Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 1 iulie 2026.#KJ ș.a. împotriva Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii.#Funcție publică – Agenți temporari – Contract pe perioadă determinată – Decizia Europol privind extinderea relațiilor contractuale până la 10 ani – Excluderea titularilor unui contract care a făcut deja obiectul unei prelungiri – Respingerea cererii de acordare a unui an de activitate suplimentar – Excepție de nelegalitate – Egalitate de tratament – Aplicare în timp a normelor de drept material – Securitate juridică – Responsabilitate.#Cauze T-424/25-T-428/25 și T-439/25-T-443/25.

Cauzele T‑424/25-T‑428/25 și T‑439/25-T‑443/25

KJ ș.a.

împotriva

Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 1 iulie 2026

„Funcție publică – Agenți temporari – Contract pe perioadă determinată – Decizia Europol privind extinderea relațiilor contractuale până la 10 ani – Excluderea titularilor unui contract care a făcut deja obiectul unei prelungiri – Respingerea cererii de acordare a unui an de activitate suplimentar – Excepție de nelegalitate – Egalitate de tratament – Aplicare în timp a normelor de drept material – Securitate juridică – Responsabilitate”

Funcționari – Agenți ai Europol – Carieră – Prelungirea unui contract pe perioadă determinată – Decizie a administrației care prevede posibilitatea prelungirii până la zece ani – Existența unui drept la prelungirea contractului – Inexistență

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (f)]

(a se vedea punctele 24-26)

Funcționari – Agenți ai Europol – Carieră – Prelungirea unui contract pe perioadă determinată – Decizie a administrației care prevede posibilitatea prelungirii până la zece ani – Excluderea agenților care au beneficiat deja de prelungirea contractului – Admisibilitate

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (f), art. 8 primul paragraf și art. 50b alin. (2); Regulamentul 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 53 alin. (2); Directiva 1999/70 a Consiliului]

(a se vedea punctele 27-31, 33, 46 și 47)

Funcționari – Agenți ai Europol – Carieră – Prelungirea unui contract pe perioadă determinată – Decizie a administrației care prevede posibilitatea prelungirii până la zece ani – Posibilitatea de a prelungi durata contractului numai pe baza voinței administrației – Lipsă

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 15 alin. (1); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (f), art. 8 primul paragraf, și art. 47 lit. (b); Regulamentul 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 53 alin. (2)]

(a se vedea punctele 36-41)

Rezumat

Tribunalul respinge acțiunile formulate de mai mulți agenți temporari ai Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) împotriva deciziilor acestei agenții care îi exclud de la beneficiul extinderii duratei celei de a doua perioade de activitate pentru un an suplimentar. Cu această ocazie, Tribunalul aduce precizări cu privire la reînnoirea contractelor de muncă pe durată determinată ale agenților Europol.

Reclamanții au fost angajați de Europol în temeiul articolului 2 litera (f) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”) pentru a ocupa „posturi restrânse”, și anume posturi care nu pot fi ocupate decât de personal angajat de autoritățile competente ale statelor membre. În acest scop, fiecare dintre aceștia a încheiat cu Europol un contract de agent temporar cu o durată inițială de cinci ani (denumite în continuare, împreună, „contractele inițiale”), care a fost prelungit, de comun acord, pentru o perioadă suplimentară de patru ani.

Printr‑o decizie din 21 martie 2024, Europol a prelungit durata maximă globală a contractelor de muncă ale agenților care ocupau un post restrâns de la nouă la zece ani, și anume cumulul unei prime perioade de activitate de cinci ani, acoperită de contractul lor inițial, cu o a doua perioadă de activitate de cinci ani care rezulta din prelungirea contractului menționat.

În temeiul acestei decizii, noua durată maximă nu se aplică însă agenților care au beneficiat deja de o prelungire a contractului înainte de intrarea în vigoare a deciziei menționate, și anume la 22 martie 2024.

În consecință, Europol a respins cererile reclamanților prin care se solicita ca durata celei de a doua perioade de activitate, astfel cum rezultă din prelungirea contractului lor inițial, să fie considerată ca fiind de cinci ani, iar nu de patru ani.

Aprecierea Tribunalului

Tribunalul începe prin a respinge ca inoperantă excepția de nelegalitate îndreptată împotriva Deciziei din 21 martie 2024 întrucât aceasta ar încălca principiul egalității de tratament prin limitarea beneficiului noii durate maxime de zece ani la agenții temporari care ocupă un post restrâns al cărui contract a fost reînnoit după 22 martie 2024.

În această privință, el observă mai întâi că, ținând seama de libertatea contractuală și de puterea discreționară a Europol de a încheia sau de a reînnoi contracte de agenți temporari care ocupă un post restrâns pentru o durată mai scurtă decât durata maximă autorizată, Decizia din 21 martie 2024 nu poate fi interpretată în sensul că ar conferi unor astfel de agenți vreun drept de a beneficia de perioadele maxime de cinci ani prevăzute de decizia menționată.

În plus, un agent titular al unui contract pe perioadă determinată nu poate revendica vreun drept la prelungirea contractului său, o asemenea prelungire nefiind decât o simplă posibilitate lăsată la aprecierea autorității competente.

În continuare, Tribunalul amintește că articolul 8 primul paragraf din RAA și articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul 2016/794 ( 1 ) se opun ca contractele inițiale ale agenților temporari în cauză să poată fi prelungite a doua oară. Astfel, articolul 8 primul paragraf din RAA prevede că contractul pe perioadă determinată al unui agent temporar angajat în temeiul articolului 2 litera (f) din RAA nu poate fi prelungit decât o dată pe o perioadă determinată și că orice prelungire ulterioară a acestui contract devine pe perioadă nedeterminată. Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul 2016/794 concretizează intenția legiuitorului Uniunii de a respecta principiul rotației, întrucât reintegrarea ulterioară a acestor membri ai personalului în serviciul autorității lor competente facilitează cooperarea strânsă între Europol și autoritățile competente ale statelor membre.

Prin urmare, în lipsa unei abilitări specifice din partea legiuitorului Uniunii, a permite Europol să prelungească cu un an durata celei de a doua perioade de activitate a reclamanților ar contraveni interdicției folosirii abuzive a contractelor pe perioadă determinată succesive, precum și principiului rotației.

În sfârșit, Tribunalul arată că, independent de considerațiile care precedă, Europol nu poate extinde în mod unilateral, nici chiar prin intermediul unui act obligatoriu cu aplicabilitate generală, durata activității unui agent temporar care ocupă un post restrâns, astfel cum a fost convenită cu ocazia prelungirii contractului său inițial Astfel, durata contractului unui agent temporar stabilită prin contractul însuși nu poate fi extinsă numai prin voința administrației sau a acestui agent, ci trebuie să rezulte din consimțământul liber și reciproc al părților la contract.

Pe de altă parte, Tribunalul respinge motivul întemeiat pe faptul că, prin refuzul, în deciziile atacate, de a prelungi cu un an cea de a doua perioadă de activitate a reclamanților, Europol a încălcat principiul egalității de tratament, precum și principiile succesiunii normelor în timp și securității juridice.

( 1 ) Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind [Europol] și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO 2016, L 135, p. 53).