AcasăDocument
DECIZIE nr. 1.364 din 27 octombrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , teza referitoare la magistraţi
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Ioan Vida - preşedinte
Paragraf
Nicolae Cochinescu - judecător
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Petre Lăzăroiu - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Tudorel Toader - judecător
Paragraf
Augustin Zegrean - judecător
Paragraf
Simona Ricu - procuror
Paragraf
Benke Karoly - magistrat-asistent
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Sindicatul magistraţilor în Dosarul nr. 3.212/315/2009 al Judecătoriei Târgovişte.
Paragraf
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Paragraf
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei ridicate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 30 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.212/315/2009, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Sindicatul magistraţilor într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de acordare a personalităţii juridice.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul Constituţiei prevede o singură limită cu privire la dreptul magistraţilor de asociere liberă, şi anume asocierea în partide politice. Prin urmare, asocierea liberă în sindicate este permisă de textul Constituţiei, iar limitarea acestui drept nu poate fi justificată de obiectivele prevăzute în art. 53 din Constituţie şi nu răspunde unei nevoi sociale imperioase. Se apreciază că restrângerea acestui drept poate fi făcută numai pentru motive convingătoare şi imperative, statul având la îndemână doar o marjă redusă de apreciere. Nici jurisprudenţa Curţii Europeane a Drepturilor Omului nu plasează judecătorii în sfera angajaţilor guvernamentali a căror libertate de asociere poate fi limitată în mod legitim de către stat. Totodată, se mai arată că în Franţa există un Sindicat al magistraţilor de mai bine de 40 de ani.
Paragraf
Judecătoria Târgovişte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată.
Paragraf
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Paragraf
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003. În realitate, din motivarea excepţiei, Curtea constată că aceasta vizează numai teza din art. 4 al Legii nr. 54/2003 referitoare la magistraţi, text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează a se pronunţa. Astfel, dispoziţia legală criticată are următorul cuprins:
Paragraf
"[...], magistraţii [...] nu pot constitui organizaţii sindicale".
Paragraf
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 40 privind dreptul de asociere, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87/1948, Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor, Recomandarea Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei R (94) 12 privind independenţa, eficacitatea şi rolul judecătorilor, Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciară, adoptată sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite (2002), şi Avizul nr. 3 al Consiliului consultativ al judecătorilor europeni (Strasbourg, 2002).
Paragraf
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectele invocate de autorul excepţiei de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 147 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 11 mai 2004, Curtea a stabilit că limitarea exerciţiului dreptului de a constitui organizaţii sindicale de către magistraţi nu încalcă prevederile Constituţiei şi nici reglementările internaţionale în materie.
Paragraf
În argumentarea deciziei, Curtea a reţinut că "art. 40 alin (1) din Constituţie prevede dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. Acest drept fundamental, social-politic, care nu este însă un drept absolut, se exercită prin participare la constituirea asociaţiilor sau prin aderare la asociaţii existente. Prevăzând posibilitatea constituirii mai multor tipuri de asociaţii, nedeterminate în mod limitativ, art. 40 alin. (1) din Legea fundamentală are în vedere şi posibilitatea limitării sferei persoanelor care pot constitui ori pot adera la diferite tipuri de asociaţii, în funcţie de obiectul de activitate şi de scopul asociaţiilor respective, limitare ce se concretizează prin lege, ţinându-se seama de situaţia obiectiv diferită a anumitor categorii de persoane, fără a se aduce atingere, prin aceasta, principiului egalităţii în drepturi, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Înseşi prevederile constituţionale stabilesc anumite limite ale dreptului de asociere, care privesc trei aspecte: a) scopurile şi activitatea; b) membrii; c) caracterul asociaţiei, rezultând din modul său de constituire. [...] Legea poate institui anumite condiţii obligatorii privind constituirea şi desfăşurarea activităţii asociaţiilor, inclusiv categoriile de persoane care pot face parte din diferite asociaţii, de la care statutele lor nu pot deroga. Categoriile de persoane care nu pot constitui ori nu pot adera la anumite tipuri de asociaţii pot face parte din alte tipuri de asociaţie, dreptul lor la liberă asociere nefiind atins".
Paragraf
Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Paragraf
Argumentele de drept comparat invocate de autorul excepţiei sunt nerelevante, întrucât, chiar dacă în Franţa există un aşa-numit sindicat al magistraţilor, în Spania, art. 127 alin. 1 din Constituţie interzice expres acestora asocierea în sindicate, iar în Belgia, magistraţii sunt constituiţi în asociaţii ale magistraţilor care urmează regimul juridic al asociaţiilor şi fundaţiilor. Prin urmare, este evident că statul are o marjă de apreciere în acest domeniu şi nu i se pot impune formule cu caracter axiomatic.
Paragraf
În final, Curtea constată că dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Paragraf
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, teza referitoare la magistraţi, excepţie ridicată de Sindicatul magistraţilor în Dosarul nr. 3.212/315/2009 al Judecătoriei Târgovişte.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 octombrie 2009.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Benke Karoly
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit