AcasăDocument
DECIZIE nr. 357 din 22 martie 2011
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Augustin Zegrean - preşedinte
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Petre Lăzăroiu - judecător
Paragraf
Mircea Ştefan Minea - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Paragraf
Tudorel Toader - judecător
Paragraf
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Damian Alexandru Dragoş în Dosarul nr. 10.626/245/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Paragraf
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Paragraf
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10.626/245/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, excepţie ridicată de Damian Alexandru Dragoş într-o cauză având ca obiect judecarea unor infracţiuni la legea societăţilor comerciale.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 înfrâng libertatea economică, deoarece interpretarea şi aplicarea abuzivă a textului analizat fac ca Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, administratorul, asociatul, fondatorul unei societăţi să nu poată acţiona în scopul împlinirii sau dezvoltării economice a acesteia. Într-o societate comercială cu capital privat un terţ nu poate stabili ce acte sau fapte au caracterul unor "fapte de folosire cu rea-credinţă a creditului sau bunurilor societăţii" şi, prin urmare, nu poate declanşa răspunderea fondatorului, administratorului, fără a înfrânge principiul dreptului de proprietate şi fără a goli de conţinut prerogativele acestui drept, deşi, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, dreptul de proprietate poate fi limitat, însă aceste limite trebuie expres prevăzute de lege, or, nici legea ce conţine textul criticat, nici acesta nu prevăd expres vreo limitare a dreptului de proprietate.
Paragraf
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează în sensul că excepţia este neîntemeiată.
Paragraf
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare: "(1) Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care:
Paragraf 2
foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect;".
Paragraf
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi ale art. 45 privind libertatea economică.
Paragraf
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a acestor prevederi. Or, Curtea a statuat în numeroase rânduri, în jurisprudenţa sa, că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii, acestea urmând a fi soluţionate de către instanţa de judecată, fapt ce conduce la concluzia că excepţia este inadmisibilă.
Paragraf
Cu referire la susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia activităţile desfăşurate de fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii nu pot fi catalogate de alţii, inclusiv de instanţele judecătoreşti, drept activităţi care se încadrează în ilicitul penal, Curtea reţine că nu se poate pune semnul egalităţii între operaţiunile pe care fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii trebuie să le realizeze în scopul bunului mers al activităţii societăţii şi folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese directe sau indirecte, deoarece acestea au atât un scop diferit, cât şi interese diferite. Pe de altă parte, sancţiunea respectivă nu se poate aplica înainte de a fi dovedit caracterul penal al activităţilor acestora.
Paragraf
Ca atare, Curtea reţine că art. 44 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie nu sunt aplicabile situaţiei de faţă.
Paragraf
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Damian Alexandru Dragoş în Dosarul nr. 10.626/245/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2011.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
AUGUSTIN ZEGREAN
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Ioniţa Cochinţu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit