilizeze toate instrumentele juridice pe care Constituția, legea și propriile regulamente de organizare și funcționare i le pune la dispoziție, comisiile parlamentare, deși consacrate constituțional, având doar un rol auxiliar în formarea deciziei finale a forului legislativ (Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful 64). Cu alte cuvinte, Curtea a reținut că atribuția corespunzătoare funcției de control se realizează prin intermediul comisiilor permanente sau de anchetă, fără a distinge între cele două categorii de comisii.
punctul 41.
Examinând comparativ sfera competențelor celor două tipologii de comisii parlamentare (comisia permanentă de control și comisia de anchetă), rezultă că în vreme ce prima categorie are plenitudine de analiză, verificare și evaluare a activității autorității publice aflate sub control parlamentar, sub toate aspectele în care autoritatea publică desfășoară atribuții, comisia de anchetă are un rol limitat la verificarea necesară clarificării anumitor cauze sau împrejurări în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative. Ambele categorii de comisii întocmesc rapoarte prin care stabilesc concluzii, răspunderi și măsuri care se impun, la nivelul Parlamentului. Pe de altă parte, în vreme ce o comisie permanentă de control, așa cum arată și titulatura, își exercită competența de control pe toată durata mandatului Parlamentului, desfășurând activități de verificare periodice și continue, în cazul comisiilor de anchetă, acestea acționează pe o perioadă determinată de timp, încetându-și activitatea după efectuarea anchetei și prezentarea concluziilor către plenul Parlamentului. Așa fiind, având în vedere sfera atribuțiilor și perioada de exercitare a acestora, Curtea constată că, în situația în care cauzele sau împrejurările în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative sunt legate de activitatea unei autorități publice aflate sub control parlamentar, competențele celor două tipologii de comisii se suprapun.
punctul 42.
Având în vedere aceste considerații de principiu, Curtea urmează a analiza dispozițiile Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017, care la art. I prevede: „Hotărârea Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea și funcționarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 18 mai 2017, se modifică și se completează după cum urmează:
punctul 1.
La articolul 6, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
CIT
Citat
Alineatul (2)
Serviciul Român de Informații este obligat să pună la dispoziția comisiei, în termen de 7 zile lucrătoare, rapoartele, informările, explicațiile, documentele, datele și informațiile solicitate și să permită audierea personalului militar și civil indicat de comisie.
punctul 2.
La articolul 6, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
CIT
Citat
Alineatul (2^1)
În cazul în care durata necesară pentru identificarea și transmiterea informațiilor solicitate depășește termenul de 7 zile lucrătoare, Serviciul Român de Informații va comunica motivele și perioada necesară pentru a prezenta răspunsul la solicitările prevăzute la alin. (2).
punctul 3.
La articolul 8, se introduc două noi alineate, alineatele (2) și (3), cu următorul cuprins:
CIT
Citat
Alineatul (2)
Ședințele comisiei se pot desfășura independent de programul de lucru al comisiilor permanente, dar nu în același timp cu ședințele de plen ale Camerei Deputaților, Senatului ori cu ședințele de plen ale celor două Camere reunite.
Alineatul (3)
Prin excepție de la alin. (2), ședințele sau activitățile comisiei se pot desfășura în același timp cu ședința de plen a Camerei Deputaților, a Senatului ori cu ședințele de plen ale celor două Camere reunite, cu aprobarea birourilor permanente, după caz.
punctul 4.
La articolul 9, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) și (5), cu următorul cuprins:
CIT
Citat
Alineatul (4)
Comisia poate invita la ședințele sale orice persoană despre care are date că ar putea deține informații relevante în ceea ce privește sfera de activitate a Comisiei.
Alineatul (5)
Persoanele prevăzute la alin. (4) au obligația de a se prezenta la audieri. Dispozițiile art. 9 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului sunt aplicabile.
punctul 5.
La articolul 12, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
CIT
Citat
ART
Articolul 12
Alineatul (1)
Lucrările și actele comisiei se supun prevederilor Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare.
punctul 6.
După articolul 14 se introduce un nou articol, articolul 14^1, cu următorul cuprins:
CIT
Citat
ART
Articolul 14^1
Paragraf
Deplasările membrilor și ale funcționarilor publici parlamentari ai comisiei la unitățile teritoriale ale Serviciului Român de Informații, precum și la alte activități care sunt de competența comisiei se efectuează cu validarea birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului, decontarea cheltuielilor efectuându-se pe baza documentelor justificative.
punctul 43.
Din examinarea dispozițiilor hotărârii criticate rezultă că acestea conțin norme de drept material (pct. 1, 2, 4 și 5) și norme de drept procedural (pct. 3 și 6). În ceea ce privește prima categorie de norme, Curtea reține că acestea nu vizează atribuții noi în competența Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, ci măsuri prin care se pun la dispoziția comisiei mijloace și instrumente juridice menite să asigure realizarea scopului pentru care a fost înființată comisia.
punctul 44.
Potrivit art. 1 alin. (3) din Hotărârea Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea și funcționarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, „Comisia veghează la îndeplinirea de către Serviciul Român de Informații a misiunilor ce îi revin în conformitate cu prevederile legale în vigoare și efectuează un control concret și permanent asupra activităților Serviciului Român de Informații“. În exercitarea controlului concret și permanent asupra Serviciului Român de Informații, potrivit art. 5 din hotărâre, comisia se informează permanent și sistematic cu privire la organizarea și desfășurarea activității Serviciului Român de Informații, verifică concordanța activității Serviciului Român de Informații cu Strategia națională de apărare, precum și cu politicile și strategiile de securitate aprobate, monitorizează modul de îndeplinire de către Serviciul Român de Informații a cerințelor legale în ceea ce privește măsurile care presupun restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților cetățenești.
punctul 45.
Astfel, noile dispoziții ale hotărârii modificatoare instituie obligația Serviciului Român de Informații de a pune la dispoziția comisiei rapoartele, informările, explicațiile, documentele, datele și informațiile solicitate, precum și de a permite audierea personalului militar și civil indicat de comisie. Identificarea și transmiterea informațiilor solicitate trebuie realizate într-un termen de 7 zile lucrătoare, în cazul depășirii acestuia fiind necesare motivarea întârzierii și arătarea perioadei necesare pentru a prezenta răspunsul la solicitările formulate.
punctul 46.
De asemenea, se instituie dreptul comisiei de a invita la ședințele sale orice persoană despre care are date că ar putea deține informații relevante în ceea ce privește sfera de activitate a comisiei. Persoana este obligată de a se prezenta la audieri, dispozițiile art. 9 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului fiind aplicabile. Cu privire la acest aspect, dispozițiile regulamentare realizează o evidentă distincție, pe de o parte, între persoanele care trebuie să se prezinte în fața comisiilor de anchetă în considerarea faptului că activitatea instituțiilor/autorităților din care fac parte este sub control parlamentar și care sunt citate în acest sens și, pe de altă parte, persoanele care sunt invitate, respectiv cele care reprezintă, în virtutea funcției lor de conducere, autorități/instituții publice ce nu se află sub control parlamentar și care, în considerarea principiului colaborării loiale între instituțiile/ autoritățile statului, au obligația să ia parte la lucrările comisiei în toate cazurile și indiferent de obiectul anchetei parlamentare, sau alte persoane, care, spre exemplu, pot să nu aibă nicio tangență cu instituțiile statului, caz în care participarea acestora este la latitudinea lor (Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, paragraful 55).
punctul 47.
În privința terților (alte persoane decât cele care lucrează în cadrul Guvernului sau în cadrul celorlalte organe ale administrației publice), procedura de a obține informații demarează cu o invitație, și nu o citație, aceasta din urmă fiind adresată numai subiectelor de drept care, în temeiul art. 111 din Constituție, au obligația constituțională de a prezenta comisiei informațiile solicitate. În acest sens, alin. (5) al art. 9 din Legea nr. 96/2006 precizează o condiție suplimentară, care ține de acordul de voință al persoanei invitate, și anume acceptarea acesteia de a fi audiată. Persoana invitată are posibilitatea de a răspunde și în scris comisiei de anchetă parlamentară, furnizând informațiile solicitate, sau poate transmite prin poștă documente sau celelalte mijloace de probă pe care le deține și care sunt utile comisiei de anchetă (Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, paragraful 52).
punctul 48.
Așa fiind, Curtea constată că normele regulamentare la care Hotărârea Parlamentului României nr. 85/2017 face trimitere (care reiau dispozițiile art. 9 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor) sunt pe deplin aplicabile în procedura desfășurată în fața Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, astfel că persoana despre care comisia are date că ar putea deține informații relevante în ceea ce privește sfera de activitate a comisiei are obligația de prezentare dacă activitatea instituției/autorității din care face parte este sub control parlamentar sau dacă reprezintă, în virtutea funcției sale de conducere, o autoritate/instituție publică, chiar dacă aceasta nu se află sub control parlamentar. Toate celelalte persoane, în virtutea dispozițiilor legale și regulamentare aplicabile, se pot prezenta în fața comisiei doar dacă acceptă să fie audiate.
punctul 49.
Având în vedere faptul că obiectivul comisiei îl reprezintă controlul activității unei instituții publice de rang constituțional și că aflarea adevărului se înscrie în sfera interesului public, obligația adoptării unei conduite cu bună-credință se impune a fi respectată, astfel că fiecare persoană, în urma invitației primite, trebuie să adopte un comportament activ, pozitiv. În caz contrar, atitudinea sa poate fi calificată drept potrivnică aflării adevărului și poate constitui obiect de sesizare a organelor de urmărire penală, fără ca prin aceasta să fie încălcate drepturile și libertățile sale individuale (Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful 132).
punctul 50.
Prin consacrarea acestui instrument de lucru - invitarea oricărei persoane despre care are date că ar putea deține informații relevante în ceea ce privește sfera de activitate a comisiei la ședințele sale, coroborată cu norma de trimitere la dispozițiile art. 9 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, care reglementează normele procedurale referitoare la activitatea comisiilor de anchetă, nu rezultă, implicit, faptul că o comisie comună permanentă dobândește calitatea de comisie de anchetă. Așa cum s-a menționat în prealabil, art. 7 alin. (2) din regulament prevede că „Hotărârile Parlamentului de înființare a comisiilor comune permanente cuprind obiectul de activitate și atribuțiile respectivelor comisii, procedurile generale de lucru și alte informații strict necesare unei bune funcționări“. Modalitatea prin care Parlamentul a înțeles să sporească mijloacele/ instrumentele/pârghiile pe care le pune la dispoziția unei comisii de control în vederea realizării atribuției pentru care aceasta a fost înființată se circumscrie marjei sale de apreciere cu privire la stabilirea cadrului legal în care comisia își desfășoară activitatea. Completarea acestui cadrul legal cu norme aplicabile și altor organe de lucru din interiorul Parlamentului nu contravine cu nimic principiului legalității, din contră, reprezintă expresia principiului constituțional al autonomiei parlamentare, consacrat de art. 64 din Legea fundamentală. Astfel, în exercitarea funcției sale de control asupra instituțiilor/autorităților prevăzute de Constituție, Parlamentul are obligația de a crea cadrul normativ necesar realizării unui control efectiv asupra activității acestor entități. Comisia de control trebuie să fie aptă a efectua o verificare reală și eficientă, astfel încât rezultatul controlului, materializat în raportul prezentat plenului Parlamentului, să poată fi dezbătut și urmat de o decizie corespunzătoare. Prin urmare, comisia trebuie să dispună de toate condițiile și mijloacele pentru a culege și a oferi acele date necesare plenului Parlamentului pe care acesta să își întemeieze, în mod adecvat și judicios, decizia adoptată.
punctul 51.
În ceea privește completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 cu prevederea că lucrările și actele comisiei se supun dispozițiilor Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare, menționăm că prin hotărârea modificatoare s-a instituit prerogativa comisiei de a solicita rapoarte, informări, explicații, documente, date și informații de la Serviciul Român de Informații, precum și obligația acestuia din urmă de a da curs unor asemenea solicitări. Or, în măsura în care actele solicitate sunt informații clasificate, noile dispoziții reglementează, în mod corelativ, o garanție necesară cu privire la accesul, păstrarea și utilizarea acestor informații cu caracter nepublic la care comisiile parlamentare vor avea acces în virtutea atribuțiilor legale și constituționale.
punctul 52.
În fine, în ceea ce privește normele de drept procedural introduse prin hotărârea modificatoare, acestea vizează ședințele Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, precum și deplasările membrilor efectuate în vederea realizării controlului și decontarea cheltuielilor aferente, aspecte care intră în sfera de reglementare a bunei organizări și funcționări a comisiei parlamentare, fără înrâurire asupra constituționalității hotărârii criticate.
punctul 53.
Pentru aceste argumente, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile autorilor sesizării de neconstituționalitate, potrivit cărora atributele speciale cu care este învestită o comisie de anchetă pot fi folosite de o comisie permanentă numai în temeiul unei hotărâri în care sunt precizate scopul anchetei, obiectivele acesteia și perioada determinată în care aceasta va efectua ancheta. Noul cadru regulamentar în temeiul căruia Comisia comună permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații își va exercita prerogativele nu încalcă principiului legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, și nici prevederile art. 111 alin. (1) din Constituție cu privire la controlul parlamentar al Guvernului și al celorlalte organe ale administrației publice.
punctul 54.
Controlul civil asupra activității acestui serviciu militar specializat în domeniul informațiilor privitoare la siguranța națională a României, parte componentă a sistemului național de apărare, trebuie să fie unul real, efectiv, susceptibil a determina decizii adecvate, pertinente și judicioase ale forului de control. Or, critica autorilor sesizării de neconstituționalitate apare cu atât mai nefondată cu cât controlul parlamentar asupra Serviciului Român de Informații este prevăzut în mod expres de art. 65 alin. (2) lit. h) din Constituție, ca o garanție a respectării principiului statului de drept, specific democrației constituționale.
punctul 55.
Pe de altă parte, Curtea observă că dispozițiile hotărârii criticate nu pun în discuție drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor (recte, libertatea individuală), care să fie afectate în substanța lor ca urmare a unei eventuale interpretări arbitrare cu prilejul aplicării acestora de către comisia permanentă de control, deoarece aceasta din urmă nu are vocația de juris dictio, în sensul că nu pronunță hotărâri definitive cu privire la vinovăția unei persoane, iar orice măsură rezultată ca urmare a sesizării pe care o poate înainta comisia către persoanele sau organele abilitate să ia anumite măsuri este supusă, la rândul său, controlului instanțelor judecătorești, persoana vizată beneficiind de toate garanțiile specifice unui proces echitabil (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, paragraful 44). Prin urmare, nu pot fi reținute nici criticile de neconstituționalitate întemeiate pe art. 23 alin. (1) din Constituție, referitor la inviolabilitatea libertății individuale și a siguranței persoanei, și, implicit, nici cele privind încălcarea art. 53 din Constituție.
punctul 56.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) și al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate formulată de un număr de 52 de deputați (51 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și un deputat neafiliat) și constată că dispozițiile Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017 pentru modificarea și completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea și funcționarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 15 noiembrie 2017.
SMN
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Paragraf
Magistrat-asistent-șef,
Paragraf
Mihaela Senia Costinescu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit