Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 29 aprilie 2026.#Romagnoli Fratelli SpA împotriva Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante.#Soiuri de plante – Acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de cartofi Melrose – Neachitare în termen a taxei anuale – Anularea protecției – Cerere de restitutio in integrum – Competența camerei de recurs – Noțiunea «împrejurările respective» – Condiții de notificare a deciziilor și a comunicărilor OCSP.#Cauza T-573/24.

Cauza T‑573/24

Romagnoli Fratelli SpA

împotriva

Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante

Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 29 aprilie 2026

„Soiuri de plante – Acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de cartofi Melrose – Neachitare în termen a taxei anuale – Anularea protecției – Cerere de restitutio in integrum – Competența camerei de recurs – Noțiunea «împrejurările respective» – Condiții de notificare a deciziilor și a comunicărilor OCSP”

Agricultură – Legislații uniforme – Protecția soiurilor de plante – Dispoziții de procedură – Restitutio in integrum – Cerere privind un termen de introducere a recursului în fața camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante nerespectat de solicitant – Competența camerei de recurs menționate de a se pronunța asupra acestei cereri

[Regulamentul nr. 2100/94 al Consiliului, considerentul douăzeci și șase și art. 35 alin. (1) și (2), art. 80 alin. (1) și art. 81 alin. (1); Regulamentul nr. 874/2009 al Comisiei, art. 7]

(a se vedea punctele 28 și 30-39)

Agricultură – Legislații uniforme – Protecția soiurilor de plante – Dispoziții de procedură – Restitutio in integrum – Condiții de aplicare – Interpretare strictă

[Regulamentul nr. 2100/94 al Consiliului, art. 80 alin. (1)]

(a se vedea punctele 46 și 47)

Agricultură – Legislații uniforme – Protecția soiurilor de plante – Decizii ale Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante sau ale camerelor sale de recurs – Obligația de a informa părțile cu privire la căile de atac și la termene – Lipsă

[Regulamentul nr. 2100/94 al Consiliului, art. 80 alin. (1)]

(a se vedea punctul 61)

Agricultură – Legislații uniforme – Protecția soiurilor de plante – Dispoziții de procedură – Notificare – Notificare prin intermediul unui spațiu personal – Condiție – Activarea de către utilizator a opțiunii care permite Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) să comunice prin mijloace electronice – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 2100/94 al Consiliului, art. 79; Regulamentul nr. 874/2009 al Comisiei, art. 64 alin. (4) și art. 65]

(a se vedea punctele 83-91 și 95)

Rezumat

În această hotărâre, Tribunalul statuează cu privire la competența camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) de a se pronunța asupra unei cereri de restitutio in integrum privind un termen de introducere a recursului în fața sa care nu a fost respectat de solicitant.

Reclamanta este o societate care, după ce a pierdut, prin Decizia OCSP din 21 martie 2022, protecția comunitară a unui soi de plante, ca urmare a neplății taxei anuale, a formulat o cerere de restitutio in integrum privind termenul de plată a acestei taxe și a procedat la plata sa. Totuși, OCSP nu a admis cererea menționată, iar acțiunea în anulare formulată de recurentă împotriva acestei decizii la Tribunal a fost de asemenea respinsă. La 6 ianuarie 2023, reclamanta a formulat recurs împotriva Deciziei din 21 martie 2022 în fața camerei de recurs a OCSP și a formulat o cerere de restitutio in integrum la OCSP, ambele fiind respinse de camera de recurs. În consecință, reclamanta a introdus o acțiune la Tribunal împotriva acestei decizii a camerei de recurs.

Aprecierea Tribunalului

De la bun început, Tribunalul arată că recursul formulat în fața camerei de recurs a OCSP împotriva Deciziei din 21 martie 2022 a fost introdus la mai mult de șapte luni după expirarea termenului de introducere a recursului și că cererea de restitutio in integrum urmărea să restabilească reclamanta în drepturile sale de a introduce recurs împotriva deciziei respective. În această privință, Tribunalul apreciază, în acord cu părțile, că acțiunea menționată și cererea de restitutio in integrum erau indisociabile, astfel încât camera de recurs era competentă să examineze această cerere.

În acest sens, Tribunalul amintește că capitolul VI din partea a patra a Regulamentului nr. 2100/94 ( 1 ), în special articolul 80 alineatul (1), prevede o serie de „dispoziții privind procedura” și subliniază că nimic nu indică, în această din urmă dispoziție, că noțiunea de „[o]ficiu” ar exclude camera de recurs. Faptul că nicio dispoziție din acest regulament nu prevede în mod explicit competența camerei de recurs a OCSP de a se pronunța asupra unei cereri de restitutio in integrum referitoare la un termen care nu a fost respectat de solicitant nu înseamnă însă că ea nu dispune de o asemenea competență.

În primul rând, articolul 35 din Regulamentul nr. 2100/1994 prevede la alineatul (1) o competență de principiu a președintelui OCSP pentru toate deciziile care nu țin de competența camerelor de recurs și, la alineatul (2), o competență atribuită a unui comitet. În absența dispozițiilor de procedură din acest regulament sau a dispozițiilor adoptate în temeiul acestuia, OCSP aplică principiile codului de procedură general admise în statele membre ( 2 ). Or, în materie de restitutio in integrum, organul competent să se pronunțe asupra cererii este, în temeiul principiului paralelismului competențelor, cel care era competent să constate nerespectarea termenului. Aceste considerații pot conduce la recunoașterea faptului că legiuitorul Uniunii a intenționat în mod implicit să permită camerei de recurs a OCSP să examineze o cerere de restitutio in integrum referitoare la un termen pe care un solicitant nu a fost în măsură să îl respecte în fața sa.

În al doilea rând, articolul 7 din Regulamentul nr. 874/2009 ( 3 ) prevede, desigur, că comitetele se pronunță asupra problemelor referitoare la restitutio in integrum menționat la articolul 80 din Regulamentul nr. 2100/94, însă acest articol prevede de asemenea că examinarea acestor probleme se adaugă deciziilor pe care comitetele le adoptă în temeiul competenței atribuite lor în temeiul articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94. Astfel, această primă dispoziție poate fi interpretată în sensul că nu conferă comitetelor competența de a se pronunța asupra problemelor referitoare la restitutio in integrum decât în materiile în care au o competență atribuită ( 4 ). Rezultă din acestea că problema restitutio in integrum referitoare la un termen pe care un solicitant nu a fost în măsură să îl respecte în fața camerei de recurs a OCSP nu este de competența comitetelor.

Pe de altă parte, Tribunalul adaugă că rațiunea de a fi a articolului 7 din Regulamentul nr. 874/2009 constă în necesitatea de a identifica, la nivelul OCSP, persoana competentă ori comitetul competent să se pronunțe asupra cererii de restitutio in integrum atunci când nerespectarea termenului s‑a produs în fața acestor organe. Această identificare nu este, în schimb, utilă atunci când este vorba despre o astfel de cerere referitoare la un termen care nu a fost respectat în fața camerei de recurs a OCSP, având în vedere competența exclusivă a acesteia de a se pronunța asupra problemei.

În al treilea rând, în lumina celui de al douăzeci și șaselea considerent al Regulamentului nr. 2100/94, Tribunalul observă că camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) i s‑a atribuit competența de a soluționa o cerere de restitutio in integrum atunci când actul neîndeplinit care face obiectul cererii respective privește o acțiune introdusă tardiv în fața sa. Astfel, Regulamentul 2017/1001 ( 5 ) prevede la articolul 104 alineatul (4), intitulat „Restitutio in integrum”, că „[o]rganul care are competența de a statua în ceea ce privește actul neîndeplinit se pronunță asupra cererii”, în conformitate cu principiul paralelismului competențelor.

Prin urmare, Tribunalul interpretează, în măsura posibilului, competențele OCSP, inclusiv ale camerelor sale de recurs, pe baza exemplului normelor sus‑menționate stabilite pentru EUIPO prin Regulamentul 2017/1001 și consideră că camera de recurs a OCSP ar trebui să fie competentă să examineze o cerere de restitutio in integrum privind un termen pe care un solicitant nu a fost în măsură să îl respecte în fața sa.

( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO 1994, L 227, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197).

( 2 ) Articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94.

( 3 ) Regulamentul (CE) nr. 874/2009 al Comisiei din 17 septembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 2100/94 al Consiliului privind procedura în fața [OCSP] (JO 2009, L 251, p. 3).

( 4 ) Conform principiului potrivit căruia un regulament de punere în aplicare trebuie să facă, în măsura posibilului, obiectul unei interpretări conforme cu dispozițiile regulamentului de bază; Hotărârea din 24 iunie 1993, Dr Tretter (C‑90/92, EU:C:1993:264, punctul 11), și Hotărârea din 10 septembrie 1996, Comisia/Germania (C‑61/94, EU:C:1996:313, punctul 52).

( 5 ) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).