AcasăDocument
DECIZIE nr. 365 din 17 martie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispoziţiilor art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Ioan Vida - preşedinte
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Petre Lăzăroiu - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Tudorel Toader - judecător
Paragraf
Augustin Zegrean - judecător
Paragraf
Iuliana Nedelcu - procuror
Paragraf
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef delegat
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispoziţiilor art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.
Paragraf
La apelul nominal se prezintă, pentru Avocatul Poporului, expertul pentru probleme juridice, cu delegaţie la dosar, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Paragraf
Reprezentantul autorului excepţiei pune concluzii de admitere a acesteia, reiterând argumentele din sesizare.
Paragraf
Cauza se află în stare de judecată.
Paragraf
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că sunt valabile aceleaşi argumente ce au stat la baza fundamentării Deciziei nr. 1.058/2007 pronunţate de Curtea Constituţională.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Paragraf
Prin Adresa nr. 14.030 din 18 decembrie 2008, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispoziţiilor art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Paragraf
În motivarea excepţiei se susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 132 alin. (1) din Constituţia României, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.058/2007, reglementarea, cu caracter strict şi limitativ, a unor situaţii în care cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate, pentru efectuarea urmăririi penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare restrânge în mod nejustificat competenţa acestora din urmă, cu consecinţa încălcării principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public.
Paragraf
Potrivit dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece prevederile declarate ca neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.058/2007, şi anume cele ale art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală, au un conţinut similar cu cele atacate în prezenta cauză. În acest context, argumentele deciziei menţionate anterior se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând sesizarea Avocatului Poporului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aşa cum a fost modificată şi completată prin art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, şi ale art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, aşa cum a fost modificată şi completată prin art. I pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 131/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, dispoziţii care au următorul cuprins:
Paragraf
- Art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002:
Paragraf
"(1) Procurorii din cadrul structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa structurilor teritoriale ale direcţiei, din dispoziţia procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, când:
litera a)
imparţialitatea procurorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor;
litera b)
una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistenţii judiciari ori grefierii instanţei;
litera c)
există pericolul de tulburare a ordinii publice;
litera d)
urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexităţii cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.";
Paragraf
- Art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004:
Paragraf
"(1) Procurorii din cadrul structurii centrale sau serviciilor teritoriale ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa structurilor teritoriale subordonate direcţiei, din dispoziţia procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, când:
litera a)
imparţialitatea procurorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor;
litera b)
una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistenţii judiciari ori grefierii instanţei;
litera c)
există pericolul de tulburare a ordinii publice;
litera d)
urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexităţii cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează urmărirea penală."
Paragraf
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, a statuat că dispoziţiile art. 209 alin. 4^1 lit. a), b), c) şi d) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale şi contravin prevederilor art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece "reglementarea, cu caracter strict şi limitativ, a unor situaţii în care cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate, pentru efectuarea urmăririi penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare restrânge în mod nejustificat competenţa acestora din urmă, cu consecinţa încălcării principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public. [...] prin referirea la "alte împrejurări obiective" în care există posibilitatea preluării cauzelor în discuţie, teza finală a aceluiaşi text de lege anulează, practic, acest efect, deoarece condiţionează măsura preluării cauzelor de «acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală». Această condiţie impusă de lege nu numai că este într-o vădită contradicţie cu principiul controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, ci poate crea şi suspiciuni cu privire la modul în care aceşti magistraţi îşi îndeplinesc atribuţiile, întrucât induce ideea posibilităţii unei «negocieri», pe linie ierarhică, a competenţei de efectuare a urmăririi penale, în funcţie de diversele particularităţi ale unor cauze".
Paragraf
Din analiza dispoziţiilor legale criticate Curtea constată că acestea sunt o preluare tale quale a prevederilor art. 209 alin. 4^1 lit. a), b), c) şi d) din Codul de procedură penală, declarate neconstituţionale prin decizia mai sus menţionată.
Paragraf
Pe cale de consecinţă, viciul de constituţionalitate sancţionat anterior a fost conservat de reglementările contestate în prezenta cauză, motiv pentru care Curtea urmează a admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispoziţiilor art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Paragraf
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, şi constată că dispoziţiile art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi dispoziţiile art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt neconstituţionale.
Paragraf
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Paragraf
Magistrat-asistent-şef delegat,
Paragraf
Afrodita Laura Tutunaru
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit