Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 24 septembrie 2025 (Extras).#Barry’s Bootcamp Holdings LLC împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Marcă a Uniunii Europene – Procedură de decădere – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marcă figurativă reprezentând opt șevroane negre îndreptate în jos – Utilizare efectivă a mărcii – Articolul 18 alineatul (1) litera (a) și articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Natura utilizării mărcii – Formă care diferă prin elemente care nu aduc atingere caracterului distinctiv – Acțiune incidentă – Obiectul acțiunii – Interesul de a acționa – Admisibilitate.#Cauza T-32/24.

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Barry’s Bootcamp Holdings LLC, solicită anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 7 noiembrie 2023 (cauzele conexate R 1415/2022‑2 și R 1421/2022‑2) (denumită în continuare „decizia atacată”).

La 1 august 2022, intervenienta a introdus o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei înregistrate cu numărul R 1415/2022‑2 a diviziei de anulare, întrucât aceasta a decăzut‑o din drepturile sale asupra înregistrării internaționale contestate pentru „genți de sport” cuprinse în clasa 18 și pentru „încălțăminte; încălțăminte de sport; încălțăminte de stradă” incluse în clasa 25.

În aceeași zi, reclamanta a introdus o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei înregistrate cu numărul R 1421/2022‑2 a diviziei de anulare, întrucât aceasta i‑a respins cererea de decădere pentru produsele în cauză.

Prin decizia atacată, camera de recurs a conexat căile de atac în cauzele R 1415/2022‑2 și R 1421/2022‑2 în temeiul articolului 35 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430 (JO 2018, L 104, p. 1), pentru motivul că erau îndreptate împotriva aceleiași decizii a diviziei de anulare. Pe de altă parte, camera de recurs a confirmat decizia diviziei de anulare și, prin urmare, a respins căile de atac în cauzele R 1415/2022‑2 și R 1421/2022‑2 și a obligat reclamanta și intervenienta să suporte, fiecare, propriile cheltuieli de judecată. [omissis]

Reclamanta solicită în esență Tribunalului: – anularea deciziei atacate, întrucât prin aceasta i s‑a respins calea de atac împotriva deciziei diviziei de anulare din 1 iunie 2022; – respingerea acțiunii incidente; – obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată; – obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată aferente acțiunii incidente.

EUIPO solicită Tribunalului: – respingerea în tot a acțiunii principale și a acțiunii incidente; – obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul acțiunii principale și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul acțiunii incidente, în cazul convocării la o ședință.

Intervenienta solicită în esență Tribunalului: – respingerea în tot a acțiunii principale; – anularea deciziei atacate, întrucât prin aceasta i s‑a respins calea de atac împotriva deciziei diviziei de anulare din 1 iunie 2022; – obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în fața camerei de recurs.

Printr‑un înscris separat depus la grefa Tribunalului la 3 iunie 2024, reclamanta a invocat o excepție de inadmisibilitate a acestei acțiuni în temeiul articolului 130 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. În această privință, în primul rând, ea a arătat că, din articolul 184 din Regulamentul de procedură, rezultă că o acțiune incidentă în fața Tribunalului nu este admisibilă decât dacă este îndreptată împotriva aceleiași decizii precum cea contestată în cadrul acțiunii principale. Or, în decizia atacată, camera de recurs s‑a pronunțat cu privire la două căi de atac distincte înregistrate cu numerele R 1415/2022‑2 și R 1421/2022‑2, care au fost conexate în scopuri administrative. Astfel, întrucât prin acțiunea principală introdusă la Tribunal se solicită anularea deciziei atacate motivat de faptul că prin această decizie s‑a respins acțiunea înregistrată cu numărul R 1421/2022‑2, intervenienta ar putea introduce o acțiune incidentă numai împotriva deciziei de soluționare a acestei acțiuni. În al doilea rând, reclamanta susține că, întrucât decizia atacată în cauza R 1421/2022‑2 a dat câștig de cauză intervenientei, aceasta nu ar avea, în orice caz, interesul de a acționa împotriva acestei decizii.

Comisia solicită respingerea excepției de inadmisibilitate. Întrebat în ședință, EUIPO a lăsat acest aspect la aprecierea Tribunalului.

În primul rând, potrivit articolului 184 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, pe calea acțiunii incidente se poate cere anularea sau reformarea deciziei camerei de recurs în privința unui aspect care nu a fost ridicat în cererea introductivă.

Primo, trebuie amintit că, în speță, reclamanta și intervenienta au introdus două căi de atac distincte împotriva deciziei diviziei de anulare din 1 iunie 2022, având numerele de referință R 1415/2022‑2 și R 1421/2022‑2.

Conform articolului 67 din Regulamentul 2017/1001, reclamanta și intervenienta erau în mod automat părți la cele două proceduri paralele în fața camerei de recurs.

În temeiul articolului 35 alineatul (5) din Regulamentul delegat 2018/625, camera de recurs a examinat căile de atac în cauzele R 1415/2022‑2 și R 1421/2022‑2 în cadrul aceleiași proceduri, la finalul căreia a adoptat decizia atacată.

În decizia atacată, camera de recurs s‑a pronunțat, așadar, cu privire la căile de atac formulate în cauzele R 1415/2022‑2 și R 1421/2022‑2 îndreptate împotriva aceleiași decizii a diviziei de anulare și care viza aceleași părți.

Secundo, prin acțiunea principală, reclamanta solicită Tribunalului anularea deciziei atacate deoarece camera de recurs a respins calea de atac în cauza R 1421/2022‑2. Acțiunea incidentă vizează, la rândul ei, anularea deciziei atacate deoarece camera de recurs a respins calea de atac în cauza R 1415/2022‑2.

Rezultă că prin acțiunea incidentă se cere anularea deciziei atacate cu privire la un aspect care nu a fost ridicat în cererea introductivă în sensul articolului 184 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

Astfel, reclamanta pretinde în mod eronat că acțiunea incidentă vizează, în esență, o decizie distinctă de cea atacată în cadrul acțiunii principale, cu încălcarea articolului sus‑menționat.

În al doilea rând, potrivit unei jurisprudențe constante, o acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care aceasta din urmă are un interes să obțină anularea actului atacat. Un astfel de interes presupune ca anularea acestui act să poată avea, în sine, consecințe juridice și ca acțiunea să poată astfel aduce, prin rezultatul său, un beneficiu părții care a introdus‑o (Hotărârea din 18 octombrie 2018, Gul Ahmed Textile Mills/Consiliul,C‑100/17 P, EU:C:2018:842, punctul 37 și jurisprudența citată).

În speță, prin acțiunea incidentă se cere anularea deciziei atacate întrucât prin aceasta s‑a respins calea de atac a intervenientei introdusă în cauza R 1415/2022‑2 și s‑a confirmat, așadar, decizia diviziei de anulare de decădere din drepturi a titularei înregistrării internaționale contestate, în special pentru „genți de sport” cuprinse în clasa 18 și pentru „încălțăminte; încălțăminte de sport; încălțăminte de stradă” incluse în clasa 25 (a se vedea punctele 8-10 de mai sus).

În ipoteza în care Tribunalul ar admite pretențiile intervenientei și ar anula decizia atacată, camera de recurs ar fi deci obligată să se pronunțe din nou cu privire la calea de atac a intervenientei din cauza R 1415/2022‑2 și ar putea, în acest cadru, să adopte o decizie diferită de cea anulată de Tribunal. Acțiunea incidentă îi poate aduce astfel intervenientei un beneficiu prin rezultatul său.

Astfel, contrar celor pretinse de reclamantă, faptul că decizia atacată i‑a dat câștig de cauză intervenientei în ceea ce privește cauza R 1421/2022‑2 nu o poate priva pe aceasta de interesul de a acționa împotriva deciziei atacate având în vedere că prin aceasta i s‑a respins calea de atac din cauza R 1415/2022‑2.

Având în vedere cele de mai sus, excepția de inadmisibilitate nu este întemeiată și trebuie respinsă. [omissis]

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)

24 septembrie 2025 ( *1 )

Hotărâre ( 1 )