Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 14 ianuarie 2026.#Lisa Leone ș.a. împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală Leone – Cauză de nulitate relativă – Dreptul la nume anterior potrivit dreptului austriac – Articolul 60 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001.#Cauza T-64/25.

Cauza T‑64/25

Leone ș.a.

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 14 ianuarie 2026

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală Leone – Cauză de nulitate relativă – Dreptul la nume anterior potrivit dreptului austriac – Articolul 60 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001”

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cerere de declarare a nulității întemeiată pe existența unui drept național anterior – Sarcina probei

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 60 alin. (2); Regulamentul 2018/625 al Comisiei, art. 16 alin. (1) lit. (c)]

(a se vedea punctul 18)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate relativă – Utilizare a mărcii care poate fi interzisă în temeiul unui alt drept anterior – Control exercitat de organele competente ale Oficiului și de Tribunal cu privire la dreptul național aplicabil – Conținut

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 60 alin. (2); Regulamentul 2018/625 al Comisiei, art. 16 alin. (1) lit. (c)]

(a se vedea punctele 19 și 20)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate relativă – Utilizare a mărcii care poate fi interzisă în temeiul unui alt drept anterior – Dreptul la nume – Protecție care ține de dreptul național – Protecție a numelui ca atribut al personalității persoanei interesate – Nelimitarea aplicării articolului 60 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/1001

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 60 alin. (2) lit. (a)]

(a se vedea punctele 28-31, 33-35, 41 și 48)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate relativă – Existența unei mărci neînregistrate sau a unui alt semn utilizat în comerț – Semn care conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente – Nume de familie și comerciale – Condiții

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (4) și art. 60 alin. (1) lit. (c)]

(a se vedea punctele 37-40 și 47)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate relativă – Existența unei mărci neînregistrate sau a unui alt semn utilizat în comerț – Utilizare a mărcii care poate fi interzisă în temeiul unui alt drept anterior – Distincție

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (4), art. 60 alin. (1) lit. (c) și art. 60 alin. (2) lit. (a)]

(a se vedea punctul 42)

Rezumat

Prin hotărârea pronunțată, Tribunalul anulează decizia camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) ( 1 ) și se pronunță asupra conținutului dreptului la nume în temeiul articolului 60 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/1001 ( 2 ) și a relației dintre această dispoziție și dreptul național invocat de părți, potrivit căruia un drept anterior beneficiază de protecție.

În anul 2022, doamna Lisa Leone, domnul Giorgio Leone și Leone & Leone OG, reclamanții, au introdus o cerere de declarare a nulității ( 3 ) mărcii verbale a Uniunii Europene Leone ( 4 ). Cererea lor se întemeia în special pe trei drepturi anterioare pretins a fi protejate de dreptul austriac.

Divizia de anulare a EUIPO a respins în totalitate cererea de declarare a nulității. Această decizie a fost confirmată de camera de recurs a EUIPO, care a considerat că drepturile anterioare invocate de reclamanți intrau în domeniul de aplicare al articolului 60 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, iar nu în cel al articolului 60 alineatul (2) litera (a) din acest regulament, astfel încât cererea de declarare a nulității era nefondată.

În acest context, Tribunalul a fost sesizat cu o cerere de anulare a deciziei camerei de recurs.

Aprecierea Tribunalului

Cu titlu introductiv, Tribunalul amintește că, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, este necesar să se țină seama de termenii acesteia, de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte.

Mai întâi, în ceea ce privește modul de redactare a articolului 60 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/1001, Tribunalul arată, în primul rând, că expresia „dreptul la nume” nu oferă nicio susținere pentru interpretarea restrictivă potrivit căreia respectivul articol nu ar privi decât acest drept ca atribut al personalității și nu ar acoperi exploatarea patrimonială a numelui.

În al doilea rând, el observă că nici acest articol, nici vreo altă dispoziție a dreptului Uniunii nu definesc conținutul „dreptului la nume” sau condițiile necesare pentru a interzice utilizarea unei mărci a Uniunii Europene pe această bază, ci că articolul menționat face trimitere în acest sens la dreptul național. Astfel, EUIPO poate declara nulitatea unei mărci a Uniunii Europene, la cererea persoanei interesate, în cazul în care utilizarea acesteia poate fi interzisă în temeiul, printre altele, al unui drept la nume protejat de un drept național.

În al treilea rând, formularea „drept la nume” utilizată în același articol nu exclude posibilitatea ca acest drept să se refere, potrivit dreptului național, nu numai la un nume de familie, ci și la numele comercial, precum denumirea socială a unei societăți, a unei persoane juridice ori numele sub care se prezintă o întreprindere sau o emblemă.

În continuare, în ceea ce privește contextul în care se înscrie articolul 60 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001, Tribunalul constată că acest articol, care enumeră patru drepturi anterioare ce pot fi invocate de persoana interesată cu ocazia unei cereri de declarare a nulității unei mărci a Uniunii Europene, conține adverbul „în special”, indicând că această listă nu este exhaustivă. Din această enumerare nelimitativă rezultă că drepturile citate cu titlu de exemplu vizează protejarea unor interese de natură diferită. Prin urmare, textul și structura articolului menționat nu permit, dacă este invocat un drept la nume, să se limiteze aplicarea numai la ipotezele în care înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene se află în conflict cu un drept care vizează în mod exclusiv protecția numelui ca atribut al personalității persoanei interesate.

Pe de altă parte, expresia „alt drept anterior”, care figurează la articolul 60 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001, introduce o distincție între drepturile enumerate la acest articol, printre care „dreptul la nume”, și drepturile prevăzute la 60 alineatul (1) litera (c) din acest regulament, care face trimitere la articolul 8 alineatul (4) din regulamentul menționat, și anume la „o marcă neînregistrată sau alt semn utilizat în comerț”.

În această privință, Tribunalul arată, pe de o parte, că referirea la „o marcă neînregistrată” trebuie să fie înțeleasă ca desemnând un semn care are funcția de a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi și de a garanta astfel originea comercială a acestora. Or, deși „numele de persoane” pot constitui mărci, nu este mai puțin adevărat că, în calitate de indicație a originii comerciale a produselor sau a serviciilor acoperite de aceasta, o marcă ce constă într‑un nume de persoană are o funcție diferită de cea a unui nume de persoană ca atare, care servește la identificarea unei persoane determinate. Pe de altă parte, în ceea ce privește formularea „un alt semn utilizat în comerț”, Tribunalul subliniază că o denumire socială, un nume comercial sau o emblemă nu au, în sine, ca finalitate să distingă produse sau servicii. Prin urmare, atunci când utilizarea unei denumiri sociale, a unui nume comercial sau a unei embleme se limitează la identificarea unei societăți sau la semnalarea unui fond de comerț, nu se poate considera că se face „pentru produse sau servicii”.

Rezultă că numele, inclusiv numele comerciale, pot fi acoperite de expresia „marcă neînregistrată sau alt semn utilizat în comerț” în sensul articolului 60 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din acest regulament atunci când acestea sunt utilizate în comerț ca semne destinate să desemneze produse sau servicii și să garanteze originea comercială a acestora din urmă. În schimb, astfel de nume, utilizate pentru a identifica o persoană sau o întreprindere ca atare, nu intră sub incidența acestei definiții și pot intra în domeniul de aplicare al „dreptului la nume” în temeiul articolului 60 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat, ale cărui conținut precis și condiții pentru a asigura respectarea unui astfel de drept sunt definite numai în raport cu dreptul național aplicabil.

În consecință, distincția dintre drepturile anterioare vizate, pe de o parte, de articolul 60 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din acest regulament și, pe de altă parte, de articolul 60 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat nu se întemeiază pe utilizarea sau pe lipsa utilizării drepturilor anterioare în comerț, ci pe natura diferită care caracterizează cauzele de nulitate vizate de aceste articole.

În sfârșit, în ceea ce privește obiectivele urmărite de reglementarea în cauză, Tribunalul observă că normele privind marca Uniunii Europene urmăresc să contribuie la sistemul de concurență nedenaturată în Uniune, în care fiecare întreprindere trebuie să fie în măsură să își înregistreze ca mărci semne care permit consumatorului să distingă produsele sau serviciile care provin de la această întreprindere.

În plus, articolul 60 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din acest regulament vizează o ipoteză de conflict între o marcă neînregistrată sau un alt semn utilizat în comerț și o marcă a Uniunii Europene. Acest conflict privește, așadar, semne care au aceeași natură și aceeași funcție esențială, și anume distingerea produselor și a serviciilor unei întreprinderi de cele ale altora. Un astfel de conflict nu este considerat susceptibil să denatureze concurența pe piața internă în special atunci când marca neînregistrată sau un alt semn nu sunt utilizate în comerț sau domeniul lor de aplicare este doar local, condiție a cărei respectare este examinată potrivit standardelor uniforme stabilite de Regulamentul 2017/1001.

Articolul 60 alineatul (2) din acest regulament vizează, la rândul său, ipoteze de conflict între o marcă a Uniunii Europene și alte drepturi de naturi diferite și care au o altă funcție decât aceea de a distinge produsele și serviciile unei întreprinderi de cele ale celorlalte întreprinderi. Astfel, litera (a) a acestei dispoziții vizează în special o ipoteză în care „dreptul la nume”, utilizat în comerț pentru a identifica o persoană sau o întreprindere ca atare, este protejat împotriva potențialelor atingeri comerciale cauzate de o marcă a Uniunii Europene. Într‑un astfel de caz, conținutul și condițiile pentru valorificarea unui astfel de drept împotriva unei mărci a Uniunii Europene ulterioare decurg din legislația națională care îi reglementează protecția.

Având în vedere cele ce precedă, Tribunalul anulează decizia camerei de recurs, în măsura în care aceasta a considerat că protecția în temeiul articolului 60 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/1001 nu se putea extinde la „dreptul la nume” pentru simplul motiv că numele revendicate ar fi fost utilizate în special în comerț.

( 1 ) Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27 noiembrie 2024 (cauza R 971/2023‑2).

( 2 ) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

( 3 ) În temeiul articolului 60 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/1001, în legătură cu dispozițiile legislației austriece.

( 4 ) Produsele și serviciile acoperite de această marcă fac parte din clasa 30 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și constau în înghețată și diverse produse înghețate.