Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 9 iulie 2026.#Institut po ribni resursi Varna împotriva Rakovoditel na Natsionalnia organ po Savmestna operativna programa za transgranichno satrudnichestvo „Chernomorski baseyn 2014-2020“ i direktor na direktsia „Upravlenie na teritorialnoto satrudnichestvo“.#Trimitere preliminară – Resurse proprii ale Uniunii Europene – Protecția intereselor financiare ale Uniunii – Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 – Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) – Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 – Instrumentul european de vecinătate – Regulamentul (UE) nr. 232/2014 – Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 897/2014 – Program de cooperare transfrontalieră pentru regiunea Mării Negre – Contract de achiziții publice – Directiva 2014/24/UE – Atribuire directă – Noțiunea de «neregulă» – Executarea cu întârziere a prestației – Nepunerea în aplicare a unei clauze penale – Corecții financiare – Proporționalitate – Motivarea deciziei de impunere a corecției financiare.#Cauza C-186/25.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)

9 iulie 2026(*)

„ Trimitere preliminară – Resurse proprii ale Uniunii Europene – Protecția intereselor financiare ale Uniunii – Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 – Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) – Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 – Instrumentul european de vecinătate – Regulamentul (UE) nr. 232/2014 – Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 897/2014 – Program de cooperare transfrontalieră pentru regiunea Mării Negre – Contract de achiziții publice – Directiva 2014/24/UE – Atribuire directă – Noțiunea de «neregulă» – Executarea cu întârziere a prestației – Nepunerea în aplicare a unei clauze penale – Corecții financiare – Proporționalitate – Motivarea deciziei de impunere a corecției financiare ”

În cauza C‑186/25,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad – Varna (Tribunalul Administrativ din Varna, Bulgaria), prin decizia din 26 februarie 2025, primită de Curte la 7 martie 2025, în procedura

Institut po ribni resursi Varna

împotriva

Rakovoditel na Natsionalnia organ po Savmestna operativna programa za transgranichno satrudnichestvo „Chernomorski baseyn 2014-2020” i direktor na direktsia „Upravlenie na teritorialnoto satrudnichestvo”,

CURTEA (Camera a șaptea),

compusă din domnul F. Schalin, președinte de cameră, și domnii M. Gavalec (raportor) și Z. Csehi, judecători,

avocat general: doamna T. Ćapeta,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

– pentru guvernul bulgar, de T. Mitova și R. Stoyanov, în calitate de agenți;

– pentru Comisia Europeană, de J. Aquilina, D. Drambozova și C. Ehrbar, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatei generale,

pronunță prezenta

Hotărâre

1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 litera (m), a articolului 31 alineatul (3), a articolelor 52-56 și 74 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 897/2014 al Comisiei din 18 august 2014 de stabilire a unor dispoziții specifice privind punerea în aplicare a programelor de cooperare transfrontalieră finanțate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument european de vecinătate (JO 2014, L 244, p. 12), a articolului 2 punctul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 320, rectificare în JO 2016, L 200, p. 140), a articolului 33, a articolului 36 alineatul (1), a articolului 61 și a articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p. 1), a articolului 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO 1995, L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166), precum și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între directorul Institut po ribni resursi Varna (Institutul pentru resursele piscicole, Varna, denumit în continuare „Institutul” sau „beneficiarul”), pe de o parte, și Rakovoditel na Natsionalnia organ po Savmestna operativna programa za transgranichno satrudnichestvo „Chernomorski baseyn 2014-2020” i direktor na direktsia „Upravlenie na teritorialnoto satrudnichestvo” (directorul și șeful Autorității Naționale de Management al Programului operațional comun pentru cooperare transfrontalieră „Bazinul Mării Negre 2014-2020” și directorul Direcției „Managementul cooperării teritoriale”, denumit în continuare „autoritatea națională”), pe de altă parte, în legătură cu o decizie prin care această autoritate a adoptat corecții financiare ca urmare, pe de o parte, a lipsei de transparență în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice și, pe de altă parte, a executării tardive a unui contract în cadrul punerii în aplicare a unui proiect finanțat prin Programul operațional comun de cooperare transfrontalieră „Bazinul Mării Negre 2014-2020”.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Regulamentul nr. 2988/95

3 Articolul 2 din Regulamentul nr. 2988/95 prevede:

„(1) Controalele, măsurile și sancțiunile administrative se introduc în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a dreptului comunitar. Acestea trebuie să fie eficace, proporționale și convingătoare, astfel încât să ofere o protecție adecvată a intereselor financiare ale Comunităților.

(2) Nicio sancțiune administrativă nu poate fi impusă în absența unor dispoziții în acest sens prevăzute într‑un act comunitar emis anterior abaterii respective. În cazul modificării ulterioare a dispozițiilor care impun sancțiuni administrative și care sunt incluse în normele comunitare, se aplică retroactiv dispozițiile mai favorabile.

(3) Dreptul comunitar stabilește natura și domeniul de aplicare al măsurilor și sancțiunilor administrative necesare pentru o corectă aplicare a normelor în cauză, ținând cont de natura și de gravitatea abaterii, de avantajul acordat sau primit și de gradul de răspundere.

(4) Procedurile de aplicare a controalelor, măsurilor și sancțiunilor comunitare sunt reglementate prin legislația statelor membre, cu condiția respectării dreptului comunitar aplicabil.”

4 Articolul 4 alineatele (1), (2) și (4) din acest regulament prevede:

„(1) Ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat:

– prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat;

– prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans.

(2) Aplicarea măsurilor menționate la alineatul (1) se limitează la retragerea avantajului obținut, la care se adaugă, dacă acest lucru este prevăzut, dobânda, care poate fi calculată pe bază forfetară.

[…]

(4) Măsurile prevăzute în acest articol nu sunt considerate sancțiuni.”

5 Articolul 5 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede:

„Abaterile intenționate sau cele săvârșite din neglijență pot să atragă următoarele sancțiuni administrative:

[…]”

Regulamentul nr. 1303/2013

6 Articolul 2 din Regulamentul nr. 1303/2013, intitulat „Definiții”, prevede:

„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

[…]

36. «neregulă» înseamnă orice încălcare a dreptului Uniunii sau a dreptului național în legătură cu aplicarea sa care rezultă dintr‑un act sau dintr‑o omisiune a unui operator economic implicat în implementarea [fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI)], care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului Uniunii prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului Uniunii”.

Regulamentul (UE) nr. 232/2014

7 Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument european de vecinătate (JO 2014, L 77, p. 27) enunța în considerentele (9) și (14):

„(9) De asemenea, este important să se încurajeze și să se faciliteze cooperarea între [Uniunea Europeană] și partenerii săi și alte țări participante în beneficiul lor comun, îndeosebi prin coordonarea cea mai bună și cea mai eficace a resurselor alocate și prin punerea în comun a contribuțiilor provenite de la instrumentele interne și externe ale bugetului Uniunii, îndeosebi în beneficiul proiectelor de cooperare transfrontalieră și de cooperare regională, al proiectelor de infrastructură de interes pentru Uniune care implică țări învecinate și în alte domenii de cooperare.

[…]

(14) Uniunea ar trebui să urmărească un nivel maxim de eficiență în utilizarea resurselor disponibile, pentru a optimiza impactul acțiunii sale externe. Acest lucru ar trebui să fie obținut prin intermediul coerenței și al complementarității dintre instrumentele Uniunii pentru finanțarea acțiunii externe, precum și prin crearea de sinergii între [Instrumentul european de vecinătate (IEV)], alte instrumente pentru acțiune externă și alte politici ale Uniunii. Aceasta ar trebui să aibă drept consecință consolidarea reciprocă a programelor concepute în temeiul instrumentelor pentru finanțarea acțiunii externe.”

8 Articolul 7 din acest regulament, intitulat „Programarea și alocarea orientativă a fondurilor pentru programele orientative naționale și multinaționale”, prevedea la alineatul (7):

„În cazul în care este necesar ca măsurile să fie puse în aplicare în mod mai eficace, în beneficiul comun al Uniunii și al țărilor partenere, în domenii cum ar fi cooperarea și interconexiunile transnaționale, finanțarea în temeiul prezentului regulament poate fi pusă în comun cu finanțarea prevăzută de alte regulamente relevante ale Uniunii de instituire a instrumentelor de finanțare. În acest caz, Comisia [Europeană] decide ce set unic de norme se aplică în ceea ce privește punerea în aplicare.”

9 Articolul 9 din regulamentul menționat, intitulat „Programarea și alocarea fondurilor pentru cooperare transfrontalieră”, prevedea la alineatul (2):

„Programele operaționale comune sunt cofinanțate de [Fondul european de dezvoltare regională (FEDR)]. Cuantumul total al contribuției de la FEDR este stabilit în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 [al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (JO 2013, L 347, p. 259)]. Prezentul regulament se aplică utilizării acelei contribuții.”

Regulamentul (UE) nr. 236/2014

10 Considerentul (8) al Regulamentului (UE) nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii pentru finanțarea acțiunii externe (JO 2014, L 77, p. 95) enunța:

„Uniunea ar trebui să urmărească un nivel maxim de eficiență în utilizarea resurselor disponibile, pentru a optimiza impactul acțiunii sale externe. Acest lucru ar trebui să fie obținut prin intermediul coerenței și al complementarității dintre instrumentele Uniunii pentru acțiune externă, precum și prin crearea de sinergii între instrumente și alte politici ale Uniunii. Aceasta ar trebui să aibă drept consecință consolidarea reciprocă a programelor concepute în temeiul instrumentelor și, după caz, utilizarea instrumentelor financiare care au efect de pârghie.”

Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014

11 Considerentul (12) al Regulamentului de punere în aplicare nr. 897/2014 enunță:

„Având în vedere că programele sunt implementate, de obicei, prin gestiune partajată, sistemele de gestiune și control ar trebui să fie conforme cu normele Uniunii, în special cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului [din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1)] și cu Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei [din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO 2012, L 362, p. 1)], precum și cu Regulamentul [nr. 2988/95]. Comisia ar trebui să se asigure că, în cursul implementării programelor, fondurile Uniunii sunt utilizate în conformitate cu normele aplicabile.”

12 Articolul 2 din acest regulament de punere în aplicare, intitulat „Definiții”, prevede:

„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

[…]

(m) «nereguli» înseamnă orice încălcare a unui acord de finanțare, a unui contract sau a unui act legislativ aplicabil care rezultă dintr‑un acțiune sau dintr‑o omisiune a unui operator economic implicat în implementarea programului, încălcare care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea, printr‑o cheltuială nejustificată, a bugetului Uniunii”.

13 Articolul 31 din regulamentul de punere în aplicare menționat, intitulat „Autoritățile naționale și responsabilitățile țărilor participante”, prevede la alineatele (1) și (3):

„(1) Autoritatea națională care a fost desemnată în conformitate cu articolul 20 alineatul (6) litera (a) îndeplinește printre altele următoarele atribuții:

(a) este responsabilă de instituirea și funcționarea eficientă a sistemelor de gestiune și control la nivel național;

[…]

(3) În temeiul articolului 74, țările participante previn, detectează și corectează neregulile care survin pe teritoriul lor, inclusiv cazurile de fraudă și recuperarea sumelor plătite necuvenit, precum și eventualele dobânzi aferente. Acestea notifică, fără întârziere, neregulile respective autorității de management și Comisiei, pe care le țin la curent cu privire la evoluția procedurilor administrative și juridice.”

14 Titlul VII din același regulament de punere în aplicare cuprinde capitolul 4, în care figurează secțiunea 1, intitulată „Achiziții publice”, care cuprinde articolul 52, intitulat „Norme aplicabile”, care prevede:

„(1) În cazul în care implementarea unui proiect necesită achiziția de bunuri, lucrări sau servicii de către un beneficiar, se aplică următoarele reguli:

(a) în cazul în care beneficiarul este o autoritate contractantă sau o entitate contractantă, în sensul legislației Uniunii aplicabile procedurilor de achiziție, acesta poate aplica actele legislative, regulamentele și dispozițiile administrative naționale adoptate în legătură cu legislația Uniunii sau cu normele prevăzute la alineatul (2);

[…]

(2) În toate celelalte cazuri, se respectă următoarele obligații:

(a) contractul se atribuie ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic sau, după caz, ofertei cu cel mai scăzut preț, evitându‑se, în același timp, orice conflict de interese;

(b) în cazul contractelor cu o valoare mai mică de 60 000 [de euro], se aplică regulile următoare:

[…]

(3) În toate cazurile se aplică normele privind cetățenia și originea prevăzute la articolele 8 și 9 din Regulamentul [nr. 236/2014].”

15 Articolul 71 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014, intitulat „Corecții financiare efectuate de [autoritatea de management]”, prevede la alineatul (1):

„Statele membre sunt principalele responsabile pentru investigarea neregulilor și efectuarea corecțiilor financiare necesare, precum și pentru realizarea recuperărilor. În cazul unei nereguli sistemice, autoritatea de management își extinde investigațiile la toate operațiunile care ar putea fi afectate.

Autoritatea de management efectuează corecțiile financiare necesare în raport cu neregulile individuale sau sistemice constatate în legătură cu operațiuni sau cu programe operaționale. Corecțiile financiare constau în anularea totală sau parțială a contribuției Uniunii la un proiect sau la asistența tehnică. Autoritatea de management ține seama de natura și de gravitatea neregulilor și a pierderilor financiare și aplică o corecție financiară proporțională. Corecțiile financiare se înregistrează în conturile anuale de către autoritatea de management pentru anul contabil în care se decide anularea.”

16 Articolul 74 din acest regulament de punere în aplicare, intitulat „Responsabilități și recuperări financiare”, are următorul cuprins la alineatul (1):

„Autoritatea de management este responsabilă de urmărirea recuperării sumelor plătite în mod necuvenit.”

Directiva 2014/24/UE

17 Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65) conține articolul 72, intitulat „Modificarea contractului în cursul perioadei sale de valabilitate”, care prevede la alineatele (1), (2) și (4):

„(1) Contractele și acordurile‑cadru pot fi modificate fără o nouă procedură de achiziții în conformitate cu prezenta directivă în oricare dintre următoarele cazuri:

(a) atunci când modificările, indiferent de valoarea lor monetară, au fost prevăzute în documentele inițiale ale achiziției sub forma unor clauze sau opțiuni de revizuire clare, precise și fără echivoc, printre care se pot număra clauze de revizuire a prețurilor. Astfel de clauze precizează limitele și natura posibilelor modificări sau opțiuni, precum și condițiile în care se poate recurge la acestea. Acestea nu prevăd modificări sau opțiuni care ar schimba caracterul general al contractului sau al acordului‑cadru;

(b) pentru lucrările, serviciile sau produsele adiționale din partea contractantului inițial care au devenit necesare și nu au fost incluse în procedura de achiziții publice inițială, iar schimbarea contractantului:

[…]

(c) atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

[…]

(ii) modificarea nu aduce atingere caracterului general al contractului;

(iii) creșterea prețului nu depășește 50 % din valoarea contractului sau a acordului‑cadru inițial. […]

[…]

(2) În plus, fără a exista nevoia de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (4) literele (a)-(d), contractele pot fi modificate fără a fi necesară o nouă procedură de achiziții în conformitate cu prezenta directivă și atunci când valoarea modificării este mai mică decât ambele valori următoare:

(i) pragurile stabilite la articolul 4; și

(ii) 10 % din valoarea contractului inițial pentru contractele de achiziții de servicii sau de produse și 15 % din valoarea contractului inițial pentru contractele de achiziții de lucrări.

Cu toate acestea, modificarea nu poate aduce atingere caracterului general al contractului sau al acordului‑cadru. […]

(4) Modificarea unui contract sau a unui acord‑cadru în cursul perioadei sale de valabilitate este considerată substanțială în sensul alineatului (1) litera (e) atunci când, prin această modificare, contractul sau acordul‑cadru prezintă caracteristici care diferă în mod substanțial de cele ale documentului inițial. În orice caz, fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2), o modificare este considerată substanțială atunci când este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a) modificarea introduce condiții care, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială de achiziții, ar fi permis admiterea altor candidați decât cei selectați inițial sau acceptarea unui alt ofertant decât cel acceptat inițial sau ar fi atras alți participanți la procedura de achiziție;

(b) modificarea schimbă balanța economică a contractului sau a acordului‑cadru în favoarea contractantului într‑un mod care nu a fost prevăzut în contractul sau acordul‑cadru inițial;

[…]”

Regulamentul 2018/1046

18 Articolul 33 din Regulamentul 2018/1046, intitulat „Performanța și principiile economiei, eficienței și eficacității”, prevedea la alineatul (1):

„Creditele se utilizează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și, prin urmare, se execută cu respectarea următoarelor principii:

(a) principiul economiei, care prevede ca resursele utilizate de instituția Uniunii în cauză pentru a‑și desfășura activitățile să fie puse la dispoziție în timp util, în cantitatea și la calitatea adecvate și la cel mai bun preț;

(b) principiul eficienței, care se referă la raportul optim dintre resursele utilizate, activitățile întreprinse și îndeplinirea obiectivelor;

(c) principiul eficacității, care se referă la gradul de îndeplinire a obiectivelor urmărite prin activitățile întreprinse.”

19 Articolul 36 din acest regulament, intitulat „Controlul intern al execuției bugetare”, prevedea la alineatul (1):

„Conform principiului bunei gestiuni financiare, bugetul se execută pe baza controlului intern eficace și eficient corespunzător fiecărei metode de execuție și în conformitate cu normele sectoriale relevante.”

20 Articolul 63 din regulamentul menționat, intitulat „Gestiunea partajată cu statele membre”, prevedea la alineatul (2):

„În îndeplinirea sarcinilor legate de execuția bugetului, statele membre adoptă toate măsurile necesare, inclusiv legislative, de reglementare și administrative, pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii, și anume:

[…]

(c) previn, detectează și soluționează neregulile și fraudele;

[…]

Statele membre impun destinatarilor sancțiuni cu caracter eficace, disuasiv și proporțional, dacă sunt prevăzute în normele sectoriale sau în dispozițiile specifice din dreptul intern.

[…]”

Dreptul bulgar

ZUSEFSU

21 Articolul 70 din Zakon za upravlenie na sredstvata ot evropeyskite fondove pri spodeleno upravlenie (Legea privind gestionarea resurselor din fonduri europene cu gestiune partajată, DV nr. 101 din 22 decembrie 2015), în versiunea aplicabilă faptelor din litigiul principal (denumită în continuare „ZUSEFSU”), prevede la alineatul (1):

„Sprijinul financiar provenit din resurse din fondurile europene cu gestiune partajată poate fi anulat total sau parțial prin aplicarea unei corecții financiare pentru următoarele motive:

[…]

3. pentru încălcarea principiilor bunei gestiuni financiare, în conformitate cu cerințele articolului 33, ale articolului 36 alineatul (1) și ale articolului 61 din Regulamentul 2018/1046;

[…]

5. nicio pistă de audit și/sau înregistrare analitică a cheltuielilor nu este disponibilă pentru proiect sau pentru o parte a acestuia în sistemul contabil ținut de beneficiar;

[…]

9. pentru o neregulă care constituie o încălcare a normelor de desemnare a unui ofertant câștigător în temeiul capitolului patru, săvârșită printr‑o acțiune sau o omisiune a beneficiarului, care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea fondurilor europene cu gestiune partajată.”

22 Articolul 73 din ZUSEFSU prevede:

„(1) Corecția financiară se stabilește, în ceea ce privește temeiul și cuantumul său, printr‑o decizie motivată a șefului autorității de management care a aprobat proiectul.

(2) Înainte de adoptarea deciziei menționate la alineatul (1), autoritatea de management trebuie să se asigure că beneficiarul are posibilitatea să prezinte, într‑un termen rezonabil, care nu poate fi mai mic de două săptămâni, obiecții scrise cu privire la temeiul și cuantumul corecției financiare și, dacă este cazul, să anexeze dovezi.

(3) Decizia menționată la alineatul (1) se adoptă în termen de o lună de la prezentarea obiecțiilor menționate la alineatul (2); aceasta se motivează și examinează dovezile prezentate de beneficiar și obiecțiile formulate de acesta.”

ZOP

23 Articolul 121 din Zakon za obshtestveni porachki (Legea privind achizițiile publice) (DV nr. 13 din 16 februarie 2016), în versiunea aplicabilă faptelor din litigiul principal (denumită în continuare „ZOP”), prevede:

„(1) […] Autoritățile contractante țin un dosar pentru fiecare contract pentru a asigura trasabilitatea documentelor (pista de audit) a tuturor acțiunilor și deciziilor lor, precum și a acțiunilor comisiilor de atribuire a contractelor de achiziții publice, indiferent dacă achizițiile sunt sau nu atribuite pe cale electronică.

(2) […] Dosarul conține toate deciziile, avizele, documentațiile și alte documente suplimentare, explicații, invitații, procese‑verbale, rapoarte finale ale comisiei [de atribuire a contractelor de achiziții publice], oferte sau cereri de participare, dovezi ale măsurilor luate în conformitate cu articolul 44 alineatele (3)-(5), o descriere a motivelor pentru care, în cadrul unei transmiteri electronice, se utilizează mijloace de depunere a documentelor, altele decât cele electronice. În cazul în care [Agentsia po obshtestvenite porachki (Agenția pentru Achiziții Publice)] a efectuat un control, se anexează avizul agenției și motivele entității contractante pentru care aceasta nu a urmat recomandările și, în cazurile prevăzute la articolele 237a și 237b, rapoartele privind lucrările observatorilor și auditul preliminar privind legalitatea. Dosarul conține contractul sau acordul‑cadru, precum și toate documentele referitoare la executarea și la comunicarea informațiilor acestora.

(3) Autoritățile contractante păstrează informațiile referitoare la contracte atunci când aplică excepțiile de la lege.”

24 ZOP cuprinde dispoziții suplimentare, printre care figurează un alineat 3, care prevede:

„§3. Prezenta lege transpune cerințele:

1. Directivei [2014/24];

[…]”

25 Naredba za posochvane na nerednosti, predstavlyavashti osnovaniya za izvarshvane na finansovi korektsii, i protsentnite pokazateli za opredelyane razmera na finansovite korektsii po reda na Zakona za upravlenie na sredstva ot evropeyskite fondove pri spodeleno upravlenie (Decretul privind identificarea neregulilor care justifică aplicarea corecțiilor financiare și a procentajelor aplicabile în vederea stabilirii cuantumului corecțiilor financiare în cadrul Legii privind gestionarea fondurilor europene cu gestiune partajată) (DV nr. 27 din 31 martie 2017), în versiunea aplicabilă faptelor din litigiul principal (denumit în continuare „Naredba”), prevede la articolul 1:

„Prezentul decret indică:

1. cazurile de nereguli care constituie încălcări ale normelor de desemnare a unui contractant în temeiul capitolului patru din [ZUSEFSU], ca urmare a unei acțiuni sau a unei omisiuni a beneficiarului, care au sau ar putea avea ca efect prejudicierea resurselor [fondurilor europene cu gestiune partajată] și care constituie motive de corecție financiară în temeiul articolului 70 alineatul (1) punctul 9 din ZUSEFSU;

2. cuantumurile minime și maxime ale procentelor de corecție financiară stabilite pentru nereguli în temeiul articolului 70 alineatul (1) punctele 1, 3-7 și 9 din ZUSEFSU.

[…]”

26 Articolul 2 din Naredba prevede:

„(1) Neregulile prevăzute la articolul 70 alineatul (1) punctul 9 din ZUSEFSU și procentele corecțiilor financiare aplicabile acestor nereguli sunt indicate în anexa nr. 1.

[…]

(3) Procentele de corecție financiară aplicabile neregulilor în temeiul articolului 70 alineatul (1) punctele 1 și 3-7 din ZUSEFSU sunt indicate în anexa nr. 2.

(4) Metoda diferențială se aplică pentru a determina cuantumul corecțiilor financiare pentru neregulile în temeiul articolului 70 alineatul (1) punctele 2, 8 și 10 din ZUSEFSU.”

27 Naredba conține dispoziții suplimentare care au printre altele următorul cuprins:

„§1. Naredba se aplică de asemenea:

[…]

2. programelor de cooperare teritorială europeană la care participă Republica Bulgaria pentru perioada 2014-2020 ([…], Programul de cooperare INTERREG V‑A România – Bulgaria, […], Programul operațional comun de cooperare transfrontalieră în cadrul Instrumentului european de vecinătate «Bazinul Mării Negre 2014-2020»).”

28 Anexa nr. 1 la Naredba, la care face trimitere articolul 2 alineatul (1) din acesta, conține un tabel care prevede, la punctul 16, că „[t]rasabilitatea insuficientă a documentelor (pistă de audit) pentru atribuirea unui contract de achiziții publice”, descrisă ca fiind constituită din „documentele impuse de [ZOP] în dosarul achizițiilor publice [care] sunt insuficiente pentru a justifica atribuirea contractului, ceea ce conduce la o lipsă de transparență”, determină aplicarea unei rate de corecție de „25 %”.

29 Anexa nr. 2 la Naredba, la care face trimitere articolul 2 alineatul (3) din acesta, conține un tabel al cărui punct 2 arată că „[î]ncălcarea principiilor bunei gestiuni financiare în conformitate cu cerințele articolului 33, ale articolului 36 alineatul (1) și ale articolului 61 din Regulamentul [2018/1046]” conduce la aplicarea unei rate de corecție de „100 %” și că, „[î]n conformitate cu principiul proporționalității, o corecție financiară poate fi redusă la 25, 10 sau 5 % atunci când natura și gravitatea încălcării individuale sau sistemice nu justifică un cuantum mai ridicat”.

Litigiul principal și întrebările preliminare

30 Programul operațional comun de cooperare transfrontalieră „Bazinul Mării Negre 2014-2020” este finanțat din IEV, FEDR și Instrumentul de asistență pentru preaderare.

31 Acest program operațional comun finanțează proiectul „Promovarea inovației tehnologice în monitorizarea și modelarea mediului pentru evaluarea resurselor piscicole și a altor resurse acvatice vii” (denumit în continuare „proiectul Timmod”), care are drept partener Institutul. Acesta din urmă a încheiat, pe de o parte, un contract de cofinanțare cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației din România și, pe de altă parte, un contract de cofinanțare semnat la 26 ianuarie 2021 cu autoritatea națională. Alineatul (1) punctul 2 din clauzele suplimentare ale acestui din urmă contract relua definiția noțiunii de „neregulă” care figurează la articolul 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014.

32 În cadrul executării proiectului Timmod, Institutul a atribuit un contract de achiziții publice de servicii în valoare de aproximativ 10 500 de leve bulgărești fără TVA (aproximativ 5 000 de euro) (denumit în continuare „contractul de servicii”). Acest contract a fost atribuit Mezhdunaroden chernomorski klub EOOD (denumit în continuare „contractantul”). În temeiul articolului 2 din contractul de servicii, contractantul se angaja să producă și să furnizeze un film în termenele stabilite în caietul de sarcini al acestui contract, respectiv cel târziu la 1 mai 2022. Articolul 5 din contractul menționat prevedea că trebuia întocmit un proces‑verbal de recepție finală pentru a atesta buna executare a aceluiași contract. Articolul 6 din contractul de servicii prevedea o clauză penală astfel încât, în cazul neîndeplinirii culpabile a obligațiilor care decurg din acest contract, contractantul era obligat să plătească autorității contractante, și anume Institutul, o penalitate de 0,1 % pe zi de întârziere, fără ca această penalitate să poată depăși 20 % din valoarea contractului menționat.

33 În urma unui control administrativ, autoritatea națională a identificat două nereguli în atribuirea și executarea aceluiași contract, ceea ce a determinat‑o să adopte la 5 septembrie 2023 o decizie de impunere a două corecții financiare Institutului (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

34 În primul rând, autoritatea națională a constatat că trasabilitatea documentelor (pista de audit) a condițiilor la care era supusă atribuirea contractului de servicii era insuficientă (denumită în continuare „prima neregulă”). Astfel, în timp ce documentele achiziției impuneau fiecărui ofertant să își dovedească experiența furnizând o listă care să cuprindă cel puțin un contract executat în cursul celor trei ani anteriori datei depunerii ofertei, care să aibă legătură cu producția de filme video (cu indicarea sumelor, a datelor și a destinatarilor serviciilor executate în cursul acestor ultimi trei ani), autoritatea națională a evidențiat că contractantul nu prezentase dovezi care să permită să se concluzioneze în sensul conformității candidaturii sale cu aceste cerințe de selecție. Această autoritate a apreciat astfel că contractantul nu îndeplinea cerințele minime stabilite în documentele contractului, ceea ce afecta atribuirea contractului de servicii de o lipsă de transparență și constituia o încălcare a articolului 2 alineatul (1) punctele 2 și 4, precum și a articolului 112 alineatul (1) punctul 2 din ZOP. Potrivit autorității menționate, încălcarea acestor dispoziții constituia o „neregulă”, în sensul punctului 16 din anexa nr. 1 la Naredba, la care face trimitere articolul 2 alineatul (1) din acesta, pentru care aceeași autoritate a aplicat, în conformitate cu această dispoziție, o corecție financiară de 25 % din cheltuielile eligibile pentru finanțarea de către Uniune.

35 În al doilea rând, autoritatea națională a constatat că procesul‑verbal care atesta recepția finală a filmului video fusese întocmit la 9 mai 2022, respectiv cu o întârziere de opt zile față de data‑limită de executare indicată la articolul 2 din contractul de servicii. În lipsa unei indicații în acest proces‑verbal referitoare la imputabilitatea întârzierii respective, autoritatea menționată a considerat că aceasta constituia o încălcare a contractului și că Institutul ar fi trebuit să pună în aplicare clauza penală prevăzută la articolul 6 din acest contract. Întrucât s‑a abținut să aplice această clauză, Institutul ar fi angajat astfel cheltuieli care nu ar fi conforme cu bugetul prevăzut și ar fi încălcat principiul bunei gestiuni financiare, în sensul articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1046, care trebuia respectat în temeiul articolului 1 alineatul 1.5 din contractul de cofinanțare semnat la 26 ianuarie 2021 între Institut și această autoritate. Prin urmare, autoritatea menționată a concluzionat că această încălcare constituia o „neregulă”, în sensul punctului 2 din anexa nr. 2 la Naredba, la care face trimitere articolul 2 alineatul (3) din acesta coroborat cu articolul 70 alineatul (1) punctul 3 din ZUSEFSU (denumită în continuare „a doua neregulă”), pentru care a aplicat o corecție financiară calculată potrivit metodei diferențiale prevăzute de contractul de servicii și care se ridica la 84 de leve bulgărești (aproximativ 40 de euro) din cheltuielile eligibile pentru finanțările Uniunii.

36 Institutul contestă decizia în litigiu la Administrativen sad Varna (Tribunalul Administrativ din Varna, Bulgaria), care este instanța de trimitere. Această instanță are cinci tipuri de îndoieli.

37 În primul rând, ea ridică problema cadrului juridic aplicabil litigiului cu care este sesizată, întrebându‑se dacă este aplicabil Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014, care cuprinde dispoziții în materie de achiziții publice, sau ZOP, care este reglementarea națională privind achizițiile publice care a transpus Directiva 2014/24, din moment ce aceste două reglementări conțin astfel de dispoziții.

38 În al doilea rând, instanța de trimitere ridică problema noțiunii de „neregulă”, care figurează în termeni analogi, dar nu identici, pe de o parte, la articolul 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013 și, pe de altă parte, la articolul 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014. În timp ce decizia în litigiu s‑ar referi la prima dintre aceste dispoziții, instanța de trimitere consideră că ar fi de asemenea posibil să se aplice cea de a doua, care figurează în contractul de cofinanțare, semnat la 26 ianuarie 2021 de Institut cu autoritatea națională. Pe de altă parte, instanța de trimitere ridică problema dacă o întârziere de opt zile în executarea prestației datorate în temeiul contractului de servicii poate constitui o „încălcare a dreptului național”, în sensul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013, în condițiile în care nu se contestă faptul că serviciul a fost efectiv prestat de contractant către Institut, că acesta din urmă l‑a transmis partenerului principal al proiectului Timmod din România și că filmul video realizat este utilizat în cadrul programului.

39 În al treilea rând, instanța de trimitere are îndoieli cu privire la respectarea de către autoritatea națională a articolului 41 alineatul (2) litera (c) din cartă, potrivit căruia orice persoană are „dreptul la bună administrare”. Mai întâi, din conținutul deciziei în litigiu ar reieși că această autoritate a constatat o neregulă săvârșită de Institut limitându‑se să invoce încălcarea articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1046, fără a expune mai concret faptele constitutive ale acestei încălcări și fără a explica motivele pentru care încălcarea menționată ar fi adus atingere fiecăruia dintre principiile economiei, eficienței și eficacității enunțate în această dispoziție, precum și efectele ei asupra bugetului Uniunii. În continuare, autoritatea menționată nu ar fi expus motivele pentru care a examinat elementele constitutive ale unei astfel de nereguli în raport cu definiția acestei noțiuni care figurează la articolul 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013, iar nu în raport cu cea care reiese din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014. În sfârșit, aceeași autoritate nu ar fi expus nici considerațiile precise pe baza cărora a aplicat rata de corecție financiară de 25 % reținută pentru a calcula „sancțiunea” corespunzătoare primei nereguli.

40 În al patrulea rând, instanța de trimitere observă că nu reiese nici din articolul 2 din Regulamentul nr. 2988/95, nici din Regulamentul nr. 232/2014, nici din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014, nici din Regulamentul 2018/1046 că legiuitorul Uniunii a adoptat dispoziții specifice prin care să delege statelor membre competența de a stabili nivelul sancțiunilor aplicabile neregulilor constatate în cadrul punerii în aplicare a proiectelor care intră sub incidența IEV. În lipsa unei astfel de delegări către statele membre, această instanță are îndoieli că un stat membru poate prevedea în reglementarea sa națională dispoziții care stabilesc nivelul sancțiunilor care pot fi aplicate beneficiarilor unor astfel de proiecte.

41 În sfârșit, în al cincilea rând, instanța menționată are îndoieli cu privire la proporționalitatea celor două „sancțiuni” aplicate, în raport cu articolul 63 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul 2018/1046, precum și cu Hotărârea din 22 martie 2017, Euro‑Team și Spirál‑Gép (C‑497/15 și C‑498/15, EU:C:2017:229), și cu Hotărârea din 4 octombrie 2018, Link Logistik N&N (C‑384/17, EU:C:2018:810). Mai precis, pentru a stabili cuantumul sancțiunilor, autoritatea națională nu ar fi ținut seama în mod corespunzător, pe de o parte, de faptul că nu contestase nici executarea contractului de servicii, nici predarea filmului video partenerului principal al proiectului Timmod și, pe de altă parte, de lipsa unei observații din partea acestuia din urmă cu privire la o executare defectuoasă sau în afara termenelor indicate în contractul de servicii.

42 În aceste condiții, Administrativen sad Varna (Tribunalul Administrativ din Varna) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Ținând seama de considerentul (12) și de secțiunea 1 («Achiziții publice») din Regulamentul de punere în aplicare [nr. 897/2014], este permisă o practică a unei autorități naționale precum cea în discuție în procedura principală, potrivit căreia beneficiarul este invitat în cursul analizei să depună dovezi privind capacitatea contractantului de a executa contractul de achiziții publice în temeiul dispoziției naționale, în concret în temeiul articolului 121 din [Legea privind achizițiile publice], iar autoritatea națională nu aplică normele referitoare la achizițiile publice prevăzute de regulamentul menționat?

2) Este permisă o practică a autorității naționale ca cea în discuție în procedura principală, potrivit căreia – deși articolul 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014, care se aplică Programului operațional comun pentru cooperare transfrontalieră din cadrul [IEV] «Bazinul Mării Negre 2014-2020», conține o definiție legală a noțiunii de «neregulă» care este menționată și în contractul încheiat între [autoritatea contractantă și partenerul principal] ca [pentru] noțiunea de «neregulă» – autoritatea națională verifică dacă există o «neregulă» în sensul contractului de achiziții publice încheiat de autoritatea contractantă (reclamantul) în scopul executării contractului încheiat de autoritatea de management cu beneficiarul (autoritatea contractantă), pe baza definiției legale a instituției juridice a «neregulii» de la articolul 2 punctul 36 din Regulamentul [nr. 1303/2013], iar nu pe baza elementelor instituției juridice a «neregulii» de la articolul 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014?

Dacă răspunsul la această întrebare este că o asemenea practică este permisă, cum se interpretează în acest caz noțiunea de «neregulă» în sensul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013 și, în concret, executarea cu o întârziere de opt zile a prestării serviciului «Realizarea unui film video în cadrul proiectului Timmod» trebuie considerată o încălcare a dreptului național, în condițiile în care beneficiarul a predat prestația partenerului principal în România după ce a fost efectuată de contractant, iar produsul realizat, filmul video, este utilizat în program; cu alte cuvinte, executarea cu întârziere a contractului încheiat între beneficiar și contractant constituie o încălcare care, potrivit articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013, poate fi calificată drept încălcare a dreptului național și, prin urmare, cheltuiala făcută de beneficiar cu titlu de plată către contractant în temeiul contractului, fără a scădea din această plată suma de 84 de leve (BGN) (10 500 BGN х 0,1 % = 10,5 BGN/zi х 8 zile = 84 BGN), constituie o cheltuială nejustificată pentru bugetul Uniunii?

3) Ținând seama de articolul 41 din cartă, este permisă o practică a autorității naționale precum cea în discuție în procedura principală, potrivit căreia în motivarea deciziei prin care beneficiarul a fost sancționat pentru săvârșirea unei nereguli: 1. se indică numai dispoziția încălcată a dreptului Uniunii [articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1046], fără a se arăta însă în ce constă în concret încălcarea acestei dispoziții și nici modul în care au fost nesocotite prin încălcare principiile economiei, eficienței și eficacității prevăzute la acest articol și modul în care nerespectarea lor prejudiciază bugetul Uniunii; 2. autoritatea națională nu a indicat de ce a examinat elementele constitutive ale neregulii cuprinse în definiția legală a acestei noțiuni de la articolul 2 punctul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, iar nu pe cele din definiția acestei noțiuni de la articolul 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 897/2014, care este aplicabil; și 3. autoritatea națională nu face nicio precizare concretă cu privire la cuantumul indicat în procente al sancțiunii [25 % din valoarea contractului]?

4) Ținând seama de articolul 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 2988/95, natura și domeniul de aplicare al sancțiunii administrative, precum și natura și gravitatea abaterii pentru care se aplică sancțiunea trebuie să fie prevăzute în prealabil de dreptul Uniunii pentru ca sancțiunea administrativă să poată fi reglementată la nivel național și sunt statele membre obligate să țină seama sau să indice cu ocazia instituirii măsurilor și sancțiunilor în dreptul lor național actul [Uniunii] care prevede aceste măsuri sau sancțiuni? Dispozițiile articolului 31 alineatul (3) [coroborat cu] articolul 74 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014 trebuie interpretate în sensul că transferă statelor membre competența de a adopta dispoziții de stabilire a cuantumului sancțiunilor ce pot fi aplicate beneficiarilor proiectelor din programele din cadrul instrumentului european de vecinătate?

5) Având în vedere articolul 63 alineatul (2) [al treilea paragraf] din Regulamentul 2018/1046, potrivit căruia «[s]tatele membre impun destinatarilor sancțiuni cu caracter eficace, disuasiv și proporțional, dacă sunt prevăzute în normele sectoriale sau în dispozițiile specifice din dreptul intern», sunt permise cuantumuri ale sancțiunii precum cele în discuție în procedura principală, și anume o sancțiune în cuantum de 84 BGN (pentru că beneficiarul nu a scăzut, ca urmare a executării cu o întârziere de opt zile, această sumă din suma plătită contractantului) și o sancțiune în cuantum de 25 % din 10 500,00 BGN, așadar, din valoarea fondurilor eligibile potrivit contractului încheiat între beneficiar și contractant (pentru o încălcare a principiilor bunei gestiuni financiare care trebuie respectate în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 33, la articolul 36 alineatul (1) și la articolul 61 din Regulamentul 2018/1046)?”

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

43 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul procedurii de cooperare dintre instanțele naționale și Curte instituite prin articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate (Hotărârea din 29 noiembrie 1978, Redmond, 83/78, EU:C:1978:214, punctul 26, și Hotărârea din 29 aprilie 2021, Granarolo, C‑617/19, EU:C:2021:338, punctul 32).

44 În această privință, împrejurarea că, pe plan formal, o instanță de trimitere a formulat cererea sa de decizie preliminară făcând trimitere la anumite dispoziții ale dreptului Uniunii nu împiedică Curtea să furnizeze acestei instanțe toate elementele de interpretare care pot fi utile pentru soluționarea cauzei cu care este sesizată, indiferent dacă respectiva instanță s‑a referit sau nu s‑a referit la acestea în enunțul întrebărilor sale. În această privință, revine Curții sarcina de a extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanța națională și mai ales din motivarea deciziei de trimitere elementele de drept al Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului (Hotărârea din 29 noiembrie 1978, Redmond, 83/78, EU:C:1978:214, punctul 26, și Hotărârea din 29 aprilie 2021, Granarolo, C‑617/19, EU:C:2021:338, punctul 33).

45 În speță, litigiul principal privește în esență legalitatea unei decizii adoptate de autoritatea națională prin care se impun două corecții financiare beneficiarului unui proiect finanțat prin Programul operațional comun de cooperare transfrontalieră „Bazinul Mării Negre 2014-2020” în temeiul IEV, ca urmare a unor nereguli constatate de această autoritate în atribuirea unui contract de achiziții publice de servicii și în executarea sa. În această privință, deși prin intermediul primei întrebări adresate instanța de trimitere se referă la considerentul (12) și la secțiunea 1, intitulată „Achiziții publice”, din capitolul 4 din titlul VII, intitulat la rândul său „Proiecte”, din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014, trebuie să se considere că această instanță ridică în special problema normelor aplicabile atribuirii contractelor care sunt expuse la articolul 52 din acest regulament de punere în aplicare.

46 Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se considere că, prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 52 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o reglementare națională care transpune Directiva 2014/24 să prevadă că, în cadrul unui control privind un proiect finanțat printr‑un program operațional comun în temeiul IEV, autoritatea însărcinată cu acest control poate solicita beneficiarului acestui proiect să furnizeze dovada competenței și a experienței adjudecatarului căruia i‑a atribuit un contract de achiziții publice de servicii.

47 În această privință, din articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014 reiese că, în cazul în care beneficiarul unui contract de grant încheiat în cadrul unui program operațional comun este o autoritate contractantă, acesta poate aplica actele cu putere de lege și actele administrative naționale adoptate în legătură cu legislația Uniunii sau cu normele prevăzute la alineatul (2) al acestui articol 52.

48 În această privință, trebuie arătat mai întâi că articolul 52 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de punere în aplicare menționat enumeră un ansamblu de norme care trebuie respectate pentru contractele cu o valoare mai mare de 60 000 de euro. Totuși, în speță, această dispoziție nu este aplicabilă din moment ce contractul de servicii în discuție în litigiul principal are o valoare de 10 500 de leve bulgărești (aproximativ 5 000 de euro).

49 În continuare, trebuie arătat că articolul 52 alineatul (2) litera (a) din același regulament de punere în aplicare se limitează să impună ca, în alte cazuri decât cele menționate la alineatul (1) al acestui articol 52, contractul să fie atribuit ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic sau, după caz, ofertei care prezintă prețul cel mai scăzut, evitând în același timp conflictele de interese.

50 În sfârșit, articolul 52 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014 se limitează să facă trimitere la normele privind cetățenia și originea definite la articolele 8 și 9 din Regulamentul nr. 236/2014.

51 Rezultă că acest regulament de punere în aplicare nu cuprinde nicio dispoziție de natură să se opună ca o autoritate însărcinată cu controlul unui proiect finanțat printr‑un program operațional comun în temeiul IEV să poată solicita beneficiarului acestui proiect dovada competenței și a experienței adjudecatarului, astfel cum impune ZOP, care transpune Directiva 2014/24.

52 De altfel, această interpretare este susținută de faptul că, astfel cum au subliniat guvernul bulgar și Comisia, ZOP se aplică tuturor procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice subvenționate din fonduri europene, indiferent de valoarea contractelor de achiziții publice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 31 martie 2022, Smetna palata na Republika Bulgaria, C‑195/21, EU:C:2022:239, punctele 44 și 45).

53 Din considerațiile care precedă rezultă că articolul 52 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o reglementare națională care transpune Directiva 2014/24 să prevadă că, în cadrul unui control privind un proiect finanțat printr‑un program operațional comun în temeiul IEV, autoritatea însărcinată cu acest control poate solicita beneficiarului acestui proiect să furnizeze dovada competenței și a experienței adjudecatarului căruia i‑a atribuit un contract de achiziții publice de servicii.

Cu privire la a doua întrebare

54 Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014 și articolul 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013 trebuie interpretate în sensul că pot constitui nereguli, în sensul acestor dispoziții, pe de o parte, executarea tardivă a unei prestări de servicii în raport cu data prevăzută într‑un contract încheiat între o autoritate contractantă, beneficiară a unui proiect finanțat printr‑un program operațional comun în temeiul IEV, și un adjudecatar desemnat în urma unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, precum și, pe de altă parte, nepunerea în aplicare de către acest beneficiar a unei clauze penale de natură contractuală ca reacție la această executare tardivă.

55 Într‑o primă etapă, trebuie să se stabilească dacă noțiunea de „neregulă” aplicabilă este cea care este definită la articolul 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014 sau cea care figurează la articolul 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013, înainte de a examina, într‑o a doua etapă, dacă o întârziere în executarea unui contract și nepunerea în aplicare a unei clauze penale ca reacție la această întârziere sunt comportamente susceptibile să intre sub incidența acestei noțiuni.

56 În primul rând, pentru a determina noțiunea de „neregulă” aplicabilă trebuie să se facă referire la contextul în care se înscriu dispozițiile menționate la punctul precedent din prezenta hotărâre.

57 În această privință, articolul 7 alineatul (7) din Regulamentul nr. 232/2014 prevede că finanțarea acordată în temeiul acestuia poate fi pusă în comun cu finanțarea prevăzută de alte regulamente relevante ale Uniunii, caz în care Comisia decide ce set unic de norme se aplică în ceea ce privește punerea în aplicare.

58 Articolul 9 alineatul (2) din acest regulament prevede că programele operaționale comune sunt cofinanțate de FEDR și că regulamentul menționat se aplică utilizării contribuției din FEDR.

59 Rezultă că, atunci când un program operațional comun face obiectul unei cofinanțări din FEDR, normele de referință sunt cele care figurează în Regulamentul nr. 232/2014, precum și în Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014. Rezultă că, într‑un asemenea caz, este aplicabilă noțiunea de „neregulă” care figurează la articolul 2 litera (m) din acest regulament de punere în aplicare.

60 Această interpretare este de altfel confirmată de obiectivul afișat de legiuitorul Uniunii în considerentele (9) și (14) ale Regulamentului nr. 232/2014, în considerentul (8) al Regulamentului nr. 236/2014 și în considerentul (12) al Regulamentului de punere în aplicare nr. 897/2014, care vizează alocarea resurselor Uniunii în modul cel mai eficient posibil, asigurând în același timp coerența și complementaritatea între instrumentele Uniunii pentru acțiunea externă, precum și creând sinergii între IEV, alte instrumente ale Uniunii și celelalte politici ale Uniunii.

61 În orice caz, din moment ce Regulamentul nr. 1303/2013 și Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014 fac parte din același dispozitiv care urmărește să asigure o bună gestionare a fondurilor Uniunii, precum și să protejeze interesele financiare ale acesteia din urmă, noțiunea de „neregulă” impune o interpretare uniformă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 mai 2016, Județul Neamț și Județul Bacău, C‑260/14 și C‑261/14, EU:C:2016:360, punctele 34 și 37).

62 În speță, din ceea ce precedă rezultă că autoritatea națională era obligată să evalueze neregulile pe care le detectase cu ocazia unui control privind un proiect finanțat prin Programul operațional comun de cooperare transfrontalieră „Bazinul Mării Negre 2014-2020” în temeiul IEV, în raport cu noțiunea de „neregulă” care figurează la articolul 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014.

63 În al doilea rând, în ceea ce privește aspectul dacă executarea tardivă a unei prestări de servicii și nepunerea în aplicare a unei clauze penale ca reacție la această întârziere pot intra sub incidența noțiunii de „neregulă”, în sensul articolului 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014, trebuie amintit că, în conformitate cu această dispoziție, încălcarea unui acord de finanțare, a unui contract sau a unui act legislativ aplicabil trebuie să rezulte dintr‑o acțiune sau dintr‑o omisiune a unui operator economic implicat în punerea în aplicare a programului care are sau ar avea ca efect prejudicierea, printr‑o cheltuială nejustificată, a bugetului Uniunii. Existența unei astfel de nereguli presupune, așadar, întrunirea a trei condiții cumulative, și anume o încălcare a dreptului aplicabil, o acțiune sau o omisiune a unui operator economic aflat la originea acestei încălcări și un prejudiciu, actual sau potențial, adus bugetului Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2024, Obshtina Svishtov, C‑175/23, EU:C:2024:853, punctul 23 și jurisprudența citată).

64 Instanța de trimitere manifestă îndoieli cu privire la aspectul dacă prima și a treia condiție sunt îndeplinite în speță.

65 În ceea ce privește prima condiție, care vizează încălcarea unui acord de finanțare, a unui contract sau a unui act legislativ aplicabil, este suficient să se constate că acest mod de redactare este atât de larg încât această expresie poate acoperi atât executarea tardivă a unei prestații datorate în cadrul unui contract atribuit la finalul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, cât și nepunerea în aplicare a unei clauze penale ca reacție la această întârziere.

66 În această din urmă privință, din dosarul prezentat Curții reiese că autoritatea națională a considerat că nepunerea în aplicare a clauzei penale cuprinse în contractul de servicii implica o încălcare a principiului bunei gestiuni financiare, în sensul articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1046, și, prin urmare, o încălcare a articolului 1 din contractul de cofinanțare, semnat la 26 ianuarie 2021 cu această autoritate, care consacra obligația de respectare a acestui principiu, în măsura în care beneficiarul ar fi acordat condiții mai favorabile contractantului pentru a executa serviciul decât cele ce fuseseră convenite în acest contract.

67 Or, din moment ce principiul eficacității, care este una dintre componentele principiului bunei gestiuni financiare menționat la articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1046, impune ca obiectivele urmărite să fie atinse prin activitățile întreprinse, revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă nepunerea în aplicare a clauzei penale a putut aduce atingere realizării obiectivelor urmărite de proiect. Ea trebuie să efectueze o asemenea verificare în raport cu ansamblul împrejurărilor de fapt din litigiul principal, cum ar fi în special ușoara întârziere cu care a fost efectuată furnizarea filmului video și posibilitatea părților, prevăzută în contractul de servicii, de a prelungi termenul de executare a acestui contract pe baza unui acord reciproc, până la data‑limită de executare a acestui contract de cofinanțare. Cu toate acestea, nu se poate exclude că nepunerea în aplicare a clauzei penale constituie o încălcare a unui acord de finanțare, a unui contract sau a unui act legislativ aplicabil, în sensul articolului 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014.

68 A treia condiție impune ca încălcarea acordului de finanțare, a unui contract sau a unui act legislativ aplicabil de către un operator economic „[să aibă sau să poată] avea ca efect” prejudicierea, printr‑o cheltuială nejustificată, a bugetului Uniunii. În această privință, din însuși modul de redactare a articolului 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014, în special din expresia „ar putea avea ca efect”, rezultă că, deși neregula, în sensul acestei dispoziții, nu impune demonstrarea unui impact financiar precis asupra bugetului Uniunii, o încălcare a normelor aplicabile constituie o „neregulă” în măsura în care posibilitatea ca această încălcare să fi avut un impact asupra bugetului fondului în cauză nu poate fi înlăturată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2024, Obshtina Svishtov, C‑175/23, EU:C:2024:853, punctul 26 și jurisprudența citată). Prin urmare, această dispoziție se opune ca orice încălcare a unui acord de finanțare, a unui contract sau a unui act legislativ de către un operator economic să fie considerată ca aducând în mod automat prejudicii bugetului Uniunii sau ca fiind întotdeauna susceptibilă să prejudicieze bugetul respectiv, independent de efectele unei astfel de încălcări asupra acestuia din urmă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2024, Obshtina Svishtov, C‑175/23, EU:C:2024:853, punctul 27).

69 În speță, pentru a stabili dacă executarea tardivă a prestării de servicii în discuție în litigiul principal a avut sau ar fi putut avea o incidență asupra bugetului fondului în cauză, este necesar să se arate că nu se poate exclude ca un astfel de comportament să fi avut o incidență asupra bugetului Uniunii din moment ce această execuție tardivă l‑a privat pe beneficiar de utilizarea filmului video de la data scadenței prevăzute în contract, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

70 În ceea ce privește nepunerea în aplicare de către beneficiar a unei clauze penale pentru întârziere în executarea contractului de servicii, este necesar să se arate, asemenea Comisiei în observațiile sale scrise, că nu se poate exclude ca un astfel de comportament să fi avut o incidență financiară asupra bugetului Uniunii. În această privință, revine instanței de trimitere sarcina de a examina dacă acest comportament implică o modificare a contractului de achiziții publice în raport cu condițiile inițiale indicate în anunțul de participare sau în caietul de sarcini, în mod neconform cu articolul 72 alineatele (1), (2) și (4) din Directiva 2014/24, astfel încât acest comportament ar schimba natura globală a contractului. Dacă aceasta ar fi situația, posibilitatea ca respectivul comportament să fi avut o incidență asupra bugetului fondului în cauză nu poate fi înlăturată.

71 Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare preliminară că articolul 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014 trebuie interpretat în sensul că pot constitui nereguli, în sensul acestei dispoziții, pe de o parte, executarea tardivă a unei prestări de servicii în raport cu data prevăzută într‑un contract încheiat între o autoritate contractantă, beneficiară a unui proiect finanțat printr‑un program operațional comun în temeiul IEV, și un adjudecatar desemnat în urma unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, precum și, pe de altă parte, nepunerea în aplicare de către acest beneficiar a unei clauze penale de natură contractuală ca reacție la această executare tardivă.

Cu privire la a treia întrebare

72 Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 41 din cartă trebuie interpretat în sensul că se opune adoptării de către o autoritate însărcinată cu controlul unui proiect finanțat printr‑un program operațional comun în temeiul IEV a unei decizii prin care se impun corecții financiare beneficiarului acestui proiect, ca urmare a unor nereguli, în sensul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013, săvârșite de acest beneficiar și care constau în încălcarea articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1046, fără să se prezinte elemente care să concretizeze încălcarea acestei dispoziții și fără să se furnizeze o motivare precisă care să justifice aplicarea unei corecții financiare forfetare corespunzătoare unei rate de 25 % din valoarea contractului.

73 Cu titlu introductiv, astfel cum reiese din jurisprudența menționată la punctul 44 din prezenta hotărâre, revine Curții, în cadrul cooperării instituite la articolul 267 TFUE, sarcina de a furniza instanței naționale un răspuns util, ceea ce o poate determina, dacă este cazul, să reformuleze întrebările adresate.

74 În speță, deși instanța de trimitere vizează în cea de a treia întrebare articolul 41 din cartă, reiese din jurisprudența Curții că această dispoziție nu se adresează statelor membre, ci numai instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, astfel încât dispoziția menționată nu este relevantă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2019, PI, C‑230/18, EU:C:2019:383, punctul 56 și jurisprudența citată).

75 Cu toate acestea, atunci când un stat membru pune în aplicare dreptul Uniunii, cerințele principiului bunei administrări, în calitate de principiu general al dreptului Uniunii, își găsesc aplicarea în cadrul procedurii desfășurate de autoritatea națională competentă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 2025, Obshtina Veliko Tarnovo și Obshtina Belovo, C‑471/23 și C‑477/23, EU:C:2025:155, punctul 73).

76 Dreptul la bună administrare implică obligația administrației de a‑și motiva deciziile în mod suficient de specific și de concret pentru a permite persoanei interesate să înțeleagă motivele măsurii individuale care îi cauzează un prejudiciu, această obligație constituind astfel corolarul principiului respectării dreptului la apărare, principiu general al dreptului Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2019, PI, C‑230/18, EU:C:2019:383, punctul 57 și jurisprudența citată).

77 În lumina acestor considerații trebuie să se înțeleagă a treia întrebare adresată ca privind aspectul dacă principiul general al bunei administrări trebuie interpretat în sensul că nu se opune adoptării de către o autoritate însărcinată cu controlul unui proiect finanțat printr‑un program operațional comun în temeiul IEV a unei decizii prin care se impun corecții financiare beneficiarului acestui proiect, ca urmare a unor nereguli, în sensul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013, săvârșite de acest beneficiar și care constau în încălcarea articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1046, fără să se prezinte elemente care să concretizeze încălcarea acestei dispoziții și fără să se furnizeze o motivare precisă care să justifice aplicarea unei corecții financiare forfetare corespunzătoare unei rate de 25 % din valoarea contractului.

78 În primul rând, în ceea ce privește incidența trimiterii în decizia în litigiu mai degrabă la noțiunea de „neregulă”, în sensul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013, decât la aceeași noțiune astfel cum este prevăzută la articolul 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014 este suficient să se arate că, astfel cum s‑a amintit la punctul 62 din prezenta hotărâre, aceste două noțiuni trebuie interpretate în mod uniform, astfel încât această împrejurare nu este de natură să priveze beneficiarul de posibilitatea de a înțelege motivele care stau la baza corecțiilor financiare impuse prin această decizie.

79 În al doilea rând, în ceea ce privește caracterul suficient al motivării deciziei în litigiu în măsura în care aceasta face trimitere la încălcarea principiului bunei gestiuni financiare menționat la articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1046, fără a prezenta elemente care să concretizeze această încălcare, este necesar să se observe că instanța de trimitere ridică astfel problema celei de a doua nereguli, referitoare la nepunerea în aplicare a clauzei penale care figurează în contractul de servicii.

80 În această privință, astfel cum reiese din decizia de trimitere, decizia în litigiu a fost adoptată în temeiul articolului 73 din ZUSEFSU, care prevede că impunerea unei corecții financiare se efectuează prin intermediul unei decizii motivate, în urma unei proceduri care permite beneficiarului să își prezinte obiecțiile scrise cu privire la temeiul și la cuantumul corecției financiare preconizate, precum și să prezinte elemente de probă în susținerea obiecțiilor sale. Alineatul (3) al acestui articol adaugă că, în această decizie, trebuie examinate dovezile pe care beneficiarul le‑a prezentat și obiecțiile pe care le‑a ridicat.

81 În acest context, deși revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia în mod concret dacă decizia în litigiu este suficient de motivată, din decizia de trimitere reiese că, în cursul procedurii administrative în urma căreia a fost adoptată această decizie, beneficiarul a emis obiecții și a prezentat elemente de probă prin care urmărea să conteste existența celei de a doua nereguli, astfel încât motivarea deciziei în litigiu pare suficient de precisă și de concretă pentru a permite beneficiarului să înțeleagă motivele corecției care îi cauzează prejudicii. De altfel, din această decizie, care a fost anexată la observațiile guvernului bulgar, reiese că autoritatea națională a considerat că această neregulă s‑a născut din prelungirea nelegală a termenului de primire a materialului video de către beneficiar, astfel încât rezultatele preconizate de contract nu ar fi fost atinse și, prin acțiunea sa, beneficiarul ar fi încălcat în ansamblu principiul bunei gestiuni financiare.

82 În al treilea rând, în ceea ce privește pretinsa insuficiență a motivării referitoare la aplicarea unei corecții financiare forfetare la o rată de 25 % ca urmare a primei nereguli, este necesar să se arate că Curtea a statuat deja că statele membre se pot baza pe un barem de rate forfetare de corecție atunci când nu este posibil să se determine cu precizie cuantumul cheltuielilor neconforme imputate fondurilor Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2024, Obshtina Svishtov, C‑175/23, EU:C:2024:853, punctele 28-34).

83 Nu este mai puțin adevărat că stabilirea concretă a cuantumului corecției care trebuie aplicată impune totuși ca autoritățile însărcinate cu controlul utilizării fondurilor Uniunii să efectueze o examinare individualizată și detaliată, ținând seama de toate împrejurările care caracterizează neregula constatată și care sunt susceptibile să justifice aplicarea unei rate de corecție mai mari sau mai reduse (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iulie 2016, Wrocław - Miasto na prawach powiatu, C‑406/14, EU:C:2016:562, punctul 49). Această verificare este în sarcina instanței de trimitere.

84 Având în vedere motivele care precedă, este necesar să se răspundă la a treia întrebare adresată că principiul general al bunei administrări trebuie interpretat în sensul că se opune adoptării de către o autoritate însărcinată cu controlul unui proiect finanțat printr‑un program operațional comun în temeiul IEV a unei decizii prin care se impun corecții financiare beneficiarului acestui proiect, ca urmare a unor nereguli, în sensul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013, săvârșite de acest beneficiar și care constau în încălcarea articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1046, fără să se prezinte elemente care să concretizeze încălcarea acestei dispoziții și fără să se furnizeze o motivare precisă care să justifice aplicarea unei corecții financiare forfetare corespunzătoare unei rate de 25 % din valoarea contractului.

Cu privire la a patra întrebare

85 Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 2988/95 coroborat cu articolul 31 alineatul (3) și cu articolul 74 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014 trebuie interpretat în sensul că revine statelor membre sarcina de a stabili un regim de sancțiuni care să poată fi aplicate beneficiarilor de proiecte finanțate prin IEV.

86 Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că instanța de trimitere pornește de la premisa că corecțiile financiare precum cele în discuție în litigiul principal constituie sancțiuni administrative, în sensul articolului 2 alineatul (2) și al articolului 5 din Regulamentul nr. 2988/95. În temeiul primei dintre aceste dispoziții, nicio sancțiune administrativă nu poate fi impusă în absența unor dispoziții în acest sens prevăzute într‑un act al Uniunii emis anterior abaterii respective. A doua dintre aceste dispoziții enumeră, la rândul său, abaterile intenționate sau săvârșite din neglijență care pot să atragă sancțiuni administrative.

87 Cu toate acestea, astfel cum prevede articolul 4 alineatul (4) din acest regulament, o măsură administrativă nu este considerată sancțiune.

88 Astfel, reiese dintr‑o jurisprudență consacrată că o corecție financiară, în măsura în care vizează retragerea unui avantaj obținut în mod nejustificat, nu constituie o „sancțiune administrativă” care impune un temei juridic clar și lipsit de ambiguitate, distinct de Regulamentul nr. 2988/95, ci constituie o „măsură administrativă”, în sensul articolului 4 din acest regulament, prin intermediul căreia sunt stabilite consecințele constatării că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru obținerea acestui avantaj care rezultă din reglementarea Uniunii. Obligația de a restitui avantajul necuvenit nu constituie, așadar, o sancțiune, ci o consecință a nerespectării condițiilor prevăzute de lege și nu este supusă principiului potrivit căruia încălcările și sancțiunile trebuie prevăzute în prealabil de dreptul Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 decembrie 2012, FranceAgriMer, C‑670/11, EU:C:2012:807, punctele 64 și 65, precum și jurisprudența citată).

89 În speță, este necesar să se observe, asemenea guvernului bulgar și Comisiei, că corecțiile financiare impuse beneficiarului au fost adoptate în special în temeiul articolelor 70 și 73 din ZUSEFSU, precum și al alineatului (1) punctul 2 din dispozițiile suplimentare ale Naredba, care sunt tot atâtea dispoziții referitoare nu la sancțiuni sau la amenzi administrative, ci la corecții financiare.

90 Cu toate acestea, pentru a răspunde în modul cel mai complet la întrebarea instanței de trimitere cu privire la aspectul dacă un stat membru poate, în temeiul articolului 31 alineatul (3) și al articolului 74 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014, să adopte măsuri de aplicare a unor corecții financiare unor beneficiari de proiecte care fac parte dintr‑un program finanțat prin IEV, trebuie adăugat că Regulamentul nr. 2988/95 se limitează să stabilească norme generale de control și de sancționare în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii. Curtea a statuat astfel că recuperarea fondurilor utilizate în mod nelegal trebuie efectuată, așadar, în temeiul altor dispoziții, și anume, dacă este cazul, în temeiul unor dispoziții sectoriale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2014, Somvao, C‑599/13, EU:C:2014:2462, punctul 37 și jurisprudența citată).

91 Prin urmare, este necesar să se verifice dacă o „corecție financiară” poate fi adoptată în temeiul articolului 31 alineatul (3) și al articolului 74 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014.

92 În această privință, articolul 31 alineatul (3) din acest regulament de punere în aplicare prevede că țările participante previn, detectează și corectează neregulile și recuperează sumele plătite în mod necuvenit pe teritoriul lor, în timp ce articolul 74 din regulamentul de punere în aplicare menționat stabilește norme referitoare la „[r]esponsabilități și recuperări financiare”. Pe de altă parte, articolul 71 alineatul (1) din același regulament de punere în aplicare încredințează „în principal” autorității de gestionare responsabilitatea de a preveni și de a investiga neregulile, de a efectua corecțiile financiare necesare în legătură cu neregulile individuale sau sistemice identificate în cadrul proiectelor, precum și de a realiza recuperările necesare. Această autoritate efectuează corecțiile financiare impuse de neregulile individuale sau sistemice care au fost identificate în cadrul proiectelor și ținând seama de natura și de gravitatea neregulilor, precum și de pierderea financiară care rezultă din acestea. Autoritatea respectivă aplică o corecție financiară proporțională.

93 Aceste dispoziții generale implică faptul că statele membre prevăd în reglementarea lor națională, pe de o parte, norme referitoare la nivelul corecțiilor financiare care țin seama de natura și de gravitatea neregulilor și a pierderii financiare, precum și, pe de altă parte, corecții financiare proporționale, și aceasta în special pentru a garanta securitatea juridică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2024, Obshtina Svishtov, C‑175/23, EU:C:2024:853, punctele 30-34).

94 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a patra întrebare preliminară că articolul 31 alineatul (3) și articolul 74 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014 trebuie interpretate în sensul că revine statelor membre sarcina de a stabili în reglementarea lor națională norme referitoare la nivelul corecțiilor financiare, care să țină seama de natura și de gravitatea neregulilor, de pierderea financiară, precum și corecții financiare proporționale care să poată fi aplicate beneficiarilor de proiecte finanțate prin IEV.

Cu privire la a cincea întrebare

95 Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, la fel ca în a patra întrebare, instanța de trimitere pornește în a cincea întrebare de la premisa că decizia în litigiu impune sancțiuni, în sensul articolului 2 alineatul (2) și al articolului 5 din Regulamentul nr. 2988/95. Or, pentru motivele evocate la punctele 88-92 din prezenta hotărâre, corecțiile financiare pe care le cuprinde această decizie nu sunt sancțiuni, ci măsuri administrative, în sensul articolului 4 din acest regulament.

96 În acest context, deși în cea de a cincea întrebare instanța de trimitere vizează articolul 63 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul 2018/1046, care prevede că statele membre impun „sancțiuni cu caracter eficace, disuasiv și proporțional, dacă sunt prevăzute în normele sectoriale sau în dispozițiile specifice din dreptul intern”, această dispoziție nu este totuși relevantă pentru a răspunde la întrebarea adresată. În schimb, din moment ce această instanță ridică problema proporționalității corecțiilor financiare impuse prin decizia în litigiu, este necesar să se facă referire la articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (c) din acest regulament, care prevede că, în îndeplinirea sarcinilor legate de execuția bugetului, statele membre adoptă toate măsurile necesare, inclusiv legislative, de reglementare și administrative, pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii, și anume, printre altele, cele care permit prevenirea, detectarea și soluționarea neregulilor și a fraudelor.

97 Rezultă că este necesar să se înțeleagă că, prin intermediul celei de a cincea întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (c) din Regulamentul 2018/1046 coroborat cu principiul proporționalității trebuie interpretat în sensul că se opune impunerii, pe de o parte, a unei corecții financiare calculate prin intermediul unei rate forfetare care vizează corectarea unei nereguli apărute dintr‑o insuficiență în trasabilitatea documentelor, precum și, pe de altă parte, a unei corecții financiare calculate prin intermediul unei metode diferențiale și care vizează corectarea unor nereguli apărute ca urmare a întârzierii în executarea unei prestări de servicii și a nepunerii în aplicare a unei clauze penale.

98 În această privință, acest articol 63 alineatul (2) primul paragraf litera (c) trebuie coroborat cu articolul 71 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014, care prevede că autoritatea de management efectuează corecțiile financiare necesare în raport cu neregulile individuale sau sistemice constatate în legătură cu operațiuni sau cu programe operaționale. Această autoritate ține seama de natura și de gravitatea neregulilor, precum și de pierderea financiară rezultată și „aplică o corecție financiară proporțională” care constă în anularea totală sau parțială a contribuției Uniunii la un proiect sau la asistența tehnică.

99 În ceea ce privește proporționalitatea cuantumului corecției financiare, Curtea a statuat că statelor membre le este permis să se bazeze pe un barem de rate forfetare de corecție atunci când nu este posibil să se determine cu precizie cuantumul cheltuielilor neconforme imputate fondurilor Uniunii, cu condiția ca cuantumul final al corecției care trebuie aplicată să fie stabilit în urma unei examinări individualizate și detaliate, ținând seama de toate particularitățile legate de natura și de gravitatea neregulii constatate care trebuie corectată, precum și de pierderea financiară care rezultă din aceasta pentru fondul Uniunii în cauză, astfel încât aplicarea unei asemenea rate să respecte principiul proporționalității. Rezultă din ceea ce precedă că, în principiu, cuantumul unei corecții financiare nu trebuie să fie determinat, în mod automat, numai în temeiul unui barem prestabilit de rate forfetare de corecție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2024, Obshtina Svishtov, C‑175/23, EU:C:2024:853, punctele 29-34 și jurisprudența citată).

100 În speță, astfel cum reiese din decizia de trimitere, prin articolele 70 și 73 din ZUSEFSU coroborate cu articolele 1 și 2, precum și anexa 2 la Naredba, la care face trimitere articolul 2 alineatul (3) din acesta din urmă, legiuitorul bulgar a intenționat să ajusteze rata de corecție financiară „[î]n conformitate cu principiul proporționalității, o corecție financiară [putând] fi redusă la 25, 10 sau 5 % atunci când natura și gravitatea încălcării individuale sau sistemice nu justifică un cuantum mai ridicat”. Prin urmare, revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă corecția financiară de 25 % din cheltuielile eligibile în temeiul contractului de servicii a fost într‑adevăr impusă în urma unei examinări individualizate și detaliate, ținând seama de toate particularitățile neregulii constatate de autoritatea națională în decizia în litigiu.

101 Astfel, în ceea ce privește prima neregulă, revine instanței de trimitere sarcina de a stabili dacă corecția financiară de 25 %, aplicată pentru insuficiența trasabilității documentelor, este proporțională în raport cu toate particularitățile care caracterizează această neregulă.

102 De asemenea, în ceea ce privește a doua neregulă, revine instanței de trimitere sarcina de a stabili dacă corecția financiară, calculată potrivit metodei diferențiale și aplicată ca urmare a încălcării principiului bunei gestiuni financiare, este proporțională în raport cu toate particularitățile care caracterizează această neregulă.

103 Având în vedere motivele care precedă, este necesar să se răspundă la a cincea întrebare preliminară că articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (c) din Regulamentul 2018/1046 coroborat cu principiul proporționalității trebuie interpretat în sensul că nu se opune impunerii, pe de o parte, a unei corecții financiare calculate prin intermediul unei rate forfetare care vizează corectarea unei nereguli apărute dintr‑o insuficiență în trasabilitatea documentelor, precum și, pe de altă parte, a unei corecții financiare calculate prin intermediul unei metode diferențiale și care vizează corectarea unor nereguli apărute din întârzierea în executarea unei prestări de servicii și din nepunerea în aplicare a unei clauze penale.

Cu privire la cheltuielile de judecată

104 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:

1) Articolul 52 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 897/2014 al Comisiei din 18 august 2014 de stabilire a unor dispoziții specifice privind punerea în aplicare a programelor de cooperare transfrontalieră finanțate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument european de vecinătate

trebuie interpretat în sensul că

nu se opune ca o reglementare națională care transpune Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE să prevadă că, în cadrul unui control privind un proiect finanțat printr‑un program operațional comun în temeiul Instrumentului european de vecinătate (IEV), autoritatea însărcinată cu acest control poate solicita beneficiarului acestui proiect să furnizeze dovada competenței și a experienței adjudecatarului căruia i‑a atribuit un contract de achiziții publice de servicii.

2) Articolul 2 litera (m) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014

trebuie interpretat în sensul că

pot constitui nereguli, în sensul acestei dispoziții, pe de o parte, executarea tardivă a unei prestări de servicii în raport cu data prevăzută într‑un contract încheiat între o autoritate contractantă, beneficiară a unui proiect finanțat printr‑un program operațional comun în temeiul Instrumentului european de vecinătate, și un adjudecatar desemnat în urma unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, precum și, pe de altă parte, nepunerea în aplicare de către acest beneficiar a unei clauze penale de natură contractuală ca reacție la această executare tardivă.

3) Principiul general al bunei administrări trebuie interpretat în sensul că se opune adoptării, de către o autoritate însărcinată cu controlul unui proiect finanțat printr‑un program operațional comun în temeiul Instrumentului european de vecinătate, a unei decizii prin care se impun corecții financiare beneficiarului acestui proiect, ca urmare a unor nereguli, în sensul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, săvârșite de acest beneficiar și care constau în încălcarea articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, fără să se prezinte elemente care să concretizeze încălcarea acestei dispoziții și fără să se furnizeze o motivare precisă care să justifice aplicarea unei corecții financiare forfetare corespunzătoare unei rate de 25 % din valoarea contractului.

4) Articolul 31 alineatul (3) și articolul 74 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 897/2014

trebuie interpretate în sensul că

revine statelor membre sarcina de a stabili, în reglementarea lor națională, norme referitoare la nivelul corecțiilor financiare, care să țină seama de natura și de gravitatea neregulilor, de pierderea financiară, precum și corecții financiare proporționale care să poată fi aplicate beneficiarilor de proiecte finanțate prin Instrumentul european de vecinătate.

5) Articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (c) din Regulamentul 2018/1046 coroborat cu principiul proporționalității

trebuie interpretat în sensul că

nu se opune impunerii, pe de o parte, a unei corecții financiare calculate prin intermediul unei rate forfetare care vizează corectarea unei nereguli apărute dintr‑o insuficiență în trasabilitatea documentelor, precum și, pe de altă parte, a unei corecții financiare calculate prin intermediul unei metode diferențiale și care vizează corectarea unor nereguli apărute din întârzierea în executarea unei prestări de servicii și din nepunerea în aplicare a unei clauze penale.

Semnături

* Limba de procedură: bulgara.