Hotărârea Curții (Camera a opta) din 25 iunie 2026.#Thüringer Aufbaubank împotriva lui LN.#Trimitere preliminară – Cooperarea judiciară în materie civilă – Regulamentul (CE) nr. 805/2004 – Titlu executoriu european pentru creanțele necontestate – Articolul 25 – Actele autentice – Act certificat ca titlu executoriu european – Procedură de executare – Articolul 21 alineatul (2) – Interdicția de revizuire pe fond a certificării în statul membru de executare – Act notarial întocmit înainte de intrarea în vigoare a acestui regulament – Încălcarea domeniului de aplicare ratione temporis al regulamentului menționat de către autoritățile competente din statul membru de origine.#Cauza C-14/25.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 21 alineatul (2) și a articolului 25 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate (JO 2004, L 143, p. 15, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 3).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Thüringer Aufbaubank, societate cu sediul în Erfurt (Germania), pe de o parte, și LN, pe de altă parte, în legătură cu executarea în Austria a unui act autentic certificat ca titlu executoriu european în Germania.

Considerentul (7) al Regulamentului nr. 805/2004 are următorul cuprins: „Prezentul regulament ar trebui să se aplice hotărârilor judecătorești, tranzacțiilor judiciare și actelor autentice privind creanțele necontestate, precum și hotărârilor pronunțate ca urmare a acțiunilor introduse împotriva hotărârilor judecătorești, tranzacțiilor judiciare și actelor autentice certificate ca fiind titluri executorii europene.”

Potrivit articolului 1 din acest regulament, intitulat „Obiect”: „Prezentul regulament are ca obiect crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate în vederea asigurării, prin stabilirea unor standarde minime, a liberei circulații a hotărârilor judecătorești, tranzacții judiciare și actelor autentice în toate statele membre, fără a fi necesar să se recurgă la o procedură intermediară în statul membru de executare înainte de recunoaștere și executare.”

Articolul 3 din regulamentul menționat, intitulat „Titlurile executorii care trebuie certificate ca titlu executoriu european”, prevede la alineatul (1): „Prezentul regulament se aplică hotărârilor judecătorești, tranzacțiilor judiciare și actelor autentice privind creanțe necontestate. O creanță se consideră necontestată: […] (d) în cazul în care debitorul a recunoscut‑o în mod expres într‑un act autentic.”

Conform articolului 4 din același regulament, intitulat „Definiții”: „În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții: […] 2. «creanță» înseamnă dreptul la o sumă de bani determinată care a devenit exigibilă sau a cărei dată scadentă a fost indicată în hotărâre, în tranzacția judiciară sau în actul autentic; […]”

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul nr. 805/2004, intitulat „Eliminarea procedurii de exequatur”: „O hotărâre judecătorească care a fost certificată ca titlu executoriu european în statul membru de origine este recunoscută și executată în celelalte state membre, fără a fi necesară încuviințarea executării și fără a fi posibilă contestarea recunoașterii sale.”

Articolul 10 din regulament, intitulat „Rectificarea sau retragerea certificatului de titlu executoriu european”, are următorul cuprins: „(1) Pe bază de cerere adresată instanței judecătorești de origine, certificatul de titlu executoriu european este (a) rectificat, în cazul în care, ca urmare a unei erori materiale, există o neconcordanță între hotărâre și certificat; (b) retras, în cazul în care este evident că certificatul a fost eliberat în mod neîntemeiat, având în vedere cerințele prevăzute de prezentul regulament. (2) Legislația statului membru de origine se aplică rectificării și retragerii certificatului de titlu executoriu european. […]”

Articolul 21 din regulamentul menționat, intitulat „Refuzul executării”, prevede: „(1) La cererea debitorului, executarea este refuzată de către instanța competentă din statul membru de executare în cazul în care hotărârea certificată ca executoriu european este incompatibilă cu o hotărâre pronunțată anterior în orice stat membru sau într‑o țară terță atunci când: (a) hotărârea anterioară s‑a pronunțat între aceleași părți într‑un litigiu având aceeași cauză și (b) hotărârea anterioară s‑a pronunțat în statul membru de executare sau a întrunit condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru de executare și (c) ireconciabilitatea hotărârilor nu a fost și nu ar fi putut fi invocată în cursul procedurii judiciare în statul membru de origine. (2) Hotărârea judecătorească sau certificarea sa ca titlu executoriu european nu poate face, în niciun caz, obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru de executare.”

Articolul 23 din acest regulament, intitulat „Suspendarea sau limitarea executării”, prevede: „În cazul în care debitorul: – a intentat o acțiune împotriva unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european, inclusiv o cerere de revizuire în sensul articolului 19, sau – a solicitat rectificarea sau retragerea unui certificat de titlu executoriu european în conformitate cu articolul 10, instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare poate, la cererea debitorului: (a) să limiteze procedura de executare la măsuri asiguratorii; sau (b) să condiționeze executarea de constituirea unei garanții pe care aceasta o stabilește; sau (c) în cazuri excepționale, să suspende procedura de executare.”

Conform articolului 25 din Regulamentul nr. 805/2004, intitulat „Acte autentice”: „(1) Un act autentic privind o creanță în sensul articolului 4 alineatul (2), executoriu într‑un stat membru, este, pe bază de cerere adresată autorității desemnate de statul membru de origine, certificat ca titlu executoriu european utilizând formularul tip prevăzut în anexa III. (2) Un act autentic certificat ca titlu executoriu european în statul membru de origine se execută în celelalte state membre fără să fie necesară încuviințarea executării și fără să fie posibilă opoziția la forța sa executorie. (3) Dispozițiile capitolului II, cu excepția articolului 5, articolului 6 alineatul (1) și articolului 9 alineatul (1), și ale capitolului IV, cu excepția articolului 21 alineatul (1) și articolului 22, se aplică în mod corespunzător.”

Articolul 26 din același regulament, intitulat „Dispoziție tranzitorie”, prevede: „Prezentul regulament nu se aplică decât hotărârilor judecătorești pronunțate, tranzacțiilor judiciare aprobate sau încheiate și actelor autentice întocmite sau înregistrate ulterior intrării în vigoare a prezentului regulament.”

Potrivit articolului 33 din regulamentul menționat, intitulat „Intrarea în vigoare”: „Prezentul regulament intră în vigoare la 21 ianuarie 2005. Se aplică de la 21 octombrie 2005, cu excepția articolelor 30, 31 și 32, care se aplică de la 21 ianuarie 2005.”

Articolul 54b din Exekutionsordnung (Codul procedurilor de executare) prevede că executarea silită este permisă printr‑o procedură simplificată atunci când creditorul se întemeiază pe un titlu executoriu austriac, pe un titlu executoriu străin asimilat acestuia, în special în temeiul unui act de drept al Uniunii, ori pe un titlu executoriu străin care a făcut obiectul unei proceduri de exequatur.

La 14 februarie 2022, Thüringer Aufbaubank a sesizat Bezirksgericht Judenburg (Tribunalul Districtual din Judenburg, Austria) cu o cerere de executare silită a bunurilor care îi aparțineau lui LN pentru plata unei creanțe de 25000 de euro, majorată cu dobânzi, pe baza unui act notarial întocmit în Germania la 28 mai 1999 care a dobândit forță executorie la 1 iunie 1999, privind constituirea unei garanții reale imobiliare pentru suma totală de 6488600 de mărci germane (DEM) (aproximativ 3317568 de euro).

În susținerea cererii sale, Thüringer Aufbaubank a prezentat actul notarial, precum și certificatul de titlu executoriu european eliberat la 19 ianuarie 2021 de autoritățile competente germane prin utilizarea formularului prevăzut în anexa III la Regulamentul nr. 805/2004.

La 24 martie 2022, LN a formulat contestație împotriva deciziei de încuviințare a executării solicitate.

Prin decizia din aceeași zi, Bezirksgericht Judenburg (Tribunalul Districtual din Judenburg) a respins contestația, considerând că era aplicabilă procedura simplificată de executare prevăzută la articolul 54b din Codul procedurilor de executare.

Sesizat cu apelul introdus de LN împotriva acestei decizii, Landesgericht Leoben (Tribunalul Regional din Leoben, Austria) a modificat decizia și a dispus întreruperea executării și anularea actelor deja îndeplinite.

Această instanță a considerat că actul notarial întocmit în Germania în anul 1999 nu intră în domeniul de aplicare ratione temporis al Regulamentului nr. 805/2004, deoarece regulamentul respectiv se aplică numai actelor autentice întocmite sau înregistrate ulterior intrării sale în vigoare, și anume la 21 ianuarie 2005. În consecință, recunoașterea și executarea în Austria a acestui act notarial nu ar fi guvernate de regulamentul amintit, ci de Convenția din 27 septembrie 1968 privind competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 1972, L 299, p. 32, Ediție specială, 19/vol. 10, p. 3) și ar fi supuse procedurii de exequatur.

Potrivit instanței menționate, eliberarea unui certificat de titlu executoriu european de către autoritățile germane nu poate împiedica controlul, în statul membru de executare, al acestei certificări în cazul nerespectării vădite a domeniului de aplicare ratione temporis al Regulamentului nr. 805/2004.

Thüringer Aufbaubank a formulat recurs la Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria), care este instanța de trimitere.

Pentru a se pronunța asupra recursului, această instanță ridică în esență problema dacă instanțele judecătorești sau autoritățile competente din statul membru de executare pot examina cum a fost stabilită aplicabilitatea ratione temporis a Regulamentului nr. 805/2004 de către instanțele judecătorești sau autoritățile competente din statul membru de origine cu ocazia eliberării unui titlu executoriu european.

În această privință, instanța menționată precizează că din economia regulamentului rezultă că certificarea ca titlu executoriu european trebuie verificată exclusiv în statul membru de origine, fără ca aceasta să creeze un deficit de protecție juridică pentru debitor, deoarece eventualele erori la eliberarea unui asemenea certificat pot fi contestate de debitor în statul respectiv.

Cu toate acestea, instanța de trimitere menționează un curent doctrinar național care critică imposibilitatea de a verifica certificatul de titlu executoriu european în statul membru de executare și potrivit căruia ar trebui să se permită invocarea în acest stat a nerespectării vădite a domeniului de aplicare ratione materiae sau ratione temporis al regulamentului menționat. Prin urmare, articolul 21 alineatul (2) din același regulament nu ar putea fi interpretat în sensul că interzice această verificare.

Potrivit aceleași instanțe, actul notarial în discuție în cauza principală, întocmit la 28 mai 1999 de un notar german, nu intră în domeniul de aplicare ratione temporis al Regulamentului nr. 805/2004, care privește, după cum reiese din articolul 26 din acesta, actele autentice întocmite ulterior intrării în vigoare a acestui regulament, și anume la 21 ianuarie 2005. Instanța menționată observă că criteriul determinant pentru a se stabili dacă un act autentic intră sau nu în domeniul de aplicare ratione temporis al regulamentului menționat este data redactării sau a înregistrării sale, iar nu cea a eliberării unui certificat de titlu executoriu european.

În aceste condiții, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolul 21 alineatul (2) [din Regulamentul nr. 805/2004] coroborat cu articolul 25 [din acesta] trebuie interpretat în sensul că un certificat de titlu executoriu european al unui act autentic executoriu (în speță, un act notarial executoriu întocmit de un notar german), eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine – utilizând formularul‑tip prevăzut în anexa III la regulament –, nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru de executare nici atunci când – ținând seama de data la care a fost întocmit actul executoriu – domeniul de aplicare ratione temporis al regulamentului nu a fost în mod evident respectat?”

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004 coroborat cu articolul 25 din acesta trebuie interpretat în sensul că se opune revizuirii pe fond în statul membru de executare a certificării ca titlu executoriu european a unui act autentic executoriu, efectuată de autoritatea competentă din statul membru de origine, chiar și atunci când acest act nu a fost întocmit sau înregistrat ulterior datei intrării în vigoare a regulamentului menționat, cu încălcarea articolului 26 din acesta.

Trebuie să se observe, mai întâi, că Regulamentul nr. 805/2004 urmărește, după cum reiese din articolul 1 din acesta, să asigure, prin crearea unui titlu executoriu european, libera circulație a hotărârilor judecătorești, a tranzacțiilor judiciare și a actelor autentice privind creanțele necontestate.

În continuare, trebuie precizat că, în temeiul articolului 26 din Regulamentul nr. 805/2004, acest regulament nu se aplică decât actelor autentice întocmite sau înregistrate ulterior intrării sale în vigoare, și anume la 21 ianuarie 2005. Astfel, după cum reiese din articolul 33 al doilea paragraf din acest regulament, cu excepția anumitor dispoziții care nu sunt relevante în prezenta cauză, data aplicării regulamentului menționat a fost stabilită la 21 octombrie 2005.

Rezultă că, cu excepția acestor dispoziții, începând de la această din urmă dată, instanțele judecătorești și autoritățile din statele membre sunt obligate să aplice Regulamentul nr. 805/2004, inclusiv repartizarea competențelor pe care o stabilește între instanțele judecătorești și autoritățile din statul membru de origine și cele din statul membru de executare. Prin urmare, o certificare ca titlu executoriu european nu putea fi efectuată decât începând cu 21 octombrie 2005 pentru actele autentice întocmite sau înregistrate după 21 ianuarie 2005, criteriul care permite să se stabilească dacă un act autentic intră în domeniul de aplicare ratione temporis al acestui regulament nefiind data eliberării certificatului de titlu executoriu european, ci data întocmirii actului sau a înregistrării sale.

Mai trebuie să se observe că din coroborarea articolului 3 alineatul (1) cu articolul 4 alineatul (2) din regulament rezultă că o creanță, definită ca fiind un drept la o sumă de bani determinată care a devenit exigibilă sau a cărei dată scadentă a fost indicată într‑un act autentic, este considerată necontestată în cazul în care debitorul a recunoscut‑o în mod expres în acest act.

Un act autentic referitor la o asemenea creanță executorie într‑un stat membru este certificat ca titlu executoriu european, în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) din același regulament, pe bază de cerere adresată autorității desemnate de statul membru de origine, utilizând formularul‑tip prevăzut în anexa III la Regulamentul nr. 805/2004.

Conform articolului 25 alineatul (3) din acest regulament, capitolul IV din acesta, consacrat executării, este aplicabil mutatis mutandis executării actelor autentice, cu excepția articolului 21 alineatul (1), referitor la refuzul executării în caz de incompatibilitate cu o hotărâre pronunțată anterior, și a articolului 22 din acesta, privind acordurile cu țările terțe.

Rezultă că articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004, a cărui interpretare este solicitată de instanța de trimitere, se aplică executării unui act autentic privind o creanță necontestată, certificat ca titlu executoriu european.

În sfârșit, trebuie să se observe că, după cum au arătat domnul avocat general la punctul 56 din concluzii și Comisia Europeană în ședința în fața Curții, articolul 26 din Regulamentul nr. 805/2004 prevede o condiție pentru certificarea unui act autentic ca titlu executoriu european, din moment ce acest articol 26 supune această certificare condiției ca actul respectiv să fie întocmit sau înregistrat ulterior datei de 21 ianuarie 2005. Controlul respectării acestei condiții în cazul unui anumit act implică o operațiune de calificare juridică efectuată de instanța sau de autoritatea competentă din statul membru de origine.

Sub beneficiul acestor observații introductive, în vederea interpretării articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004 coroborat cu articolul 25 din acest regulament, este necesar, conform unei jurisprudențe constante, să se țină seama nu numai de termenii acestui articol, ci și de contextul în care se înscrie și de obiectivele urmărite de actul din care face parte (a se vedea Hotărârea din 17 noiembrie 1983, Merck,292/82, EU:C:1983:335, punctul 12, și Hotărârea din 27 noiembrie 2025, Manuel Costa Filhos,C‑643/24, EU:C:2025:923, punctul 37, precum și jurisprudența citată).

În primul rând, în ceea ce privește interpretarea literală a acestor dispoziții, este necesar să se observe că termenii articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004 variază în funcție de versiunile lingvistice.

Astfel, în conformitate cu versiunea în limba franceză a articolului 21 alineatul (2), actul autentic sau certificarea sa ca titlu executoriu european nu poate să facă „în niciun caz” obiectul unei „reexaminări pe fond” în statul membru de executare.

Expresia „în niciun caz”, care exprimă caracterul absolut al unei interdicții, este utilizată în mai multe alte versiuni lingvistice, în special în versiunile în limbile bulgară („pri nikakvi obstoyatelstva”), spaniolă („en ningún caso”), daneză („under ingen omstændigheder”), greacă („se kamía períptosi”), engleză („under no circumstances”), croată („ni pod kojim uvjetima”), italiană („in nessun caso”), portugheză („em caso algum”) sau română („în niciun caz”).

Totuși, în alte versiuni lingvistice, nu este utilizată această expresie, mai precis în limbile germană („Weder die Entscheidung noch ihre Bestätigung als Europäischer Vollstreckungstitel dürfen im Vollstreckungsmitgliedstaat in der Sache selbst nachgeprüft werden”) („Nici hotărârea judecătorească, nici certificarea ca titlu executoriu european nu pot face obiectul unui control pe fond în statul membru de executare”) și suedeză („Domen eller intyget om europeisk exekutionstitel får aldrig omprövas i sak i verkställighetsmedlemsstaten”) („Hotărârea judecătorească sau certificarea ca titlu executoriu european nu pot face niciodată obiectul unei reexaminări pe fond în statul membru de executare”). Acestea cuprind formulări diferite care fac trimitere fie la aceeași idee a unei interdicții totale de reexaminare pe fond, prin utilizarea adverbului „niciodată”, precum în versiunea suedeză, fie la o interdicție exprimată în mod mai puțin categoric, prin utilizarea conjuncției de coordonare negativă „nici” și a verbului „a putea” la forma negativă, precum în versiunea germană.

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, formularea utilizată în una dintre versiunile lingvistice ale unei dispoziții din dreptul Uniunii nu poate constitui singurul temei pentru interpretarea acestei dispoziții și nici nu se poate atribui respectivei formulări un caracter prioritar în raport cu celelalte versiuni lingvistice. Necesitatea unei interpretări și a unei aplicări uniforme a fiecărei dispoziții de drept al Uniunii exclude posibilitatea ca aceasta să fie privită în mod izolat în una dintre versiunile sale lingvistice și impune ca ea să fie interpretată în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 noiembrie 1969, Stauder,29/69, EU:C:1969:57, punctele 2 și 3, precum și Hotărârea din 29 ianuarie 2026, Meliá Hotels International,C‑286/24, EU:C:2026:49, punctul 31).

În ceea ce privește noțiunea de „revizuire pe fond”, rezultă din jurisprudența Curții că interdicția revizuirii implică imposibilitatea efectuării unui control al exactității aprecierilor de drept sau de fapt făcute de instanțele judecătorești sau de autoritățile competente din statul membru de origine (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2024, Real Madrid Club de Fútbol,C‑633/22, EU:C:2024:843, punctul 36 și jurisprudența citată).

În al doilea rând, în ceea ce privește contextul în care se înscrie articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004 coroborat cu articolul 25 din acesta, trebuie amintit că economia acestui regulament se întemeiază pe o repartizare clară a competențelor între instanțele judecătorești și autoritățile competente din statul membru de origine și cele din statul membru de executare, care decurge din faptul că creanța și titlul executoriu european care o constată sunt stabilite în temeiul dreptului statului membru de origine, în timp ce procedura de executare este reglementată de legea statului membru de executare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 februarie 2023, Lufthansa Technik AERO Alzey,C‑393/21, EU:C:2023:104, punctul 38).

În ceea ce privește procedura de executare a unui act autentic certificat ca titlu executoriu european, articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004 prevede că un asemenea act se execută în statele membre fără să fie necesară încuviințarea executării și fără să fie posibilă opoziția la executare.

După cum reiese din trimiterea pe care articolul 25 alineatul (3) din acest regulament o face la capitolul IV privind executarea, instanțele judecătorești sau autoritățile competente din statul membru de executare, sesizate cu o cerere de executare a unui act autentic certificat ca titlu executoriu european, sunt abilitate numai să limiteze sau să suspende executarea, în temeiul articolului 23 din regulament, în special în cazul în care debitorul a solicitat, în statul membru de origine, rectificarea sau retragerea unui certificat de titlu executoriu european, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul nr. 805/2004, aplicabil actelor autentice.

În special, din articolul 10 alineatul (1) litera (b) din acest regulament rezultă că certificatul de titlu executoriu european poate fi retras în cazul în care, având în vedere cerințele prevăzute de regulament, este evident că certificatul a fost eliberat în mod neîntemeiat de instanța judecătorească sau de autoritatea competentă din statul membru de origine.

Această posibilitate de a introduce o cerere de rectificare sau de retragere a certificatului de titlu executoriu european în statul membru de origine garantează astfel că eliminarea controalelor în statul membru de executare, prevăzută de Regulamentul nr. 805/2004, nu se efectuează fără să fie asigurată instituirea unor garanții privind respectarea dreptului la apărare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 noiembrie 2025, Manuel Costa Filhos,C‑643/24, EU:C:2025:923, punctul 50).

În această privință, trebuie să se observe că, după cum s‑a precizat la punctele 30 și 31 din prezenta hotărâre, certificarea ca titlu executoriu european a unui act autentic întocmit sau înregistrat înainte de data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 805/2004 încalcă domeniul său de aplicare ratione temporis, care constituie una dintre condițiile de aplicare a acestui regulament. Prin urmare, un asemenea certificat este eliberat în mod neîntemeiat, în sensul articolului 10 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat.

Cu toate acestea, având în vedere repartizarea competențelor între instanțele judecătorești sau autoritățile competente din statul membru de executare și cele din statul membru de origine pe care se întemeiază Regulamentul nr. 805/2004, amintită la punctul 44 din prezenta hotărâre, le revine exclusiv acestora din urmă sarcina să efectueze controlul exactității aprecierilor de drept sau de fapt pe care s‑a întemeiat certificarea unui act autentic ca titlu executoriu european și, dacă este cazul, să retragă un certificat eliberat în mod neîntemeiat.

Rezultă din ceea ce precedă că o instanță din statul membru de executare nu poate să efectueze o revizuire pe fond a certificării ca titlu executoriu european a unui act autentic, chiar dacă acest act nu a fost întocmit sau înregistrat ulterior datei intrării în vigoare a Regulamentului nr. 805/2004, cu încălcarea articolului 26 din acest regulament.

După cum s‑a precizat la punctul 46 din prezenta hotărâre, această instanță este însă abilitată să pronunțe suspendarea sau limitarea executării atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 23 din regulament și în raport cu elementele concrete ale cauzei respective.

În special, potrivit articolului 23 litera (c) din același regulament, în cazul în care debitorul a solicitat, în statul membru de origine, retragerea certificatului de titlu executoriu european pentru motivul că acesta a fost eliberat cu încălcarea articolului 26 din Regulamentul nr. 805/2004, instanța menționată poate să suspende procedura de executare, la cererea acestui debitor și în circumstanțe excepționale a căror existență trebuie să o stabilească.

În al treilea rând, interpretarea articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004 coroborat cu articolul 25 din acest regulament, care rezultă din modul de redactare și din contextul în care se înscrie această primă dispoziție, răspunde obiectivului urmărit de regulamentul menționat. Acest obiectiv constă, cu respectarea încrederii reciproce în administrarea justiției în statele membre pe care se întemeiază repartizarea competențelor între, pe de o parte, instanțele judecătorești și autoritățile din statul membru de origine și, pe de altă parte, cele din statul membru de executare, în asigurarea liberei circulații printre altele a actelor autentice privind creanțele necontestate, în accelerarea și în simplificarea executării lor, prin eliminarea procedurii prin care aceste acte devin executorii, asigurând în același timp respectarea dreptului la apărare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 noiembrie 2025, Manuel Costa Filhos,C‑643/24, EU:C:2025:923, punctul 53).

În această privință, după cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 72 din concluzii, a admite posibilitatea ca un control al respectării articolului 26 din Regulamentul nr. 805/2004 de către autoritățile competente din statul membru de origine, cu ocazia certificării ca titlu executoriu european a unui act autentic, să aibă loc în statul membru de executare ar contraveni acestui obiectiv și ar permite o revizuire pe fond a certificării în acest din urmă stat în pofida interdicției exprese prevăzute de regulament.

În speță, din decizia de trimitere reiese că actul autentic în discuție în litigiul principal a fost întocmit de un notar german la 28 mai 1999. Acest act a devenit executoriu în Germania la 1 iunie 1999, adică înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 805/2004. La 19 ianuarie 2021, actul menționat a fost certificat ca titlu executoriu european în temeiul acestui regulament. După cum rezultă din cuprinsul punctului 49 din prezenta hotărâre, o asemenea certificare încalcă domeniul de aplicare ratione temporis al regulamentului menționat și, prin urmare, certificatul de titlu executoriu european poate fi considerat ca fiind eliberat în mod neîntemeiat.

Pentru a se constata o asemenea încălcare, debitorul urmărit dispune, pentru respectarea dreptului la apărare, de posibilitatea de a sesiza autoritățile competente din statul membru de origine cu o cerere de retragere a acestui certificat, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 805/2004, și, eventual, instanța din statul membru de executare, cu o cerere de suspendare a executării, în temeiul articolului 23 litera (c) din acest regulament, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la această din urmă dispoziție.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004 coroborat cu articolul 25 din acesta trebuie interpretat în sensul că se opune revizuirii pe fond în statul membru de executare a certificării ca titlu executoriu european a unui act autentic executoriu, efectuată de autoritatea competentă din statul membru de origine, chiar și atunci când acest act nu a fost întocmit sau înregistrat ulterior datei intrării în vigoare a regulamentului menționat, cu încălcarea articolului 26 din acesta.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a opta)

25 iunie 2026 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Dreptul austriac

Litigiul principal și întrebarea preliminară

Cu privire la întrebarea preliminară

Cu privire la cheltuielile de judecată