AcasăDocument
DECIZIE nr. 948 din 25 iunie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Ioan Vida - preşedinte
Paragraf
Nicolae Cochinescu - judecător
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Petre Lăzăroiu - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Augustin Zegrean - judecător
Paragraf
Iuliana Nedelcu - procuror
Paragraf
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Brătianu Covrigean în Dosarul nr. 3.133/105/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Paragraf
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Paragraf
Cauza se află în stare de judecată.
Paragraf
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.133/105/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Brătianu Covrigean în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi art. 21 alin. (3), întrucât nu este echitabil ca inculpatul să fie condamnat în temeiul textului de lege criticat, care prevede limite ale pedepsei între 3 şi 15 ani închisoare, numai pentru că organul de urmărire penală sau instanţa nu au efectuat cercetări temeinice pentru identificarea autorului faptei prin care s-a cauzat moartea acelei persoane.
Paragraf
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece priveşte o chestiune de probaţiune de competenţa instanţei de control judiciar şi nu de constituţionalitate a textului de lege incriminator.
Paragraf
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 322 alin. 3 din Codul penal cu denumirea Încăierarea, care au următorul conţinut: "În cazul prevăzut în alin. 2, dacă nu se cunoaşte care dintre participanţi a săvârşit faptele arătate în acel alineat, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a cauzat vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani."
Paragraf
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că legiuitorul, în acord cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, are deplina libertate de a reglementa infracţiunile şi pedepsele acestora. Faptul că prin art. 322 alin. 3 din Codul penal s-a instituit o unică pedeapsă pentru toţi participanţii, nu este de natură a afecta dreptatea ca valoare supremă în statul de drept şi procesul echitabil ca o componentă a liberului acces la justiţie, deoarece, dimpotrivă, această reglementare se constituie într-o normă ce urmează regulile generale prevăzute de art. 27 din Codul penal. Or, dacă se acceptă premisa potrivit căreia infracţiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. 2 şi 3 din Codul penal nu este altceva decât o faptă colectivă de vătămare corporală gravă ori de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte comisă numai de autori alături sau nu de instigatori sau/şi complici constituiţi în cel puţin două grupări rivale, este lesne de observat că, prin comparaţie cu pedepsele prevăzute de art. 182 şi art. 183 din Codul penal, pedepsele stabilite în textul legal criticat sunt stabilite în limite considerabil mai mici (de la 6 luni la 5 ani faţă de 2-7 ani, 2-10 ani sau de 5-15 ani).
Paragraf
Aşa fiind, aspectele semnalate de autorul excepţiei, referitoare la incapacitatea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată de a stabili în speţa dedusă judecăţii cine este autorul faptei prin care s-a cauzat nemijlocit moartea victimei, nu sunt de natură a fi convertite într-un fine de neconstituţionalitate, interpretarea şi aplicarea legii fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată.
Paragraf
În plus, autorul excepţiei încearcă să supună controlului instanţei de contencios constituţional şi să înfrângă prezumţia de constituţionalitate a alin. 3 al art. 322 din Codul penal prin raportarea acestuia la teza a doua a alineatului precedent, potrivit căruia ceilalţi participanţi la încăierare se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. Or, în numeroase rânduri, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că nu poate fi primită motivarea fundamentată pe compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
Paragraf
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Brătianu Covrigean în Dosarul nr. 3.133/105/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2009.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Afrodita Laura Tutunaru
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit