Hotărârea Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 22 aprilie 2026.#Red Bull GmbH ș.a. împotriva Comisiei Europene.#Concurență – Înțelegere – Abuz de poziție dominantă – Sectorul băuturilor energizante – Inspecție dispusă de Comisie – Articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Continuarea inspecției în birourile Comisiei – Refuzul Comisiei de a rambursa o parte din costurile care rezultă din această inspecție – Noțiunea de «costuri suplimentare rezultate din simplul fapt al continuării unei inspecții în birourile Comisiei».#Cauza T-682/24.

Cauza T‑682/24

Red Bull GmbHșiRed Bull Nederland BVșiRed Bull France SASU

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera întâi care judecă în complet de cinci judecători) din 22 aprilie 2026

„Concurență – Înțelegere – Abuz de poziție dominantă – Sectorul băuturilor energizante – Inspecție dispusă de Comisie – Articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Continuarea inspecției în birourile Comisiei – Refuzul Comisiei de a rambursa o parte din costurile care rezultă din această inspecție – Noțiunea de «costuri suplimentare rezultate din simplul fapt al continuării unei inspecții în birourile Comisiei»”

Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Concluzii prin care se urmărește obținerea unei somații adresate unei instituții – Inadmisibilitate

(art. 263 TFUE)

(a se vedea punctele 16-18)

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a acționa – Acțiune care poate aduce un beneficiu reclamantului – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii a Comisiei de rambursare a cheltuielilor ocazionate de continuarea unei inspecții în birourile sale, cu excepția onorariilor avocațiale – Obiecții care privesc refuzul de a rambursa onorariile avocațiale – Admisibilitate – Critici care privesc rambursarea celorlalte cheltuieli – Lipsa interesului de a acționa – Inadmisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 22-25, 36 și 38)

Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Domeniu de aplicare – Decizia Comisiei de rambursare a cheltuielilor ocazionate de continuarea unei inspecții în birourile sale, cu excepția onorariilor avocațiale – Decizie care prezintă în mod clar, detaliat și neechivoc motivele refuzului de a rambursa onorariilor avocațiale

(art. 296 TFUE)

(a se vedea punctele 46 și 48-62)

Acțiune în anulare – Motive – Nemotivare sau insuficiența motivării – Motiv distinct de cel privind legalitatea pe fond

(art. 263 și 296 TFUE)

(a se vedea punctele 47 și 63)

Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Întindere și limite – Posibilitatea Comisiei de a continua o inspecție la sediile sale – Admisibilitate – Condiții – Respectarea dreptului la apărare – Obligația Comisiei de a rambursa costurile suplimentare rezultate din simplul fapt al acestei continuări – Noțiunea de costuri suplimentare rezultate din simplul fapt al acestei continuări – Criterii – Costuri suplimentare față de costurile susceptibile de a fi suportate în cazul unei inspecții în birourile întreprinderii în cauză – Legătura de cauzalitate exclusivă dintre costuri și continuarea inspecției în birourile Comisiei

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

(a se vedea punctele 77-87)

Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Întindere și limite – Posibilitatea Comisiei de a continua inspecția în birourile sale – Admisibilitate – Condiții – Respectarea dreptului la apărare – Obligația Comisiei de a rambursa costurile suplimentare rezultate din simplul fapt al acestei continuări – Noțiunea de costuri suplimentare rezultate din simplul fapt al acestei continuări – Onorarii avocațiale – Includere – Condiție – Onorarii legate exclusiv de continuarea inspecției în birourile Comisiei – Întreprindere care a recurs la asistența avocaților în timpul inspecției în propriile birouri – Lipsa unei legături de cauzalitate exclusive între onorariile avocațiale și continuarea inspecției în birourile Comisiei – Excludere

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

(a se vedea punctele 88-99)

Rezumat

Tribunalul respinge acțiunea în anulare introdusă de Red Bull GmbH și de două dintre filialele sale împotriva deciziei Comisiei Europene ( 1 ) prin care a refuzat să le ramburseze onorariile avocațiale pe care aceste întreprinderi consideră că le‑au suportat ca urmare a continuării unei inspecții în materie de concurență în birourile Comisiei din Bruxelles (Belgia). În acest cadru, Tribunalul interpretează noțiunea de „costuri suplimentare” rezultate exclusiv din această continuare a inspecției și precizează condițiile în care onorariile avocațiale facturate pentru prestațiile furnizate în birourile Comisiei intră sub incidența acestei noțiuni.

Prin decizia din 8 martie 2023, Comisia a dispus ca reclamantele să facă obiectul unei inspecții în sensul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 ( 2 ), care a avut loc între 20 și 24 martie 2023 în birourile reclamantelor.

Cu ocazia reuniunii de încheiere a inspecției, Comisia le‑a informat pe reclamante cu privire la continuarea inspecției în birourile sale din Bruxelles în vederea examinării documentelor [foto]copiate și a datelor suplimentare care urmau să fie furnizate ulterior de reclamante.

La finalul acestei a doua etape, care s‑a desfășurat între 14 și 20 iunie 2023 și între 29 august și 29 septembrie 2023, Comisia le‑a indicat reclamantelor că aveau posibilitatea de a formula o cerere motivată de rambursare a costurilor suplimentare ocazionate de continuarea acestei inspecții în birourile Comisiei din Bruxelles.

La 25 aprilie 2024, reclamantele au solicitat Comisiei rambursarea acestor costuri suplimentare, printre care toate onorariile avocaților lor legate de continuarea inspecției la Bruxelles. Prin decizia atacată, Comisia a acceptat să ramburseze toate costurile solicitate, cu excepția onorariilor avocațiale, precizând că nu putea acoperi decât costurile ocazionate exclusiv de deplasarea inspecției în birourile sale, iar nu pe cele care ar fi fost oricum suportate dacă inspecția s‑ar fi desfășurat în birourile întreprinderii.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, Tribunalul constată că Comisia nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a refuzat să le ramburseze reclamantelor toate onorariile avocațiale suportate de acestea din urmă pentru prestațiile furnizate în legătură cu inspecția continuată în birourile Comisiei din Bruxelles.

În această privință, Tribunalul amintește că reiese din jurisprudența Curții ( 3 ) că, în cazul continuării unei inspecții în birourile Comisiei din Bruxelles, aceasta este obligată să ramburseze „costurile suplimentare” rezultate din simplul fapt al acestei examinări, atunci când întreprinderea în cauză îi prezintă o cerere motivată corespunzător în acest sens.

Pentru a califica anumite costuri drept „costuri suplimentare”, trebuie îndeplinite două criterii.

Primo, aceste costuri trebuie să constituie un supliment în raport cu criteriul de referință anterior, circumstanțial și factual, reprezentat de inspecție, astfel cum a avut loc în birourile întreprinderii în cauză. În această privință, nu este necesar să se demonstreze o disproporție sau un exces al costurilor suportate, ci numai caracterul suplimentar al unor astfel de costuri în raport cu cele care ar fi fost suportate dacă inspecția ar fi continuat în birourile întreprinderii în cauză.

Secundo, se impune o legătură de cauzalitate exclusivă între, pe de o parte, costurile avute în vedere și, pe de altă parte, continuarea inspecției în birourile Comisiei. Rezultă că costurile care ar fi fost oricum efectuate dacă inspecția ar fi continuat în birourile întreprinderii în cauză sunt excluse.

În speță, din moment ce reclamantele au ales să fie asistate de avocați cu ocazia inspecției efectuate în birourile lor, împrejurarea că această inspecție a continuat în birourile Comisiei nu schimbă cu nimic costurile legate de onorariile avocațiale. Rezultă că nu există, în principiu, o legătură de cauzalitate exclusivă între aceste onorarii și continuarea acestei inspecții în birourile Comisiei.

Astfel, interpretarea reținută de Comisie cu privire la noțiunea de „costuri suplimentare”, care exclude, în principiu, onorariile avocațiale facturate pentru prestațiile furnizate cu ocazia continuării unei inspecții în birourile sale, pentru motivul că aceste cheltuieli ar fi fost efectuate și în cazul în care inspecția ar fi continuat în birourile reclamantelor, nu este nici lipsită de temei, nici contrară jurisprudenței Curții.

Nici această interpretare nu poate fi considerată restrictivă, întrucât Comisia nu a exclus în mod categoric posibilitatea ca anumite onorarii avocațiale să fie considerate „costuri suplimentare”. Ea se limitează să ceară ca întreprinderea în cauză să demonstreze că prestațiile avocațiale la care se referă onorariile a căror rambursare este solicitată nu ar fi fost necesare dacă inspecția ar fi continuat în birourile sale, ceea ce nu este nicidecum excesiv.

În al doilea rând, Comisia nu a săvârșit o eroare de apreciere nici atunci când a considerat neplauzibilă argumentația reclamantelor potrivit căreia, în cazul continuării inspecției în propriile birouri, ele ar fi putut să se organizeze în așa fel încât să asigure complet la nivel intern monitorizarea inspecției fără a suporta onorarii avocațiale.

Astfel, mai întâi, acest scenariu de monitorizare completă în intern a inspecției nu corespunde desfășurării inspecției în birourile reclamantelor, unde ele au fost asistate în mod continuu de avocați.

Apoi, deși reclamantele susțin că angajații lor ar fi fost în măsură să asigure în mod autonom monitorizarea inspecției dacă aceasta ar fi continuat în birourile lor, ele nu explică în niciun fel motivul pentru care nu au recurs la acești angajați pentru a monitoriza efectiv inspecția în birourile Comisiei din Bruxelles, fie cu prezență fizică, fie la distanță, în special prin aplicarea unui sistem de rotație.

În sfârșit, reclamantele însele au admis în mai multe rânduri că ar fi recurs, cel puțin punctual, la avocați dacă inspecția ar fi continuat în birourile lor.

Tribunalul adaugă că cererea reclamantelor viza numai rambursarea integrală a onorariilor avocațiale solicitate, aceasta din urmă neîncercând niciodată să demonstreze că numai anumite onorarii erau rambursabile.

Având în vedere toate aceste considerații și după ce a respins celelalte motive ale acțiunii, Tribunalul respinge acțiunea în totalitate.

( 1 ) Decizia Comisiei din 23 octombrie 2024 (cauza AT.40819) (denumită în continuare „decizia atacată”).

( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 și 102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

( 3 ) Hotărârea din 16 iulie 2020, Nexans France și Nexans/Comisia (C‑606/18 P, EU:C:2020:571, punctul 90).