AcasăLegislațieDECIZIE nr. 11 din 17 ianuarie 2012

DECIZIE nr. 11 din 17 ianuarie 2012referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

În vigoare
Emitent:CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Publicat:17.01.2012
Versiune:unica
Sursă oficială
Paragraf
Augustin Zegrean - preşedinte
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Petre Lăzăroiu - judecător
Paragraf
Mircea Ştefan Minea - judecător
Paragraf
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Tudorel Toader - judecător
Paragraf
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Adrian Roşca în Dosarul nr. 21.429/245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 181D/2011.
Paragraf
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Paragraf
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Paragraf
Prin Decizia civilă nr. 519 din 3 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 21.429/245/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Adrian Roşca într-o cauză civilă având ca obiect stabilirea programului de vizitare a minorului.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât permit părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea legături personale necondiţionate cu acesta, fără a se institui o serie de măsuri asigurătorii şi garanţii ce se impun a fi luate cu privire la exercitarea efectivă a relaţiilor personale, în acord cu interesul superior al copilului.
Paragraf
Tribunalul Iaşi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât instanţa de judecată este competentă să stabilească, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, modalităţile concrete de exercitare a relaţiilor personale între părinte şi minor, sub rezerva interesului superior al copilului. În susţinerea acestei opinii, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 1.290/2009.
Paragraf
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.
Paragraf
Textul de lege criticat are următorul cuprins:
Paragraf
- Art. 15: "(1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:
litera A)
întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;
litera B)
vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
litera C)
găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;
litera D)
corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;
litera E)
transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;
litera F)
transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.
litera
(2) Transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum şi a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal."
Paragraf
Autorul excepţiei consideră că prevederile art. 15 din Legea nr. 272/2004 contravin atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, cât şi prevederilor art. 3 referitoare la protecţia şi îngrijirea copilului, conform interesului superior al acestuia, şi art. 9 alin. (3) privind dreptul copilului de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu cei doi părinţi ai săi din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, precum şi prevederilor art. 1 privind scopul Convenţiei, art. 4 alin. (3) referitoare la relaţiile personale între un copil şi părinţii săi, art. 7 lit. c) relativ la soluţionarea litigiilor în materia relaţiilor personale şi art. 10 privind măsuri asigurătorii şi garanţii ce trebuie luate cu privire la relaţiile personale din Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003, ratificată prin Legea nr. 87/2007.
Paragraf
Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate în cauza de faţă şi având o motivare similară, în acest sens fiind Decizia nr. 1.290 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009.
Paragraf
Prin această decizie, Curtea a reţinut că art. 15 din Legea nr. 272/2004 reglementează o enumerare, fără caracter exhaustiv, a modalităţilor de realizare a relaţiilor personale între copil şi părinţi, rude, precum şi alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament. Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege, copilul "are dreptul de a menţine relaţii personale" cu persoanele menţionate anterior, alin. (3) al aceluiaşi articol reglementând faptul că "părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu [... ] alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului".
Paragraf
Curtea a constatat că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, acest act normativ reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului şi se subordonează cu prioritate interesului superior al acestuia. Potrivit art. 2 din această lege, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce le revin părinţilor sau altor reprezentanţi legali şi prevalează în toate demersurile şi deciziile ce privesc copiii, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Aceste din urmă prevederi sunt expresia dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, potrivit cărora "în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala".
Paragraf
Având în vedere toate acestea, Curtea constată că nu pot fi reţinute motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei, prevederile de lege criticate fiind în acord cu dispoziţiile constituţionale şi cu cele din actele internaţionale invocate.
Paragraf
Mai mult, atât Convenţia cu privire la drepturile copilului, cât şi Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii au fost ratificate prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, respectiv prin Legea nr. 87/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2007.
Paragraf
Potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţie, "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", statul român fiind obligat să îndeplinească cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, aplicându-se cu prioritate reglementările internaţionale, dacă există neconcordanţe între actele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, conform art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală.
Paragraf
În aceste condiţii, instanţa de judecată, în soluţionarea litigiilor în materie de relaţii personale care privesc copiii, va face aplicarea directă a dispoziţiilor din actele internaţionale privind drepturile copilului, în condiţiile dispoziţiilor constituţionale invocate.
Paragraf
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Paragraf
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Adrian Roşca în Dosarul nr. 21.429/245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
AUGUSTIN ZEGREAN
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Ingrid Alina Tudora

Vrei mai mult?

Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.

Începe gratuit

Ce mai știm despre acest act

  • Alertă în ziua în care acest act se modifică
  • Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Creează cont — 2 săptămâni Civis gratuit

Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.

Contact

Începe Conversația.

Pregătit să știi exact de unde vine răspunsul?

Newsletter

Primește noutățile legislative și actualizările platformei direct pe email.

RomâniaANPC — Soluționarea Alternativă a LitigiilorANPC — Soluționarea Online a Litigiilor

© 2026 Toate drepturile rezervate.

Poly Tool Design SRL — Blvd. Ferdinand 95, Constanța, 900717, România — CUI: 40293031