Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 10 iunie 2026.#HC împotriva Curții de Justiție a Uniunii Europene.#Funcție publică – Agenți temporari – Contract pe perioadă nedeterminată – Articolul 2 litera (c) din RAA – Rezilierea contractului – Articolul 47 litera (c) punctul (i) din RAA – Ruperea legăturii de încredere – Eroare de drept – Răspundere – Prejudiciu moral.#Cauza T-13/25.

Cauza T-13/25

împotriva

Curții de Justiție a Uniunii Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 10 iunie 2026

„Funcție publică – Agenți temporari – Contract pe perioadă nedeterminată – Articolul 2 litera (c) din RAA – Rezilierea contractului – Articolul 47 litera (c) punctul (i) din RAA – Ruperea legăturii de încredere – Eroare de drept – Răspundere – Prejudiciu moral”

Funcționari – Agenți temporari – Agenți temporari care intră sub incidența articolului 2 litera (c) din Regimul aplicabil celorlalți agenți – Agent temporar repartizat în cadrul cabinetului unui judecător al Tribunalului – Concediere pentru motive legate de raportul bazat pe încredere reciprocă – Puterea de apreciere a autorității abilitate să încheie contractele de muncă – Limite – Posibilitate ca decizia să se întemeieze pe motive care nu au fost invocate de judecător – Inexistență – Necesitatea efectuării unui control asupra faptelor

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (c)]

(a se vedea punctele 36-38, 43-46, 49 și 50)

Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Decizie de respingere – Substituirea motivelor actului contestat – Admisibilitate – Excepție – Concediere pentru motive legate de raportul de încredere reciprocă al unui agent temporar care intră sub incidența articolului 2 litera (c) din Regimul aplicabil celorlalți agenți

[Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (c)]

(a se vedea punctele 56 și 57)

Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Anulare a actului atacat care nu asigură repararea adecvată a prejudiciului moral – Lipsa unui efect util al anulării – Prejudiciu legat de starea de îngrijorare și de incertitudine a reclamantului cu privire la viitorul său profesional pe o perioadă prelungită, precum și cu privire la sentimentul de nedreptate și la suferințele cauzate de necesitatea de a contesta decizia

(Statutul funcționarilor, articolul 91)

(a se vedea punctele 61-63 și 68)

Acțiune introdusă de funcționari – Competență de fond – Posibilitatea de a obliga din oficiu instituția pârâtă la plata unei despăgubiri

[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]

(a se vedea punctele 64 și 65)

Rezumat

Admițând acțiunea formulată de o fostă agentă temporară a Curții de Justiție a Uniunii Europene împotriva deciziei de reziliere a contractului său de muncă, Tribunalul aduce precizări cu privire la justificarea ruperii legăturii de încredere dintre un agent temporar care intră sub incidența articolului 2 litera (c) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”) și superiorul său ierarhic în cazul rezilierii contractului.

În luna iunie 2016, HC a fost angajată în calitate de agent temporar în temeiul articolului 2 litera (c) din RAA, în cadrul unui contract pe perioadă nedeterminată, la cabinetul unui judecător la Tribunalul Uniunii Europene (denumit în continuare „Membrul”).

În luna iulie 2024, în urma unei solicitări a Membrului, autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă (denumită în continuare „AAIC”) a reziliat contractul lui HC în temeiul articolului 47 litera (c) punctul (i) din RAA, pentru motivul ruperii legăturii de încredere. În decizia pe care a adoptat-o, pentru a caracteriza această rupere a legăturii de încredere, AAIC a reținut însă motive diferite de cele invocate de Membru în susținerea solicitării sale de reziliere.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, în ceea ce privește motivele care pot susține rezilierea unui contract pe perioadă nedeterminată al unui agent temporar recrutat în temeiul articolului 2 litera (c) din RAA, Tribunalul amintește că un asemenea contract poate fi reziliat ca urmare a ruperii legăturii de încredere, contractul de muncă intuitu personae având ca element esențial încrederea reciprocă dintre agentul temporar și superiorul său ierarhic.

În această privință, este necesar ca AAIC să explice împrejurările de fapt care indică sau justifică o asemenea rupere a legăturii de încredere. AAIC nu are obligația de a înlocui aprecierea superiorului ierarhic al agentului temporar vizat cu propria apreciere în ceea ce privește realitatea ruperii legăturii de încredere. Cu toate acestea, AAIC trebuie să efectueze o analiză în trei etape. AAIC trebuie, mai întâi, să verifice dacă lipsa sau pierderea unei legături de încredere este invocată efectiv, apoi să controleze exactitatea materială a faptelor invocate și, în cele din urmă, să se asigure că, având în vedere motivele invocate, cererea de reziliere nu este afectată de o încălcare a drepturilor fundamentale sau chiar de un abuz de putere. Tribunalul precizează că acest control în sarcina AAIC asupra exactității materiale a faptelor are în vedere controlul efectuat asupra faptelor reproșate de superiorul ierarhic al agentului temporar vizat.

Astfel, fără a denatura regimul stabilit la articolul 2 litera (c) din RAA, AAIC nu poate fi determinată să intervină asupra caracterului intuitu personae al raportului de muncă dintre superiorul ierarhic și agentul temporar, cu alte cuvinte partea de considerație personală care îl reglementează. Or, aceasta ar fi situația dacă AAIC ar decide, în locul unui superior ierarhic, cu privire la ceea ce a condus la ruperea legăturii de încredere. Într-adevăr, ruperea legăturii de încredere dintre superiorul ierarhic și agentul temporar, care vizează menținerea legăturii intuitu personae ce este presupusă a caracteriza raportul lor de muncă, nu poate fi justificată prin elemente de fapt a căror existență nu a fost semnalată de însuși superiorul ierarhic, cu excepția cazului în care acestuia din urmă i s-ar atribui reproșuri cu care nu s-a confruntat și, în definitiv, în a-l înlocui în aprecierea motivelor care l-au determinat să aibă încredere în colaborator.

Desigur, imposibilitatea AAIC de a înlocui motivele enunțate de superiorul ierarhic cu propriile motive constituie o limită a caracterului evolutiv al procedurii precontencioase, care este aceea de a permite administrației să își revizuiască deciziile. Totuși, această imposibilitate este consecința naturii specifice a contractului menționat la articolul 2 litera (c) din RAA și al elementului intuitu personae care îl caracterizează. Astfel, AAIC nu poate în niciun caz să înlocuiască aprecierea superiorului ierarhic în cauză cu propria apreciere, invocând alte motive pe care acesta nu le-a invocat nici în stadiul actului inițial, nici în stadiul răspunsului la reclamație. Acest lucru nu aduce atingere posibilității AAIC, după ce a efectuat controlul asupra exactității materiale a faptelor reproșate de superiorul ierarhic, de a decide să invoce doar unele dintre aceste motive în stadiul răspunsului la reclamație, deși reținuse toate motivele în stadiul actului contestat.

În consecință, Tribunalul concluzionează că, în speță, prin faptul că și-a întemeiat decizia atacată pe motive care nu fuseseră invocate de Membru, AAIC a încălcat articolul 2 litera (c) din RAA și, prin urmare, a săvârșit o eroare de drept.

În al doilea rând, admițând în parte concluziile în despăgubire ale reclamantei, Tribunalul recunoaște eventualitatea ca prejudiciul moral al unui funcționar sau al unui agent să nu fie reparat integral prin anularea actului în cauză atunci când reclamantul s-ar afla într-o stare de îngrijorare cu privire la viitorul său profesional sau atunci când ar suferi un sentiment de nedreptate și suferințe cauzate de necesitatea de a desfășura o procedură precontencioasă, ulterior contencioasă, pentru a i se recunoaște drepturile.

Tribunalul observă în această privință că, în litigiile de natură financiară, competența de fond îl învestește cu sarcina de a le a oferi o soluție completă. Astfel, dacă anularea unui act care lezează afectat de nelegalitate nu este suficientă pentru a asigura valorificarea drepturilor persoanei interesate sau pentru a-i proteja în mod eficient interesele, instanța Uniunii poate decide din oficiu să îi acorde o despăgubire.

Tribunalul apreciază că, în speță, reclamanta a suferit un prejudiciu moral ca urmare a comportamentului pârâtei, care nu poate fi reparat integral prin simpla anulare a deciziei atacate. Prin urmare, Tribunalul apreciază că se va face o justă apreciere a prejudiciului moral suferit acordând reclamantei ex aequo et bono suma de 10000 de euro.