Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 23 aprilie 2026.#Ts. E. S. împotriva Direktor na Teritorialno podelenie na Natsionalnia osiguritelen institut - Blagoevgrad.#Trimitere preliminară – Securitate socială – Lucrători migranți – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 – Prestații de șomaj – Calculare – Articolul 62 alineatele (1) și (2) – Ultima activitate salariată sau independentă desfășurată în temeiul legislației unui stat membru – Articolul 62 alineatul (3) – Reședința beneficiarului ajutorului de șomaj care se situează într‑un alt stat membru decât «statul membru competent» – Regulă de calcul care nu ține seama «exclusiv» de salariul sau de venitul profesional primit de persoana în cauză în temeiul ultimei sale activități salariate sau independente – Reglementare națională care prevede o regulă de calcul diferită pentru persoanele care și‑au desfășurat ultima activitate în alt stat membru.#Cauza C-116/25.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 62 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, rectificare în JO 2004, L 200, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 988/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 (JO 2009, L 284, p. 43) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 883/2004”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Ts. E. S., o resortisantă bulgară, pe de o parte, și Direktor na Teritorialno podelenie na Natsionalnia osiguritelen institut – Blagoevgrad (directorul diviziei teritoriale a Institutului Național de Securitate Socială din Blagoevgrad, Bulgaria), pe de altă parte, în legătură cu cuantumul ajutorului de șomaj pe care acesta din urmă i l‑a acordat în temeiul unei noi norme introduse în dreptul bulgar în vederea calculării ajutorului de șomaj dobândit în temeiul legislației unui alt stat membru.

Considerentele (1), (4) și (45) ale Regulamentului nr. 883/2004 au următorul cuprins: „(1) Regulile de coordonare a sistemelor naționale de securitate socială se înscriu în cadrul liberei circulații a persoanelor și trebuie să contribuie la îmbunătățirea nivelului de viață și a condițiilor de încadrare în muncă a acestora. […] (4) Este necesar să se respecte caracteristicile proprii legislațiilor interne privind securitatea socială și să se elaboreze un sistem unic de coordonare. […] (45) Dat fiind că obiectivul acțiunii preconizate, adică adoptarea măsurilor de coordonare care să garanteze exercitarea eficientă a dreptului la libera circulație a persoanelor, nu se poate realiza într‑o măsură suficientă de către statele membre și, prin urmare, datorită amplorii și efectelor acțiunii respective, se poate realiza mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, consacrat la articolul 5 din tratat. […]”

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Definiții”, prevede: „[…] (j) prin «reședință» se înțelege locul în care o persoană este rezidentă în mod obișnuit; […]”

Articolul 62 din regulamentul menționat, intitulat „Calcularea prestațiilor”, prevede: „(1) Instituția competentă dintr‑un stat membru a cărui legislație prevede calcularea prestațiilor pe baza valorii salariului sau a venitului profesional anterior ia în considerare exclusiv salariul sau venitul profesional primit de persoana în cauză pentru ultima sa activitate salariată sau independentă desfășurată în temeiul legislației menționate. (2) Alineatul (1) se aplică, de asemenea, în cazul în care legislația aplicată de instituția competentă prevede o perioadă de referință definită pentru stabilirea salariului care servește ca bază pentru calcularea prestațiilor și în cazul în care, pentru întreaga perioadă sau o parte a acesteia, persoana în cauză a fost supusă legislației unui alt stat membru. (3) Prin derogare de la alineatele (1) și (2), în ceea ce privește șomeri prevăzuți la articolul 65 alineatul (5) litera (a), instituția de la locul de reședință ia în considerare salariul sau venitul profesional primit de persoana în cauză în statul membru a cărui legislație i s‑a aplicat în cursul ultimei sale activități salariate sau independente, în conformitate cu regulamentul de aplicare.”

Articolul 65 din același regulament, intitulat „Șomerii rezidenți într‑un alt stat membru decât statul competent”, prevede: „[…] (2) Persoana aflată în șomaj total care, în timpul ultimei sale activități salariate sau independente, își avea reședința într‑un alt stat membru decât statul membru competent și care continuă să își aibă reședința în statul membru respectiv sau se întoarce în statul membru respectiv se pune la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă din statul membru de reședință. Fără a aduce atingere articolului 64, persoana aflată în șomaj total poate, ca măsură suplimentară, să se pună la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă din statul membru în care și‑a desfășurat ultima activitate salariată sau independentă. Persoana aflată în șomaj, care nu este lucrător frontalier și care nu se întoarce în statul membru de reședință, se pune la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă din statul membru a cărui legislație i s‑a aplicat ultima dată. (3) Șomerul prevăzut la alineatul (2) prima teză se înregistrează ca persoană care caută de lucru la serviciile de ocupare a forței de muncă din statul membru în care este rezidentă. Acesta se supune procedurii de control organizate în statul membru respectiv și respectă condițiile stabilite de legislația statului membru respectiv. În cazul în care șomerul decide să se înregistreze ca persoană care caută de lucru și în statul membru în care a desfășurat ultima dată o activitate salariată sau independentă, acesta trebuie să respecte obligațiile aplicabile în statul respectiv. (4) Punerea în aplicare a alineatului (2) a doua teză și a alineatului (3) a doua teză, precum și modalitățile de schimb de informații, de cooperare și de asistență reciprocă dintre instituțiile și serviciile din statul membru de reședință și din statul membru în care persoana a desfășurat ultima dată o activitate profesională sunt prevăzute în regulamentul de aplicare. (5) (a) Șomerul prevăzut la alineatul (2) prima și a doua teză beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile legislației din statul membru de reședință, ca și cum ar fi fost supus legislației respective în timpul ultimei sale activități salariate sau independente. Aceste prestații se acordă de către instituția de la locul de reședință. […]”

Intitulat „Dreptul la ajutorul de șomaj”, articolul 54a din Kodeks za sotsialno osiguryavane (Codul asigurărilor sociale) (DV nr. 110 din 17 decembrie 1999), în versiunea modificată (DV nr. 67 din 9 august 2024), în vigoare începând cu 13 august 2024 (denumit în continuare „KSO”), prevede: „Au dreptul la ajutorul de șomaj persoanele pentru care au fost plătite sau datorate contribuții sociale în temeiul asigurării la Fondul de șomaj pentru o perioadă de cel puțin 12 luni în cursul celor 18 luni anterioare încetării afilierii și care: 1. au fost înregistrate ca șomeri la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă; 2. nu au dobândit dreptul la pensie pentru limită de vârstă în Bulgaria sau la pensie pentru limită de vârstă de tip necontributiv într‑un alt stat sau nu primesc o pensie pentru limită de vârstă redusă în temeiul articolului 68a sau o pensie ocupațională în temeiul articolului 168; 3. nu exercită o activitate profesională pentru care sunt supuse asigurării obligatorii în temeiul prezentului cod sau al legislației unui alt stat, cu excepția persoanelor menționate la articolul 114a alineatul 1 din Kodeks na truda [(Codul muncii) (DV nr. 26 din 1 aprilie 1986 și DV nr. 27 din 4 aprilie 1986)].”

Articolul 54b din KSO, intitulat „Cuantumul ajutorului de șomaj”, prevede la alineatele (1), (5) și (8): „(1) Ajutorul zilnic de șomaj se ridică la 60 % din salariul zilnic mediu sau din venitul zilnic mediu supus contribuției pentru care sunt datorate sau au fost plătite contribuții la Fondul de șomaj pentru ultimele 24 de luni calendaristice anterioare lunii în care a încetat asigurarea și nu poate fi mai mic decât cuantumul zilnic minim și nici mai mare decât cuantumul zilnic maxim al prestației de șomaj. […] (5) Cuantumul lunar al ajutorului de șomaj se stabilește prin înmulțirea sumei primite în temeiul alineatului (1) cu numărul de zile lucrătoare ale lunii la care se referă. […] (8) În cazul în care perioada menționată la alineatul (1), pe baza căreia se stabilește salariul zilnic mediu sau venitul zilnic mediu care face obiectul contribuției sau luna în care încetează asigurarea, cuprinde perioade de asigurare realizate în temeiul legislației unui stat care aplică regulamentele europene de coordonare a sistemelor de securitate socială, în scopul stabilirii cuantumului ajutorului de șomaj, se iau în considerare următoarele: 1. veniturile obținute de persoană în cadrul ultimului său loc de muncă; 2. toate veniturile obținute în Bulgaria […] precum și veniturile obținute în alte state în care se aplică regulamentele europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială în ultimele 24 de luni calendaristice anterioare lunii în care a încetat asigurarea.”

Reclamanta din litigiul principal, Ts. E. S., este o resortisantă bulgară care are reședința permanentă în Bulgaria, unde se află centrul său de interes.

Până la sfârșitul lunii mai 2024, ea a desfășurat o activitate salariată în Bulgaria. În luna iunie 2024, aceasta s‑a mutat temporar în Spania, unde a ocupat, pentru o perioadă cuprinsă între 7 iunie și 13 iulie 2024, și anume o perioadă totală de 28 de zile, un loc de muncă de lucrătoare sezonieră la un angajator spaniol, pentru care a primit un salariu de 2590,80 euro.

Începând cu 14 iulie 2024, reclamanta din litigiul principal s‑a aflat în șomaj total și s‑a întors în Bulgaria, unde a introdus, la 2 august 2024, o cerere de acordare a ajutorului de șomaj la autoritățile bulgare competente.

Prin decizia din 13 septembrie 2024, Teritorialno podelenie na Natsionalnia osiguritelen institut – Blagoevgrad (divizia teritorială a Institutului Național de Securitate Socială din Blagoevgrad, Bulgaria) a admis această cerere și a acordat reclamantei din litigiul principal dreptul la prestația de șomaj în cuantum zilnic de 29,71 leve bulgărești (BGN) (aproximativ 15 euro) pentru perioada cuprinsă între 25 iulie 2024 și 22 iulie 2025.

Acest cuantum a fost stabilit pe baza tuturor veniturilor asigurabile încasate de reclamanta din litigiul principal în cursul ultimelor 24 de luni calendaristice anterioare lunii în care au încetat contribuțiile sale, și anume pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2022 și 13 iulie 2024, și anume un cuantum total de 25154,03 BGN (aproximativ 12860 de euro), incluzând atât salariile obținute în perioada de încadrare în muncă și de contribuție în cadrul ultimei sale activități în Spania, cât și orice alt venit supus contribuției aferent unor perioade de încadrare în muncă și de contribuție anterioare realizate în Bulgaria în această perioadă de 24 de luni.

Ținând seama de faptul că, în cursul ultimelor 24 de luni calendaristice care precedă luna încetării contribuțiilor sale, reclamanta din litigiul principal a realizat perioade de încadrare în muncă și de contribuție atât în temeiul legislației bulgare, cât și în temeiul legislației unui alt stat membru, Teritorialno podelenie na Natsionalnia osiguritelen institut – Blagoevgrad (divizia teritorială a Institutului Național de Securitate Socială din Blagoevgrad) a aplicat articolul 54b alineatul (8) din KSO. Această dispoziție, intrată în vigoare la 13 august 2024, derogă de la metoda de calcul al ajutoarelor de șomaj prevăzută la articolul 54b alineatul 1 din KSO, aplicabilă persoanelor care au desfășurat în perioada menționată de 24 de luni activități salariate sau independente numai în Bulgaria.

Ca urmare a respingerii, prin decizia directorului diviziei teritoriale a Institutului Național de Securitate Socială din Blagoevgrad din 16 octombrie 2024, a căii sale de atac administrative împotriva deciziei menționate la punctul 12 din prezenta hotărâre, reclamanta a sesizat Administrativen sad – Blagoevgrad (Tribunalul Administrativ din Blagoevgrad, Bulgaria), care este instanța de trimitere, cu o acțiune în susținerea căreia invocă faptul că nu i‑ar fi aplicabil articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 883/2004, care prevede „luarea în considerare” a salariului primit de persoana în cauză în statul membru a cărui legislație îi era aplicabilă în cursul ultimei sale activități salariate. Ea arată, în schimb, că situația sa intră sub incidența articolului 62 alineatele (1) și (2) din acest regulament, care impune ca, în vederea calculării cuantumului prestației de șomaj, să se „ia în considerare exclusiv” salariul primit pentru ultima activitate desfășurată de persoana interesată.

Instanța de trimitere arată că, până la intrarea în vigoare a noii norme privind calculul prestațiilor de șomaj dobândite în temeiul legislației unui alt stat membru, prevăzută la articolul 54b alineatul (8) din KSO, articolul 62 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 883/2004 a făcut obiectul în jurisprudența națională al unei interpretări potrivit căreia calculul prestației de șomaj trebuie să se bazeze exclusiv pe salariul sau pe venitul primit pentru ultima activitate salariată sau independentă. Cu toate acestea, de la adoptarea acestei noi norme, anumite instanțe naționale ar fi abandonat jurisprudența anterioară și ar fi considerat că, întrucât Regulamentul nr. 883/2004 nu urmărește decât să coordoneze regimurile de securitate socială fără a institui un regim general de securitate socială, statele membre rămân competente să stabilească condițiile de acordare a dreptului la prestații de securitate socială. În consecință, aceste instanțe ar considera în prezent că articolul 62 alineatele (1) și (2) din acest regulament nu impune ca statele membre să stabilească cuantumul prestațiilor de șomaj ținând seama exclusiv de salariul sau de venitul primit pentru ultima activitate salariată sau independentă, indiferent de statul membru în care a fost desfășurată această activitate.

Instanța de trimitere are îndoieli cu privire la conformitatea articolului 54b alineatul (8) din KSO cu articolul 62 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 883/2004.

Pe de o parte, Curtea ar fi statuat, la punctele 32-37 din Hotărârea din 23 ianuarie 2020, Bundesagentur für Arbeit (C‑29/19, EU:C:2020:36), că această dispoziție din Regulamentul nr. 883/2004, interpretată în lumina dreptului la libera circulație a lucrătorilor, impune, pentru calcularea prestațiilor de șomaj, luarea în considerare exclusivă a salariului primit pentru ultima activitate salariată desfășurată de un lucrător care a fost supus legislației mai multor state membre.

Pe de altă parte, prin stabilirea unei reguli de calcul al prestațiilor de șomaj care derogă de la cea prevăzută la articolul 54b alineatul (1) din KSO, atunci când o parte sau întreaga perioadă de referință a fost realizată în temeiul unei legislații a unui alt stat membru, articolul 54b alineatul (8) din KSO ar putea fi incompatibil cu articolul 62 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 883/2004.

În aceste condiții, Administrativen sad – Blagoevgrad (Tribunalul Administrativ din Blagoevgrad) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Articolul 62 alineatele (1) și (2) din [Regulamentul nr. 883/2004] trebuie interpretat în sensul că permite ca la calcularea cuantumului prestațiilor de șomaj să nu se țină seama exclusiv de salariul primit pentru ultima activitate salariată atunci când legislația statului membru pe care o aplică instituția competentă prevede o anumită perioadă de referință pentru a se putea stabili baza de calcul al prestațiilor, iar perioada ultimei încadrări în muncă este mai scurtă decât această perioadă de referință […] însă toate sau o parte din perioadele de încadrare în muncă au fost realizate în temeiul legislației unui alt stat membru? 2) Articolul 62 alineatele (1) și (2) din [Regulamentul nr. 883/2004] trebuie interpretat în sensul că permite o legislație a unui stat membru care prevede modalități diferite de calculare a cuantumului prestațiilor de șomaj, după cum perioadele de încadrare în muncă necesare potrivit legislației respective au fost realizate în totalitate în temeiul acestei legislații sau aceste perioade au fost realizate în totalitate sau în parte în temeiul legislației unui alt stat membru?”

Prin intermediul celor două întrebări, instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe cu privire la interpretarea articolului 62 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 883/2004.

În această privință, este necesar să se arate că din înșiși termenii dispoziției menționate reiese că aceasta stabilește o regulă de calcul al prestațiilor de șomaj aplicabilă situației unei persoane care și‑a desfășurat ultima activitate salariată sau independentă în temeiul legislației instituției competente a unui stat membru.

În ceea ce privește prestațiile de șomaj la care are dreptul această persoană din partea instituției competente a statului membru menționat, articolul 62 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 883/2004 prevede că instituția competentă dintr‑un stat membru a cărui legislație prevede calcularea prestațiilor pe baza valorii salariului sau venitului profesional anterior ia în considerare „exclusiv salariul sau venitul profesional primit de către persoana în cauză pentru ultima sa activitate salariată sau independentă desfășurată”, această regulă de calcul aplicându‑se de asemenea în cazul în care legislația aplicată prevede o perioadă de referință.

În schimb, în ceea ce privește persoanele aflate în șomaj total care, în cursul ultimei lor activități salariate sau independente, aveau reședința într‑un alt stat membru decât statul membru competent și continuă să aibă reședința sau să se întoarcă în statul membru respectiv, în sensul articolului 65 alineatul (2) prima și a doua teză din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum este vizat la articolul 65 alineatul (5) litera (a) din acesta, trebuie astfel precizat că articolul 62 alineatul (3) din regulamentul menționat prevede o derogare de la regulile de calcul prevăzute la alineatele (1) și (2) ale acestui articol 62.

În speță, din decizia de trimitere reiese, pe de o parte, că reclamanta din litigiul principal și‑a desfășurat ultima activitate salariată sub o altă legislație decât cea în temeiul căreia beneficiază de prestații de șomaj. Astfel, ea și‑a desfășurat ultima activitate salariată în Spania, sub legislația acestui stat membru, în condițiile în care i s‑a recunoscut dreptul la prestații de șomaj în Bulgaria, în temeiul legislației acestui din urmă stat membru.

Pe de altă parte, instanța de trimitere precizează că reclamanta din litigiul principal are reședința permanentă în Bulgaria, unde se află centrul său de interes. Niciun element care figurează în dosarul prezentat Curții nu permite să se considere că reclamanta din litigiul principal și‑ar fi transferat reședința din Bulgaria în Spania în perioada corespunzătoare desfășurării ultimei sale activități salariate sau ulterior încetării acesteia.

În aceste condiții, rezultă, sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere, că, cu ocazia desfășurării ultimei sale activități salariate în Spania, reclamanta din litigiul principal avea reședința în Bulgaria și a continuat să aibă reședința pe teritoriul acestui stat membru după încetarea acestei din urmă activități salariate, și anume în alt stat membru decât cel al ultimului său loc de muncă, astfel încât regula de calcul enunțată la articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 883/2004 poate fi aplicabilă situației sale.

Potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte, instituită prin articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea poate fi pusă în situația de a lua în considerare norme de drept al Uniunii la care instanța națională nu a făcut referire în enunțul întrebării sale [Hotărârea din 20 martie 1986, Tissier, 35/85, EU:C:1986:143, punctul 9, și Hotărârea din 11 decembrie 2025, Staatssecretaris Jeugd, Preventie en Sport (Țigarete electronice), C‑665/24, EU:C:2025:960, punctul 37].

Prin urmare, este necesar să se considere că, prin intermediul celor două întrebări, instanța de trimitere solicită Curții să interpreteze articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 883/2004.

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 883/2004 coroborat cu articolul 65 alineatul (2) prima și a doua teză și alineatul (5) litera (a) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru, în calitate de stat membru de reședință, în temeiul căreia cuantumul prestațiilor de șomaj datorate unei persoane care a realizat o parte sau totalitatea perioadei de referință prevăzute de legislația acestui stat membru, în scopul calculării prestațiilor de șomaj dobândite în temeiul legislației unui alt stat membru, și anume cel al ultimului loc de muncă, nu se stabilește ținând seama „exclusiv” de salariul sau de venitul profesional primit de această persoană în temeiul ultimei sale activități salariate sau independente desfășurate în temeiul legislației acestui alt stat membru.

Conform unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (Hotărârea din 6 octombrie 1982, Cilfit, 283/81, EU:C:1982:335, punctul 20, și Hotărârea din 11 decembrie 2025, GKV‑Spitzenverband, C‑743/23, EU:C:2025:954, punctul 41).

În primul rând, articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 883/2004 prevede că, în scopul calculării prestațiilor de șomaj, instituția de la locul de reședință „ia în considerare salariul sau venitul profesional primit de persoana în cauză în statul membru a cărui legislație i s‑a aplicat în cursul ultimei sale activități salariate sau independente”.

În al doilea rând, articolul 62 alineatele (1) și (2) din acest regulament prevede, astfel cum s‑a amintit la punctul 23 din prezenta hotărâre, că, în vederea acestui calcul, instituția competentă din statul membru al ultimului loc de muncă ia în considerare „exclusiv salariul sau venitul profesional primit de către persoana în cauză pentru ultima sa activitate salariată sau independentă desfășurată”, această regulă de calcul aplicându‑se de asemenea în cazul în care legislația aplicată de instituția competentă prevede o perioadă de referință.

În consecință, în timp ce articolul 62 alineatul (1) din regulamentul menționat impune instituției competente din statul membru al ultimului loc de muncă luarea în considerare în mod exclusiv a salariului sau a venitului profesional primit de persoana interesată pentru ultima activitate salariată sau independentă, lipsa unei astfel de precizări la alineatul (3) al acestui articol 62 implică faptul că instituția de la locul de reședință este obligată să ia în considerare, fără a fi obligată să facă acest lucru „exclusiv”, salariul sau venitul profesional primit de un șomer vizat de articolul 65 alineatul (5) litera (a) din același regulament în temeiul ultimei sale activități salariate sau independente.

În al treilea rând, astfel cum reiese din considerentul (4) al Regulamentului nr. 883/2004, acesta respectă caracteristicile proprii legislațiilor interne privind securitatea socială și urmărește să elaboreze un sistem de coordonare. Acest obiectiv nu obligă la interpretarea articolului 62 alineatul (3) din acest regulament în sensul că impune luarea în considerare exclusivă a salariului sau a venitului profesional primit de persoana în cauză pentru ultima activitate salariată sau independentă la calcularea prestațiilor de către statul membru de reședință, și aceasta în pofida modului de redactare a acestei dispoziții și a contextului în care se înscrie, astfel cum sunt expuse la punctele 32-34 din prezenta hotărâre.

În orice caz, un șomer vizat la articolul 65 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004 nu se poate prevala în fața autorităților statului său de reședință de interpretarea articolului 62 alineatele (1) și (2) din acest regulament, astfel cum a fost reținută de Curte în Hotărârea din 23 ianuarie 2020, Bundesagentur für Arbeit (C‑29/19, EU:C:2020:36), la care se referă instanța de trimitere în cererea sa de decizie preliminară. Astfel, cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre privea un lucrător care intra în domeniul de aplicare al acestui regulament și care avea reședința în statul membru în care își efectuase ultima activitate profesională și în temeiul legislației căruia beneficia de o prestație de șomaj. O astfel de situație intra sub incidența regulii de calcul prevăzute la articolul 62 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat și se distinge, în consecință, de cea în care se află reclamanta din litigiul principal.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 883/2004 coroborat cu articolul 65 alineatul (2) prima și a doua teză și alineatul (5) litera (a) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru, în calitate de stat membru de reședință, în temeiul căreia cuantumul prestațiilor de șomaj datorate unei persoane care a realizat o parte sau totalitatea perioadei de referință prevăzute de legislația acestui stat membru, în scopul calculării prestațiilor de șomaj dobândite în temeiul legislației unui alt stat membru, și anume cel al ultimului loc de muncă, nu se stabilește ținând seama „exclusiv” de salariul sau de venitul profesional primit de această persoană pentru ultima sa activitate salariată sau independentă desfășurată în temeiul legislației acestui alt stat membru.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 62 din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede, în scopul calculării prestațiilor de șomaj, norme diferite după cum persoanele aflate în șomaj au realizat întreaga perioadă de referință sub imperiul legislației naționale sau au realizat o parte sau întreaga perioadă de referință în temeiul legislației unui alt stat membru.

În această privință, din decizia de trimitere reiese că articolul 54b alineatul (8) din KSO prevede, pe de o parte, că perioada de referință include atât perioadele de încadrare în muncă și de contribuție realizate în temeiul legislației naționale, cât și pe cele realizate în temeiul legislației unui alt stat membru și, pe de altă parte, că, atunci când această perioadă de referință cuprinde perioade de încadrare în muncă și de contribuție realizate în temeiul legislației unui alt stat membru, la stabilirea cuantumului prestațiilor de șomaj se iau în considerare veniturile obținute pentru ultimul loc de muncă și cele obținute în temeiul legislației bulgare și al legislației oricărui alt stat membru în cursul ultimelor 24 de luni calendaristice anterioare lunii în care a încetat asigurarea.

Or, normele specifice prevăzute de o dispoziție națională precum cea în discuție în litigiul principal față de persoanele care și‑au exercitat dreptul la liberă circulație și a căror situație intră sub incidența regulii de calcul enunțate la articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 883/2004 țin seama atât de perioadele de încadrare în muncă realizate în temeiul legislației naționale, cât și de cele realizate în temeiul legislației unui alt stat membru, cu respectarea obiectivului care decurge din considerentele (1) și (45) ale acestui regulament de a garanta exercitarea efectivă a dreptului la liberă circulație a persoanelor. Acestea asigură, în plus, în conformitate cu articolul 62 alineatul (3) menționat, că se ține seama de salariul sau de venitul profesional primit pentru ultima activitate salariată sau independentă desfășurată în temeiul legislației unui alt stat membru.

Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 62 din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru care prevede, în scopul calculării prestațiilor de șomaj, norme diferite după cum persoanele aflate în șomaj au realizat întreaga perioadă de referință sub imperiul legislației acestui stat sau au realizat o parte sau întreaga perioadă de referință în temeiul legislației unui alt stat membru.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea)

23 aprilie 2026 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Dreptul bulgar

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Observații introductive

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată