Faţă de această situaţie, Curtea observă că, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale modificate ulterior invocării excepţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, aceasta a decis: "În cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării." Aceeaşi soluţie se impune, cu atât mai mult, nu doar în cazul modificării ulterioare a dispoziţiilor legale criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate şi preluate, într-o nouă redactare, dar cu aceeaşi soluţie juridică de principiu, de un alt act normativ, ci şi în situaţia în care textul legal criticat a fost, ulterior invocării excepţiei, abrogat expres şi preluat în integralitatea sa fără modificări de esenţă în cuprinsul actului normativ abrogator. O soluţie contrară ar echivala cu sancţionarea autorului unei excepţii de neconstituţionalitate pentru abrogarea, ulterior invocării excepţiei, a textului legal criticat şi îngrădirea sau îngreunarea, în acest mod, a accesului liber la justiţie, independent de un act propriu de voinţă. Mai mult, uzitarea unui formalism excesiv este nejustificată în condiţiile în care soluţia legislativă criticată este în continuare în vigoare, singura diferenţă fiind una de formă, în sensul raportării obiectului excepţiei la un alt act normativ, care îl înlocuieşte pe cel abrogat.