Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 14 februarie 2025.#Granulines Invest Kft. împotriva Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága.#Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Fiscalitate – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolele 167, 168, 178, 220 și 226 – Dreptul de deducere a TVA‑ului achitat în amonte – Refuz – Fraudă – Probă – Recurgerea la un revânzător cu scopul de a beneficia de un program de credite – Articolul 219 și articolul 226 punctul 7 – Mențiuni care trebuie în mod obligatoriu să figureze pe factură – Data la care este efectuată livrarea bunurilor – Rectificarea facturii.#Cauza C-270/24.

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 14 februarie 2025 –Granulines Invest

(Cauza C‑270/24)

„Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Fiscalitate – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolele 167, 168, 178, 220 și 226 – Dreptul de deducere a TVA‑ului achitat în amonte – Refuz – Fraudă – Probă – Recurgerea la un revânzător cu scopul de a beneficia de un program de credite – Articolul 219 și articolul 226 punctul 7 – Mențiuni care trebuie în mod obligatoriu să figureze pe factură – Data la care este efectuată livrarea bunurilor – Rectificarea facturii

Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Dreptul de deducere – Principiile neutralității fiscale, efectivității și proporționalității – Livrări de bunuri – Factură considerată fictivă de administrația fiscală – Persoană impozabilă căreia i‑a fost livrat bunul facturat, pe care l‑a utilizat în scopul operațiunilor sale taxabile – Refuzul deducerii – Inadmisibilitate – Excepție – Constatare, corespunzător cerințelor legale, a unei fraude a persoanei impozabile

(Directiva 2006/112 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45)

(a se vedea punctele 41, 45, 47, 53, 54, 56, 58 și 59 și dispozitiv 1)

Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Modalități de exercitare a dreptului de deducere – Cereri de deducere sau de rambursare – Factură care nu îndeplinește condițiile cerute – Prezența informațiilor necesare pentru verificarea respectării condițiilor de fond ale exercitării dreptului la rambursare – Refuzarea acestui drept – Inadmisibilitate

[Directiva 2006/112 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45, art. 178 lit. (a)]

(a se vedea punctele 68, 70, 71 și 74 și dispozitiv 2)

Dispozitivul

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, coroborată cu principiile neutralității fiscale, efectivității și proporționalității,

trebuie interpretată în sensul că

se opune unei practici prin care administrația fiscală, pentru a‑i refuza unei persoane impozabile dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată (TVA) aferentă achiziționării unui bun, atunci când acestei persoane i‑a fost livrat acest bun, l‑a utilizat în scopul operațiunilor sale taxabile, iar această livrare a făcut obiectul unei facturi, se întemeiază pe împrejurarea că această factură este fictivă dat fiind că, în primul rând, livrarea nu a fost efectuată de emitentul facturii, în al doilea rând, acest emitent a fost asociat operațiunii pentru a fi îndeplinite condițiile de acordare a unui anumit împrumut, în al treilea rând, prețul indicat pe factură este excesiv, iar emitentul menționat nu a plătit TVA‑ul decât târziu și parțial, precum și, în al patrulea rând, factura conține o dată de livrare greșită. Pentru a justifica un asemenea refuz al dreptului de deducere a TVA‑ului, administrația fiscală trebuie să stabilească potrivit cerințelor legale că persoana impozabilă a participat în mod activ la o fraudă în materie de TVA sau că această persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că emitentul facturii săvârșise o asemenea fraudă.

Articolul 178 litera (a) din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45,

trebuie interpretat în sensul că

se opune ca dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată să fie refuzat de administrația fiscală pentru simplul motiv că persoana impozabilă deține o factură care nu îndeplinește condițiile impuse la articolul 226 punctul 7 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45, deși această administrație dispune de toate informațiile necesare pentru a‑i permite să verifice îndeplinirea condițiilor materiale pentru exercitarea acestui drept. Rectificarea facturii nu poate constitui o condiție pentru exercitarea dreptului menționat, atunci când persoana impozabilă a furnizat informațiile menționate.