Concluziile avocatului general M. Szpunar prezentate la 18 iunie 2026.###

Ediție provizorie

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL MACIEJ SZPUNAR

prezentate la 18 iunie 2026(1)

Cauza C‑395/25

Orkla Care AB

împotriva

Kemikalieinspektionen

[cerere de decizie preliminară formulată de Svea hovrätt, Mark- och miljööverdomstolen (Curtea de Apel cu sediul în Stockholm – Curtea de Apel pentru Litigii Imobiliare și de Mediu, Suedia)]

„ Trimitere preliminară – Clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor și amestecurilor – Ambalaj care are o prezentare similară sau un aspect utilizat pentru produsele alimentare – Caracter de inducere în eroare a consumatorilor – Ambalaje pentru detergenți lichizi de rufe – Ambalaje similare ambalajelor utilizate în mod obișnuit pentru băuturi ”

I. Introducere

1. Prezenta cauză privește interpretarea unei dispoziții din Regulamentul CLP(2) care stabilește cerințe referitoare la ambalajele substanțelor sau amestecurilor clasificate ca periculoase. Mai precis, instanța de trimitere ridică problema, pe de o parte, a cerințelor care urmăresc să împiedice introducerea pe piață a substanțelor și a amestecurilor periculoase al căror ambalaj ar putea induce în eroare consumatorii, lăsându‑i să se înțeleagă că ar fi vorba despre un produs alimentar, și, pe de altă parte, a diverselor aspecte ale aprecierii pe care trebuie să o efectueze pentru a stabili dacă produsele în cauză respectă aceste cerințe.

II. Cadrul juridic

A. Dreptul Uniunii

1. Regulamentul CLP

2. Articolul 3 primul paragraf din Regulamentul CLP prevede că „[o] substanță sau un amestec care respectă criteriile privind pericolele fizice, pentru sănătate sau pentru mediu, stabilite în părțile 2-5 din anexa I, este considerat(ă) periculoasă (periculos) și se clasifică în raport cu clasele de pericol corespunzătoare prevăzute în respectiva anexă”.

3. Articolul 4 din acest regulament, intitulat „Obligații generale de clasificare, etichetare și ambalare”, prevede la alineatele (4) și (10):

„(4) În cazul în care o substanță sau un amestec este clasificat(ă) ca periculos (periculoasă), furnizorii se asigură că substanța sau amestecul se etichetează și ambalează în conformitate cu titlurile III și IV înainte de introducerea pe piață.

[…]

(10) Substanțele și amestecurile se introduc pe piață numai atunci când corespund prezentului regulament.”

4. Articolul 35 din regulamentul menționat, intitulat „Ambalajele”, prevede:

„(1) Ambalajele care conțin substanțe sau amestecuri periculoase respectă următoarele cerințe:

[…]

(c) ambalajele și sistemele de închidere să fie rezistente și solide, astfel încât să fie exclusă orice posibilitate de pierdere de produs și să îndeplinească criteriile de siguranță în condiții normale de manipulare;

[…]

(2) Ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos, livrat publicului larg, trebuie să nu aibă o formă sau un aspect care să atragă ori să stârnească curiozitatea activă a copiilor sau care să inducă în eroare consumatorii și, de asemenea, trebuie să nu aibă o prezentare similară sau un aspect utilizat(ă) pentru produsele alimentare sau pentru hrana pentru animale sau pentru produsele cosmetice ori medicinale, care să inducă în eroare consumatorii.

[…]”

2. Regulamentul (UE) 2019/1020

5. Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020(3) are următorul cuprins:

„Prezentul regulament se aplică produselor care fac obiectul legislației de armonizare a Uniunii care figurează în anexa I (denumită în continuare «legislația de armonizare a Uniunii»), în măsura în care nu există dispoziții specifice cu același obiectiv în legislația de armonizare a Uniunii, care reglementează în mod mai detaliat aspectele specifice legate de supravegherea pieței și asigurarea aplicării legislației.”

6. Regulamentul CLP este menționat în anexa la Regulamentul 2019/1020.

7. Articolul 11 alineatele (1) și (9) din acest regulament prevede:

„(1) Autoritățile de supraveghere a pieței își desfășoară activitățile pentru a asigura următoarele:

(a) supravegherea eficientă a pieței pe teritoriul lor a produselor puse la dispoziție online și offline în ceea ce privește produsele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii;

[…]

(9) Fără a aduce atingere oricărei proceduri de salvgardare prevăzute de legislația de armonizare a Uniunii, produsele care au fost considerate neconforme pe baza unei decizii luate de o autoritate de supraveghere a pieței într‑un stat membru sunt considerate neconforme de către autoritățile de supraveghere a pieței din alt stat membru, cu excepția cazului în care o autoritate de supraveghere relevantă dintr‑un alt stat membru a concluzionat contrariul, pe baza propriei investigații, ținând seama, dacă este cazul, de informațiile furnizate de un operator economic.”

B. Dreptul suedez

8. Agenția pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”), o autoritate administrativă a Regatului Suediei, este autoritatea responsabilă, în sensul articolului 43 din Regulamentul CLP, de controlul respectării obligațiilor stabilite în acest regulament, astfel cum reiese din articolul 32 punctul 5 din förordningen (2008:245) om kemiska produkter och biotekniska organismer [Regulamentul (2008:245) privind produsele chimice și organismele biotehnologice].

9. De altfel, potrivit articolelor 19 și 21 din capitolul 2 din miljötillsynsförordningen (2011:13) [Regulamentul (2011:13) privind inspecția mediului], agenția este autoritatea de supraveghere a pieței care, în temeiul articolului 16 din Regulamentul 2019/1020, ia măsurile corespunzătoare în cazul în care un produs care face obiectul legislației de armonizare a Uniunii Europene, atunci când este utilizat în conformitate cu scopul său preconizat sau în condiții care pot fi prevăzute în mod rezonabil și dacă este instalat și întreținut în mod corespunzător, este susceptibil de a afecta sănătatea sau siguranța utilizatorilor sau nu este conform cu legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă. Într‑o astfel de situație, agenția solicită de îndată operatorului economic relevant să ia măsuri corective adecvate și proporționale pentru a stopa neconformitatea sau a elimina riscul într‑un termen pe care îl precizează.

10. În temeiul articolului 9 din capitolul 26 din miljöbalken (1998:808) [Codul mediului (1998:808)], agenția poate emite ordine și interdicții necesare pentru a asigura respectarea Regulamentului 2019/1020.

III. Situația de fapt din cauza principală, procedura în fața Curții și întrebările preliminare

11. Orkla Care AB, o societate de drept suedez, comercializează produse chimice, printre care detergenți lichizi de rufe. Ambalajul produselor în cauză este din carton, sub forma unei cutii alungite cu vârf pliat, pe una dintre părțile acestuia fiind plasat un dop cu filet.

12. După ce a fost informată de consumatori că ambalajele produselor Orkla Care prezentau similitudini cu cele ale unor produse alimentare și că produsele sale puteau fi confundate cu acestea, agenția a invitat societatea respectivă să își prezinte observațiile în această privință, precum și cu privire la conformitatea ambalajelor produselor menționate cu cerințele articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP.

13. Orkla Care a contestat existența unor similitudini între ambalajele produselor sale și cele ale produselor alimentare și a susținut că cele dintâi erau conforme cu cerințele care decurg din această dispoziție. Ea a arătat, în această privință, (i) că ambalajele respective nu reprezintă imagini ale unor elemente care pot fi confundate cu produse alimentare, ci imagini de textile; (ii) că o etichetă de sigilare trebuie ruptă înainte ca produsul să poată fi utilizat și informațiile de pe ambalaj care indică faptul că conținutul nu trebuie ingerat oferă garanții suficiente; (iii) că produsele în cauză sunt doar iritante pentru ochi, fără a prezenta vreun pericol în caz de ingerare, iar (iv) că alegerea cartonului a fost motivată de considerente ecologice.

14. Agenția a considerat că, ținând seama de prezentarea ambalajelor în cauză sub forma unui ambalaj din carton alungit cu o bază pătrată și cu un vârf pliat, pe una dintre părțile acestuia fiind plasat un dop cu filet, prezentare combinată cu culoarea ambalajului și cu o etichetă care indică faptul că produsul este vegan, atât forma, cât și aspectul acestor ambalaje erau susceptibile să inducă în eroare consumatorii și să aibă ca efect faptul ca aceștia să confunde produsele respective cu produse alimentare. Prin urmare, aceasta a apreciat că ambalajele menționate nu îndeplineau cerințele articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP. În consecință, agenția a decis să interzică Orkla Care să plaseze produsele vizate în ambalaje cu prezentarea și aspectul în cauză.

15. Orkla Care a introdus o acțiune la Mark- och miljödomstolen i Nacka (Tribunalul pentru Litigii Imobiliare și de Mediu cu sediul în Nacka, Suedia). Această instanță a modificat în parte decizia agenției numai în sensul că interdicția urmează să intre în vigoare la trei luni de la data la care hotărârea instanței rămâne definitivă și a confirmat‑o în rest. Astfel, ea a considerat, pe baza aspectului, a dimensiunii și a mecanismului de închidere a ambalajelor în cauză, în combinație cu culoarea și cu prezentarea, că acestea puteau fi confundate cu ambalajele alimentare utilizate de exemplu pentru lapte, iaurt, suc de fructe și alte alimente lichide și, ca urmare a acestui fapt, puteau atrage și stârni curiozitatea copiilor. Instanța a constatat de asemenea că interdicția stabilită de agenție este proporțională și nu depășește ceea ce este necesar. În plus, ea a respins solicitarea Orkla Care de a adresa Curții o cerere de decizie preliminară.

16. Orkla Care a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Svea hovrätt, Mark- och miljööverdomstolen (Curtea de Apel cu sediul în Stockholm – Curtea de Apel pentru Litigii Imobiliare și de Mediu, Suedia), instanța de trimitere. Această instanță are îndoieli cu privire la aspectul dacă ambalajul produselor în cauză, care conțin amestecuri clasificate ca periculoase în conformitate cu Regulamentul CLP, îndeplinește cerințele referitoare la ambalaje prevăzute la articolul 35 alineatul (2) din acest regulament.

17. În aceste condiții, Svea hovrätt, Mark- och miljööverdomstolen (Curtea de Apel cu sediul în Stockholm – Curtea de Apel pentru Litigii Imobiliare și de Mediu), prin decizia din 11 iunie 2025, primită de Curte la 13 iunie 2025, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Pe baza căror criterii detaliate trebuie să se aprecieze, în temeiul articolului 35 alineatul (2) din [Regulamentul CLP], dacă ambalajul are o prezentare sau un aspect similar cu cel utilizat de exemplu pentru produsele alimentare? Dispozitivele care sunt menite să diferențieze un ambalaj de ambalajele alimentare de exemplu trebuie păstrate permanent, de‑a lungul întregului ciclu de viață al ambalajului, sau pot fi astfel concepute încât să fie amovibile?

2) Aprecierea aspectului dacă un ambalaj are o prezentare sau un aspect similar de exemplu cu cel al produselor alimentare trebuie efectuată în raport cu ambalajele pentru produse alimentare prezente pe piața pe care este introdus produsul sau pe piața pe care este livrat publicului, iar această apreciere trebuie efectuată luând în considerare exclusiv piața națională, piața întregii Uniuni sau părți ale acesteia?

3) Cum ar trebui interpretată și aplicată noțiunea de «consumator» din cuprinsul articolului 35 alineatul (2) din [Regulamentul CLP]? Această noțiune se referă la consumatorul mediu sau în noțiunea de consumator trebuie incluse de asemenea grupurile de consumatori cele mai vulnerabile sau dezavantajate, precum persoanele cu deficiențe de vedere, persoanele cu alte dizabilități sau copiii? În cazul unui răspuns afirmativ, cum trebuie luate în considerare nevoile specifice ale acestora?

4) Care trebuie să fie nivelul riscului de inducere a consumatorului să creadă că ambalajul conține un produs alimentar? Este suficient să existe un risc teoretic sau nesemnificativ sau riscul trebuie să fie real? Este pertinent, în cadrul acestei aprecieri, să se țină seama de aspectul dacă s‑a produs efectiv o confuzie cu produsele alimentare, atunci când o astfel de informație este disponibilă?

5) Categoria de pericol și riscul specific asociat substanței sau amestecului trebuie să fie luate în considerare la aplicarea articolului 35 alineatul (2) din [Regulamentul CLP]? Acest articol trebuie interpretat în sensul că se aplică unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și care are o prezentare similară sau un aspect utilizat pentru produsele alimentare, atunci când, precum în speță, conținutul ambalajului nu este periculos în caz de ingestie, ci numai în cazul altor tipuri de expunere, de exemplu atunci când amestecul poate provoca iritarea reversibilă a ochilor?”

18. Orkla Care, guvernele german și francez, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise. Nu a avut loc o ședință de audiere a pledoariilor.

IV. Analiză

A. Observații introductive

1. Cu privire la întrebările preliminare

19. Instanța de trimitere adresează Curții cinci întrebări preliminare referitoare la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP. Această dispoziție coroborată cu articolul 3 primul paragraf din regulamentul respectiv prevede anumite cerințe pe care trebuie să le respecte un ambalaj care conține o substanță sau un amestec clasificate într‑una dintre clasele de pericol prevăzute în anexa I la regulamentul menționat și livrat publicului larg. În conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din același regulament, revine furnizorilor sarcina de a se asigura că o substanță sau un amestec clasificat ca periculos, înainte de introducerea pe piață, se etichetează și se ambalează în conformitate cu titlurile III și IV, inclusiv cu articolul 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP.

20. Instanța de trimitere pornește de la premisa că ambalajele în cauză conțin un amestec care îndeplinește criteriile de pericol pentru sănătate prevăzute în anexa I la acest regulament și, mai precis, pe cele prevăzute la punctul 3.3 din această anexă, și anume „lezarea gravă a ochilor/iritarea ochilor”, și că acest amestec este clasificat în categoria de pericol 2 „Iritarea ochilor”.

21. Articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul menționat distinge două ipoteze: cea în care forma sau aspectul unui ambalaj poate atrage sau stârni curiozitatea activă a copiilor sau poate induce în eroare consumatorii și cea în care prezentarea sau aspectul unui ambalaj este similar cu cel al altor produse, în special a unor produse alimentare, iar această similaritate ar putea induce în eroare consumatorii. În măsura în care formularea întrebărilor preliminare lasă să se înțeleagă că instanța de trimitere vizează această a doua ipoteză, analiza noastră se va concentra asupra acesteia.

2. Cu privire la Regulamentul CLP

22. Înainte de a începe analiza întrebărilor preliminare, dorim să formulăm o observație cu privire la locul Regulamentului CLP în cadrul mai larg al instrumentelor în materie de siguranță a produselor și la obiectivele acestuia.

23. Deși acest regulament utilizează termenul „consumator”, în special la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf, regulamentul respectiv nu se înscrie în cadrul mai larg al dreptului consumatorilor, care urmărește în principal restabilirea unui echilibru între două părți contractante, profesionistul și partea care se află într‑o situație de inferioritate contractuală. În schimb, același regulament urmărește două obiective principale: pe de o parte, protecția sănătății umane și a mediului și, pe de altă parte, facilitarea comercializării substanțelor chimice, a amestecurilor și a anumitor articole specifice pe piața internă și în afara acesteia(4).

24. În consecință, obligațiile care revin furnizorilor în temeiul Regulamentului CLP sunt introduse nu numai în interesul cumpărătorilor de substanțe sau amestecuri periculoase, ci și în interesul publicului larg. Prin urmare, articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament nu poate fi interpretat în lumina corpusului directivelor în materie de protecție a consumatorilor în sensul strict al acestui termen. În schimb, observăm că această dispoziție urmărește să protejeze toate persoanele susceptibile să utilizeze o anumită substanță sau un anumit amestec sau chiar orice persoană care poate avea acces la aceasta.

B. Cu privire la prima întrebare preliminară – criteriile de apreciere

25. Prima întrebare preliminară este compusă din două aspecte. Prin intermediul primului aspect al acestei întrebări, instanța de trimitere urmărește să stabilească criteriile de apreciere a similitudinii dintre prezentarea sau aspectul unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos livrat publicului larg și prezentarea sau aspectul unui ambalaj care conține un produs alimentar, reținute de legiuitorul Uniunii la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP. Prin intermediul celui de al doilea aspect al întrebării menționate, această instanță solicită în esență să se stabilească dacă, în cadrul acestei aprecieri, trebuie să se ia în considerare un dispozitiv de siguranță aplicat pe primul ambalaj, prin care se urmărește să se distingă acest ambalaj de cel care conține un produs alimentar, atunci când dispozitivul respectiv nu rămâne intact pe întreaga durată de viață a ambalajului.

1. Primul aspect – criteriile de apreciere a similarității ambalajelor

26. Deși articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP nu precizează criteriile de apreciere a similarității ambalajelor, acestea pot fi deduse din economia și din obiectivele acestui regulament.

27. În ceea ce privește obiectivele regulamentului menționat, acesta urmărește în special să garanteze funcționarea eficientă a pieței interne a substanțelor, a amestecurilor și a anumitor articole specifice, contribuind totodată la îmbunătățirea competitivității și a inovației(5). Având în vedere acest obiectiv, pe de o parte, articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din același regulament nu poate fi interpretat în sensul că urmărește să interzică comercializarea unei game largi de produse. În schimb, trebuie să se considere că această dispoziție urmărește să împiedice introducerea pe piață a substanțelor și a amestecurilor periculoase ale căror ambalaje nu îndeplinesc cerințele pe care le prevede. În consecință, aprecierea aspectului dacă un anumit ambalaj îndeplinește aceste cerințe trebuie efectuată de la caz la caz.

28. Pe de altă parte, criteriile de apreciere a similarității ambalajelor trebuie să fie uniforme pe întreg teritoriul Uniunii. Prin urmare, acestea nu trebuie să fie definite de statele membre, ci trebuie căutate în Regulamentul CLP.

29. În această privință, în primul rând, articolul 2 punctul 36 din acest regulament definește termenul „ambalaj” ca fiind „unul sau mai multe receptoare și orice alte componente sau materiale necesare pentru ca receptoarele să își poată îndeplini funcția de conținere sau alte funcții de securitate”. Prin urmare, un ambalaj, în sensul regulamentului menționat, pare să desemneze orice element al unui produs necesar pentru distribuirea sa către publicul larg, în conformitate cu normele care îi sunt aplicabile și ținând seama de nevoile practice ale logisticii și ale comerțului.

30. În al doilea rând, utilizarea, în a doua ipoteză a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din același regulament, a noțiunilor de „prezentare” și de „aspect”, unite prin conjuncția „sau”, presupune că legiuitorul Uniunii a avut în vedere luarea în considerare, în cadrul aprecierii efectuate în temeiul acestei dispoziții, a tuturor caracteristicilor perceptibile ale ambalajului unui produs în cauză. Astfel, în ceea ce privește prezentarea și aspectul ambalajului unui produs potențial similar celui al unui produs alimentar, constituie caracteristici ale ambalajului elemente precum forma, dimensiunea, volumul produsului, materialele utilizate, designul, etichetarea, culoarea, precum și mirosul. Într‑adevăr, aceste caracteristici sunt cele care permit publicului larg să identifice produsele alimentare și care pot crea o asemănare nedorită între ambalajele unor astfel de produse și cele care conțin substanțe sau amestecuri periculoase.

31. În al treilea rând, această interpretare este confirmată de analiza altor instrumente ale dreptului Uniunii în materie de siguranță a produselor.

32. Regulamentul (UE) 2023/988(6) stabilește norme esențiale privind siguranța produselor de consum introduse sau puse la dispoziție pe piață(7). Deși acest regulament nu este aplicabil în cazul de față(8), el constituie cadrul general în materie de siguranță a produselor care a înlocuit(9)Directiva 87/357/CEE(10), care acoperea produsele de consum similare produselor alimentare. Regulamentul menționat oferă, așadar, informații relevante în ceea ce privește elementele care sunt, potrivit legiuitorului Uniunii, susceptibile să inducă în eroare consumatorii cu privire la caracterul alimentar al unui anumit produs. Astfel, în interesul coerenței dreptului Uniunii, aceste elemente ar putea fi utilizate pentru a confirma interpretarea noastră cu privire la Regulamentul CLP prezentată la punctul 30 din prezentele concluzii.

33. În această privință, criteriile de apreciere pertinente potrivit legiuitorului Uniunii sunt prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul 2023/988. Potrivit acestei dispoziții, atunci când se evaluează dacă un produs este un produs sigur, cu alte cuvinte dacă nu prezintă niciun risc sau prezintă doar riscuri minime în condiții de utilizare normale sau care pot fi prevăzute în mod rezonabil, se iau în considerare printre altele aspectul exterior al produsului în cazul în care acesta este susceptibil să determine consumatorii să utilizeze produsul într‑un mod diferit de cel pentru care a fost conceput, în special în cazul în care un produs, deși nu este un produs alimentar, se aseamănă cu un produs alimentar și este susceptibil să fie confundat cu acesta din cauza formei, a mirosului, a culorii, a aspectului, a ambalajului, a etichetării, a volumului, a dimensiunii sau a altor caracteristici ale sale și, prin urmare, ar putea fi introdus în gură, supt sau înghițit de către consumatori, în special de către copii.

34. Pe de altă parte, Directiva 87/357, abrogată și înlocuită prin Regulamentul 2023/988, conținea o listă de criterii aproape identică la articolul 1 alineatul (2) din aceasta(11). Această listă este amintită în considerentul (10) al Regulamentului (CE) nr. 1223/2009(12), care evocă aceeași preocupare în ceea ce privește riscul de confuzie cu produsele alimentare și care prevede că „[p]rezentarea unui produs cosmetic și în special forma, mirosul, culoarea, aspectul, ambalajul, eticheta, volumul sau dimensiunea acestuia nu ar trebui să pună în pericol sănătatea și siguranța consumatorilor ca urmare a confuziei cu produse alimentare, în conformitate cu [Directiva 87/357]”.

35. Ținând seama de cele ce precedă, este necesar să se răspundă la primul aspect al primei întrebări preliminare în sensul că la aprecierea similarității ambalajelor în temeiul articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP trebuie luate în considerare caracteristicile unui ambalaj precum forma, dimensiunea, volumul, materialele utilizate, designul, etichetarea, culoarea, precum și mirosul.

2. Al doilea aspect – criteriile de apreciere și ciclul de viață al ambalajului

36. Acest aspect privește de asemenea criteriile de apreciere a similarității ambalajelor reținute la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP. În schimb, acest al doilea aspect, spre deosebire de cel dintâi, care abordează criteriile respective în mod abstract, vizează un aspect specific al cauzei principale.

37. Astfel, din formularea întrebării preliminare reiese că ambalajele în discuție sunt prevăzute cu un dispozitiv de siguranță care urmărește să le distingă de cele care conțin un produs alimentar și care este rupt cu ocazia primei utilizări a produsului. Această descriere corespunde afirmațiilor Orkla Care care a indicat, în fața autorităților naționale și în observațiile sale scrise, că ambalajele în cauză conțin o etichetă de sigilare care acoperă dopul și care trebuie ruptă înainte de utilizarea produsului.

38. Prin urmare, înțelegem acest al doilea aspect în sensul că instanța de trimitere urmărește să se stabilească dacă, în cadrul aprecierii similarității ambalajelor în temeiul articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP, trebuie să se țină seama și de un element al prezentării și al aspectului unui ambalaj care vizează să îl distingă de ambalajele pentru produse alimentare, atunci când acest element nu rămâne intact de‑a lungul întregului ciclu de viață al produsului.

39. În această privință, pe de o parte, un ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos poate fi prevăzut cu elemente care neutralizează similaritatea sa cu ambalajele unor produse alimentare. Problema dacă adăugarea unor dispozitive de siguranță, pentru a evita orice risc de confuzie pentru consumatori, modifică prezentarea și aspectul unui ambalaj sau impresia globală care rezultă din aceasta trebuie apreciată de la caz la caz(13).

40. Pe de altă parte, prezentarea unui ambalaj se poate schimba în cursul ciclului de viață al produsului în cauză. Anumite elemente ale ambalajului pot dispărea după prima utilizare a produsului, precum în cazul diferitelor tipuri de sigilii sau dispozitive de siguranță pentru transportul de mărfuri. Astfel de dispozitive constituie elemente ale prezentării unui ambalaj, având în vedere definiția largă a noțiunii de „ambalaj” prevăzută la articolul 2 punctul 36 din Regulamentul CLP, care acoperă „unul sau mai multe receptoare și orice alte componente sau materiale necesare pentru ca receptoarele să își poată îndeplini funcția de conținere sau alte funcții de securitate”(14). Deși modul de redactare a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament nu furnizează repere utile în această privință, considerăm că elementele ambalajului care nu sunt destinate să rămână intacte pe întreaga durată de viață a produsului nu ar trebui în principiu să fie luate în considerare în cadrul aprecierii similarității ambalajelor în temeiul acestei dispoziții.

41. Astfel, în primul rând, articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul menționat trebuie interpretat în lumina considerațiilor generale referitoare la rolul aceluiași regulament în ordinea juridică a Uniunii. Astfel cum am explicat la punctul 24 din prezentele concluzii, Regulamentul CLP urmărește să protejeze nu numai cumpărătorul unei substanțe sau al unui amestec la momentul luării deciziei de cumpărare sau la momentul achiziționării, ci și orice utilizator potențial al unor astfel de substanțe sau amestecuri, de‑a lungul întregului ciclu de viață al produsului.

42. În al doilea rând, articolul 35 alineatul (1) litera (c) din acest regulament prevede că ambalajele care conțin substanțe sau amestecuri periculoase respectă printre altele cerința ca ambalajele și sistemele de închidere să fie rezistente și solide, „astfel încât să fie exclusă orice posibilitate de pierdere de produs” și să îndeplinească criteriile de siguranță în condiții normale de manipulare. Interpretarea articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul menționat trebuie să urmeze aceeași logică.

43. În al treilea rând, un alt element contextual care poate fi luat în considerare este cel care reiese din cuprinsul punctului 3.3.2 din anexa II la același regulament(15), referitor la ambalajul exterior, chiar dacă acest punct privește detergenții lichizi de rufe destinați consumatorilor și prezentați într‑un ambalaj solubil de unică folosință. Astfel, din cuprinsul acestui punct reiese că un ambalaj exterior trebuie să își mențină funcționalitatea în condiții de deschidere și închidere repetată „pe întreaga durată de viață a ambalajului exterior”. Aceeași cerință trebuie să se aplice în ceea ce privește detergenții lichizi precum cei în discuție în litigiul principal, prezentați în ambalaje care nu sunt de unică folosință.

44. Prin urmare, propunem să se răspundă la al doilea aspect al primei întrebări preliminare că, în cadrul aprecierii similarității ambalajelor, un element al ambalajului unei substanțe sau al unui amestec periculos care urmărește să îl distingă de ambalajele pentru produse alimentare nu ar trebui în principiu să fie luat în considerare atunci când nu rămâne intact de‑a lungul întregului ciclu de viață al produsului.

45. Având în vedere considerațiile prezentate la punctele 35 și 44 din prezentele concluzii, este necesar să se răspundă la prima întrebare preliminară că la aprecierea similarității ambalajelor în temeiul articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP trebuie luate în considerare caracteristicile unui ambalaj precum forma, dimensiunea, volumul produsului, materialele utilizate, designul, etichetarea, culoarea, precum și mirosul. În schimb, un element al ambalajului care urmărește să îl distingă de ambalajele pentru produsele alimentare nu ar trebui în principiu să fie luat în considerare în cadrul acestei aprecieri atunci când nu rămâne intact de‑a lungul întregului ciclu de viață al produsului.

C. Cu privire la a doua întrebare preliminară – piața de referință

46. Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP trebuie interpretat în sensul că similaritatea dintre ambalajul unei substanțe sau al unui amestec periculos și cel al unui produs alimentar trebuie apreciată numai în raport cu piața națională, cu ansamblul pieței Uniunii sau cu anumite părți ale acesteia.

47. Instanța de trimitere subliniază că agenția este competentă să asigure supravegherea pieței numai în privința ambalajelor introduse pe piața suedeză. Potrivit acestei instanțe, întinderea competenței respective poate sugera că similaritatea ambalajelor în sensul articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament trebuie apreciată în raport cu colectivitatea consumatorilor suedezi și în raport cu ambalajele produselor introduse pe piața suedeză. Or, regulamentul menționat nu ar oferi nicio precizare cu privire la piața de referință.

48. În această privință, niciun element din textul articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din același regulament nu permite soluționarea problemei juridice ridicate de a doua întrebare preliminară. Prin urmare, răspunsul la această întrebare trebuie căutat utilizând o interpretare sistemică și teleologică a Regulamentului CLP și luând în considerare principiile pe care se întemeiază arhitectura ordinii juridice a Uniunii.

49. Potrivit logicii tradiționale a dreptului public sau chiar a dreptului internațional public, prerogativele unei autorități naționale de supraveghere sunt, în temeiul principiului suveranității teritoriale, limitate la teritoriul statului membru care a înființat această autoritate și i‑a atribuit competențe. Desigur, astfel cum am observat într‑un alt context, dreptul Uniunii nu trebuie să urmeze în mod necesar aceeași soluție(16). Cu toate acestea, nimic nu lasă să se înțeleagă că legiuitorul Uniunii ar fi decis să renunțe la această soluție de bază în cadrul punerii în aplicare a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament de către autoritățile naționale ale statelor membre.

50. Astfel, în temeiul articolului 43 primul paragraf din regulamentul menționat, „[s]tatele membre desemnează autoritatea competentă sau autoritățile competente responsabile de propunerile pentru clasificarea și etichetarea armonizate și autoritățile responsabile de controlul respectării obligațiilor stabilite în prezentul regulament”. Potrivit articolului 46 din același regulament, statelor membre le revine de asemenea sarcina de a lua toate măsurile necesare pentru a garanta că substanțele și amestecurile nu sunt introduse pe piață decât dacă au fost clasificate, etichetate, notificate și ambalate în conformitate cu Regulamentul CLP. În conformitate cu articolul 43 al doilea paragraf din acest regulament, autoritățile naționale „cooperează între ele pentru îndeplinirea sarcinilor lor în conformitate cu prezentul regulament și acordă autorităților corespunzătoare ale altor state membre tot sprijinul necesar și util în acest scop”.

51. Faptul că orice stat membru trebuie, așadar, să desemneze cel puțin o autoritate responsabilă de punerea în aplicare a regulamentului menționat, inclusiv pentru a interzice introducerea pe piață a produselor al căror ambalaj nu respectă cerințele impuse de același regulament, și că toate autoritățile naționale trebuie să coopereze în exercitarea sarcinilor lor constituie un indiciu că o autoritate responsabilă a unui stat membru trebuie să se asigure înainte de toate că Regulamentul CLP este respectat pe teritoriul acestui stat membru.

52. Împrejurarea că piața unui stat membru constituie piața de referință nu repune în discuție interpretarea și aplicarea uniformă a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament. Astfel, după cum reiese din analiza noastră cu privire la prima întrebare preliminară, criteriile de apreciere a similarității ambalajelor sunt identice pentru toate statele membre.

53. Cu toate acestea, particularitățile naționale și obiceiurile de consum pot varia de la un stat membru la altul. De exemplu, în unele state membre din Europa Centrală și de Est(17), laptele sau smântâna sunt încă ambalate în pungi din plastic. Această practică și‑a găsit originea în dorința de a optimiza costurile de producție a produselor alimentare. În prezent, aceasta pare să țină mai mult de o problemă de obișnuință a consumatorilor. Pentru un consumator originar din unul dintre aceste state membre, practica menționată sporește totuși similaritatea între produsele alimentare și produsele nealimentare vândute în pungi din plastic. În schimb, utilizarea unui astfel de ambalaj este mai puțin răspândită în alte state membre, ceea ce reduce similaritatea dintre aceste două grupuri de produse pentru consumatorii vizați din aceste state membre și probabilitatea ca aceștia să fie determinați să confunde un produs nealimentar cu un produs alimentar.

54. Pe de altă parte, luarea în considerare a particularităților naționale și a obiceiurilor de consum este înscrisă în soluția reținută de legiuitorul Uniunii în ceea ce privește efectele juridice ale deciziilor adoptate de autoritățile naționale cu ocazia punerii în aplicare a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP.

55. Astfel, Regulamentul 2019/1020 stabilește un regim de bază [„în măsura în care nu există […] în legislația de armonizare a Uniunii”, pentru a relua termenii articolului 2 alineatul (1) din acesta] pentru desfășurarea activităților de către autoritățile de supraveghere a pieței. Acest regulament se aplică printre altele produselor care fac obiectul Regulamentului CLP(18).

56. Din articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul 2019/1020 reiese că, în absența unei legislații speciale în materie, „produsele care au fost considerate neconforme pe baza unei decizii luate de o autoritate de supraveghere a pieței într‑un stat membru sunt considerate neconforme de către autoritățile de supraveghere a pieței din alt stat membru, cu excepția cazului în care o autoritate de supraveghere relevantă dintr‑un alt stat membru a concluzionat contrariul, pe baza propriei investigații, ținând seama, dacă este cazul, informațiile furnizate de un operator economic”. Având în vedere faptul că Regulamentul CLP nu conține norme privind această problemă, soluția prevăzută la articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul 2019/1020 pare să se aplice deciziilor autorităților naționale adoptate în cazul nerespectării articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP.

57. Această soluție nu constituie un mecanism de recunoaștere reciprocă a deciziilor adoptate de autoritățile naționale. În schimb, aceasta pare să se bazeze pe logica potrivit căreia decizia unei autorități naționale a unui stat membru constituie un precedent pentru autoritățile naționale din celelalte state membre. Cu toate acestea, prezumția de neconformitate aferentă acestei decizii poate fi răsturnată de alte autorități naționale, în cadrul procedurilor desfășurate de acestea.

58. Astfel, din modul de funcționare a soluției menționate se poate deduce că deciziile autorităților naționale de supraveghere au în primul rând un domeniu de aplicare național. Astfel, prezumția de neconformitate facilitează exercitarea misiunii autorităților naționale și contribuie la uniformitatea deciziilor în cadrul Uniunii, fără a impune însă o coerență absolută în ceea ce privește rezultatele aprecierii similarității ambalajelor în raport cu articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP.

59. Interpretarea acestei dispoziții potrivit căreia piața națională constituie piața de referință nu este contrară obiectivului acestui regulament de a facilita comercializarea substanțelor chimice, a amestecurilor și a anumitor articole specifice în cadrul pieței interne.

60. În această privință, Directiva 87/357 urmărea să interzică printre altele comercializarea produselor care, prin faptul că pot fi confundate cu produse alimentare, pun în pericol siguranța sau sănătatea consumatorilor. Aceasta urmărea un dublu obiectiv: asigurarea unei protecții adecvate și echivalente a consumatorilor în toate statele membre și eliminarea obstacolelor din calea funcționării pieței interne. Or, Curtea a considerat că această directivă se aplica unui număr nedefinit de produse care prezentau anumite caracteristici și cu privire la care se impunea să se stabilească, de la caz la caz și „în funcție de fiecare stat membru”, dacă pot implica riscurile vizate de directiva menționată(19). În măsura în care regulamentul menționat urmărește obiective similare cu cele ale aceleiași directive, interpretarea articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din acesta trebuie să urmeze aceeași logică.

61. Pentru a concluziona, având în vedere faptul că, pe plan textual, articolul 35 alineatul (2) din același regulament nu precizează o piață de referință pentru evaluarea care trebuie efectuată pentru a constata nerespectarea cerințelor prevăzute de această dispoziție și ținând seama de domeniul de aplicare teritorial al activităților desfășurate de o autoritate responsabilă de punerea în aplicare a Regulamentului CLP, apreciem că deciziile acestei autorități produc efecte în principal în statul membru al autorității responsabile în cauză. În consecință, aceste decizii trebuie să se întemeieze pe elemente de fapt care privesc piața acestui stat membru.

62. Prin urmare, propunem să se răspundă la a doua întrebare preliminară că articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament trebuie interpretat în sensul că similaritatea dintre ambalajul unei substanțe sau al unui amestec periculos și cel al unui produs alimentar trebuie apreciată numai în raport cu piața statului membru care a desemnat autoritatea națională în cauză drept responsabilă de punerea în aplicare a acestei dispoziții.

D. Cu privire la a treia întrebare preliminară – consumatorul mediu

63. Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă noțiunea de „consumator” în sensul articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP vizează numai consumatorul mediu sau dacă include și grupurile de consumatori vulnerabili, precum persoanele cu deficiențe de vedere, persoanele care suferă de alte handicapuri și copiii, și, dacă este cazul, modul în care trebuie luate în considerare nevoile specifice ale acestor grupuri. Analiza noastră cu privire la această întrebare se va desfășura în patru etape.

64. În primul rând, vom examina noțiunea de „consumator”, în sensul celei de a doua ipoteze a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament, pentru a stabili dacă aceasta vizează nu numai consumatorul mediu, ci și alte persoane. În al doilea rând, vom aborda îndoielile instanței de trimitere cu privire la faptul că prima ipoteză prevăzută la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul menționat se referă atât la consumatori, cât și la copii, ceea ce, în opinia sa, ar sugera că nevoile acestora din urmă nu sunt luate în considerare în cadrul celei de a doua ipoteze, care nu menționează decât consumatorii. În al treilea rând, vom ridica problema incidenței altor dispoziții ale dreptului Uniunii și a jurisprudenței citate de Orkla Care asupra interpretării noastre a noțiunii de „consumator”. În al patrulea rând, vom explica modul în care trebuie luate în considerare nevoile specifice ale persoanelor vulnerabile.

1. Noțiunea de „consumator”

65. Deși Regulamentul CLP nu definește noțiunea de „consumator” care figurează la articolul 35 alineatul (2) din acesta, el furnizează totuși mai multe indicații în această privință.

66. În primul rând, astfel cum am arătat deja la punctul 24 din prezentele concluzii, această dispoziție urmărește să protejeze toate persoanele care pot utiliza produsele în cauză sau chiar orice persoană care poate avea acces la acestea. Persoanele vulnerabile nu pot fi excluse de la această protecție, rolul unei societăți civilizate fiind de a avea grijă, prin acțiunile și prin legile sale, de persoanele cele mai vulnerabile.

67. În al doilea rând, modul de redactare a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP se referă la ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos livrate „publicului larg”. Deși regulamentul menționat nu precizează acești termeni, din Ghidul Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA), care oferă orientări cu privire la cerințele de etichetare și ambalare prevăzute în regulamentul menționat(20) (denumit în continuare „Ghidul ECHA”), reiese că produsele sunt destinate „publicului larg” atunci când, de exemplu, sunt comercializate sau oferite în magazine de vânzare cu amănuntul sau la puncte de desfacere unde publicul larg are acces liber la ele sau atunci când sunt vândute online. Deși nu are caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, acest ghid poate să furnizeze elemente utile pentru interpretarea dispozițiilor relevante ale dreptului Uniunii și poate contribui astfel la asigurarea unei aplicări uniforme a acestora(21). În plus, este simptomatic că definiția acestor termeni figurează în partea din ghidul menționat consacrată în special produselor care pot fi accesibile copiilor. În orice caz, produsele în cauză sunt substanțele și amestecurile periculoase comercializate – adică „livrate publicului larg” – în condițiile în care persoanele pot fi expuse la substanțe sau amestecuri care nu le sunt destinate.

68. În această ordine de idei, în al treilea rând, se pot desprinde învățăminte utile din cerințele stabilite de același regulament în ceea ce privește obligațiile care revin furnizorilor de detergenți lichizi de rufe prezentați în ambalaje solubile de unică folosință. Astfel, același ghid(22) arată că, „pe lângă [cerințele specifice aplicabile unor astfel de detergenți], furnizorul are obligația, în conformitate cu articolul 35 alineatul (2) din [Regulamentul] CLP, să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că modelul ambalajului nu este atractiv pentru copii, astfel încât, de exemplu, să nu poată fi confundat cu un produs alimentar sau cu o jucărie”.

69. În al patrulea rând, interpretarea potrivit căreia noțiunea de „consumator”, în sensul articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament, include și persoanele vulnerabile este confirmată de elemente extrase din alte instrumente juridice ale dreptului Uniunii în materie de siguranță a produselor.

70. În această privință, în ceea ce privește Directiva 87/357, Curtea a precizat deja că aprecierea de către autoritățile competente a confuziei pentru consumatori care rezultă din similaritatea dintre un produs nealimentar și un produs alimentar „trebuie să ia în considerare vulnerabilitatea asociată categoriilor de persoane și de consumatori care se pot confrunta cu produsele care au aparența de produse alimentare, printre care în special copiii”(23).

71. În plus, legiuitorul Uniunii a fost mai explicit în instrumentul care a succedat acestei directive. Potrivit considerentului (5) al Regulamentului 2023/988, toți consumatorii, inclusiv cei mai vulnerabili, cum ar fi „copiii, persoanele în vârstă sau persoanele cu dizabilități”, au dreptul la produse sigure. Pe de altă parte, articolul 6 alineatul (1) litera (e) din acest regulament prevede că, atunci când se evaluează dacă un produs este un produs sigur, se iau în considerare în special categoria de consumatori care utilizează produsul, în special evaluând riscul pentru „consumatorii vulnerabili, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități”, precum și impactul diferențelor de gen asupra sănătății și siguranței.

72. În măsura în care trimiterile la aceste două instrumente de drept al Uniunii s‑au dovedit relevante în contextul analizei primei întrebări(24), este necesar să se considere că acestea sunt relevante și în contextul celei de a treia întrebări.

73. Din considerațiile care precedă rezultă că noțiunea de „consumator”, în sensul articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP, vizează ansamblul persoanelor care pot utiliza substanțele sau amestecurile periculoase în cauză sau chiar orice persoană care poate avea acces la acestea, inclusiv persoanele vulnerabile.

2. Sunt copiii consumatori?

74. Instanța de trimitere ridică problema dacă copiii trebuie de asemenea să fie considerați consumatori, în sensul celei de a doua ipoteze a articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP, în măsura în care această dispoziție prevede printre altele că ambalajele nu trebuie să atragă sau să stârnească curiozitatea activă a copiilor.

75. În această privință, este adevărat că prima ipoteză a articolului 35 alineatul (2) din acest regulament, referitoare la forma sau la aspectul unui ambalaj, menționează nu numai consumatorii, ci și copiii. Cu toate acestea, nu se poate deduce de aici că copiii nu sunt consumatori, în sensul acestei dispoziții. Înțelegem această referire specifică la copii ca fiind expresia voinței legiuitorului Uniunii de a sublinia importanța intereselor copiilor, iar nu de a‑i priva de protecția acordată consumatorilor ca atare.

76. Mai multe dintre elementele pe care le‑am prezentat deja pledează în favoarea acestei interpretări. Astfel cum am arătat(25), Ghidul ECHA face aluzie la articolul 35 alineatul (2) din regulamentul menționat și la confuzia creată în mintea unui copil între o substanță sau un amestec și un produs alimentar. În plus, copiii sunt menționați printre consumatorii protejați în Directiva 87/357 și în Regulamentul 2023/988(26) și nu există niciun motiv să se considere că legiuitorul Uniunii nu a dorit să îi protejeze în cadrul Regulamentului CLP.

77. În concluzie, din cele de mai sus rezultă că, deși copiii sunt menționați alături de consumatori în prima ipoteză a articolului 35 alineatul (2) din acest regulament, aceștia nu sunt totuși excluși din noțiunea de „consumator” în cadrul celei de a doua ipoteze. Rămâne să se verifice dacă interpretarea noastră cu privire la această noțiune nu este repusă în discuție de faptul că anumite instrumente juridice ale dreptului Uniunii fac referire la „consumatorul mediu”.

3. Conceptul de „consumator mediu” în alte instrumente juridice ale dreptului Uniunii

78. Cu ocazia interpretării noțiunii de „consumator”, în sensul celei de a doua ipoteze prevăzute la articolul 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP, nu se poate ignora alegerea legiuitorului Uniunii de a nu limita domeniul de aplicare al acestei noțiuni la consumatorul mediu. Această alegere ține de natura produselor care intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții, și anume substanțele și amestecurile clasificate ca periculoase.

79. Pe de altă parte, noțiunea de „consumator mediu” este utilizată în dreptul Uniunii de directivele care urmăresc restabilirea echilibrului contractual dintre părțile contractante. Cu toate acestea, având în vedere precizările aduse la punctul 24 din prezentele concluzii, aceste directive nu sunt relevante în speță.

80. În continuare, este adevărat, Curtea a utilizat noțiunea de „consumator mediu” în hotărârile sale referitoare la alte instrumente juridice ale dreptului Uniunii în materie de siguranță a produselor. Orkla Care citează, în această privință, hotărârile referitoare la Regulamentele (CE) nr. 110/2008(27) și nr. 1223/2009, precum și la Directiva 2000/13/CE(28). Totuși, aceste hotărâri nu sunt relevante în speță.

81. Astfel, în primul rând, în ceea ce privește Regulamentul nr. 110/2008, acesta vizează protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase. El urmărește să promoveze transparența pieței și concurența loială, pentru a evita ca originea geografică a unui produs să fie „acaparată” de actori economici, această origine putând influența decizia unui consumator de a cumpăra un produs(29). Prin urmare, nu este vorba numai despre protecția sănătății persoanelor care consumă produsele în cauză, ci, înainte de toate, despre influența indicației geografice asupra percepției produselor de către consumatori. Acesta este motivul pentru care Hotărârea Viiniverla(30), în care problema centrală privea Regulamentul nr. 110/2008, nu este relevantă în speță.

82. În al doilea rând, în ceea ce privește Regulamentul nr. 1223/2009, acesta privește, astfel cum reiese din articolul 1 din acesta, produsele cosmetice și urmărește să garanteze funcționarea pieței interne și să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane. Cu toate acestea, regulamentul respectiv pune accentul pe siguranța persoanelor cărora le sunt destinate produsele în cauză. Astfel, articolul 3 din acesta privește siguranța produselor cosmetice utilizate în condiții de folosire normale sau rațional previzibile(31).

83. În această ordine de idei, Hotărârea Estée Lauder(32), citată de Orkla Care, privește instrumentul care a precedat Regulamentul nr. 1223/2009, și anume Directiva 76/768/CEE(33), și vizează dispozițiile referitoare la publicitatea produselor cosmetice, aceasta putând influența practicile consumatorilor în ceea ce privește cumpărarea produselor.

84. Pe de altă parte, în ceea ce privește Hotărârea A.M. (Etichetarea produselor cosmetice)(34), citată de asemenea de Orkla Care, Curtea a considerat, este adevărat, că informația referitoare la funcția produsului cosmetic, impusă la articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009, trebuie „să informeze în mod clar consumatorul mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, cu privire la funcția produsului vizat pentru ca acesta să nu fie indus în eroare cu privire la folosirea și la modul de utilizare a acestuia și să îl utilizeze într‑un mod care să nu dăuneze sănătății sale”. Totuși, aceste precizări aduse de Curte sunt de asemenea ghidate de dorința de a proteja nu sănătatea publicului larg în general, ci sănătatea persoanei căreia îi este destinat produsul.

85. În al treilea rând, în ceea ce privește Directiva 2000/13, aceasta privea etichetarea și publicitatea produselor alimentare. Hotărârile citate de Orkla Care în această privință vizează informațiile privind compoziția, originea sau proveniența unor astfel de produse ori proprietățile terapeutice ale acestora(35), susceptibile să determine sau să descurajeze consumatorii să achiziționeze și să consume un anumit produs(36).

86. În general, jurisprudența citată de Orkla Care vizează conceptul de „consumator mediu” nu în contextul protecției publicului larg împotriva erorii și a consumului involuntar al unei substanțe sau al unui amestec periculos, ci în cel al prevenirii inducerii în eroare în ceea ce privește proprietățile unui produs și achiziționarea și consumul acestuia. Prin urmare, această jurisprudență nu poate repune în discuție interpretarea noastră cu privire la noțiunea de „consumator” în sensul articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP.

4. Luarea în considerare a nevoilor specifice

87. A treia întrebare preliminară privește de asemenea modul în care trebuie luate în considerare nevoile specifice ale persoanelor vulnerabile care ar putea intra în contact cu o substanță sau un amestec periculos.

88. Orkla Care arată în această privință că, dacă se consideră că persoanele cu deficiențe de vedere intră în sfera noțiunii de „consumator” în sensul celei de a doua ipoteze prevăzute la articolul 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP, ar trebui să se țină seama de faptul că, în practică, aceste persoane dispun de metode pentru a distinge conținutul ambalajelor, care includ obținerea de asistență în caz de necesitate.

89. În opinia noastră, luarea în considerare a faptului că noțiunea de „consumator”, în sensul acestei dispoziții, acoperă ansamblul persoanelor care pot utiliza substanțele și amestecurile în cauză sau chiar orice persoană care poate avea acces la acestea, inclusiv persoane vulnerabile, trebuie să se traducă printr‑o abordare specifică în ceea ce privește aprecierea similarității dintre ambalajele unor astfel de produse și cele ale produselor alimentare.

90. Astfel, în cadrul acestei aprecieri, trebuie luate în considerare capacitățile cognitive ale persoanelor ale căror simțuri sau capacități de asociere nu corespund celor ale unui consumator normal informat și suficient de atent și de avizat. Prin urmare, nu este vorba despre posibilitatea unei persoane care dorește să cumpere un produs alimentar de a se înșela din cauza similarității dintre ambalajul unei substanțe sau al unui amestec periculos și cel al unui produs alimentar, ci despre posibilitatea ca o persoană cu deficiențe de vedere sau un copil să confunde aceste două ambalaje. Ambalajele de substanțe sau de amestecuri periculoase nu trebuie, așadar, să facă vreo aluzie care să creeze ambiguitate în raport cu produsele alimentare, întrucât ar putea fi confundate cu ambalajele acestora.

91. Suntem conștienți că această interpretare a articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP limitează posibilitatea operatorilor economici de a alege liber designul ambalajului produselor lor. Cu toate acestea, considerațiile legate de cucerirea piețelor și de atragerea clienților datorită unei diferențieri a produselor în raport cu cele ale concurenților trebuie, având în vedere alegerile făcute de legiuitorul Uniunii, să se încline în fața protecției publicului larg împotriva riscurilor legate de consumul de substanțe și de amestecuri clasificate ca periculoase.

92. Având în vedere considerațiile prezentate la punctele 73, 77, 85 și 90 din prezentele concluzii, trebuie, așadar, să se răspundă la a treia întrebare preliminară că noțiunea de „consumator”, în sensul articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament, vizează ansamblul persoanelor care pot utiliza substanțele sau amestecurile periculoase în cauză sau chiar orice persoană care poate avea acces la acestea, inclusiv persoanele vulnerabile, și în special copiii. La aprecierea similarității dintre ambalajele unor astfel de produse și cele ale produselor alimentare, trebuie să se țină seama de capacitățile cognitive ale persoanelor vulnerabile ale căror simțuri sau capacități de asociere nu corespund celor ale unui consumator normal informat și suficient de atent și de avizat.

E. Cu privire la a patra întrebare preliminară – nivelul riscului de confuzie

93. Prin intermediul celei de a patra întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP trebuie interpretat în sensul că riscul inducerii în eroare a consumatorului, în lumina acestei dispoziții, trebuie să fie ridicat sau că este suficient un risc teoretic sau scăzut. Ea ridică de asemenea problema dacă faptul că a avut loc efectiv o confuzie este relevant.

94. Aceste îndoieli par să își aibă originea în afirmația Orkla Care, care – făcând trimitere la anumite versiuni lingvistice ale articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul respectiv(37) – susține că cerința în materie de confuzie prevăzută de prima ipoteză a acestei dispoziții este mai puțin ridicată decât cea prevăzută de cea de a doua.

95. În această ordine de idei, instanța de trimitere subliniază neconcordanțele, în ceea ce privește gradul de risc necesar, între anumite versiuni lingvistice ale articolului 35 alineatul (2) din regulamentul menționat. Astfel, în opinia sa, anumite versiuni ale acestei dispoziții lasă să se înțeleagă că prima ipoteză este îndeplinită atunci când există un risc potențial de inducere în eroare a consumatorilor (un anumit ambalaj este susceptibil să inducă în eroare), în timp ce a doua ipoteză este formulată într‑un mod mai categoric și impune existența unui risc mai ridicat.

96. Cu toate acestea, pe de o parte, nu suntem convinși că, în ceea ce privește articolul 35 alineatul (2) din același regulament, toate versiunile lingvistice menționate de Orkla Care lasă să se înțeleagă că a doua ipoteză a articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP impune un risc mai ridicat decât cel impus de prima ipoteză(38). Pe de altă parte, spre deosebire de instanța de trimitere, nu identificăm vreo diferență între prima și a doua ipoteză a acestei dispoziții în toate versiunile lingvistice(39). În consecință, având în vedere această divergență între diferitele sale versiuni lingvistice, dispoziția menționată trebuie să fie interpretată în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte.

97. În această privință, regulamentul respectiv urmărește să garanteze un nivel ridicat de protecție a sănătății umane(40).

98. Potrivit celei de a doua ipoteze prevăzute la articolul 35 alineatul (2) din regulamentul menționat, astfel cum a fost formulată cel puțin în majoritatea versiunilor lingvistice ale aceluiași regulament, inducerea în eroare a unui consumator nu constituie o consecință inevitabilă a unei caracteristici intrinseci a ambalajelor, ci o consecință potențială, cu alte cuvinte un risc.

99. Astfel, această ipoteză se concentrează pe similaritatea prezentărilor și a aspectului ambalajelor care ar induce în eroare consumatorii. Atunci când se stabilește o astfel de similaritate și în lipsa unor elemente care să o poată neutraliza, un risc care nu este neglijabil de inducere în eroare, care depășește un risc teoretic, este suficient pentru a considera că cerințele prevăzute la articolul 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP nu au fost respectate.

100. În consecință, în ceea ce privește întrebările instanței de trimitere cu privire la relevanța, în cadrul evaluării riscului de confuzie cu produsele alimentare, a faptului că a avut loc efectiv o astfel de confuzie, apreciem că nu se poate impune prezentarea unei dovezi de inducere în eroare efectivă. Curtea a statuat deja, în ceea ce privește Directiva 87/357, că autoritățile naționale competente nu trebuie să demonstreze prin date obiective și verificabile că produsele vor fi confundate de consumatori cu produse alimentare și că riscurile de confuzie sunt dovedite(41). Această interpretare poate fi transpusă în cazul regulamentului respectiv. Adăugăm că, pentru a înlătura caracterul teoretic al riscului, o autoritate națională responsabilă de punerea în aplicare a articolului 35 alineatul (2) din regulamentul menționat poate lua în considerare informația potrivit căreia a avut loc o astfel de confuzie, atunci când este disponibilă.

101. Prin urmare, propunem să se răspundă la a patra întrebare preliminară că articolul 35 alineatul (2) din același regulament trebuie interpretat în sensul că existența unui risc de inducere în eroare care nu este neglijabil, care depășește un risc teoretic, este suficientă pentru a considera că cerințele prevăzute de această dispoziție nu au fost respectate. Informația potrivit căreia a avut loc efectiv o confuzie cu produsele alimentare poate constitui un indiciu cu privire la existența unui astfel de risc.

F. Cu privire la a cincea întrebare preliminară – luarea în considerare a pericolului sau a riscului specific

1. Întrebarea preliminară și expunerea problemei

102. Prin intermediul celei de a cincea întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP trebuie interpretat în sensul că sunt determinante, în vederea aprecierii conformității ambalajului unei substanțe sau al unui amestec periculos cu această dispoziție, categoria de pericol și riscul specific legat de această substanță sau de acest amestec și dacă dispoziția menționată este aplicabilă ambalajelor care conțin o substanță sau un amestec periculos și care au o prezentare sau un aspect similar celor care sunt utilizate pentru produsele alimentare, atunci când acest conținut nu prezintă pericol în caz de ingerare.

103. Această întrebare își are originea în argumentul apelului formulat de Orkla Care și reprodus în observațiile scrise depuse la Curte. Potrivit acestei societăți, în primul rând, dacă pericolul pentru sănătate al unei substanțe sau al unui amestec este scăzut, riscul de a induce în eroare sau riscul de înșelăciune trebuie să fie mai ridicat pentru ca aceeași dispoziție să se aplice și viceversa.

104. În al doilea rând, inducerea în eroare ar trebui să vizeze numai confuziile care sporesc riscul de prejudiciu pentru consumatori întrucât ambalajele înșelătoare al căror conținut nu este periculos fac obiectul altor norme de protecție a consumatorilor. În această privință, Orkla Care arată că existența unui risc de confuzie nu înseamnă în mod necesar că consumatorul este expus pericolului asociat unei anumite substanțe. În speță, pericolul ar fi o iritare temporară a ochilor. Dat fiind că ambalajele în cauză nu se aseamănă nicidecum cu cele ale unui produs destinat să intre în contact cu ochii, o eventuală confuzie cu produse alimentare ar fi lipsită de relevanță pentru aspectul dacă consumatorul riscă să fie expus unei iritații temporare a ochilor.

2. Apreciere

105. În ceea ce privește aplicabilitatea articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP în cazul substanțelor și amestecurilor periculoase care nu prezintă un pericol în caz de ingerare, observăm că cerințele prevăzute de această dispoziție sunt aplicabile oricărei substanțe sau oricăror amestecuri livrate publicului larg și clasificate ca periculoase(42). Prin urmare, aceste cerințe se aplică și substanțelor, și amestecurilor care prezintă un risc ce se limitează la iritații ale ochilor.

106. Pe de altă parte, luarea în considerare, la aprecierea aspectului dacă un anumit ambalaj îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament, a clasei și a categoriei de pericol în care sunt clasificate substanța sau amestecul periculos în cauză, precum și a riscului specific legat de această substanță sau de acest amestec periculos nu reiese din modul de redactare a acestei dispoziții.

107. În continuare, criteriile de apreciere a similarității prezentării și a aspectului ambalajelor și criteriul riscului de inducere în eroare, prevăzute la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul menționat, sunt aceleași independent de profilul de pericol al unei substanțe sau al unui amestec în cauză. Astfel, această dispoziție nu vizează numai cazurile în care ar putea fi stabilit un risc concret și în condiții de utilizare specifice pentru sănătatea unei persoane, ci urmărește să prevină orice confuzie cauzată de similaritatea unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos cu cel al unui produs alimentar. Din această perspectivă, dispoziția menționată se întemeiază pe o logică binară: fie o substanță sau un amestec este clasificat ca periculos, iar ambalajul său trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de aceasta, fie nu este cazul și i se aplică numai alte norme privind protecția consumatorilor. Această alegere a legiuitorului Uniunii reflectă voința de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății(43).

108. Pe de altă parte, astfel cum a observat guvernul german, această interpretare este în concordanță cu faptul că Regulamentul CLP nu se întemeiază pe evaluarea riscurilor(44), ci pe evaluarea pericolelor.

109. Astfel, în jurisprudența sa referitoare la instrumentul care a precedat Regulamentul CLP, și anume Directiva 67/548/CEE(45), Curtea a precizat că evaluarea pericolelor constituie prima etapă a procesului de evaluare a riscurilor, care reprezintă un concept mai specific. Astfel, o evaluare a pericolelor legate de proprietățile intrinsece ale substanțelor nu trebuie să fie limitată în considerarea unor împrejurări de utilizare specifice, precum în cazul unei evaluări a riscurilor, și poate fi realizată în mod valabil independent de locul în care este utilizată substanța, de modul în care s‑ar putea produce contactul cu aceasta (prin ingerare, inhalare sau penetrare cutanată) și de eventualele niveluri de expunere la substanță(46).

110. Distincția dintre evaluarea pericolelor și evaluarea riscurilor rămâne relevantă în temeiul acestui regulament. Astfel, considerentul (15) al regulamentului menționat precizează că acesta ar trebui să păstreze actualul nivel general de protecție a sănătății umane și a mediului oferit de Directiva 67/548. În plus, astfel cum a arătat Curtea, distincția dintre pericole și riscuri a fost menținută în același regulament, precum și în Regulamentul nr. 1907/2006(47).

111. Or, în temeiul Regulamentului CLP, clasa și categoria de pericol influențează elementele de etichetare impuse de articolul 17 din acest regulament coroborat în special cu punctul 3.3.4 („Comunicarea pericolelor”) din anexa I la acesta. Principiul proporționalității este, așadar, luat în considerare în mecanismul instituit prin regulamentul menționat, în măsura în care cerințele în materie de comunicare a pericolelor variază în funcție de clasa și de categoria de pericol.

112. Prin urmare, propunem să se răspundă la a cincea întrebare preliminară că, atunci când se apreciază dacă un anumit ambalaj îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din același regulament, nici clasa și categoria de pericol în care sunt clasificate substanța sau amestecul periculos în cauză, nici riscul specific al acestei substanțe sau al acestui amestec periculos nu sunt luate în considerare.

V. Concluzie

113. Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Svea hovrätt, Mark- och miljööverdomstolen (Curtea de Apel cu sediul în Stockholm – Curtea de Apel pentru Litigii Imobiliare și de Mediu, Suedia) după cum urmează:

1) La aprecierea similarității ambalajelor în temeiul articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 trebuie luate în considerare caracteristicile unui ambalaj precum forma, dimensiunea, volumul produsului, materialele utilizate, designul, etichetarea, culoarea, precum și mirosul. În schimb, un element al ambalajului care urmărește să îl distingă de ambalajele pentru produsele alimentare nu ar trebui în principiu să fie luat în considerare în cadrul acestei aprecieri atunci când nu rămâne intact de‑a lungul întregului ciclu de viață al produsului.

2) Articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1272/2008

trebuie interpretat în sensul că

similaritatea dintre ambalajul unei substanțe sau al unui amestec periculos și cel al unui produs alimentar trebuie apreciată numai în raport cu piața statului membru care a desemnat autoritatea națională în cauză ca fiind responsabilă de punerea în aplicare a acestei dispoziții.

3) Noțiunea de „consumator”, în sensul articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1272/2008, vizează ansamblul persoanelor care pot utiliza substanțele sau amestecurile periculoase în cauză sau chiar orice persoană care poate avea acces la acestea, inclusiv persoanele vulnerabile, în special copiii. La aprecierea similarității dintre ambalajele unor astfel de produse și cele ale produselor alimentare, trebuie să se țină seama de capacitățile cognitive ale persoanelor vulnerabile ale căror simțuri sau capacități de asociere nu corespund celor ale unui consumator normal informat și suficient de atent și de avizat.

4) Articolul 35 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1272/2008

trebuie interpretat în sensul că

existența unui risc de inducere în eroare care nu este neglijabilă, care depășește un risc teoretic, este suficientă pentru a considera că cerințele prevăzute de această dispoziție nu au fost respectate. Informația potrivit căreia a avut loc efectiv o confuzie cu produsele alimentare poate constitui un indiciu cu privire la existența unui astfel de risc.

5) Atunci când se apreciază dacă un anumit ambalaj îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1272/2008, nici clasa și categoria de pericol în care sunt clasificate substanța sau amestecul periculos în cauză, nici riscul specific al acestei substanțe sau al acestui amestec periculos nu sunt luate în considerare.

1 Limba originală: franceza.

2 Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO 2008, L 353, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul „CLP”).

3 Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO 2019, L 169, p. 1).

4 A se vedea considerentele (1)-(3) și, respectiv, considerentele (4) și (5) ale Regulamentului CLP, care clarifică faptul că comercializarea substanțelor și a amestecurilor reprezintă nu numai un aspect al pieței interne, ci și al pieței mondiale. Regulamentul ține seama de această realitate pentru a facilita comerțul internațional.

5 A se vedea considerentele (1) și (2) ale Regulamentului CLP.

6 Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind siguranța generală a produselor, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 87/357/CEE a Consiliului (JO 2023, L 135, p. 1).

7 A se vedea articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul 2023/988.

8 Astfel, Regulamentul 2023/988 prevede la articolul 2 alineatul (1) că se aplică în măsura în care în dreptul Uniunii care reglementează siguranța produselor în cauză nu există dispoziții specifice care au același obiectiv. Articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP constituie o astfel de dispoziție specifică.

9 A se vedea considerentul (104) al Regulamentului 2023/988.

10 Directiva Consiliului din 25 iunie 1987 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la produsele care, nefiind ceea ce par a fi, pot pune în pericol sănătatea sau siguranța consumatorilor (JO 1987, L 192, p. 49, Ediție specială, 13/vol. 7, p. 246).

11 Articolul 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 87/357 viza produsele care, nefiind ceea ce par, deși nu sunt produse alimentare, au o formă, miros, culoare, prezentare, ambalaj, etichetă, volum sau dimensiune astfel încât este previzibil să fie confundate de consumatori, în special de copii, cu produsele alimentare și, în consecință, introduse în gură, supte sau înghițite, în condițiile în care această acțiune poate implica riscuri precum sufocare, otrăvire, perforarea sau obturarea tubului digestiv.

12 Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO 2009, L 342, p. 59).

13 A se vedea punctul 27 din prezentele concluzii.

14 A se vedea punctul 29 din prezentele concluzii.

15 În versiunea modificată prin Regulamentul (UE) nr. 1297/2014 al Comisiei din 5 decembrie 2014 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO 2014, L 350, p. 1).

16 A se vedea Concluziile noastre prezentate în cauza Irish Ferries (C‑570/19, EU:C:2021:177, punctul 194).

17 Cu titlu ilustrativ, a se vedea „Bagged Milk Still Popular in Slovakia”, https://www.esmmagazine.com/packaging‑design/bagged‑milk‑still‑popular‑in‑slovakia-7589.

18 A se vedea punctul 6 din prezentele concluzii.

19 A se vedea Hotărârea din 2 iunie 2022, Get Fresh Cosmetics (C‑122/21, EU:C:2022:421, punctul 39).

20 Guidance on labelling and packaging in accordance with Regulation (EC) No 1272/2008 [Ghid privind etichetarea și ambalarea conform Regulamentului (CE) nr. 1272/2008] din 2 martie 2021, https://echa.europa.eu/documents/10162/2324906/clp_labelling_en.pdf/89628d94-573a-4024-86cc-0b4052a74d65, punctul 3.4.1, p. 18.

21 A se vedea p. 2 din Ghidul ECHA. A se vedea de asemenea în acest sens, în ceea ce privește un alt document similar, Hotărârea din 13 martie 2025, Cassella‑med și MCM Klosterfrau (C‑589/23, EU:C:2025:173, punctul 40).

22 Ghidul ECHA, punctul 3.4.2, p. 21. Sublinierea noastră.

23 A se vedea Hotărârea din 2 iunie 2022, Get Fresh Cosmetics (C‑122/21, EU:C:2022:421, punctul 43).

24 A se vedea punctele 33 și 34 din prezentele concluzii.

25 A se vedea punctul 68 din prezentele concluzii.

26 A se vedea punctele 33 și 34 din prezentele concluzii.

27 Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului (JO 2008, L 39, p. 16).

28 Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (JO 2000, L 109, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 9).

29 A se vedea considerentele (2) și (7)-(9) ale Regulamentului nr. 110/2008.

30 Hotărârea din 21 ianuarie 2016 (C‑75/15, EU:C:2016:35, punctul 25).

31 Pentru a evita orice confuzie și din motive de exhaustivitate, dorim să precizăm că trimiterile la Regulamentul nr. 1223/2009 de la punctul 34 din prezentele concluzii nu au fost efectuate pentru a se inspira din soluțiile reținute de acesta, ci pentru a face trimitere la cele reținute de Directiva 87/357 – la care face referire acest regulament – privind produsele care, nefiind ceea ce par a fi, pot pune în pericol sănătatea sau siguranța consumatorilor.

32 Hotărârea din 13 ianuarie 2000 (C‑220/98, EU:C:2000:8, punctul 30).

33 Directiva Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (JO 1976, L 262, p. 169, Ediție specială, 13/vol. 3, p. 101), astfel cum a fost modificată prin Directiva 88/667/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 (JO 1988, L 382, p. 46, Ediție specială, 13/vol. 8, p. 266).

34 Hotărârea din 17 decembrie 2020 (C‑667/19, EU:C:2020:1039, punctul 36).

35 A se vedea Hotărârea din 15 iulie 2004, Douwe Egberts (C‑239/02, EU:C:2004:445, punctul 46), Hotărârea din 10 septembrie 2009, Severi (C‑446/07, EU:C:2009:530, punctul 61), și Hotărârea din 4 iunie 2015, Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände (C‑195/14, EU:C:2015:361, punctul 36).

36 Hotărârea din 15 iulie 2004, Douwe Egberts (C‑239/02, EU:C:2004:445, punctul 45).

37 În această privință, Orkla Care menționează versiunile în limbile engleză („likely […] to mislead consumers, or have a similar presentation or a design used for foodstuff […], which would mislead consumers”), franceză („susceptible […] d’induire les consommateurs en erreur, ni une présentation ou une esthétique similaire à celles qui sont utilisées pour les denrées alimentaires, […] qui tromperait les consommateurs”) și suedeză („[f]örpackningar […] får varken ha en form eller formgivning som kan […] vilseleda konsumenterna eller ha ett utförande eller en formgivning […] som skulle vilseleda konsumenterna”). Sublinierea noastră.

38 În versiunea în limba engleză, expresia „likely […] to mislead” [prima ipoteză a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP] se poate referi la o caracteristică obiectivă și intrinsecă a unui anumit ambalaj, în timp ce expresia „which would mislead” (a doua ipoteză a acestei dispoziții) poate fi interpretată în sensul că este suficientă o cauzalitate ipotetică sau chiar potențială.

39 Cu titlu ilustrativ, diferența în discuție nu pare să fie ușor perceptibilă, în special în versiunile în limbile daneză („eller vildlede forbrugerne, eller have en lignende fremtoning eller et design, […] som vil vildlede forbrugerne”) și italiană („o sia tale da indurre i consumatori in errore, né hanno una presentazione o un disegno […], atti a indurre i consumatori in errore”), care utilizează, în ceea ce privește cele două ipoteze, aceeași expresie. Sublinierea noastră.

40 A se vedea articolul 1 alineatul (1) și considerentele (1), (3) și (54) ale Regulamentului CLP.

41 A se vedea Hotărârea din 2 iunie 2022, Get Fresh Cosmetics (C‑122/21, EU:C:2022:421, punctul 44).

42 A se vedea punctul 19 din prezentele concluzii.

43 A se vedea punctul 97 din prezentele concluzii.

44 În schimb, Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3) vizează acest tip de evaluare.

45 Directiva Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO 1967, 196, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 1, p. 23), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/59/CE a Comisiei din 6 august 2001 (JO 2001, L 225, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 32, p. 3) și prin Directiva 2008/58/CE a Comisiei din 21 august 2008 (JO 2008, L 246, p. 1) (denumită în continuare „Directiva 67/548”).

46 A se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2011, Nickel Institute (C‑14/10, EU:C:2011:503, punctele 81 și 82), precum și Hotărârea Etimine (C‑15/10, EU:C:2011:504, punctele 74 și 75).

47 A se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2011, Nickel Institute (C‑14/10, EU:C:2011:503, punctul 81), precum și Hotărârea Etimine (C‑15/10, EU:C:2011:504, punctul 74).