Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 mai 2026.#BRANDL Mezőgazdasági, Kereskedelmi és Szolgáltató Kft. împotriva Agrárminisztérium.#Cererea de decizie preliminară formulată de Győri Törvényszék.#Trimitere preliminară – Răspunderea unui stat membru în caz de încălcare a dreptului Uniunii – Desființarea ex lege a drepturilor de uzufruct asupra bunurilor imobile, cu încălcarea articolului 63 TFUE și a articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Restabilirea acestor drepturi în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene – Repararea prejudiciului – Reglementare națională care prevede o compensație financiară calculată numai pe baza valorii de piață a acestor bunuri la momentul radierii drepturilor de uzufruct – Cerința reparării adecvate a prejudiciului – Beneficiu nerealizat.#Cauza C-286/25.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 63 TFUE și a articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între BRANDL Mezőgazdasági, Kereskedelmi és Szolgáltató Kft. (denumită în continuare „Brandl”), pe de o parte, și Agrárminisztérium (Ministerul Agriculturii, Ungaria), pe de altă parte, în legătură cu cuantumul unei compensații financiare prevăzute de legislația maghiară pentru a da curs Hotărârii din 21 mai 2019, Comisia/Ungaria (Drepturi de uzufruct asupra terenurilor agricole) (C‑235/17, EU:C:2019:432).

Articolul 63 alineatul (1) TFUE prevede: „În temeiul dispozițiilor prezentului capitol, sunt interzise orice restricții privind circulația capitalurilor între statele membre, precum și între statele membre și țările terțe.”

Articolul 17 alineatul (1) din cartă prevede: „Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le‑a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit‑o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general.”

La 12 decembrie 2013, legiuitorul maghiar a adoptat mező- és erdőgazdasági földek forgalmáról szóló 2013. évi CXXII. törvénnyel összefüggő egyes rendelkezésekről és átmeneti szabályokról szóló 2013. évi CCXII. törvény (Legea nr. CCXII din 2013 de instituire a unor dispoziții diverse și măsuri tranzitorii referitoare la Legea nr. CXXII din 2013 privind vânzarea terenurilor agricole și forestiere, denumită în continuare „Legea din 2013 privind măsurile tranzitorii”). Această lege a intrat în vigoare la 15 decembrie 2013.

Articolul 108 alineatul (1) din legea menționată prevedea: „Orice drept de uzufruct sau de uz existent la data de 30 aprilie 2014 și constituit, pentru o perioadă nedeterminată sau pentru o perioadă determinată care expiră după 30 aprilie 2014, printr‑un contract încheiat între persoane care nu sunt membri apropiați ai aceleiași familii se stinge de plin drept la 1 mai 2014.”

În temeiul legii nr. CL din 2021 de modificare a anumitor legi agricole, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2022, în Legea din 2013 privind măsurile tranzitorii a fost introdus un capitol 20/F. Acest capitol, care cuprinde printre altele noile articole 108/B, 108/K, 108/L și 108/N, este intitulat „Dispoziții speciale adoptate în executarea [Hotărârii din 21 mai 2019, Comisia/Ungaria (Drepturi de uzufruct asupra terenurilor agricole) (C‑235/17, EU:C:2019:432)]”.

Articolul 108/B din Legea din 2013 privind măsurile tranzitorii, astfel cum rezultă din Legea nr. CL din 2021 de modificare a anumitor legi agricole (denumită în continuare „Legea din 2013, astfel cum a fost modificată în 2021”), prevede: „(1) Orice persoană fizică sau juridică al cărei drept de uzufruct a fost radiat din cartea funciară în conformitate cu dispozițiile articolului 108 alineatul (1) din prezenta lege în vigoare la 30 aprilie 2014 […] sau succesorul acesteia poate solicita, în temeiul prezentului capitol, reînscrierea în cartea funciară a dreptului de uzufruct radiat, precum și despăgubirea la care are dreptul potrivit prezentului capitol. (2) Uzufructuarul radiat sau succesorul său legal își poate valorifica drepturile împotriva statului sau a organelor statului în legătură cu radierea dreptului de uzufruct numai în cadrul procedurilor prevăzute în capitolul 20/F din Legea [din 2013] privind măsurile tranzitorii.”

Articolul 108/K din această lege prevede: „(1) Baza de calcul al despăgubirii este valoarea anuală a dreptului de uzufruct radiat. Valoarea anuală este egală cu 1/20 din valoarea de piață, la momentul radierii dreptului de uzufruct, a bunului imobil asupra căruia a fost constituit dreptul de uzufruct. […] (4) În cazul în care dreptul de uzufruct radiat a fost reînscris, cuantumul despăgubirii este egal cu valoarea anuală înmulțită cu numărul de ani scurși între radiere și reînscriere. […]”

Articolul 108/L din legea menționată prevede la alineatul (2): „În cazul în care […] solicitantul depune o cerere prin care justifică faptul că poate invoca alte drepturi în plus față de cuantumul stabilit în conformitate cu articolul 108/K, [autoritatea competentă] poate stabili cuantumul compensației la un nivel diferit de cel calculat în conformitate cu articolul 108/K, ținând seama de împrejurările specifice ale speței și de justificarea lor corespunzătoare (compensație suplimentară), în special având în vedere următoarele caracteristici ale terenului: a) configurația, forma, dimensiunea terenului; b) poziția; c) situarea; d) accesibilitatea, rețeaua de drumuri; e) topografia și înclinarea pantei; f) amenajarea unui curs de apă; g) structurile de inginerie civilă care afectează culturile; h) starea culturilor; i) probabilitatea mai mare decât cea obișnuită de daune cauzate de îngheț, de gheață și de faună; j) irigațiile, posibilitatea irigațiilor; k) împrejmuirile; l) clădirile utilizate pentru cultivare agricolă; m) gestionarea nutrienților, intervenția agrochimică; n) poluarea mediului și daunele permanente aduse mediului; o) protecția naturii din zonă; p) îmbunătățirile funciare.”

Potrivit articolului 108/N din aceeași lege: „Se datorează dobânzi pentru suma stabilită în conformitate cu articolele 108/K-108/M, începând de la data încetării dreptului de uzufruct și până la data plății. Rata dobânzii este egală cu rata de bază a băncii centrale majorată cu două puncte procentuale. În scopul calculării dobânzilor, rata dobânzii în vigoare în prima zi a semestrului calendaristic în cauză se aplică pe toată durata semestrului menționat.”

Brandl este titulara unor drepturi de uzufruct asupra unor terenuri agricole din Ungaria, care sunt înscrise în cartea funciară a acestui stat membru cu numerele 0159/3 și 0160.

În temeiul articolului 108 alineatul (1) din Legea din 2013 privind măsurile tranzitorii, drepturile de uzufruct respective au încetat de plin drept. Acestea au fost radiate din cartea funciară la 2 octombrie 2014.

După ce a constatat, în Hotărârea din 6 martie 2018, SEGRO și Horváth (C‑52/16 și C‑113/16, EU:C:2018:157, punctele 62-66, 94, 107 și 126), că articolul 63 TFUE se opune unei dispoziții precum articolul 108 alineatul (1) din Legea din 2013 privind măsurile tranzitorii, Curtea a precizat, în Hotărârea din 21 mai 2019, Comisia/Ungaria (Drepturi de uzufruct asupra terenurilor agricole) (C‑235/17, EU:C:2019:432, punctul 129), că această din urmă dispoziție aducea de asemenea atingere dreptului de proprietate garantat de articolul 17 din cartă.

În urma acestei hotărâri, legiuitorul maghiar a modificat Legea din 2013 privind măsurile tranzitorii pentru a permite, în anumite condiții, reînscrierea în cartea funciară a drepturilor de uzufruct care au fost radiate conform articolului 108 alineatul (1) din această lege și despăgubirea titularilor acestor drepturi.

În temeiul articolului 108/B alineatul 1 din Legea din 2013, astfel cum a fost modificată în 2021, Brandl a solicitat și a obținut reînscrierea în cartea funciară a drepturilor sale de uzufruct.

Cu titlu de compensare a pierderii economice rezultate din radierea acestor drepturi, Nemzeti Földügyi Központ (Centrul Național pentru Afaceri Funciare, Ungaria), care este, în această materie, predecesorul în drept al Ministerului Agriculturii, a acordat Brandl sumele de 10940000 de forinți maghiari (HUF) (aproximativ 31000 de euro) și de 30810000 HUF (aproximativ 87000 de euro) în ceea ce privește bunurile imobile care figurează în cartea funciară cu numerele 0159/3 și, respectiv, 0160. În conformitate cu articolul 108/K din Legea din 2013, astfel cum a fost modificată în 2021, aceste sume corespund, potrivit calculelor Centrului Național pentru Afaceri Funciare, cu 1/20 din valoarea de piață a acestor bunuri la 2 octombrie 2014, înmulțit cu numărul de ani care au trecut între radierea drepturilor de uzufruct și reînscrierea acestora.

Considerând că această compensație nu constituie o reparare adecvată a prejudiciului pe care l‑a suferit din cauza privării nelegale de drepturile sale de uzufruct, Brandl a chemat în judecată Ministerul Agriculturii în fața Győri Törvényszék (Curtea din Győr, Ungaria), care este instanța de trimitere. În susținerea acestei acțiuni, societatea menționată pretinde că despăgubirea trebuie să țină seama de beneficiul nerealizat.

În această privință, Brandl arată că, înainte de radierea drepturilor sale de uzufruct, exploata terenurile în cauză și că, în urma acestei radieri, terenurile respective au făcut obiectul unor contracte de închiriere. Cuantumurile chiriilor stabilite în aceste contracte ar fi relevante pentru evaluarea beneficiului nerealizat.

Potrivit Győri Törvényszék (Curtea din Győr), toate dezavantajele patrimoniale suferite de titularul drepturilor de uzufruct ca urmare a radierii ilicite a acestora trebuie compensate. Prin urmare, ar trebui să se țină seama de beneficiul nerealizat. Articolul 108/K din Legea din 2013, astfel cum a fost modificată în 2021, care se întemeiază pe valoarea de piață a bunurilor în cauză la momentul radierii drepturilor de uzufruct, nu ar asigura acordarea unei despăgubiri juste. În special, această dispoziție nu ar ține seama de împrejurarea că, în cursul anilor care s‑au scurs între radierea și reînscrierea acestor drepturi, valoarea de piață a acestor bunuri a putut evolua în mod semnificativ. În speță, un expert judiciar ar fi calculat că, în cazul luării în considerare a majorării valorii de piață în cursul acestor ani și al aplicării, în rest, a criteriului prevăzut de dispoziția menționată, cuantumul compensației s‑ar ridica la 16596000 HUF (aproximativ 47000 de euro) pentru bunul cu numărul 0159/3 și la 49341500 HUF (aproximativ 140000 de euro) pentru bunul cu numărul 0160.

În aceste condiții, Győri Törvényszék (Curtea din Győr) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „[1)] Articolul 63 [TFUE] și articolul 17 din [cartă] trebuie interpretate în sensul că este conformă cu aceste dispoziții o reglementare a unui stat membru care, după restabilirea unui drept de uzufruct asupra unei parcele agricole ce fusese radiat cu încălcarea dreptului Uniunii, acordă uzufructuarului o despăgubire financiară care nu ia în considerare creșterea semnificativă a valorii de piață a bunurilor imobile care au făcut obiectul radierii dreptului de uzufruct, înregistrată pe parcursul anilor vizați de radiere? [2)] O reglementare a unui stat membru care, după restabilirea unui drept de uzufruct asupra unei parcele agricole ce fusese radiat cu încălcarea dreptului Uniunii, acordă uzufructuarului o despăgubire financiară care nu ia în considerare creșterea semnificativă a valorii de piață a bunurilor imobile care au făcut obiectul radierii dreptului de uzufruct, înregistrată pe parcursul anilor vizați de radiere, este în conformitate cu noțiunea de despăgubire justă din cuprinsul articolului 17 din [cartă] și din [Hotărârea din 21 mai 2019, Comisia/Ungaria (Drepturi de uzufruct asupra terenurilor agricole) (C‑235/17, EU:C:2019:432, punctul 129)]?”

În observațiile prezentate Curții, Comisia Europeană subliniază că singurul element transfrontalier menționat în cererea de decizie preliminară este faptul că administratorul societății Brandl, care este o societate de drept maghiar, este un resortisant al unui alt stat membru decât Ungaria. În aceste împrejurări, admisibilitatea acestei trimiteri preliminare este, potrivit Comisiei, îndoielnică.

Este adevărat că dispozițiile Tratatului FUE în materia libertății de stabilire, a liberei prestări a serviciilor și a liberei circulații a capitalurilor nu se aplică unei situații în care toate elementele se limitează la interiorul unui singur stat membru (Hotărârea din 15 noiembrie 2016, Ullens de Schooten, C‑268/15, EU:C:2016:874, punctul 47, și Ordonanța din 27 ianuarie 2026, OMW Petrom Marketing, C‑439/25, EU:C:2026:82, punctul 36).

În plus, domeniul de aplicare al cartei, referitor la acțiunea statelor membre, este definit la articolul 51 alineatul (1) din aceasta, potrivit căruia dispozițiile cartei se adresează statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii, respectiva dispoziție confirmând jurisprudența Curții potrivit căreia drepturile fundamentale garantate de ordinea juridică a Uniunii au vocația de a fi aplicate în toate situațiile reglementate de dreptul Uniunii, însă nu în afara unor asemenea situații. În schimb, atunci când o situație juridică nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, Curtea nu este competentă să o examineze, iar dispozițiile eventual invocate ale cartei nu pot constitui, prin ele însele, temeiul acestei competențe (Hotărârea din 12 septembrie 2024, Changu, C‑352/23, EU:C:2024:748, punctul 63 și jurisprudența citată).

În speță, nu se poate exclude ca litigiul principal, a cărui soluționare necesită, potrivit instanței de trimitere, o interpretare a articolului 63 TFUE și, în acest cadru, a articolului 17 din cartă, să se încadreze într‑o situație în care toate elementele se limitează la interiorul unui singur stat membru, astfel cum este evocat la punctul 23 din prezenta hotărâre. În lipsa oricărui indiciu, în cererea de decizie preliminară, că administratorul societății Brandl deține o participație financiară la capitalul acesteia, această cerere nu evidențiază niciun element care să permită să se constate cu certitudine că acest litigiu are un caracter transfrontalier.

Totuși, presupunând că toate elementele relevante ale cauzei principale se limitează la interiorul Ungariei, din aceasta nu ar rezulta însă că cererea menționată este inadmisibilă.

În această privință, trebuie amintit că interpretarea libertăților fundamentale prevăzute la articolul 49, 56 sau 63 TFUE poate fi relevantă într‑o cauză în care toate elementele se limitează la interiorul unui singur stat membru, printre altele în cazul în care dreptul național impune instanței de trimitere să acorde unui resortisant al statului membru de care aparține instanța respectivă aceleași drepturi precum cele conferite de dreptul Uniunii în aceeași situație unui resortisant al altui stat membru (a se vedea Hotărârea din 5 decembrie 2000, Guimont, C‑448/98, EU:C:2000:663, punctul 23, și Hotărârea din 15 noiembrie 2016, Ullens de Schooten, C‑268/15, EU:C:2016:874, punctul 52).

Din cererea de decizie preliminară rezultă că regimul de compensare instituit prin Legea din 2013, astfel cum a fost modificată în 2021, este valabil, în temeiul articolului 108/B din aceasta, pentru „orice persoană fizică sau juridică”, indiferent de cetățenia sa, „ale cărei drepturi de uzufruct au fost radiate din cartea funciară în temeiul articolului 108 alineatul (1) [din Legea din 2013 privind măsurile tranzitorii]”. În plus, din această cerere reiese că Centrul Național pentru Afaceri Funciare și, ulterior, Ministerul Agriculturii au recunoscut că Brandl trebuie să beneficieze de o despăgubire potrivit modalităților prevăzute de Legea din 2013, astfel cum a fost modificată în 2021, pentru a da curs Hotărârii din 21 mai 2019, Comisia/Ungaria (Drepturi de uzufruct asupra terenurilor agricole) (C‑235/17, EU:C:2019:432), aceste modalități asigurând, în opinia lor, o reparare adecvată a prejudiciului.

Având în vedere aceste elemente concrete cuprinse în cererea de decizie preliminară, rezultă că principiile dreptului Uniunii referitoare la repararea prejudiciilor cauzate de un stat membru ca urmare a încălcării dreptului Uniunii, în speță încălcarea articolului 63 TFUE și a articolului 17 din cartă menționată în Hotărârea din 21 mai 2019, Comisia/Ungaria (Drepturi de uzufruct asupra terenurilor agricole) (C‑235/17, EU:C:2019:432), sunt relevante pentru soluționarea litigiului principal, independent de aspectul dacă administratorul societății Brandl, resortisant al unui alt stat membru decât Ungaria, deține sau nu o participație la capitalul acestei societăți. În aceste împrejurări, jurisprudența amintită la punctul 27 din prezenta hotărâre are vocația de a se aplica, iar întrebările preliminare beneficiază de prezumția de pertinență care conduce la admisibilitatea lor.

Rezultă din cele ce precedă că întrebările preliminare sunt admisibile.

Prin Hotărârea din 21 mai 2019, Comisia/Ungaria (Drepturi de uzufruct asupra terenurilor agricole) (C‑235/17, EU:C:2019:432), Curtea a statuat că desființarea ex lege a drepturilor de uzufruct, efectuată prin Legea din 2013 privind măsurile tranzitorii, este incompatibilă cu articolul 63 TFUE și cu articolul 17 din cartă. Incompatibilitatea acestei reglementări naționale cu libera circulație a capitalurilor decurgea de altfel deja din Hotărârea Curții din 6 martie 2018, SEGRO și Horváth (C‑52/16 și C‑113/16, EU:C:2018:157).

În acest context, prezenta trimitere preliminară urmărește să se stabilească dacă un regim de compensare precum cel prevăzut de Legea din 2013, astfel cum a fost modificată în 2021, asigură o reparare adecvată a prejudiciului care a rezultat din această desființare ex lege.

Prin urmare, este necesar să se considere că, prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede o reparare a prejudiciului suferit de titularul drepturilor de uzufruct asupra unor bunuri imobile, în urma unei desființări ex lege a acestor drepturi, incompatibilă cu articolul 63 TFUE și cu articolul 17 din cartă, prin intermediul unei compensații financiare calculate exclusiv în funcție de valoarea de piață pe care aceste bunuri o aveau la momentul la care drepturile menționate au fost radiate din cartea funciară.

Potrivit unei jurisprudențe constante, particularii vătămați de o încălcare a dreptului Uniunii imputabilă unui stat membru au un drept la reparație dacă sunt îndeplinite trei condiții, și anume ca norma de drept al Uniunii încălcată să aibă ca obiect conferirea de drepturi particularilor, încălcarea acestei norme să fie suficient de gravă și să existe o legătură directă de cauzalitate între respectiva încălcare și prejudiciul suferit de acești particulari (a se vedea Hotărârea din 5 martie 1996, Brasserie du pêcheur și Factortame, C‑46/93 și C‑48/93, EU:C:1996:79, punctul 51, precum și Hotărârea din 1 august 2025, Minister for Children, Equality, Disability, Integration and Youth ș.a., C‑97/24, EU:C:2025:594, punctul 27).

Într‑o situație precum cea vizată de regimul de compensare prevăzut de Legea din 2013, astfel cum a fost modificată în 2021, aceste condiții sunt îndeplinite. Pe de o parte, Curtea a statuat deja că articolul 63 TFUE și articolul 17 din cartă constituie norme de drept având ca obiect conferirea de drepturi particularilor și că încălcarea acestor dispoziții, constatată în hotărârea de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și care decurge din hotărârea preliminară, menționate la punctul 31 din prezenta hotărâre, poate fi calificată ca fiind vădit gravă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 martie 2022, Grossmania, C‑177/20, EU:C:2022:175, punctele 70 și 71). Pe de altă parte, existența unei legături directe de cauzalitate între această încălcare și prejudiciul suferit de persoanele ale căror drepturi de uzufruct au fost radiate nu este contestată în fața instanței de trimitere, anumite dispoziții ale Legii din 2013, astfel cum a fost modificată în 2021, având ca obiect tocmai repararea prejudiciului suferit ca urmare a încălcării menționate evidențiate de Curte.

Întrucât condițiile menționate sunt îndeplinite, dreptul Uniunii impune ca repararea prejudiciilor cauzate particularilor vizați să fie corespunzătoare prejudiciului suferit, astfel încât să se asigure o protecție efectivă a drepturilor acestora (a se vedea Hotărârea din 5 martie 1996, Brasserie du pêcheur și Factortame, C‑46/93 și C‑48/93, EU:C:1996:79, punctul 82, precum și Hotărârea din 25 martie 2021, Balgarska Narodna Banka, C‑501/18, EU:C:2021:249, punctul 125).

Revine ordinii juridice interne din fiecare stat membru sarcina de a stabili criteriile care permit determinarea întinderii acestei despăgubiri, fiind stabilit că criteriile respective nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care au în vedere cererile sau acțiunile similare întemeiate pe dreptul intern și că în niciun caz aceste criterii nu pot fi organizate astfel încât să facă repararea practic imposibilă sau extrem de dificilă (a se vedea Hotărârea din 5 martie 1996, Brasserie du pêcheur și Factortame, C‑46/93 și C‑48/93, EU:C:1996:79, punctul 90, precum și Hotărârea din 17 aprilie 2007, AGM‑COS.MET, C‑470/03, EU:C:2007:213, punctul 94).

Recunoscând astfel statelor membre o marjă largă de manevră, Curtea a precizat că excluderea totală, cu titlu de prejudiciu reparabil, a beneficiului nerealizat nu poate fi admisă în cazul încălcării dreptului Uniunii, întrucât, în special cu privire la litigiile de natură economică sau comercială, excluderea totală a beneficiilor nerealizate este de natură să facă, în fapt, imposibil de obținut repararea prejudiciului (Hotărârea din 5 martie 1996, Brasserie du pêcheur și Factortame, C‑46/93 și C‑48/93, EU:C:1996:79, punctul 87, precum și Hotărârea din 17 aprilie 2007, AGM‑COS.MET, C‑470/03, EU:C:2007:213, punctul 95).

În cazul desființării ex lege a drepturilor de uzufruct asupra unor terenuri agricole, precum este cea prevăzută la articolul 108 alineatul (1) din Legea din 2013 privind măsurile tranzitorii, urmată de restabilirea acestor drepturi, este necesar să se considere, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, că beneficiul nerealizat este constituit din veniturile din exploatarea sau din închirierea acestor terenuri pe care uzufructuarul lezat nu a putut să le perceapă în perioada care s‑a scurs între această desființare și această restabilire.

Deși, într‑o situație precum cea care prevalează în Ungaria ca urmare a Hotărârii din 21 mai 2019, Comisia/Ungaria (Drepturi de uzufruct asupra terenurilor agricole) (C‑235/17, EU:C:2019:432), este posibil, în vederea reparării prejudiciului suferit de persoanele interesate ca urmare a încălcării dreptului Uniunii evidențiate de Curte, să se adopte o formulă de calcul standardizată care să permită stabilirea, în fiecare caz individual, a cuantumului despăgubirii datorate, nu este mai puțin adevărat că principiul efectivității, al cărui conținut este amintit la punctele 37 și 38 din prezenta hotărâre, impune ca o asemenea formulă să fie concepută astfel încât să se ajungă la o despăgubire care acoperă, cu o precizie suficientă, acest beneficiu nerealizat.

Or, așa cum reiese din decizia de trimitere, regimul de compensare prevăzut la articolul 108/K din Legea din 2013, astfel cum a fost modificată în 2021, se întemeiază, pentru a stabili cuantumul despăgubirii, pe valoarea de piață a terenurilor agricole în cauză la momentul radierii ilicite a drepturilor de uzufruct.

După cum admit persoanele interesate care au depus observații în fața Curții, această valoare corespunde prețului de vânzare pe care proprietarul terenurilor respective îl putea obține în funcție de raportul dintre cerere și ofertă la momentul acestei radieri.

Criteriul astfel stabilit la articolul 108/K din Legea din 2013, așa cum a fost modificată în 2021, pentru calcularea cuantumului despăgubirii nu permite în sine să se determine beneficiul nerealizat al uzufructuarului lezat. Într‑adevăr, veniturile pe care acesta le‑ar fi putut obține în perioada cuprinsă între desființarea drepturilor de uzufruct și restabilirea lor, prin exploatarea sau prin închirierea terenurilor agricole în cauză, nu au o legătură directă cu prețul pe care proprietarul acestor terenuri îl putea obține prin vânzarea lor la momentul radierii drepturilor de uzufruct.

Deși, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care beneficiul nerealizat constituie totalitatea sau cel puțin partea preponderentă a prejudiciului suferit de uzufructuar, un astfel de regim de compensare poate totuși, în practică, să conducă la o despăgubire al cărei cuantum îl acoperă, într‑o anumită măsură, pe cel al acestui beneficiu nerealizat, nu este mai puțin adevărat că, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, criteriul pe care se întemeiază acest regim nu conduce la o evaluare adecvată a beneficiului nerealizat menționat și, în consecință, a acestui prejudiciu.

Prin urmare, un regim de compensare precum cel prevăzut la articolul 108/K din Legea din 2013, astfel cum a fost modificată în 2021, face, în practică, excesiv de dificilă repararea prejudiciului suferit și, prin urmare, nu este compatibil cu cerința unei despăgubiri adecvate a acestuia, amintită la punctele 36-38 din prezenta hotărâre.

Această concluzie nu este infirmată de faptul, subliniat de guvernul maghiar, că articolul 108/L din Legea din 2013, astfel cum a fost modificată în 2021, permite persoanelor vătămate să solicite acordarea unei compensații suplimentare ca urmare a anumitor caracteristici ale bunurilor în cauză. Deși aceste caracteristici sunt relevante pentru evaluarea beneficiului nerealizat, reiese, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, că articolul 108/L din legea menționată nu obligă autoritatea competentă să țină seama de caracteristicile menționate pentru a stabili întinderea despăgubirii și să acorde astfel persoanei prejudiciate o despăgubire mai extinsă decât cea care rezultă din articolul 108/K din aceeași lege.

Concluzia enunțată la punctul 45 din prezenta hotărâre nu este infirmată nici de faptul că articolul 108/N din Legea din 2013, astfel cum a fost modificată în 2021, prevede plata unor dobânzi pentru a compensa trecerea timpului între desființarea drepturilor de uzufruct și plata compensației. Astfel, o asemenea dispoziție urmărește în principal să compenseze deprecierea monetară, dar nu are nici ca obiect, nici ca efect asigurarea unei despăgubiri efective pentru beneficiul nerealizat.

În speță, fără a aduce atingere marjei de apreciere de care dispune statul membru în cauză pentru a stabili o formulă de calcul care să conducă la o reparare adecvată a prejudiciului, trebuie să se observe, în ceea ce privește aprecierea reparării pe care trebuie să o efectueze instanța de trimitere în cadrul litigiului principal, că din datele numerice furnizate de această instanță reiese că, în aplicarea unui mecanism de despăgubire care ia în considerare valoarea de piață a terenurilor agricole în cauză, se poate dovedi excesiv de dificil să se ajungă la o reparare adecvată a prejudiciului atunci când nu este luată în considerare o eventuală creștere semnificativă a acestei valori intervenită în perioada cuprinsă între desființarea drepturilor de uzufruct și restabilirea acestora.

Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede repararea prejudiciului suferit de titularul drepturilor de uzufruct asupra unor bunuri imobile, ca urmare a desființării ex lege a acestor drepturi, incompatibilă cu articolul 63 TFUE și cu articolul 17 din cartă, prin intermediul unei compensații financiare calculate exclusiv în funcție de valoarea de piață pe care o aveau aceste bunuri la momentul la care drepturile menționate au fost radiate din cartea funciară.

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

13 mai 2026 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Dreptul maghiar

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la admisibilitate

Cu privire la fond

Cu privire la cheltuielile de judecată