Concluziile avocatei generale J. Kokott prezentate la 16 aprilie 2026.###

Ediție provizorie

CONCLUZIILE AVOCATEI GENERALE

DOAMNA JULIANE KOKOTT

prezentate la 16 aprilie 2026(1)

Cauza C‑154/25

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Franceze

„ Procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor – Directiva (UE) 2020/2184 – Calitatea apei destinate consumului uman – Depășirea parametrului valoric pentru nitrați – Măsuri de remediere pentru încetarea încălcării – Alte măsuri de remediere – Modificarea dispozițiilor în cursul procedurii precontencioase ”

I. Introducere

1. Prin prezenta acțiune, Comisia urmărește să se constate că Franța a încălcat A treia directivă privind apa potabilă(2) în 107 unități de distribuție a apei potabile din cauza nivelurilor excesive de nitrați din apa potabilă.

2. În ceea ce privește nitrații din apa potabilă, este aplicabil un parametru valoric de 50 mg/l încă din perioada Primei directive privind apa potabilă(3), așadar din 1985. Acesta corespunde unei valori orientative publicate în 1993 de Organizația Mondială a Sănătății (OMS, World Health Organisation)(4).

3. Potrivit OMS, cele mai frecvente surse de nitrați în apă sunt activitățile agricole (îngrășămintele anorganice și gunoiul de grajd), tratarea apelor uzate, deșeurile care conțin azot, precum și apele uzate provenite din procesele industriale și de la autovehicule(5). OMS consideră că riscurile pentru sănătatea umană constau în special în transformarea nitraților (NO3) în nitriți (NO2), care poate conduce la methemoglobinemie, o oxidare a globulelor roșii care nu mai pot transporta oxigen. Acest risc afectează în primul rând sugarii până la vârsta de șase luni, hrăniți cu biberonul. În plus, în cazul femeilor însărcinate și al sugarilor, ar exista un risc de efecte adverse asupra tiroidei. De asemenea ar fi posibilă o legătură între riscul de cancer și nitrozarea endogenă ca urmare a unui consum ridicat de nitrați și de compuși nitrozabili(6).

4. Depășirea parametrului valoric este stabilită, dar părțile nu sunt de acord cu privire la aspectul dacă, în anumite cazuri, Franța a demonstrat încetarea în timp util a încălcării și dacă răspunsul la încălcări a fost suficient.

5. În plus, Comisia a inițiat această procedură în perioada în care era încă în vigoare A doua directivă privind apa potabilă(7), întemeindu‑și astfel scrisoarea de punere în întârziere, potrivit articolului 258 primul paragraf TFUE, pe această reglementare anterioară. Prin urmare, se ridică problema admisibilității acțiunii întemeiate pe A treia directivă privind apa potabilă.

II. Cadrul juridic

6. Potrivit articolului 24 alineatul (1) din A treia directivă privind apa potabilă, aceasta trebuia transpusă până la 12 ianuarie 2023.

7. Or, Comisia a inițiat procedura precontencioasă pe baza celei de A doua directive privind apa potabilă care, la rândul său, a înlocuit Prima directivă privind apa potabilă.

8. În temeiul celor trei directive, încă de la data de 17 iulie 1985(8), conținutul de nitrați din apa potabilă, care face obiectul primului motiv, nu trebuie să depășească parametrul valoric de 50 mg/l. A doua și a treia directivă diferă totuși în ceea ce privește alte reglementări.

A. A treia directivă privind apa potabilă

9. Comisia își întemeiază al doilea și al treilea motiv pe articolul 14 alineatele (2) și (3) din A treia directivă privind apa potabilă. Articolul 14 stabilește măsurile pe care statele membre trebuie să le ia în cazul depășirii parametrilor valorici:

„(2) În cazul în care, în ciuda măsurilor luate pentru a îndeplini obligațiile impuse la articolul 4 alineatul (1), apa destinată consumului uman nu respectă parametrii valorici stabiliți în conformitate cu articolul 5 și fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (2), statul membru în cauză se asigură că se întreprind cât mai curând posibil măsurile de remediere necesare pentru a restabili calitatea apei și acordă prioritate aplicării acestora, luând în considerare, între altele, măsura în care parametrul valoric în cauză a fost depășit și pericolul potențial aferent pentru sănătatea umană.

[…]

(3) Indiferent dacă parametrii valorici au fost respectați sau nu, statele membre asigură interzicerea distribuției apei destinate consumului uman care constituie un potențial pericol pentru sănătatea umană sau limitarea utilizării acesteia, precum și adoptarea oricărei alte măsuri de remediere necesare pentru a proteja sănătatea umană.

Statele membre consideră nerespectarea cerințelor minime referitoare la parametrii valorici stabiliți în părțile A și B din anexa I drept un pericol potențial pentru sănătatea umană, cu excepția cazurilor în care autoritatea competentă consideră că nerespectarea parametrilor valorici este nesemnificativă.

(4) În cazurile descrise la alineatele (2) și (3), dacă nerespectarea parametrilor valorici este considerată un pericol potențial pentru sănătatea umană, statele membre iau cât mai curând posibil toate măsurile următoare:

(a) îi informează pe toți consumatorii afectați cu privire la pericolul potențial pentru sănătatea umană și cu privire la cauza sa, la depășirea unui parametru valoric și la măsurile de remediere întreprinse, care includ măsuri de interdicție, de restricție a utilizării sau orice altă măsură;

(b) oferă consumatorilor consilierea necesară și actualizează periodic informațiile furnizate cu privire la condițiile de consum și utilizare a apei, ținând seama în special de grupurile de populație care prezintă, în legătură cu apa, riscuri mai ridicate de sănătate; și

(c) îi informează pe consumatori de îndată ce s‑a stabilit că nu mai există un pericol potențial pentru sănătatea umană și că serviciul a revenit la normal.

(5) Autoritățile competente sau alte organisme relevante decid măsurile care urmează să fie adoptate în temeiul alineatului (3), având în vedere riscurile pentru sănătatea umană care ar putea fi provocate de o întrerupere a aprovizionării cu apă sau de o limitare a utilizării apei destinate consumului uman.”

10. Derogarea prevăzută la articolul 9 din A doua directivă privind apa potabilă nu a fost preluată în A treia directivă, dar articolul 26 din această directivă a reglementat menținerea derogărilor deja acordate:

„Derogările acordate statelor membre în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din [A doua directivă privind apa potabilă] care se aplică în continuare la 12 ianuarie 2023 rămân aplicabile până la sfârșitul duratei lor. Acestea pot fi reînnoite în conformitate cu articolul 15 din prezenta directivă numai în cazul în care nu a fost acordată încă o a doua derogare. Dreptul de a solicita Comisiei o a treia derogare în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din [A doua directivă privind apa potabilă] rămâne aplicabil pentru a doua derogare care este încă aplicabilă la 12 ianuarie 2021.”

B. A doua directivă privind apa potabilă

11. Dispozițiile citate anterior ale articolului 14 din A treia directivă privind apa potabilă figurau deja parțial la articolul 8 din A doua directivă privind apa potabilă:

„(2) [Corespunde în mare măsură articolului 14 alineatul (2) din A treia directivă privind apa potabilă.]

(3) [Prima teză corespunde în mare măsură articolului 14 alineatul (3) primul paragraf din A treia directivă privind apa potabilă.] În astfel de cazuri consumatorii sunt informați de îndată în această privință și li se oferă consilierea necesară.

(4) [Corespunde în mare măsură articolului 14 alineatul (5) din A treia directivă privind apa potabilă.]”

12. Articolul 9 din A doua directivă privind apa potabilă prevedea aprobarea unor derogări de la parametrii valorici:

„(1) Statele membre pot prevedea derogări de la parametrii valorici stabiliți la anexa I partea B sau stabiliți în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), până la o valoare maximă pe care acestea o stabilesc, în măsura în care nicio astfel de derogare nu constituie un pericol potențial pentru sănătatea umană și în cazul în care alimentarea cu apă destinată consumului uman în zona vizată nu poate fi menținută prin niciun fel de mijloace rezonabile. Derogările sunt cât mai limitate în timp posibil și nu depășesc trei ani, la încheierea acestei perioade fiind întocmit un bilanț pentru a determina dacă s‑a înregistrat un progres suficient. În cazul în care un stat membru intenționează să acorde o a doua derogare, acesta transmite Comisiei bilanțul întocmit, împreună cu motivele care justifică decizia de a acorda o a doua derogare. Nicio astfel de a doua derogare nu depășește trei ani.

(2) În cazuri excepționale, un stat membru poate solicita Comisiei o a treia derogare pentru o perioadă de cel mult trei ani. Comisia hotărăște cu privire la această solicitare în termen de trei luni.”

III. Procedura precontencioasă și concluziile părților

13. La 30 octombrie 2020, Comisia a adresat Franței o scrisoare în temeiul articolului 258 primul paragraf TFUE, invitând‑o să adopte o poziție cu privire la critica referitoare la încălcarea articolului 4 alineatul (1) coroborat cu anexa I, precum și a articolului 8 alineatele (2), (3) și (7) din A doua directivă privind apa potabilă, ca urmare a poluării apei potabile cu nitrați în diferite comune din șase regiuni.

14. În schimb, Comisia și‑a întemeiat avizul motivat din 15 februarie 2023 pe articolul 4 alineatul (1) coroborat cu anexa I, precum și pe articolul 14 alineatele (2) și (3) din A treia directivă privind apa potabilă. În acest aviz, Comisia a stabilit un termen care expira la 15 aprilie 2023 pentru ca Franța să pună capăt încălcărilor imputate.

15. La 21 februarie 2025, Comisia a introdus prezenta acțiune prin care solicită:

1) constatarea faptului că:

– prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a asigura calitatea apei destinate consumului uman potrivit cerințelor minime privind parametrul valoric pentru nitrați în privința celor 107 unități de distribuție a apei potabile identificate în cererea introductivă;

– prin neadoptarea cât mai curând posibil a măsurilor de remediere pentru a restabili calitatea apei destinată consumului uman în privința celor 107 unități de distribuție a apei potabile și prin neacordarea priorității aplicării acestora, luând în considerare printre altele măsura în care parametrul valoric în cauză a fost depășit și pericolul potențial pentru sănătatea persoanelor, și

– prin nelimitarea utilizării apei destinate consumului uman care depășește în mod cronic parametrul valoric pentru nitrați sau prin neadoptarea oricărei alte măsuri necesare pentru a proteja sănătatea persoanelor și prin neinformarea în mod suficient a consumatorilor,

Republica Franceză nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) coroborat cu partea B din anexa I și al articolului 14 alineatele (2) și (3) din A treia directivă privind apa potabilă;

2) obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată.

16. Republica Franceză solicită respingerea acțiunii și obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

17. Părțile au depus observații scrise, iar în ședința din 4 februarie 2026 au prezentat observații orale.

IV. Apreciere juridică

18. În susținerea acțiunii, Comisia invocă trei motive. În primul rând, Comisia consideră că Franța a încălcat articolul 4 alineatul (1) coroborat cu partea B din anexa I la A treia directivă privind apa potabilă, prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a asigura calitatea apei destinate consumului uman potrivit cerințelor minime privind parametrul valoric pentru nitrați de 50 mg/l în 107 unități de distribuție a apei potabile. În al doilea rând, Comisia consideră că acest stat membru nu a adoptat măsurile de remediere cât mai curând posibil pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman și nu a acordat prioritate aplicării acestora, ceea ce ar constitui o încălcare a articolului 14 alineatul (2). În al treilea rând, Comisia consideră că, prin nelimitarea utilizării apei destinate consumului uman care depășește în mod persistent valoarea maximă stabilită pentru nitrați sau prin neadoptarea oricărei alte măsuri necesare pentru a proteja sănătatea persoanelor și prin neinformarea în mod suficient a consumatorilor, Franța a încălcat articolul 14 alineatul (3).

A. Admisibilitatea acțiunii în ansamblu

19. Comisia și‑a întemeiat solicitarea de a prezenta observații potrivit articolului 258 primul paragraf TFUE pe A doua directivă privind apa potabilă, în timp ce avizul motivat s‑a întemeiat pe A treia directivă privind apa potabilă, al cărei termen de transpunere expirase între timp. Prin urmare, mai întâi, trebuie examinată din oficiu problema admisibilității acțiunii(9).

20. Concluziile cuprinse în cererea introductivă nu pot fi extinse, în principiu, dincolo de neîndeplinirile obligațiilor invocate în scrisoarea de punere în întârziere. Astfel, regularitatea procedurii precontencioase constituie o garanție esențială urmărită de tratat, atât pentru protecția drepturilor statului membru în cauză, cât și pentru ca eventuala procedură jurisdicțională să aibă ca obiect un litigiu clar definit(10). Nu este mai puțin adevărat că, în acțiunea sa, Comisia poate solicita constatarea neîndeplinirii obligațiilor rezultate din versiunea inițială a unui act al Uniunii, modificat sau abrogat ulterior, și care au fost menținute prin dispozițiile unui nou act al Uniunii(11).

21. Rezultă că admisibilitatea primelor două motive nu este repusă în discuție, întrucât Comisia le întemeiază pe dispozițiile celei de A treia directive privind apa potabilă al căror conținut identic figura deja în A doua directivă privind apa potabilă.

22. În schimb, obiectul litigiului nu poate fi extins la obligații care rezultă din noi dispoziții care nu au echivalent în versiunea inițială a actului în cauză. Aceasta ar constitui o încălcare a normelor fundamentale de procedură aplicabile în cadrul constatării neîndeplinirii obligațiilor(12).

23. Există însă diferențe între dispozițiile pe care se întemeiază al treilea motiv și dispozițiile corespunzătoare din A doua directivă privind apa potabilă.

24. Prin urmare, primele două motive sunt admisibile. În schimb, în cele ce urmează, vom examina (secțiunea D) mai îndeaproape admisibilitatea celui de al treilea motiv din perspectiva temeiniciei sale.

B. Respectarea parametrului valoric pentru nitrați (primul motiv)

25. Prin intermediul primului motiv, Comisia contestă depășirea parametrului valoric de 50 mg/l pentru nitrați prevăzut la articolul 4 alineatul (1) și în partea B din anexa I la A treia directivă privind apa potabilă în 107 unități de distribuție a apei potabile enumerate în anexa A.8 la cererea introductivă.

26. Conform articolului 4 alineatul (1) coroborat cu partea B din anexa I la A treia directivă privind apa potabilă, statele membre au obligația de a respecta parametrul valoric de 50 mg/l referitor la nivelul maxim admisibil al concentrației de nitrați din apa potabilă. Părțile sunt de acord că aceasta este o obligație de rezultat(13).

27. În ceea ce privește 65 dintre aceste unități de distribuție a apei potabile, Franța recunoaște pe deplin încălcarea.

28. Pentru alte 34 de unități de distribuție a apei potabile, Franța informează Curtea că respectarea parametrului valoric ar fi între timp asigurată. Statul membru nu repune însă în discuție faptul că acțiunea trebuie apreciată în raport cu situația astfel cum se prezenta aceasta la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat al Comisiei(14), și anume la 15 aprilie 2023, și că la momentul respectiv parametrul valoric nu era încă respectat în aceste unități de distribuție a apei potabile.

29. Prin urmare, singurul aspect în litigiu este respectarea parametrului valoric pentru nitrați în opt unități de distribuție a apei potabile. Acestea vor fi examinate în continuare.

1. Unitatea de distribuție a apei potabile Chevregny (002000143), Aisne, Hauts‑de‑France

30. La rețeaua unității de distribuție a apei potabile Chevregny (002000143) a departamentului Aisne din regiunea Hauts‑de‑France sunt racordați 185 de consumatori. Potrivit afirmațiilor necontestate ale Franței, ultima depășire constatată a parametrului valoric datează din 19 octombrie 2022. În schimb, șase valori măsurate între 3 noiembrie 2022 și 6 aprilie 2023 și toate valorile măsurate de atunci s‑au situat sub parametrul valoric. Pentru acest motiv, Franța consideră că această unitate de distribuție a apei potabile a respectat parametrul valoric la 15 aprilie 2023.

31. În memoriul său în replică, Comisia răspunde că valorile măsurate disponibile la momentul expirării termenului nu demonstrau încă respectarea durabilă a parametrului valoric. Ea invocă în această privință o hotărâre potrivit căreia o eventuală respectare punctuală a parametrilor valorici nu repune în discuție caracterul continuu al încălcării imputate în ansamblul său atunci când măsurători ulterioare arată că aceste valori au continuat să fie depășite după expirarea termenului stabilit în avizul motivat(15). Astfel cum arată în mod întemeiat Franța, acest argument este însă inoperant în ceea ce privește unitatea de distribuție a apei potabile Chevregny, întrucât, potrivit datelor disponibile, parametrul valoric nu a mai fost depășit după expirarea acestui termen.

32. În ședință, Comisia a arătat în schimb că încetarea definitivă a unei depășiri a parametrului valoric pentru nitrați poate fi recunoscută numai pe baza unor valori măsurate pe parcursul unui an întreg. Astfel, poluarea apei potabile cu nitrați ar depinde în special de agricultură și de condițiile meteorologice.

33. Această argumentație este în principiu convingătoare și nu este repusă în discuție de Franța. Atât condițiile meteorologice, cât și agricultura urmează un ciclu anual care poate conduce, în anumite momente, la niveluri mai ridicate de nitrați în sursele de apă potabilă. În lipsa altor elemente de probă, calitatea apei potabile trebuie monitorizată timp de cel puțin un an pentru a stabili dacă a fost efectiv eliminată cauza nivelurilor excesive de nitrați.

34. Totuși, această argumentație nu privește încetarea încălcării ca atare, ci numai dovada acestei încetări.

35. Chiar dacă Directiva privind apa potabilă creează o obligație de rezultat privind respectarea parametrilor valorici, aceasta nu este formulată astfel încât statele membre să fie obligate să demonstreze respectarea parametrilor valorici în orice moment al anului precedent.

36. Încălcarea încetează însă în cazul în care statul membru a eliminat cauza depășirii. Astfel, s‑ar putea utiliza apă potabilă dintr‑o altă sursă mai puțin poluată sau s‑ar putea lua măsuri tehnice pentru eliminarea nitraților. Dacă aceste măsuri sunt suficient de eficiente, parametrii valorici vor fi respectați în viitor, iar statul membru și‑ar fi îndeplinit pe deplin obligațiile.

37. Îndeplinirea obligațiilor nu este repusă în discuție dacă statul membru nu este încă în măsură să o dovedească pe deplin la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat. În cazul racordării la o sursă nouă, nu ar trebui să fie necesar ca, pentru furnizarea acestei probe, să se demonstreze că parametrul a fost respectat pe tot parcursul unui ciclu anual ulterior. Dimpotrivă, ar trebui să fie suficient să se demonstreze această racordare și calitatea noii surse în trecut.

38. Cu toate acestea, în ipoteza în care, în lipsa altor probe, ar fi necesar să se prezinte valori măsurate pe tot parcursul unui an ulterior, aceste probe trebuie să poată fi prezentate în cursul procedurii jurisdicționale pentru a contesta critica Comisiei.

39. În ceea ce privește depășirea parametrului valoric, Curtea a admis deja probe ale Comisiei din perioada ulterioară expirării termenului stabilit în avizul motivat. Aceste depășiri ulterioare demonstrau, în primul rând, că, la momentul expirării termenului, nu fuseseră încă luate toate măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării. În al doilea rând, acestea arătau că statul membru a omis în mod constant să ia măsurile necesare („défaut persistant”) pentru a pune capăt încălcării(16). Pentru a dovedi astfel de încălcări sistematice și persistente, Comisia poate prezenta elemente de probă referitoare la perioada ulterioară expirării termenului(17).

40. Totuși, în cazul în care Comisia poate demonstra existența unor încălcări cu ajutorul unor astfel de probe, statul membru în cauză trebuie de asemenea să poată prezenta astfel de probe pentru a‑și dovedi nevinovăția. Este ceea ce presupune principiul egalității armelor, care este o condiție necesară a unui proces echitabil garantat în special de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(18) și care are drept scop asigurarea echilibrului între părțile la procedură(19). Potrivit acestei dispoziții, fiecare parte, inclusiv statele membre și instituțiile(20), trebuie să aibă o posibilitate rezonabilă de a‑și susține cauza, inclusiv probele, în condiții care nu o plasează într‑o situație de dezavantaj net în raport cu adversarul acesteia(21).

41. Cu toate acestea, admisibilitatea probelor din perioada ulterioară expirării termenului stabilit în avizul motivat nu schimbă cu nimic, în cadrul procedurii în temeiul articolului 258 TFUE, momentul relevant pentru constatarea unei încălcări, întrucât informațiile din perioade ulterioare sunt utilizate numai pentru a trage concluzii cu privire la situația astfel cum se prezenta aceasta la acea dată.

42. În orice caz, pentru unitatea de distribuție a apei potabile Chevregny, din respectarea parametrului valoric începând cu data de 3 noiembrie 2022 rezultă că a fost eliminată cauza depășirii parametrului valoric pentru nitrați la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat.

2. Unitatea de distribuție a apei potabile Wanquetin (062000861), Pas‑de‑Calais, Hauts‑de‑France

43. La rețeaua unității de distribuție a apei potabile Wanquetin (062000861) a departamentului Pas‑de Calais din regiunea Hauts‑de‑France sunt racordați 727 de consumatori. Înaintea datei de 14 aprilie 2023, trei valori măsurate consecutiv s‑au situat sub parametrul valoric, dar la 5 iunie, la 5 octombrie și la 18 decembrie ale anului respectiv parametrul valoric a fost din nou depășit.

44. Această unitate de alimentare cu apă potabilă constituie, așadar, un exemplu de respectare doar temporară a parametrului valoric, care nu poate dovedi că Franța a eliminat definitiv cauza depășirilor la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat.

45. În acest temei este necesar să se constate că primul motiv trebuie admis în ceea ce privește unitatea de distribuție a apei potabile Wanquetin.

3. Unitatea de distribuție a apei potabile Arconcey (021000666), Côte‑d’Or, Bourgogne‑Franche‑Comté

46. La rețeaua unității de distribuție a apei potabile Arconcey (021000666) a departamentului Côte‑d’Or din regiunea Bourgogne‑Franche‑Comté sunt racordați 223 de consumatori. Potrivit afirmațiilor Franței, ultima depășire constatată a parametrului valoric datează din 9 februarie 2023. Anterior, timp de mai mulți ani, valorile măsurate ale nitraților s‑au situat între 60 și 70 mg/l. În schimb, începând din 12 aprilie 2023, valorile măsurate se situează cu mult sub parametrul valoric, în general între 30 și 40 mg/l. Aceasta se datorează probabil faptului că respectiva unitate de distribuție a fost racordată în martie 2023 la altă rețea de apă potabilă.

47. Valorile măsurate confirmă astfel că, în unitatea de distribuție a apei potabile Arconcey, cauza depășirii parametrului valoric pentru nitrați a fost eliminată definitiv la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat.

4. Unitatea de distribuție a apei potabile Charencey (021000834), Côte‑d’Or, Bourgogne‑Franche‑Comté

48. La rețeaua unității de distribuție a apei potabile Charencey (021000834) a departamentului Côte‑d’Or din regiunea Bourgogne‑Franche‑Comté sunt racordați 36 de consumatori. Potrivit afirmațiilor Franței, începând din 8 decembrie 2022 valorile măsurate se situează cu mult sub parametrul valoric, în general sub 20 mg/l. Motivul este constituit probabil de racordarea în ianuarie 2023 la o altă rețea de apă potabilă. Anterior, au existat depășiri semnificative ocazionale.

49. Și în acest caz valorile măsurate mai recent confirmă că, în unitatea de distribuție a apei potabile Charencey, cauza depășirii parametrului valoric pentru nitrați a fost eliminată definitiv la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat.

5. Unitatea de distribuție a apei potabile Saint‑Seine‑l’Abbaye (021001229), Côte‑d’Or, Bourgogne‑Franche‑Comté

50. La rețeaua unității de distribuție a apei potabile Saint‑Seine‑l’Abbaye (021001229) a departamentului Côte‑d’Or din regiunea Bourgogne‑Franche‑Comté sunt racordați 307 consumatori. Potrivit afirmațiilor Franței, începând din 6 martie 2023 valorile măsurate se situează, cu o tendință de scădere, sub parametrul valoric.

51. Valorile măsurate mai recent arată, așadar, că, în unitatea de distribuție a apei potabile Saint‑Seine‑l’Abbaye, cauza depășirii parametrului valoric pentru nitrați a fost de asemenea eliminată definitiv la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat.

6. Unitatea de distribuție a apei potabile Turcey (021001767), Côte‑d’Or, Bourgogne‑Franche‑Comté

52. La rețeaua unității de distribuție a apei potabile Turcey (021001767) a departamentului Côte‑d’Or din regiunea Bourgogne‑Franche‑Comté sunt racordați 177 de consumatori. Potrivit afirmațiilor Franței, în perioada cuprinsă între 2 ianuarie și 25 septembrie 2023 valorile măsurate s‑au situat sub parametrul valoric, dar la 29 noiembrie 2023 s‑a produs o nouă depășire semnificativă și de asemenea la 24 ianuarie 2024 parametrul valoric a fost din nou depășit. De atunci, valorile măsurate au rămas sub parametrul valoric.

53. Depășirile menționate arată că, în unitatea de distribuție a apei potabile Turcey, cauza depășirii parametrului valoric pentru nitrați nu a fost încă eliminată definitiv la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat.

7. Unitatea de distribuție a apei potabile Charmes (052001856), Haute‑Marne, Grand Est

54. La rețeaua unității de distribuție a apei potabile Charmes (052001856) a departamentului Haute‑Marne din regiunea Grand Est sunt racordați 148 de consumatori. Ultima depășire a parametrului valoric datează din 28 octombrie 2022. De atunci, valorile măsurate sunt inferioare, recent cu o tendință de scădere.

55. Aceste valori măsurate permit să se concluzioneze că, la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, cauza depășirii parametrului valoric pentru nitrați în unitatea de distribuție a apei potabile a fost eliminată.

8. Unitatea de distribuție a apei potabile Fays (052000917), Haute‑Marne, Grand Est

56. La rețeaua de distribuție a apei potabile Fays (052000917) a departamentului Haute‑Marne din regiunea Grand Est sunt racordați 65 de consumatori. Începând din 10 februarie 2023, cu o excepție la 28 august 2023, valorile măsurate se situează sub parametrul valoric, dar nu cu mult sub acesta.

57. Depășirea menționată, precum și diferența redusă dintre valorile măsurate și parametrul valoric arată că, la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, cauza depășirii parametrului valoric pentru nitrați nu fusese încă eliminată în unitatea de distribuție a apei potabile Fays.

9. Concluzie intermediară

58. În consecință, Franța nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) coroborat cu partea B din anexa I la A treia directivă privind apa potabilă prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a asigura calitatea apei destinate consumului uman potrivit cerințelor minime privind parametrul valoric de 50 mg/l pentru nitrați în privința celor 107 unități de distribuție a apei potabile enumerate în anexa A.8 la cererea introductivă, cu excepția unităților de distribuție Chevregny, Arconcey, Charencey, Saint‑Seine‑l’Abbaye și Charmes.

C. Măsuri de remediere pentru restabilirea calității apei potabile (al doilea motiv)

59. Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia susține că Franța a încălcat articolul 14 alineatul (2) din A treia directivă privind apa potabilă în ceea ce privește cele 107 unități de distribuție a apei potabile enumerate în anexa A.8 la cererea introductivă.

60. Potrivit articolului 14 alineatul (2) primul paragraf din A treia directivă privind apa potabilă, măsurile de remediere necesare pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman se întreprind cât mai curând posibil în cazul în care apa respectivă nu respectă parametrii valorici stabiliți în anexa I partea B. În plus, se acordă prioritate aplicării acestor măsuri, luând în considerare, între altele, măsura în care parametrul valoric în cauză a fost depășit și pericolul potențial aferent pentru sănătatea umană.

61. La fel ca articolul 4 alineatul (1) coroborat cu partea B din anexa I la A treia directivă privind apa potabilă, această obligație creează pentru statele membre o obligație de rezultat(22) care constă în asigurarea respectării parametrilor valorici. Aceasta este însoțită de o obligație de celeritate, întrucât măsurile prevăzute la articolul 14 alineatul (2) trebuie luate „cât mai curând posibil” și cu „prioritate”(23).

62. Comisia susține că o încălcare a acestei obligații rezultă deja din faptul că depășirile în unitățile de distribuție au durat între 6 și 36 de ani.

1. Admisibilitatea motivului în ceea ce privește cele cinci unități de distribuție a apei potabile pentru care depășirea parametrului valoric a încetat

63. Desigur, Franța consideră că nici pentru cele opt zone de distribuție pentru care, în opinia sa, nu s‑a constatat nicio depășire a parametrului valoric pentru nitrați la momentul relevant nu există nicio încălcare a articolului 14 alineatul (2) din A treia directivă privind apa potabilă.

64. Totuși, independent de rezultatul examinării primului motiv, acest argument trebuie respins. Desigur, la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, Franța nu mai era obligată să ia alte măsuri de remediere pentru cele cinci unități de distribuție în care încălcarea încetase. Acest lucru nu împiedică însă Curtea să constate că Franța nu a luat cât mai curând posibil și cu prioritate măsurile necesare pentru acest rezultat.

65. Cazul unității de distribuție a apei potabile Chevregny o demonstrează în mod deosebit de clar întrucât, potrivit argumentelor Comisiei, necontestate de Franța, depășirea a durat acolo între 1997 și 2022, așadar, 25 de ani. În mod evident, nu s‑a pus capăt acestei încălcări cât mai curând posibil și cu prioritate.

66. Este adevărat că, în materie de achiziții publice, Curtea a considerat inadmisibile acțiunile introduse de Comisie dacă, la data expirării termenului stabilit în avizul motivat, anunțul de participare sau contractele în litigiu își epuizaseră deja toate efectele(24). S‑ar putea ajunge la o concluzie similară în cazul unităților de distribuție a apei potabile în care încălcarea încetase deja la momentul relevant(25).

67. Înțelegem însă această jurisprudență ca fiind o excepție de la principiul potrivit căruia Comisia nu este obligată să demonstreze un interes specific de a exercita acțiunea în cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor(26). Acest principiu nu înseamnă că interesul de a exercita acțiunea nu este necesar, ci numai că acest interes este prezumat în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Cu toate acestea, o prezumție poate fi în mod excepțional răsturnată, ceea ce s‑a întâmplat în cauzele menționate mai sus privind achizițiile publice.

68. În speță, există totuși în continuare un interes suficient să se constate că în toate cele 107 unități Franța nu a luat măsurile de remediere cât mai curând posibil și cu prioritate.

69. În primul rând, Franța contestă încălcarea în ceea ce privește toate cele 107 unități de distribuție. Tocmai pentru acest motiv, Comisia are un interes legitim privind clarificarea de către Curte a acestui dezacord inclusiv în ceea ce privește cele cinci unități în care încălcarea a încetat deja(27).

70. În al doilea rând, în speță, există un interes să se constate încălcarea și pentru că acțiunea privește numeroase cazuri similare în care o astfel de încălcare persistă. Acest lucru arată că există un anumit risc de repetare care poate justifica un interes de a exercita acțiunea(28).

71. În al treilea rând, o constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către Franța în privința celor cinci unități de distribuție în prezenta cauză ar putea fi semnificativă dacă în viitor ar fi necesar să se impună o penalitate cu titlu cominatoriu și/sau o sumă forfetară în temeiul articolului 260 alineatul (2) a doua teză TFUE pentru executarea inadecvată a hotărârii. Această constatare ar constitui un indiciu în sensul că prevenirea efectivă a repetării în viitor a unor încălcări similare ale dreptului Uniunii este de natură să necesite adoptarea unei măsuri disuasive(29), întrucât ar sublinia importanța prezentei încălcări.

72. Prin urmare, al doilea motiv este admisibil în ceea ce privește toate cele 107 unități de distribuție a apei potabile enumerate în anexa A.8 la cererea introductivă.

2. Temeinicia motivului

73. Pe fond, Franța consideră că nu a existat nicio întârziere în adoptarea măsurilor de remediere, dat fiind că depășirile pentru 52 de unități de distribuție au durat mai puțin de zece ani.

74. Nu este necesar să se răspundă aici la întrebarea dacă Franța recunoaște astfel implicit încălcarea pentru celelalte unități de distribuție, întrucât acest argument ignoră consecințele cadrului temporal și procedural prevăzut mai ales la articolul 9 din A doua directivă privind apa potabilă pentru măsurile de remediere.

75. Articolul 9 alineatul (1) din A doua directivă privind apa potabilă permitea statelor membre să prevadă derogări care nu depășesc trei ani de la parametrii valorici stabiliți la anexa I partea B, în măsura în care nicio astfel de derogare nu constituie un pericol potențial pentru sănătatea umană și în cazul în care alimentarea cu apă destinată consumului uman în zona vizată nu poate fi menținută prin niciun fel de mijloace rezonabile. O a doua derogare pentru o perioadă de până la trei ani era permisă în temeiul acestei dispoziții dacă statul membru transmitea Comisiei bilanțul întocmit. În temeiul articolului 9 alineatul (2) prima teză, în cazuri excepționale, un stat membru putea solicita Comisiei o a treia derogare pentru o perioadă de cel mult trei ani, Comisia trebuind să hotărască cu privire la această solicitare. Articolul 9 alineatul (3) prevedea că statul membru trebuia să furnizeze anumite informații la acordarea unei derogări. În schimb, pentru derogările de cel mult 30 de zile, articolul 9 alineatul (4) prevedea o autorizație simplificată.

76. În principiu, aceste dispoziții erau aplicabile în speță întrucât termenul de transpunere a celei de A treia directive privind apa potabilă a expirat abia la 12 ianuarie 2023, așadar, cu puțin timp înaintea avizului motivat din 15 februarie 2023 și, potrivit articolului 26 alineatul (2) din directiva menționată, derogările acordate la momentul respectiv în temeiul celei de a doua directive se aplicau în continuare.

77. În primul rând, termenele de grație ar fi putut fi aplicate în acest temei numai dacă Franța ar fi făcut uz de ele. Or, Franța nu invocă nicio derogare în prezenta procedură. Fără aplicarea normelor derogatorii este însă exclus ca, în cazul unor întârzieri care au durat mai mulți ani fără indicarea măsurilor deja întreprinse, să se accepte că măsurile de remediere au fost puse în aplicare cât mai curând posibil și cu prioritate.

78. În al doilea rând, normele derogatorii arată că, în opinia legiuitorului, cauzele unei depășiri ar trebui în general să fie eliminate în termen de trei ani. Un termen suplimentar de trei ani presupunea să se transmită Comisiei bilanțul întocmit, permițându‑i astfel să verifice dacă au fost îndeplinite condițiile pentru o derogare. Comisia ar fi putut impune respectarea acestor condiții prin intermediul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Pentru un nou termen de trei ani erau necesare cazuri excepționale, ceea ce presupunea recunoașterea lor ca atare de către Comisie.

79. În al treilea rând, există îndoieli dacă condițiile derogării pot fi îndeplinite în cazul unei depășiri a parametrului valoric pentru nitrați. Astfel, Franța recunoaște că depășirea parametrului valoric pentru nitrați pune în pericol sănătatea sugarilor cu vârsta sub șase luni și a femeilor însărcinate. În consecință, această depășire a constituit un pericol potențial pentru sănătatea umană. Acest lucru ar putea însemna că astfel de depășiri trebuie eliminate într‑un termen mult mai scurt decât cei trei ani ai unei derogări autorizate.

80. În consecință, argumentul Franței referitor la marja de apreciere care ar rezulta din faptul că, în temeiul articolului 14 alineatul (2) din A treia directivă privind apa potabilă, atunci când se acordă prioritate măsurilor de remediere se iau în considerare, între altele, măsura în care parametrul valoric în cauză a fost depășit și pericolul potențial aferent pentru sănătatea umană, este de asemenea inoperant în principiu. Astfel, această marjă de manevră nu poate prelungi în mod semnificativ termenul pentru remedierea situației și nu poate permite eludarea derogărilor prevăzute la articolul 9 din A doua directivă privind apa potabilă.

81. Cu titlu suplimentar, trebuie să se observe că, în numeroase cazuri, durata depășirilor nu permite evaluarea amplorii lor sau a capacității unităților de distribuție în cauză. Este adevărat că este vorba adesea despre unități foarte mici, cu câteva sute sau chiar cu mai puțin de 100 de consumatori. Pentru unități atât de mici, eliminarea depășirii poate constitui o sarcină economică considerabilă, în special atunci când costurile sunt transferate asupra unui număr mic de consumatori. Însă tocmai în multe dintre unitățile mai mari, unde sunt vizate peste 1 000 sau chiar câteva mii de persoane, depășirile durează de deosebit de mult timp. Astfel, în cea mai mare unitate, Berck‑sur‑Mer (062000460), departamentul Pas‑de‑Calais, regiunea Hauts de France, cu 20 611 consumatori, parametrul valoric este depășit de 26 de ani. De asemenea, în anexa A.8 la cererea introductivă, pot fi găsite alte opt unități cu peste 1 000 de consumatori în care depășirile durează de peste 20 de ani(30). În cazul acestora nu se observă o prioritizare sau o evaluare comparativă globală a intereselor.

82. Prin urmare, Franța a încălcat articolul 14 alineatul (2) prima teză din A treia directivă privind apa potabilă prin neadoptarea cât mai curând posibil a măsurilor de remediere pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman în privința celor 107 unități de distribuție a apei potabile, care sunt enumerate în anexa A.8 la cererea introductivă, și prin neacordarea priorității aplicării acestora, luând în considerare între altele măsura în care parametrul valoric în cauză a fost depășit și pericolul potențial pentru sănătatea persoanelor.

D. Alte măsuri de remediere necesare pentru a proteja sănătatea umană (al treilea motiv)

83. Prin intermediul celui de al treilea motiv, Comisia reproșează Franței că nu a limitat utilizarea apei destinate consumului uman care depășește în mod persistent valoarea maximă stabilită pentru nitrați sau că nu a adoptat orice alte măsuri necesare pentru a proteja sănătatea persoanelor și că nu a informat în mod suficient consumatorii.

84. Desigur, spre deosebire de celelalte două motive, acest motiv nu vizează în mod expres toate cele 107 unități de distribuție a apei potabile care fac obiectul prezentei cauze. Cu toate acestea, din motivarea acestuia reiese că Comisia face referire la toate unitățile.

85. Și în ceea ce privește acest motiv, Franța consideră că încălcarea nu mai există pentru unitățile pentru care nu se poate constata nicio depășire la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat. Totuși, și acest argument trebuie respins pentru motivele deja expuse(31).

86. Mai întâi, trebuie să se stabilească în ce măsură argumentele invocate de Comisie în susținerea acestui motiv sunt admisibile, iar apoi să se examineze temeinicia acestuia.

1. Admisibilitate

87. Îndoieli cu privire la admisibilitate rezultă din diferențele existente între a doua și a treia directivă privind apa potabilă, întrucât, la inițierea procedurii precontencioase, în scrisoarea de punere în întârziere din 30 octombrie 2020, Comisia s‑a întemeiat pe a doua directivă, dar, odată cu avizul motivat și mai ales în cadrul acțiunii, aceasta a invocat a treia directivă.

88. Astfel, în cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate de Comisie pe baza versiunii inițiale a unui act al Uniunii modificat sau abrogat ulterior și continuate prin invocarea noului act al Uniunii, Comisia se poate întemeia, după cum am văzut(32), doar pe dispozițiile menținute prin acest nou act.

89. În ceea ce privește admisibilitatea argumentelor Comisiei, prezintă relevanță faptul că articolul 14 alineatul (3) al doilea paragraf [a se vedea litera a)] și alineatul (4) [a se vedea litera c)] din A treia directivă privind apa potabilă nu figurau în A doua directivă. În plus, trebuie examinată o modificare subtilă a articolului 14 alineatul (3) primul paragraf [a se vedea litera b)].

a) Articolul 14 alineatul (3) al doilea paragraf din A treia directivă privind apa potabilă

90. Comisia își întemeiază în mod expres al treilea motiv pe cele două paragrafe ale articolului 14 alineatul (3) din A treia directivă privind apa potabilă. În conformitate cu primul paragraf al acestei dispoziții, indiferent dacă parametrii valorici au fost respectați sau nu, statele membre asigură interzicerea distribuției apei destinate consumului uman care constituie un potențial pericol pentru sănătatea umană sau limitarea utilizării acesteia, precum și adoptarea oricărei alte măsuri de remediere necesare pentru a proteja sănătatea umană. Al doilea paragraf prevede că statele membre consideră nerespectarea cerințelor minime referitoare la parametrii valorici stabiliți în părțile A și B din anexa I drept un pericol potențial pentru sănătatea umană, cu excepția cazurilor în care autoritatea competentă consideră că nerespectarea parametrilor valorici este nesemnificativă.

91. Cu toate acestea, numai primul paragraf figura (în mare parte(33)) sub forma articolului 8 alineatul (3) în A doua directivă privind apa potabilă, pe care Comisia s‑a întemeiat în scrisoarea de punere în întârziere la momentul inițierii procedurii precontencioase.

92. Prezumția de la articolul 14 alineatul (3) al doilea paragraf din A treia directivă privind apa potabilă, conform căreia nerespectarea cerințelor minime referitoare la parametrii valorici trebuie considerată drept un pericol potențial pentru sănătatea umană, nu se regăsește în schimb în dispoziția corespunzătoare din A doua directivă. Dimpotrivă, potrivit considerentului (27) al celei de A doua directive, în cazul nerespectării unui parametru care îndeplinește funcția de indicator, statul membru vizat trebuie să analizeze dacă nerespectarea în cauză poate prezenta un risc pentru sănătatea umană.

93. Prin urmare, în prezenta procedură, Comisia nu se poate întemeia pe prezumția conform căreia depășirea parametrului valoric pentru nitrați creează un pericol potențial pentru sănătatea umană. Argumentul invocat în această privință este inadmisibil.

94. În schimb, nimic nu împiedică în principiu Franța să invoce faptul că, potrivit articolului 14 alineatul (3) al doilea paragraf din A treia directivă privind apa potabilă, un pericol potențial pentru sănătatea umană poate fi exclus în cazul în care autoritatea competentă consideră că nerespectarea parametrului valoric este nesemnificativă. Astfel, Franța nu poate fi privată de acest mijloc de apărare intervenit între timp pentru simplul motiv că Comisia a trimis prea devreme scrisoarea de punere în întârziere. Marja de manevră astfel deschisă nu ar trebui totuși să depășească competența de analiză existentă inițial în temeiul considerentului (27) al celei de A doua directive.

b) Opțiunile de acțiune prevăzute la articolul 14 alineatul (3) primul paragraf din A treia directivă privind apa potabilă

95. Chiar dacă articolul 14 alineatul (3) primul paragraf din A treia directivă privind apa potabilă figura deja în A doua directivă, sub forma articolului 8 alineatul (3) din aceasta, aplicarea sa în speță ridică de asemenea o problemă de admisibilitate. Astfel, cele două dispoziții sunt în mare măsură identice numai în versiunile germană și greacă, în timp ce toate celelalte versiuni lingvistice ale articolului 14 alineatul (3) primul paragraf din A treia directivă privind apa potabilă au fost modificate subtil față de articolul 8 alineatul (3) prima teză din A doua directivă. Comisia invocă, cel puțin implicit, această versiune modificată.

96. Articolul 8 alineatul (3) prima teză din A doua directivă prevedea trei opțiuni de acțiune în cazul unor pericole potențiale pentru sănătatea umană, și anume, în primul rând, interzicerea distribuției apei, în al doilea rând, limitarea utilizării și, în al treilea rând, oricare altă măsură necesară pentru a proteja sănătatea umană. Toate cele trei opțiuni erau legate prin „sau”, la fel ca în versiunile germană și greacă ale articolului 14 alineatul (3) primul paragraf din A treia directivă. Autoritățile competente puteau alege astfel una dintre cele trei opțiuni.

97. În schimb, toate celelalte versiuni lingvistice ale articolului 14 alineatul (3) primul paragraf din A treia directivă privind apa potabilă prevăd (fie) interzicerea distribuției sau limitarea utilizării și (în plus) adoptarea oricărei alte măsuri necesare. Prin urmare, marja de manevră este redusă de la trei la două opțiuni, și anume interdicția sau limitarea, și, în plus, poate fi necesară luarea unor măsuri suplimentare.

98. Această modificare din „sau” în „și” este deja inclusă în propunerea Comisiei, care a semnalat‑o de asemenea, dar fără să o explice(34). Cu toate acestea, traducerile în limbile germană și greacă ale propunerii nu au preluat această modificare.

99. Independent de aceste diferențe în versiunile lingvistice, în special articolul 14 alineatul (5) din A treia directivă privind apa potabilă pledează în favoarea intenției legiuitorului Uniunii de a permite în continuare statelor membre să aleagă între cele trei opțiuni de acțiune. În definitiv, această chestiune poate rămâne deschisă în prezenta cauză, întrucât și cu privire la acest aspect Comisia își poate întemeia criticile pe noua reglementare numai în măsura în care aceasta menține vechea reglementare.

100. În consecință, în prezenta cauză, argumentul Comisiei potrivit căruia, în cazul unui pericol potențial pentru sănătatea umană, Franța ar fi trebuit să aleagă între interzicerea distribuției și limitarea utilizării este inadmisibil. Dimpotrivă, Franța poate invoca faptul că autoritățile competente aveau la dispoziție în principiu toate cele trei opțiuni.

c) Articolul 14 alineatul (4) din A treia directivă privind apa potabilă

101. De asemenea există îndoieli cu privire la admisibilitatea argumentului Comisiei referitor la explicitarea obligațiilor de informare în cazul depășirii parametrului valoric pentru nitrați prin intermediul articolului 14 alineatul (4) din A treia directivă privind apa potabilă care reglementează aceste obligații într‑un mod relativ detaliat. În schimb, A doua directivă prevedea la articolul 8 alineatul (3) a doua teză numai că, în cazurile prevăzute în prezent la articolul 14 alineatul (3) primul paragraf din A treia directivă privind apa potabilă, consumatorii sunt informați de îndată în această privință și li se oferă consilierea necesară. În plus, articolul 8 alineatul (7) prevedea că, în cazul în care se întreprind măsuri de remediere, consumatorii sunt informați în această privință, cu excepția cazurilor în care autoritățile competente consideră că nerespectarea parametrului valoric în cauză este nesemnificativă.

102. Articolul 14 alineatul (4) din A treia directivă privind apa potabilă menține obligația prevăzută la articolul 8 alineatul (3) a doua teză și la alineatul (7) din A doua directivă de a furniza consumatorilor informații și consilierea necesară în cazul depășirii parametrilor valorici care creează un pericol potențial pentru sănătatea umană și de a‑i informa în cazul în care se întreprind măsuri de remediere.

103. Cu toate acestea, statele membre dispuneau de o marjă de manevră mai mare pentru a stabili amploarea acestor informații și a consilierii în temeiul articolului 8 alineatul (3) a doua teză din A doua directivă decât în temeiul articolului 14 alineatul (4) din A treia directivă privind apa potabilă. Această marjă de manevră mai mare trebuie luată în considerare în speță pentru a aprecia dacă Franța și‑a respectat obligațiile de informare.

104. În plus, Comisia nu poate solicita Franței să furnizeze informații sau consiliere într‑o măsură mai mare decât cea prevăzută la articolul 14 alineatul (4) din A treia directivă, chiar dacă, având în vedere împrejurările cauzei, potrivit articolului 8 alineatul (3) a doua teză din A doua directivă, ar fi necesare informații sau consiliere suplimentare. Astfel, Franța era supusă la momentul relevant și este supusă și în prezent numai cerințelor prevăzute la articolul 14 alineatul (4)(35).

d) Concluzie intermediară

105. Prin urmare, argumentația Comisiei referitoare la al treilea motiv este inadmisibilă în măsura în care aceasta invocă modificările aduse articolului 14 alineatele (3) și (4) din A treia directivă privind apa potabilă în raport cu articolul 8 alineatul (3) din A doua directivă privind apa potabilă. Aceasta privește prezumția de la articolul 14 alineatul (3) al doilea paragraf din A treia directivă, conform căreia depășirea parametrului valoric pentru nitrați creează un pericol potențial pentru sănătatea umană, modificarea articolului 14 alineatul (3) primul paragraf cu privire la diferitele opțiuni de acțiune și explicitarea obligațiilor de informare prin intermediul articolului 14 alineatul (4).

2. Temeinicie – respectarea articolului 14 alineatul (3) primul paragraf din A treia directivă privind apa potabilă

106. Pentru a demonstra temeinicia celui de al treilea motiv, și anume o încălcare a articolului 14 alineatul (3) primul paragraf din A treia directivă privind apa potabilă, Comisia trebuie, așadar, să demonstreze mai întâi că depășirea parametrului valoric pentru nitrați reprezintă un pericol potențial pentru sănătatea umană. Numai pe această bază se poate aprecia dacă Franța a luat măsurile de remediere necesare.

a) Pericol potențial pentru sănătatea umană

107. Chiar dacă Comisia nu poate invoca prezumția unui pericol potențial în temeiul articolului 14 alineatul (3) al doilea paragraf din A treia directivă privind apa potabilă, această chestiune nu ridică probleme deosebite în prezenta cauză.

108. Astfel, Franța recunoaște că o depășire a parametrului valoric pentru nitrați creează un pericol pentru sănătatea femeilor însărcinate și a sugarilor cu vârsta sub șase luni. Acesta constituie un pericol potențial pentru sănătatea umană.

109. Cu toate acestea, părțile sunt în dezacord cu privire la existența altor pericole potențiale pentru sănătatea umană. Comisia invocă în această privință principiul precauției, dar, fără o precizare suplimentară, acest principiu nu permite să se prezume existența unor pericole potențiale.

110. Comisia furnizează o astfel de precizare în ceea ce privește riscul de cancer. Acest risc este menționat de OMS într‑un document invocat de ambele părți(36). De asemenea, Anses(37) franceză concluzionează într‑un raport prezentat de Franța în cadrul procedurii că există o corelație pozitivă între poluarea cu nitrați a apei potabile și riscul de cancer de colon, precum și suspiciunea unei legături cu cancerul ovarian și renal(38). Prin urmare, neadmiterea de către Franța a riscurilor de cancer ca pericol potențial pentru sănătatea umană este contradictorie și, prin urmare, trebuie respinsă. Dimpotrivă, aceste riscuri de cancer creează un pericol potențial suplimentar pentru sănătatea umană.

b) Măsuri de remediere

111. În consecință, se ridică problema dacă Franța a adoptat măsurile de remediere prevăzute la articolul 14 alineatul (3) primul paragraf din A treia directivă privind apa potabilă necesare ca urmare a pericolelor potențiale pentru sănătatea femeilor însărcinate și a sugarilor, precum și a riscurilor de cancer.

112. Astfel cum am arătat deja, în principiu nu se poate reproșa Franței în prezenta cauză că autoritățile competente au făcut o alegere între cele trei tipuri de măsuri de remediere prevăzute la articolul 8 alineatul (3) din A doua directivă privind apa potabilă. Este vorba, în primul rând, despre interzicerea distribuției apei destinate consumului uman, în al doilea rând, despre limitarea utilizării acesteia și, în al treilea rând, despre orice altă măsură necesară.

113. Potrivit Comisiei, ca urmare a pericolului potențial pentru sănătatea umană, ar fi trebuit să se impună limitări sau chiar interdicții pentru toate unitățile de distribuție a apei potabile vizate de depășiri.

114. Cu toate acestea, pare exclus ca în aceste cazuri poluarea cu nitrați a apei menajere să poată justifica o interdicție a aprovizionării cu apă menajeră. După cum arată în mod întemeiat Franța, aprovizionarea cu apă se impune pentru simplul motiv că, în pofida poluării cu nitrați, distribuția apei este necesară pentru alte scopuri decât alimentația, de exemplu pentru igiena personală, în scopul curățeniei sau pentru irigarea grădinilor.

115. S‑ar putea preconiza însă o limitare a utilizării apei menajere în scopuri alimentare. Eficacitatea unei astfel de limitări ar putea fi pusă sub semnul întrebării, deoarece este practic de neconceput ca aceasta să se aplice în gospodăriile private. Cu toate acestea, controlul în restaurante și cantine nu pare exclus. În plus, o astfel de somație administrativă ar sublinia și mai mult importanța pericolului potențial pentru sănătatea umană decât simple avertismente în această privință. Prin urmare, limitarea utilizării trebuie avută în vedere, cel puțin ca opțiune.

116. Principala alternativă la o limitare a utilizării ar fi pur și simplu informarea consumatorilor. Deși o informare nu ar trebui să îndeplinească în mod necesar cerințele prevăzute la articolul 14 alineatul (4) din A treia directivă privind apa potabilă, anumite informații par totuși indispensabile și ar trebui să fie de asemenea comunicate în cazul unei limitări a utilizării.

117. Acest aspect este valabil în special în cazul depășirii parametrului valoric ca atare și al pericolelor potențiale care rezultă din aceasta pentru sănătatea umană. Ambele informații sunt indispensabile pentru a permite consumatorilor să reacționeze în mod adecvat.

118. În plus, statele membre erau deja obligate, în temeiul articolului 8 alineatul (3) a doua teză din A doua directivă privind apa potabilă, să ofere „consiliere”. Prin urmare, acestea trebuiau să ofere consumatorilor cel puțin recomandări cu privire la modul de gestionare a apei menajere contaminate în lumina pericolelor potențiale.

119. Articolul 8 alineatul (7) din A doua directivă impunea de asemenea ca, în cazul în care se întreprind măsuri de remediere, consumatorii să fie informați în această privință, cu excepția cazurilor în care autoritățile competente consideră că nerespectarea parametrului valoric în cauză este nesemnificativă. Dat fiind că Franța recunoaște cel puțin că depășirea parametrului valoric pentru nitrați creează un pericol potențial pentru sănătatea femeilor însărcinate și a sugarilor, ar fi contradictoriu ca autoritățile competente să fi considerat această depășire ca fiind nesemnificativă. Prin urmare, ar fi trebuit furnizate și informații cu privire la măsurile de remediere.

120. O măsură suplimentară, care trebuie cel puțin avută în vedere, ar fi o aprovizionare alternativă cu apă curată. În această privință, mai ales punerea la dispoziție a apei îmbuteliate pare fezabilă în practică. Deși este adevărat că o astfel de punere la dispoziție ar fi utilă pentru persoanele vizate și că, în cazul unei limitări a utilizării, i‑ar putea incita să respecte această limitare, consumatorii ar trebui totuși să fie în general în măsură să se aprovizioneze ei înșiși cu apă îmbuteliată în scopuri alimentare atunci când își fac cumpărăturile obișnuite. În același timp, există temerea că sarcina unei astfel de puneri la dispoziție ar fi disproporționată în raport cu avantajele, tocmai în cazul unităților de distribuție mai mici. În consecință, o aprovizionare alternativă cu apă curată în cazul depășirii parametrului valoric pentru nitrați nu pare în principiu imperativă din perspectiva dreptului Uniunii. În anumite cazuri particulare situația poate fi diferită, de exemplu din cauza unei stări deosebite de indigență sau a unei mobilități reduse, dar acest lucru ar trebui demonstrat în mod corespunzător pentru a justifica o obligație.

121. În conformitate cu articolul 14 alineatul (5) [articolul 8 alineatul (4) din A doua directivă privind apa potabilă], autoritățile competente sau alte organisme relevante sunt cele care decid cu privire la măsurile care urmează să fie adoptate. Prin urmare, acestea trebuiau să aleagă între o limitare a utilizării apei menajere contaminate și simpla informare a consumatorilor. În acest sens, ele trebuiau să țină seama și de riscurile pe care le‑ar implica pentru sănătatea umană o limitare a utilizării apei destinate consumului uman.

122. Comisia ar fi trebuit, așadar, să identifice motivele pentru care autoritățile competente sau alte organisme relevante au renunțat la limitări sau la comunicarea anumitor informații și să explice de ce această apreciere nu este corectă.

123. Comisia face trimitere la informațiile furnizate de Franța care detaliază, în tabelele anexate la răspunsul la scrisoarea de punere în întârziere(39), măsurile luate pentru fiecare unitate de distribuție a apei potabile. Aceasta afirmă în general că informațiile nu țin seama de pericolele potențiale de depășire a parametrului valoric pentru nitrați. Astfel, informațiile destinate populației ar trebui să conțină explicații cu privire la efectele potențiale ale acestei depășiri asupra sănătății umane.

124. Totuși, din tabelele anexate la răspunsul la scrisoarea de punere în întârziere reiese că, în cvasitotalitatea unităților de distribuție a apei potabile vizate, utilizarea apei pentru alimentația femeilor însărcinate și a sugarilor a fost interzisă sau, cel puțin, nerecomandată acestor grupuri.

125. Potrivit informațiilor din aceste tabele, grupurile respective nu au fost avertizate doar în trei unități menționate de asemenea în anexa A.8 la cererea introductivă. Este vorba despre Cohons (052001829), Charmes (052001856) și Fays (052000917 [5200106 în anexa A.8 la cererea introductivă]) care se află toate în departamentul Haute‑Marne în regiunea Grand Est.

126. Chestiunea dacă limitările și informațiile privind riscul pentru femeile însărcinate și sugari au fost suficiente în celelalte cazuri ar necesita o evaluare de la caz la caz, pe care Comisia nu a efectuat‑o însă.

127. În schimb, nu există nicio informație potrivit căreia autoritățile franceze ar fi semnalat într‑adevăr consumatorilor riscurile de cancer sau dacă măcar ar fi examinat aceste riscuri. Franța nu s‑a pronunțat în mod specific cu privire la acest aspect nici în prezenta cauză. Prin urmare, trebuie să se considere că autoritățile competente nu au luat măsurile necesare în ceea ce privește acest pericol potențial pentru sănătatea umană.

128. În consecință, Franța nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 14 alineatul (3) primul paragraf din A treia directivă privind apa potabilă întrucât nu a emis avertismentele și recomandările necesare cu privire la pericolul potențial pentru sănătatea femeilor însărcinate și a sugarilor în unitățile de distribuție Cohons, Charmes și Fays, precum și cu privire la riscul de cancer care afectează toți consumatorii din toate unitățile de distribuție enumerate în anexa A.8 la cererea introductivă.

129. În rest, acest motiv trebuie respins.

V. Cheltuielile de judecată

130. Potrivit articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, în cazul în care – precum în speță – părțile cad fiecare în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

VI. Concluzie

131. Propunem, așadar, Curții să se pronunțe după cum urmează:

1) Franța

a) nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) și al părții B din anexa I la Directiva (UE) 2020/2184 privind calitatea apei destinate consumului uman prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a asigura calitatea apei destinate consumului uman potrivit cerințelor minime privind parametrul valoric de 50 mg/l pentru nitrați în privința celor 107 unități de distribuție a apei potabile enumerate în anexa A.8 la cererea introductivă, cu excepția unităților de distribuție Chevregny, Arconcey, Charencey, Saint‑Seine‑l’Abbaye și Charmes;

b) nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Directiva 2020/2184 prin neadoptarea cât mai curând posibil a măsurilor de remediere pentru a restabili calitatea apei destinată consumului uman în privința celor 107 unități de distribuție a apei potabile, care sunt enumerate în anexa A.8 la cererea introductivă, și prin faptul că nu a asigurat aplicarea prioritară a acestora, luând în considerare printre altele măsura în care parametrul valoric în cauză a fost depășit și pericolul potențial pentru sănătatea persoanelor și nici

c) nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 14 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 2020/2184 întrucât nu a emis avertismentele și recomandările necesare cu privire la pericolul potențial pentru sănătatea femeilor însărcinate și a sugarilor în unitățile de distribuție Cohons, Charmes și Fays și nici cu privire la riscul de cancer pentru toți consumatorii din toate unitățile de distribuție enumerate în anexa A.8 la cererea introductivă.

2) Respinge în rest acțiunea.

3) Comisia Europeană și Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

1 Limba originală: germana.

2 Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO 2020, L 435, p. 1).

3 Directiva 80/778/CEE a Consiliului din 15 iulie 1980 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO 980, L 229, p. 11).

4 OMS, History of Guideline Development, Nitrate and nitrite.

5 OMS, Nitrate and Nitrite in Drinking‑water, 2016 (WHO/FWC/WSH/16.52, p. 1).

6 OMS, Nitrate and Nitrite in Drinking‑water, 2016 (WHO/FWC/WSH/16.52, p. 11 și urm.).

7 Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO 1998, L 330, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 4, p. 255).

8 Articolul 4 alineatul (1) litera (b), articolul 5 alineatul (1) și partea C rândul 20 din anexa I la Prima directivă privind apa potabilă, articolul 4 alineatul (1) litera (b), articolul 5 alineatul (1) și partea B din anexa I la A doua directivă privind apa potabilă, precum și articolul 4 alineatul (1) litera (b), articolul 5 alineatul (1) și partea B din anexa I la A treia directivă privind apa potabilă.

9 A se vedea Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Portugalia (C‑52/08, EU:C:2011:337, punctul 39).

10 Hotărârea din 9 noiembrie 1999, Comisia/Italia (C‑365/97, EU:C:1999:544, punctele 35 și 36).

11 Hotărârea din 9 noiembrie 1999, Comisia/Italia (C‑365/97, EU:C:1999:544, punctul 36), și Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Portugalia (C‑52/08, EU:C:2011:337, punctul 42).

12 Hotărârea din 10 septembrie 2009, Comisia/Grecia (C‑416/07, EU:C:2009:528, punctul 28), Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Portugalia (C‑52/08, EU:C:2011:337, punctul 42), și Hotărârea din 14 mai 2020, Comisia/Regatul Unit (TVA – Regimul aplicabil operațiunilor la termen) (C‑276/19, nepublicată, EU:C:2020:368, punctul 39).

13 Astfel, cu privire la directivele privind apa potabilă aplicabile anterior, a se vedea Hotărârea din 14 noiembrie 2002, Comisia/Irlanda (C316/00, EU:C:2002:657, punctul 37), și Hotărârea din 25 ianuarie 2024, Comisia/Irlanda (Trihalometani în apa potabilă) (C‑481/22, EU:C:2024:85, punctul 65).

14 Hotărârea din 7 septembrie 2023, Comisia/Italia (Valorilimită – Arsenic și fluoruri) (C‑197/22, EU:C:2023:642, punctul 51), și Hotărârea din 25 ianuarie 2024, Comisia/Irlanda (Trihalometani în apa potabilă) (C‑481/22, EU:C:2024:85, punctul 43).

15 Hotărârea din 7 septembrie 2023, Comisia/Italia (Valorilimită – Arsenic și fluoruri) (C‑197/22, EU:C:2023:642, punctul. 65).

16 Hotărârea din 22 iunie 2022, Comisia/Slovacia (Protecția cocoșului de munte) (C‑661/20, EU:C:2022:496, punctele 94-97), Hotărârea din 7 septembrie 2023, Comisia/Italia (Valorilimită – Arsenic și fluoruri) (C‑197/22, EU:C:2023:642, punctul 55), și Hotărârea din 25 ianuarie 2024, Comisia/Irlanda (Trihalometani în apa potabilă) (C‑481/22, EU:C:2024:85, punctul 81).

17 Hotărârea din 26 aprilie 2005, Comisia/Irlanda (C494/01, EU:C:2005:250, punctul 37), și Hotărârea din 5 aprilie 2017, Comisia/Bulgaria (C488/15, EU:C:2017:267, punctul 42).

18 Hotărârea din 12 iulie 2022, Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul (C‑348/20 P, EU:C:2022:548, punctul 128).

19 A se vedea Hotărârea din 26 iunie 2007, Ordre des barreaux francophones et germanophone ș.a. (C‑305/05, EU:C:2007:383, punctul 31), și Hotărârea din 28 iulie 2016, Conseil des ministres (C‑543/14, EU:C:2016:605, punctul 40).

20 În acest sens, a se vedea Hotărârea din 2 decembrie 2009, Comisia/Irlanda ș.a. (C‑89/08 P, EU:C:2009:742, punctul 53), Hotărârea din 21 septembrie 2010, Suedia ș.a./API și Comisia (C‑514/07 P, C‑528/07 P și C‑532/07 P, EU:C:2010:541, punctul 89), și Hotărârea din 10 septembrie 2020, România/Comisia (C‑498/19 P, EU:C:2020:686, punctul 75).

21 A se vedea Hotărârea din 28 iulie 2016, Conseil des ministres (C‑543/14, EU:C:2016:605, punctul 40), Hotărârea din 16 mai 2017, Berlioz Investment Fund (C‑682/15, EU:C:2017:373, punctul 96), și Hotărârea din 12 iulie 2022, Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul (C‑348/20 P, EU:C:2022:548, punctul 128).

22 Hotărârea din 7 septembrie 2023, Comisia/Italia (Valorilimită – Arsenic și fluoruri) (C‑197/22, EU:C:2023:642, punctul. 95).

23 Hotărârea din 7 septembrie 2023, Comisia/Italia (Valorilimită – Arsenic și fluoruri) (C‑197/22, EU:C:2023:642, punctul 96), și Hotărârea din 25 ianuarie 2024, Comisia/Irlanda (Trihalometani în apa potabilă) (C‑481/22, EU:C:2024:85, punctul 108).

24 Hotărârea din 31 martie 1992, Comisia/Italia (C‑362/90, EU:C:1992:158, punctele 11 și 13), și Hotărârea din 11 octombrie 2007, Comisia/Grecia (C‑237/05, EU:C:2007:592, punctul 29).

25 A se vedea punctul 58 de mai sus.

26 Hotărârea din 4 aprilie 1974, Comisia/Franța (167/73, EU:C:1974:35, punctul 15), Hotărârea din 10 aprilie 2003, Comisia/Germania (C‑20/01 și C‑28/01, EU:C:2003:220, punctul 29), și Hotărârea din 18 noiembrie 2020, Comisia/Germania (Rambursarea TVA – Facturi) (C‑371/19, nepublicată, EU:C:2020:936, punctul 45).

27 A se vedea Hotărârea din 10 martie 1987, Comisia/Italia (199/85, EU:C:1987:115, punctele 8 și 9).

28 Hotărârea din 6 martie 1979, Simmenthal/Comisia (92/78, EU:C:1979:53, punctul 32), Hotărârea din 7 iunie 2007, Wunenburger/Comisia (C‑362/05 P, EU:C:2007:322, punctul 50), Hotărârea din 6 septembrie 2018, Bank Mellat/Consiliul (C‑430/16 P, EU:C:2018:668, punctul 64).

29 A se vedea Hotărârea din 9 decembrie 2008, Comisia/Franța (C‑121/07, EU:C:2008:695, punctul 69), Hotărârea din 17 noiembrie 2011, Comisia/Italia (C‑496/09, EU:C:2011:740, punctul 89), și Hotărârea din 27 martie 2025, Comisia/Italia (Tratare a apelor urbane reziduale) (C‑515/23, EU:C:2025:209, punctul 93).

30 Verton (062000461), Pas‑de‑Calais, Hauts‑de‑France: 1 947 de consumatori, 26 de ani, Wavignies (060001115), Oise, Hauts‑de‑France: 1 200 de consumatori, 25 de ani, CCSSOM Secteur Villiers Conflans (051001447), Marne, Grand Est: 1 861 de consumatori, 36 de ani, Pars‑lès‑Romilly‑Gélannes Reseau (010000235), Aube, Grand Est: 3 122 de consumatori, 15 ani, Marigny‑Saint‑Flavy Reseau (010000239), Aube, Grand Est: 4 032 de consumatori, 25 de ani, Villiers‑Saint‑Georges (077001446), Seine‑et‑Marne, Île‑de‑France: 1 214 de consumatori, 28 de ani, Méréville (091000168), Essonne, Île‑de‑France: 3 271 de consumatori, 21 de ani, Argent‑sur‑Sauldre (018000133), Cher, Centre‑Val de Loire: 2 285 de consumatori, 25 de ani, și Dammarie (028000808), Eure‑et‑Loir, Centre‑Val de Loire: 1 551 de consumatori, 24 de ani.

31 A se vedea punctele 63-70 de mai sus.

32 A se vedea punctul 20 de mai sus.

33 A se vedea în acest sens punctul 95 și următoarele.

34 Articolul 12 din Propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind calitatea apei destinate consumului uman (reformare), COM(2017) 753 final.

35 A se vedea punctul 94 de mai sus.

36 A se vedea punctul 3 de mai sus.

37 Agence nationale de sécurité sanitaire de l’alimentation, de l’environnement et du travail (Agenția Națională pentru Siguranța Alimentară, Mediu și Muncă, Franța).

38 Évaluation des risques liés à la consommation de nitrates et nitrites (iulie 2022), p. 194.

39 Anexa A.2 la cererea introductivă conține mai multe anexe la răspunsul la scrisoarea de punere în întârziere. A doua anexă, p. 138-152, precizează măsurile luate de autoritățile sanitare, a treia anexă, p. 153-169, menționează informații și recomandări.