DECIZIE nr. 426 din 15 aprilie 2010referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei de urgenţă a Guvernului, în ansamblul său
În vigoare
Paragraf
Ioan Vida - preşedinte
Paragraf
Nicolae Cochinescu - judecător
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Petre Lăzăroiu - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Tudorel Toader - judecător
Paragraf
Augustin Zegrean - judecător
Paragraf
Marinela Mincă - procuror
Paragraf
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei de urgenţă a Guvernului, în ansamblul său, excepţie invocată de Ionel Musteaţă în Dosarul nr. 13/264/2009 al Judecătoriei Murgeni.
Paragraf
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Paragraf
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 4 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 13/264/2009, Judecătoria Murgeni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei de urgenţă a Guvernului, în ansamblul său, excepţie invocată de Ionel Musteaţă.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt neconstituţionale, întrucât reglementarea infracţiunilor se face prin lege organică, iar nu prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului. Se arată, în acest sens, că "modalitatea neconstituţională în care a procedat Guvernul nu denotă altceva decât subrogarea puterii executive în drepturile şi atribuţiile legislativului, fapt nepermis într-un stat de drept." Cât priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în ansamblul său, se susţine că este neconstituţională în raport cu dispoziţiile art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1) din Constituţie, întrucât "legea specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe nu a dispus şi de altfel nici nu putea să dispună ca Guvernul să emită norme juridice de incriminare şi de pedepsire cu închisoarea a infracţiunilor, deoarece acest drept constituie atributul exclusiv al Parlamentului şi apanajul legii organice." În plus, se mai arată că nu a fost expusă "nici situaţia, starea extraordinară ce a determinat Guvernul să recurgă la procedura de urgenţă a adoptării ordonanţei."
Paragraf
Judecătoria Murgeni nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, reţinând doar admisibilitatea acesteia.
Paragraf
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Paragraf
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate .
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia "(1)Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani", precum şi ordonanţa de urgenţă Guvernului, în ansamblul său.
Paragraf
În susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 73 alin. (3) lit. h), art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1) şi (4), cu raportare la art. 7 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Paragraf
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Paragraf
Astfel, nu poate fi reţinută susţinerea autorului conform căreia este neconstituţională reglementarea unor infracţiuni printr-o ordonanţă de urgenţă, nesocotindu-se astfel prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. În legătură cu acest aspect, în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).
Paragraf
Autorul excepţiei critică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 în integralitatea sa, întrucât consideră că nu sunt îndeplinite cerinţele constituţionale pentru emiterea ordonanţei de urgenţă, în sensul că nu a existat la data adoptării un caz excepţional care să o justifice. Analiza acestei susţineri trebuie făcută în lumina textului constituţional în vigoare la data emiterii ordonanţei de urgenţă. Din conţinutul expunerii de motive la proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 rezultă că dubla condiţie a existenţei cazului excepţional şi a urgenţei a fost îndeplinită conform cerinţelor constituţionale pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită. Această concluzie se desprinde din precizările făcute de Guvern în documentul mai sus amintit, legate de faptul că "amplificarea continuă a fenomenului infracţional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancţiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte". Totodată, Guvernul a arătat că promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţă "a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi şi în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţării. Promovarea în regim de urgenţă este determinată, nu în ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar".
Paragraf
În acest sens Curtea s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, a cărei soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile şi în prezenta cauză.
Paragraf
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei de urgenţă a Guvernului, în ansamblul său, excepţie invocată de Ionel Musteaţă în Dosarul nr. 13/264/2009 al Judecătoriei Murgeni.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2010.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Paragraf
Magistrat-asistent-şef,
Paragraf
Marieta Safta
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
