Ordonanța Tribunalului (Camera a șaptea) din 25 martie 2026.#WS împotriva Autorității Europene pentru Protecția Datelor.#Acțiune în anulare și în despăgubire – Drept instituțional – Protecția datelor cu caracter personal – Regulamentul (UE) 2018/1725 – Plângere adresată AEPD cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către EUIPO – Nepronunțare parțială asupra fondului – Inadmisibilitate vădită parțială.#Cauza T-144/25.

Cauza T‑144/25

împotriva

Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD)

Ordonanța Tribunalului (Camera a șaptea) din 25 martie 2026

„Acțiune în anulare și în despăgubire – Drept instituțional – Protecția datelor cu caracter personal – Regulamentul (UE) 2018/1725 – Plângere adresată AEPD cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către EUIPO – Nepronunțare parțială asupra fondului – Inadmisibilitate vădită parțială”

Instituții ale Uniunii Europene – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul 2018/1725 – Plângere la Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) – Nașterea unei decizii implicite – Condiții – Expirarea termenului de trei luni – Necomunicarea unor informații cu privire la soluționarea plângerii sau cu privire la evoluția sa – Existența unei decizii implicite în cazul reunirii unor condiții cumulative

[Regulamentul 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 63 alin. (3)]

(a se vedea punctele 22-32)

Acțiune în anulare – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii implicite de respingere a Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) – Decizie implicită revocată în urma adoptării unei decizii explicite ulterioare de către AEPD – Acțiune rămasă fără obiect – Nepronunțare asupra fondului

(Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 131)

(a se vedea punctele 36-41)

Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere sumară a motivelor invocate – Cerere introductivă prin care se solicită repararea prejudiciilor cauzate de o instituție a Uniunii – Lipsă de claritate a indicațiilor cu privire la comportamentul reproșat – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (d) și art. 126]

(a se vedea punctele 47 și 50-52)

Rezumat

Pronunțând că nu este necesară pronunțarea asupra fondului acțiunii în anulare, însoțită de o cerere de despăgubire, Tribunalul interpretează, pentru prima dată, articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul 2018/1725 ( 1 ), care prevede printre altele că, în lipsa informării de către Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) cu privire la evoluția plângerii timp de trei luni, aceasta din urmă se consideră respinsă. Tribunalul precizează de asemenea legătura dintre, pe de o parte, o excepție de inadmisibilitate care vizează o cerere de anulare îndreptată împotriva unei decizii implicite și, pe de altă parte, nepronunțarea asupra fondului cererii de anulare îndreptate împotriva acestei decizii implicite, ca urmare a adoptării unei decizii explicite.

WS a solicitat Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) să îi acorde accesul la anumite documente ( 2 ). Întrucât EUIPO nu a confirmat primirea nici a acestei cereri, nici a cererilor de confirmare ulterioare, WS i‑a solicitat să trateze acest aspect drept o încălcare a securității datelor. După confirmarea de către EUIPO a deciziei de refuz al accesului la documente, WS a depus, la 25 noiembrie 2024, o plângere la AEPD referitoare la prelucrarea și la încălcarea securității datelor sale de către EUIPO. Întrucât a apreciat că a intervenit o decizie implicită de respingere ca urmare a lipsei de informare din partea AEPD cu privire la evoluția plângerii sale, WS a introdus o acțiune la Tribunal la 2 martie 2025. Prin acțiunea formulată, acesta urmărea să obțină printre altele anularea deciziei implicite a AEPD de a nu da curs plângerii sale (denumită în continuare „decizia atacată”).

Ulterior, la 16 aprilie 2025, AEPD l‑a informat pe WS cu privire la decizia sa de a închide dosarul plângerii, apreciind că aceasta nu intra sub incidența mandatului său și că nu existau motive suficiente pentru a deschide o investigație, din moment ce această plângere nu privea o prelucrare de date cu caracter personal.

Aprecierea Tribunalului

Pentru a stabili dacă cererea de anulare avea un obiect la momentul introducerii acțiunii, Tribunalul începe prin a verifica dacă, în speță, a intervenit o decizie implicită la 26 februarie 2025.

În această privință, el arată că, în temeiul articolului 63 alineatul (3) din Regulamentul 2018/1725, o decizie implicită de respingere intervine atunci când sunt îndeplinite două condiții cumulative. Pe de o parte, AEPD nu trebuie să îl fi informat pe autorul plângerii cu privire la soluționarea acesteia în termenul de trei luni. Pe de altă parte, AEPD nu trebuie să îl fi informat pe autorul plângerii cu privire la evoluția acesteia în același termen.

Tribunalul observă că, în ceea ce privește prima condiție, părțile nu contestă că AEPD nu l‑a informat pe reclamant cu privire la soluționarea plângerii în termenul de trei luni care, în speță, a curs până la 25 februarie 2025. Această condiție era, așadar, îndeplinită.

În ceea ce privește a doua condiție, Tribunalul subliniază că diversele informații comunicate de AEPD reclamantului înainte de 26 februarie 2025 nu pot fi calificate drept informații cu privire la evoluția plângerii sale. Astfel, termenul „evoluție” presupune un anumit progres real în soluționarea plângerii. Or, informațiile legate de pierdere, apoi de recuperarea plângerii, precum și simpla comunicare a numărului de dosar și indicația potrivit căreia plângerea va fi soluționată nu reflectă un progres real în soluționarea plângerii și, prin urmare, nu împiedică nașterea unei decizii implicite.

Astfel, Tribunalul concluzionează că, la momentul introducerii acțiunii, cererea de anulare avea un obiect.

Cu toate acestea, el constată că această cerere a rămas fără obiect pe parcursul procesului.

În această privință, Tribunalul observă că adoptarea deciziei explicite din 16 aprilie 2025 a avut ca efect revocarea deciziei implicite din 26 februarie 2025. Aceasta din urmă a dispărut din ordinea juridică a Uniunii Europene și nu mai poate face obiectul unei cereri de anulare.

Pe de altă parte, Tribunalul arată că reclamantul nu și‑a adaptat concluziile în urma adoptării deciziei explicite pentru a extinde obiectul cererii sale în anulare la aceasta din urmă. Prin urmare, cererea de anulare este îndreptată numai împotriva deciziei implicite de respingere, care a încetat totuși să existe. Or, dispariția deciziei atacate determină pierderea obiectului cererii de anulare.

Tribunalul precizează de asemenea că faptul că decizia explicită a confirmat, în orientarea sa, respingerea plângerii, astfel cum a fost exprimată prin decizia atacată, nu împiedică dispariția acesteia din urmă și, prin urmare, a obiectului cererii de anulare.

În consecință, Tribunalul concluzionează că nu mai este necesară pronunțarea asupra concluziilor prin care se solicită anularea deciziei atacate.

( 1 ) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO 2018, L 295, p. 39).

( 2 ) În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).