Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 iunie 2026.#Strominator Elektro GmbH împotriva Bundesimmobiliengesellschaft mbH.#Trimitere preliminară – Achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Principiile egalității de tratament și transparenței – Directiva 2014/24/UE – Articolul 72 – Modificarea contractului în cursul perioadei sale de valabilitate – Noțiunea de «contract în cursul perioadei sale de valabilitate» – Recepția lucrărilor executate – Prezentarea facturii finale – Neplata de către autoritatea contractantă.#Cauza C-820/24.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 72 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul delegat (UE) 2021/1952 al Comisiei din 10 noiembrie 2021 (JO 2021, L 398, p. 23) (denumită în continuare „Directiva 2014/24”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Strominator Elektro GmbH (denumită în continuare „Strominator”), pe de o parte, și Bundesimmobiliengesellschaft mbH (denumită în continuare „BIG”), pe de altă parte, cu privire la un contract de achiziții publice de lucrări atribuit Fiegl & Spielberger GmbH (denumită în continuare „Fiegl”).

Considerentul (107) al Directivei 2014/24 are următorul cuprins: „Este necesar să se precizeze condițiile în care modificarea unui contract pe perioada executării sale necesită o nouă procedură de achiziție, ținând cont de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Este obligatoriu să se desfășoare o nouă procedură de achiziție în cazul în care sunt aduse modificări semnificative contractului inițial, în special cu privire la domeniul de aplicare și conținutul drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților, inclusiv la distribuirea drepturilor de proprietate intelectuală. Modificările de acest tip demonstrează intenția părților de a renegocia clauze sau condiții esențiale ale contractului respectiv. Acest lucru este valabil cu precădere în cazul în care condițiile modificate ar fi avut o influență asupra rezultatului procedurii, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială. […]”

Articolul 2 din această directivă, intitulat „Definiții”, prevede la alineatul (1): „În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții: […] 5. «contracte de achiziții publice» înseamnă contracte cu titlu oneros, încheiate în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe autorități contractante și care au ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau servicii; 6. «contracte de achiziții publice de lucrări» înseamnă contracte de achiziții publice care au ca obiect: (a) execuția, sau atât proiectarea, cât și execuția de lucrări legate de una dintre activitățile menționate în anexa II; (b) execuția, sau atât proiectarea, cât și execuția unei lucrări; (c) realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări care corespunde cerințelor precizate de autoritatea contractantă care exercită o influență decisivă asupra tipului sau proiectului lucrării; […]”

Potrivit articolului 4 din directiva menționată, intitulat „Cuantumurile pragului”: „Prezenta directivă se aplică achizițiilor publice a căror valoare estimată fără taxa pe valoarea adăugată (TVA) este egală sau mai mare decât următoarele praguri: (a) 5382000 [de euro], pentru contractele de achiziții publice de lucrări; […]”

Articolul 58 din aceeași directivă, intitulat „Criterii de selecție”, prevede la alineatul (4) primul paragraf: „În ceea ce privește capacitatea tehnică și profesională, autoritățile contractante pot impune cerințe care să asigure faptul că operatorii economici dețin experiența și resursele umane și tehnice necesare pentru a executa contractul la un standard de calitate corespunzător.”

Articolul 67 din Directiva 2014/24, intitulat „Criterii de atribuire a contractelor”, prevede la alineatul (3): „Criteriile de atribuire sunt considerate a fi legate de obiectul contractului de achiziții publice în cazul în care acestea se referă la lucrările, produsele sau serviciile care urmează să fie furnizate în temeiul contractului din orice punct de vedere și în orice stadiu al ciclului lor de viață […] […]”

Articolul 70 din această directivă, intitulat „Condiții de executare a contractului”, prevede: „Autoritățile contractante pot stabili condiții speciale privind executarea unui contract, cu condiția ca acestea să fie legate de obiectul contractului în sensul articolului 67 alineatul (3) și să fie indicate în invitația la procedura concurențială de ofertare sau în documentele achiziției. […]”

Articolul 72 din directiva menționată, intitulat „Modificarea contractului în cursul perioadei sale de valabilitate”, prevede: „(1) Contractele și acordurile‑cadru pot fi modificate fără o nouă procedură de achiziții în conformitate cu prezenta directivă în oricare dintre următoarele cazuri: (a) atunci când modificările, indiferent de valoarea lor monetară, au fost prevăzute în documentele inițiale ale achiziției sub forma unor clauze sau opțiuni de revizuire clare, precise și fără echivoc, printre care se pot număra clauze de revizuire a prețurilor. Astfel de clauze precizează limitele și natura posibilelor modificări sau opțiuni, precum și condițiile în care se poate recurge la acestea. Acestea nu prevăd modificări sau opțiuni care ar schimba caracterul general al contractului sau al acordului‑cadru; (b) pentru lucrările, serviciile sau produsele adiționale din partea contractantului inițial care au devenit necesare și nu au fost incluse în procedura de achiziții publice inițială, iar schimbarea contractantului: (i) nu poate fi realizată din motive economice sau tehnice, precum cerințe privind interschimbabilitatea sau interoperabilitatea cu echipamentele, serviciile sau instalațiile existente achiziționate în cadrul procedurii inițiale și (ii) ar cauza autorității contractante inconveniente substanțiale sau creșterea semnificativă a costurilor. Cu toate acestea, nicio creștere a prețului nu depășește 50 % din valoarea contractului inițial. În cazul în care se efectuează mai multe modificări succesive, această limitare se aplică valorii fiecărei modificări în parte. Astfel de modificări succesive nu se efectuează în scopul eludării aplicării prezentei directive; (c) atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare: (i) necesitatea modificării a survenit în urma unor circumstanțe pe care o autoritate contractantă care acționează cu diligență nu ar fi putut să le prevadă; (ii) modificarea nu aduce atingere caracterului general al contractului; (iii) creșterea prețului nu depășește 50 % din valoarea contractului sau a acordului‑cadru inițial. În cazul în care se efectuează mai multe modificări succesive, această limitare se aplică valorii fiecărei modificări în parte. Astfel de modificări succesive nu se efectuează în scopul eludării aplicării prezentei directive; (d) atunci când un nou contractant îl înlocuiește pe cel căruia autoritatea contractantă i‑a atribuit inițial contractul, drept consecință: (i) a unei clauze sau opțiuni de revizuire fără echivoc, în conformitate cu litera (a); (ii) a preluării poziției contractantului inițial prin succesiune universală sau parțială, ca urmare a unor operațiuni de restructurare a societății comerciale, inclusiv preluare, fuziune, achiziție sau insolvență, de către un alt operator economic care îndeplinește criteriile de selecție calitativă stabilite inițial, cu condiția ca aceasta să nu implice alte modificări substanțiale ale contractului și să nu se facă în scopul de a eluda aplicarea prezentei directive sau (iii) a asumării de către autoritatea contractantă însăși a obligațiilor contractantului principal față de subcontractanții săi, în cazul în care această posibilitate este prevăzută în legislația națională în temeiul articolului 71; (e) atunci când modificările, indiferent de valoarea lor, nu sunt substanțiale în sensul alineatului (4). […] (2) În plus, fără a exista nevoia de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (4) literele (a)-(d), contractele pot fi modificate fără a fi necesară o nouă procedură de achiziții în conformitate cu prezenta directivă și atunci când valoarea modificării este mai mică decât ambele valori următoare: (i) pragurile stabilite la articolul 4; și (ii) 10 % din valoarea contractului inițial pentru contractele de achiziții de servicii sau de produse și 15 % din valoarea contractului inițial pentru contractele de achiziții de lucrări. Cu toate acestea, modificarea nu poate aduce atingere caracterului general al contractului sau al acordului‑cadru. În cazul în care se efectuează mai multe modificări succesive, evaluarea se face pe baza valorii nete cumulate a acestora. (3) Pentru calcularea prețului menționat la alineatul (2) și la alineatul (1) literele (b) și (c), prețul actualizat constituie valoarea de referință atunci când contractul include o clauză de indexare. (4) Modificarea unui contract sau a unui acord‑cadru în cursul perioadei sale de valabilitate este considerată substanțială în sensul alineatului (1) litera (e) atunci când, prin această modificare, contractul sau acordul‑cadru prezintă caracteristici care diferă în mod substanțial de cele ale documentului inițial. În orice caz, fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2), o modificare este considerată substanțială atunci când este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții: (a) modificarea introduce condiții care, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială de achiziții, ar fi permis admiterea altor candidați decât cei selectați inițial sau acceptarea unui alt ofertant decât cel acceptat inițial sau ar fi atras alți participanți la procedura de achiziție; (b) modificarea schimbă balanța economică a contractului sau a acordului‑cadru în favoarea contractantului într‑un mod care nu a fost prevăzut în contractul sau acordul‑cadru inițial; (c) modificarea extinde domeniul de aplicare al contractului sau al acordului‑cadru în mod considerabil; (d) un nou contractant îl înlocuiește pe cel căruia autoritatea contractantă i‑a atribuit inițial contractul, în alte cazuri decât cele prevăzute la alineatul (1) litera (d). (5) Pentru alte modificări ale dispozițiilor unui contract de achiziții publice sau ale unui acord‑cadru în cursul perioadei sale de valabilitate decât cele prevăzute la alineatele (1) și (2), este necesară o nouă procedură de achiziții în conformitate cu prezenta directivă.”

Articolul 2 din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (JO 2011, L 48, p. 1) definește la punctele 1 și 2 noțiunile de „tranzacții comerciale” și de „autoritate publică” în sensul acestei directive.

Potrivit articolului 4 din directiva menționată: „(1) Statele membre se asigură că, în tranzacțiile comerciale în care debitorul este o autoritate publică, creditorul este îndreptățit, la expirarea termenului menționat la alineatele (3), (4) sau (6), să perceapă dobândă legală pentru efectuarea cu întârziere a plăților, fără a fi necesară o notificare, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: (a) creditorul și‑a îndeplinit obligațiile contractuale și legale; și (b) creditorul nu a primit suma datorată la scadență, cu excepția cazului în care debitorul nu este responsabil de întârziere. […] (3) Statele membre garantează că în tranzacțiile comerciale în care debitorul este o autoritate publică: (a) termenul de plată nu depășește vreunul dintre următoarele termene: (i) 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată; […] (iv) 30 de zile calendaristice de la data recepției sau a verificării, dacă prin lege sau prin contract este prevăzută o procedură de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea contractuală a bunurilor sau serviciilor, și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată anterior sau la data în care are loc această recepție sau verificare; […]”

Articolul 365 din Bundesvergabegesetz 2018 (Legea federală din 2018 privind achizițiile publice) din 20 august 2018 (BGBl. I, 65/2018) (denumită în continuare „BVergG 2018”), intitulat „Modificări ale contractelor în curs”, prevede: „1) Modificările substanțiale ale contractelor și ale acordurilor‑cadru în timpul perioadei lor de valabilitate sunt permise numai după desfășurarea în prealabil a unei noi proceduri de achiziții. Modificarea unui contract sau a unui acord‑cadru este substanțială atunci când, prin această modificare, contractul sau acordul‑cadru prezintă caracteristici care diferă în mod substanțial de cele ale documentului inițial. 2) În orice caz, fără a aduce atingere alineatului 3), o modificare este considerată substanțială atunci când este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții: 1. aceasta introduce condiții care, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială de achiziții publice, (a) ar fi permis admiterea altor candidați decât cei selectați inițial sau (b) ar fi permis acceptarea unei oferte diferite de cea acceptată inițial; sau (c) ar fi atras mai mulți participanți la procedura de achiziții publice sau 2. modificarea schimbă balanța economică a contractului sau a acordului‑cadru în favoarea contractantului într‑un mod care nu a fost prevăzut în contractul sau acordul‑cadru inițial; 3. modificarea extinde domeniul de aplicare al contractului sau al acordului‑cadru în mod considerabil; […] 3) Următoarele modificări ale contractelor și ale acordurilor‑cadru nu sunt considerate substanțiale: 1. Modificările valorii contractului, cu condiția ca valoarea acestora să fie mai mică decât următoarele valori: (a) pragurile relevante menționate la articolul 12 alineatul (1) sau la articolul 185 alineatul (1), după caz; și (b) 10 % din valoarea contractului inițial pentru contractele de achiziții de servicii sau de produse și 15 % din valoarea contractului inițial pentru contractele de achiziții de lucrări. Modificarea nu poate aduce atingere caracterului general al contractului sau al acordului‑cadru. În cazul în care se efectuează mai multe modificări succesive, evaluarea se face pe baza valorii nete cumulate a acestora. 2. Modificările care, indiferent de valoarea lor, au fost prevăzute în documentele inițiale ale achiziției sub forma unor clauze de revizuire clare, precise și lipsite de ambiguitate. Aceste clauze indică domeniul de aplicare și natura eventualelor modificări sau opțiuni, precum și condițiile în care acestea pot fi utilizate; acestea nu permit modificări sau opțiuni care ar schimba caracterul general al contractului sau al acordului‑cadru. […] 4. Modificările care, indiferent de valoarea lor, nu sunt substanțiale în sensul alineatelor (1) și (2). 5. Prestațiile adiționale din partea contractantului principal care au devenit necesare și nu au fost incluse în procedura de achiziții publice inițială, iar schimbarea contractantului: (a) nu este posibilă din motive economice sau tehnice și (b) ar cauza autorității contractante inconveniente substanțiale sau creșterea semnificativă a costurilor. 6. Atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare: (a) necesitatea modificării a survenit în urma unor circumstanțe pe care o autoritate contractantă care acționează cu diligență nu ar fi putut să le prevadă; (b) modificarea nu aduce atingere caracterului general al contractului; În cazul contractelor și acordurilor‑cadru care au fost încheiate în urma unei proceduri conforme cu dispozițiile părții a doua din prezenta lege federală, valoarea totală a prestațiilor suplimentare, în cazurile menționate la punctul 5 sau 6, nu poate depăși 50 % din valoarea contractului inițial. În cazul în care se efectuează mai multe modificări succesive, această limitare se aplică valorii fiecărei modificări în parte. Astfel de modificări succesive nu se efectuează în scopul eludării aplicării prezentei legi federale; […] (5) Pentru calcularea cuantumului contractului menționat la alineatul (3) punctele 1, 5 și 6 sau a valorii sale, cuantumul actualizat sau valoarea actualizată este valoarea de referință în cazul în care contractul include o clauză de indexare. Pentru calcularea cuantumului actualizat al contractului sau a valorii sale actualizate, rata medie a inflației în Austria este valoarea de referință în cazul în care contractul nu include o clauză de indexare.”

Potrivit articolului 382 din BVergG 2018: „Prezenta lege federală transpune sau ia în considerare următoarele acte juridice ale Uniunii [Europene]: […] 16. Directiva 2014/24/UE […] […]”

Orașul Salzburg (Austria) dispune de un campus școlar pe care se află o clădire compusă din două părți legate între ele (denumită în continuare „clădirea”). Acest campus școlar adăpostește mai multe instituții de învățământ, printre care Handelsakademie I (Școala de comerț I) și Handelsakademie II (Școala de comerț II), care sunt instalate în părți diferite ale clădirii, denumite partea I și, respectiv, partea II din aceasta în decizia de trimitere.

În cadrul diverselor măsuri de reabilitare pe campusul școlar menționat, BIG, o autoritate contractantă în sensul BVergG 2018, a desfășurat o procedură de cerere de ofertă deschisă pentru executarea unor lucrări de instalații electrice în principal pentru partea II a clădirii. La finalul acestei proceduri, un contract de lucrări de instalații electrice cu o valoare estimată de 675107,03 euro pentru partea II a clădirii a fost atribuit societății Fiegl la 3 august 2022 (denumit în continuare „contractul inițial”). S‑a convenit ca perioada de executare a prestațiilor comandate să fie cuprinsă între 3 august 2022 și 31 august 2023.

Cu toate acestea, la 11 iulie 2022, cu mai puțin de o lună înainte de încheierea acestui contract, a izbucnit un incendiu în partea I a clădirii, provocând daune considerabile. S‑a dovedit astfel necesar, ca urmare a pagubelor cauzate de acest incendiu, să se revizuiască, în cursul anului școlar 2022/2023, concepția spațială și funcțională a campusului școlar. Această revizuire a avut drept consecință faptul că prestațiile comandate Fiegl nu au fost executate în modul prevăzut inițial în contractul menționat.

În special, deși au fost realizate lucrări de instalații electrice la etajele al doilea și al treilea din partea II a clădirii, conform contractului inițial, nu au fost efectuate lucrări de instalații electrice la subsol, la parter, la etajul întâi și în partea aripii de legătură dintre părțile I și II ale clădirii. Într‑adevăr, aceste prestări au fost anulate de BIG în luna mai 2023, ceea ce a redus volumul acestui contract cu aproximativ două treimi din valoarea sa.

După anularea respectivelor lucrări, Fiegl a prezentat o cerere de despăgubire pentru prejudiciile pe care le‑ar fi suferit ca urmare a reducerii volumului contractului, cerere pe care BIG a refuzat să o accepte.

Cu toate acestea, în urma finalizării, în termenele prevăzute, a lucrărilor care nu au fost anulate în partea II a clădirii, BIG și Fiegl au purtat discuții la 7 septembrie 2023 și au convenit ca aceasta din urmă să renunțe la cererea sa de despăgubire și ca, în schimb, o parte din serviciile anulate care nu fuseseră executate să fie realizate în partea I a clădirii în 2024.

Astfel, la 13 decembrie 2023, Fiegl a prezentat o ofertă pentru lucrările menționate mai sus care urmau să fie realizate în partea I a clădirii.

La 15 decembrie 2023, Fiegl a prezentat factura finală pentru prestațiile furnizate și neanulate, în temeiul contractului inițial, și anume cele executate la etajele al doilea și al treilea din partea II a clădirii.

În urma ofertei menționate la punctul 20 din prezenta hotărâre, BIG a atribuit Fiegl, la 22 decembrie 2023, un contract având ca obiect două prestații intitulate „iluminare[/]renovare funcțională” și, respectiv, „iluminare” în partea I a clădirii, cu o perioadă de executare cuprinsă între 15 ianuarie 2024 și 30 septembrie 2024 (denumit în continuare „noul contract”). Valoarea acestui contract se ridica la 264355,80 euro.

În plus, în vederea reparării daunelor cauzate de incendiul din 11 iulie 2022 în partea I a clădirii, BIG a lansat o procedură de licitație având ca obiect executarea unor lucrări de instalații electrice. În urma acestei proceduri de atribuire, contractul, al cărui obiect este distinct de cel al noului contract, a fost atribuit Strominator la 6 decembrie 2023.

La 9 iulie 2024, Strominator a solicitat, printr‑o acțiune în constatare, Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal, Austria), care este instanța de trimitere, să constate că atribuirea noului contract fără publicarea unei cereri de oferte în vederea încredințării către Fiegl a lucrărilor menționate la punctul 22 din prezenta hotărâre a fost ilegală din cauza unei încălcări a legislației austriece sau a dreptului Uniunii. Această nelegalitate ar fi afectat în special dreptul Strominator de a participa la o procedură de cerere de ofertă privind aceste lucrări.

În apărare, BIG a susținut în esență că atribuirea noului contract către Fiegl constituia o modificare licită a contractului inițial.

În cadrul litigiului aflat pe rolul instanței de trimitere, aceasta constată că noul contract ar fi fost încheiat într‑un moment în care perioada de executare convenită în cadrul contractului inițial se încheiase deja, deși prestațiile convenite și neanulate, pe baza acestui contract, fuseseră executate, iar factura finală fusese prezentată, dar nu fusese încă achitată de BIG.

Instanța de trimitere precizează că BVergG 2018 se aplică oricărei atribuiri de contracte de achiziții publice, indiferent de valoarea unui astfel de contract, inclusiv dacă aceasta este estimată la un cent. Astfel, articolul 365 din BVergG 2018, care transpune în dreptul austriac articolul 72 din Directiva 2014/24, se aplică modificării oricărui contract de achiziții publice în curs, indiferent dacă valoarea estimată a contractului în cauză depășește pragurile prevăzute la articolul 4 din directiva menționată.

Acestea fiind precizate, instanța menționată observă că Directiva 2014/24 nu precizează nici momentul în care un contract încetează să mai fie „în cursul perioadei sale de valabilitate”, în sensul articolului 72 din această directivă, nici, prin urmare, momentul până la care pot fi aduse modificări unui astfel de contract în conformitate cu această dispoziție, fără o nouă procedură de atribuire.

Or, pentru a stabili dacă noul contract putea modifica în mod legal contractul inițial, în sensul articolului 72 din Directiva 2014/24, fără ca o procedură de atribuire să trebuiască să fie respectată, este necesar să se definească perioada în care un contract de achiziții publice trebuie considerat ca fiind „în cursul perioadei sale de valabilitate”, în sensul articolului 72 alineatul (5) din această directivă.

Dacă ar trebui să se considere în primul rând că, la data atribuirii noului contract către Fiegl, contractul inițial era „în cursul perioadei sale de valabilitate”, în sensul articolului 72 din Directiva 2014/24, s‑ar ridica, în al doilea rând, problema dacă un eveniment precum un incendiu poate fi calificat drept împrejurare pe care o autoritate contractantă diligentă nu putea să o prevadă, în sensul alineatului (1) litera (c) punctul (i) al acestui articol. În acest caz, ar fi necesar, în al treilea rând, să se examineze condițiile în care o modificare a unui contract de achiziții publice trebuie considerată „necesară” ca urmare a unor circumstanțe imprevizibile.

În aceste condiții, Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal) a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Articolul 72 alineatul (5) din Directiva [2014/24] trebuie interpretat în sensul că modificarea unui contract de achiziții publice după expirarea perioadei convenite pentru executare, după executarea lucrărilor neanulate, precum și după întocmirea facturii finale de către contractant, însă anterior plății remunerației de către autoritatea contractantă, se consideră modificare a unui contract de achiziții publice «în cursul perioadei sale de valabilitate»? În cazul unui răspuns afirmativ: 2) Articolul 72 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Directiva 2014/24/UE trebuie interpretat în sensul că sunt circumstanțe pe care o autoritate contractantă care acționează cu diligență «nu ar fi putut să le prevadă» și circumstanțele externe care au survenit anterior încheierii contractului, dar ale căror efecte asupra contractului de achiziții publice au devenit aparente abia ulterior încheierii contractului? În cazul unui răspuns afirmativ: 3) Articolul 72 alineatul (1) litera (c) punctul (i) coroborat cu punctul (ii) din Directiva 2014/24/UE trebuie interpretat în sensul că «necesitatea» unei modificări a unui contract de achiziții publice ca urmare a unor circumstanțe pe care o autoritate contractantă care acționează cu diligență nu ar fi putut să le prevadă există și în situația în care modificarea este «oportună», însă nu «absolut necesară», atât timp cât nu se modifică caracterul general al contractului?”

În temeiul unei jurisprudențe constante, este de competența Curții înseși să examineze condițiile în care este sesizată de instanța națională în scopul de a‑și verifica propria competență (Hotărârea din 4 septembrie 2025, AW T,C‑225/22, EU:C:2025:649, punctul 29 și jurisprudența citată).

În această privință, din cererea de decizie preliminară reiese că valoarea noului contract este inferioară pragului de aplicabilitate a Directivei 2014/24, stabilit la 5382000 de euro la articolul 4 litera (a) din aceasta, în ceea ce privește contractele de achiziții publice de lucrări.

Cu toate acestea, după cum a arătat instanța de trimitere, potrivit unei jurisprudențe constante, atunci când o legislație națională se conformează, în mod direct și necondiționat, în ceea ce privește soluțiile pe care le prevede pentru situații care nu sunt acoperite de un act de drept al Uniunii, celor adoptate în acest act, există un interes cert al Uniunii ca dispozițiile preluate din actul respectiv să primească o interpretare uniformă. Aceasta permite astfel evitarea unor viitoare divergențe de interpretare și asigurarea unui tratament identic acestor situații și celor care intră în domeniul de aplicare al dispozițiilor menționate (a se vedea Hotărârea din 18 octombrie 1990, Dzodzi,C‑297/88 și C‑197/89, EU:C:1990:360, punctele 36 și 37, precum și Hotărârea din 24 octombrie 2024, Obshtina Pleven,C‑513/23, EU:C:2024:917, punctul 27).

În speță, astfel cum arată instanța de trimitere, articolul 365 din BVergG 2018, care transpune în dreptul intern articolul 72 din Directiva 2014/24, care face obiectul întrebărilor acestei instanțe, se aplică oricărui contract de achiziții publice, indiferent de valoarea unui asemenea contract.

În aceste condiții, valoarea noului contract nu împiedică Curtea să răspundă la întrebările preliminare.

Potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte instituite la articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate (a se vedea Hotărârea din 17 iulie 1997, Krüger,C‑334/95, EU:C:1997:378, punctele 22 și 23, precum și Hotărârea din 18 decembrie 2025, Lukoil Bulgaria și Lukoil Neftohim Burgas, C‑245/24, EU:C:2025:987, punctul 26).

În această privință, trebuie să se constate, în primul rând, că instanța de trimitere solicită interpretarea articolului 72 alineatul (5) din Directiva 2014/24 pentru a stabili dacă un contract de achiziții publice trebuie considerat ca fiind încă „în cursul perioadei sale de valabilitate” după expirarea perioadei de executare a lucrărilor prevăzute de acest contract, după ce prestația a fost furnizată integral de adjudecatar și după ce acesta a prezentat factura finală, dar înainte de plata acesteia de către autoritatea contractantă. Cu toate acestea, astfel cum arată în esență domnul avocat general la punctul 41 din concluzii, noțiunea de contract „în cursul perioadei sale de valabilitate” este utilizată și în alte alineate ale acestui articol, al cărui titlu „Modificarea contractului în cursul perioadei sale de valabilitate” indică, pe de altă parte, că ansamblul dispozițiilor articolului 72 menționat nu este aplicabil decât atunci când contractul este „în cursul perioadei sale de valabilitate”.

Astfel, articolul 72 alineatul (4) din Directiva 2014/24 prevede că modificarea unui contract „în cursul perioadei sale de valabilitate” este considerată substanțială în sensul articolului 72 alineatul (1) litera (e) din această directivă atunci când face ca respectivul contract să fie sensibil diferit de cel încheiat inițial.

În plus, deși, desigur, alineatele (1)-(3) ale articolului 72 din directiva menționată nu se referă în mod explicit la „contracte în cursul perioadei lor de valabilitate”, ele nu sunt totuși lipsite de legătură cu această noțiune. Astfel, potrivit articolului 72 alineatul (5) din aceeași directivă, este necesară, printre altele, o nouă procedură de achiziții pentru alte modificări ale contractelor de achiziții publice „în cursul perioadei sale de valabilitate” decât cele prevăzute la alineatele (1) și (2) ale acestui articol 72. Pe de altă parte, în măsura în care alineatul (3) al articolului 72 din Directiva 2014/24 se referă la alineatul (2) și la alineatul (1) literele (b) și (c) ale acestui articol 72, acesta privește de asemenea astfel de contracte.

În al doilea rând, din explicațiile date în ședința de audiere a pledoariilor de BIG reiese că, în cauza principală, lucrările care fuseseră executate de Fiegl în temeiul contractului inițial au fost recepționate definitiv de autoritatea contractantă înainte de emiterea, la 15 decembrie 2023, a facturii finale de către Fiegl.

În aceste condiții, trebuie să se considere că, prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 72 din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că un contract de achiziții publice poate fi considerat ca fiind „în cursul perioadei sale de valabilitate”, în sensul acestei dispoziții, atunci când adjudecatarul a executat integral prestațiile care trebuiau furnizate în temeiul contractului în cauză, autoritatea contractantă a recepționat definitiv aceste prestații, iar adjudecatarul a emis factura finală, chiar dacă această autoritate contractantă nu a achitat încă prețul indicat în aceasta.

Pentru a determina domeniul de aplicare al noțiunii „contract în cursul perioadei sale de valabilitate”, în sensul articolului 72 din Directiva 2014/24, trebuie să se țină seama nu numai de termenii acestei dispoziții, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 noiembrie 1983, Merck,292/82, EU:C:1983:335, punctul 12, și Hotărârea din 16 octombrie 2025, Polismyndigheten,C‑282/24, EU:C:2025:790, punctul 18).

În primul rând, în ceea ce privește termenii articolului 72 din Directiva 2014/24, este necesar să se constate că nici această dispoziție, nici vreo altă dispoziție din această directivă nu furnizează o definiție a noțiunii de „contract în cursul perioadei sale de valabilitate”. Nu este posibil nici să se deducă din modul de redactare a acestui articol 72 alte indicații de natură să răspundă la întrebarea dacă un contract poate fi considerat „în cursul perioadei sale de valabilitate” atât timp cât autoritatea contractantă nu a plătit prețul în schimbul prestației pe care adjudecatarul o furnizase integral în temeiul acestui contract și pe care această autoritate contractantă o recepționase definitiv sau dacă, invers, un astfel de contract încetează să fie „în cursul perioadei sale de valabilitate” în urma primirii definitive a acestei prestații de către autoritatea contractantă menționată și a emiterii de către adjudecatar a facturii finale, neplata de către aceeași autoritate contractantă fiind, în această ipoteză, lipsită de relevanță.

În al doilea rând, în ceea ce privește contextul în care se înscrie articolul 72 din Directiva 2014/24, ar fi, desigur, posibil să se considere, în temeiul primei teze a articolului 2 alineatul (1) punctul 5 din această directivă, potrivit căreia contractele de achiziții publice sunt „contracte cu titlu oneros”, că, atât timp cât nu au fost executate obligațiile reciproce rezultate dintr‑un astfel de contract, și anume nu numai furnizarea prestațiilor care revin adjudecatarului, ci și plata prețului care trebuie plătit în schimbul acestor prestații, contractul respectiv trebuie considerat ca fiind „în cursul perioadei sale de valabilitate”.

Cu toate acestea, astfel cum observă instanța de trimitere, coroborat cu considerentul (107) al Directivei 2014/24, care se referă la contracte „pe perioada executării”, articolul 72 din aceasta se înțelege în sensul că subordonează posibilitatea de modificare a unui contract fără o nouă procedură de atribuire condiției ca acesta să fie tocmai „pe perioada executării”.

Or, termenul „executare” face trimitere, astfel cum reiese din alte dispoziții ale acestei directive, la realizarea prestațiilor care revin adjudecatarului, iar nu la obligația de plată care revine autorității contractante. Astfel, a doua teză a articolului 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24 face referire la „execuția de lucrări”. În plus, articolul 70 din această directivă prevede că autoritățile contractante pot stabili condiții speciale privind executarea unui contract, cu condiția ca acestea să fie legate, potrivit articolului 67 alineatul (3) din directiva menționată, de lucrările, produsele sau serviciile care urmează să fie furnizate. Din aceeași perspectivă, articolul 58 alineatul (4) primul paragraf din aceeași directivă prevede că autoritățile contractante pot impune condiții care să garanteze că operatorii economici dispun de resursele umane și tehnice, precum și de experiența necesară pentru a „executa” contractul la un nivel de calitate corespunzător.

Dintr‑o astfel de interpretare rezultă că un contract nu poate fi considerat ca fiind „în cursul perioadei sale de valabilitate”, în sensul articolului 72 din Directiva 2014/24, decât în măsura în care prestațiile care revin, în temeiul acestui contract, adjudecatarului nu au fost executate integral. Prin urmare, o modificare a contractului menționat, în condițiile prevăzute de această dispoziție, nu este posibilă decât până la executarea integrală a prestațiilor acestui ofertant câștigător, neefectuarea plății de către autoritatea contractantă fiind, pe acest temei, lipsită de relevanță.

O asemenea interpretare este confirmată, în al treilea rând, de obiectivele urmărite de această dispoziție. Astfel, din jurisprudența Curții rezultă că prin încadrarea condițiilor în care contractele de achiziții publice în cursul perioadei lor de valabilitate pot fi modificate fără o nouă procedură de achiziții publice, articolul 72 din această directivă urmărește să asigure respectarea principiilor egalității de tratament și transparenței, introducând totodată o anumită flexibilitate în aplicarea normelor care reglementează contractele de achiziții publice, pentru a permite autorităților contractante să răspundă în mod pragmatic situațiilor cu care se confruntă în cursul executării contractelor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 octombrie 2025, Polismyndigheten,C‑282/24, EU:C:2025:790, punctul 38 și jurisprudența citată).

Cu toate acestea, trebuie amintit că, în măsura în care articolul 72 menționat introduce derogări de la aceste principii, acesta trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 octombrie 2025, Polismyndigheten,C‑282/24, EU:C:2025:790, punctul 25 și jurisprudența citată).

Or, atunci când prestațiile ofertantului câștigător au fost recepționate definitiv de autoritatea contractantă, iar factura finală a fost prezentată, nu mai este necesar să se recunoască o marjă de manevră acesteia din urmă în aplicarea normelor care reglementează contractele de achiziții publice, din moment ce este exclus ca aceasta să se confrunte, cu ocazia executării contractului în cauză, cu situații care ar necesita să fie luate în considerare prin intermediul unei modificări a contractului.

Aceasta este, așadar, tocmai premisa pe care se întemeiază diferitele dispoziții ale articolului 72 din Directiva 2014/24.

Pe de altă parte, a admite că autoritatea contractantă poate modifica un contract de achiziții publice fără a iniția o nouă procedură de atribuire a contractului atât timp cât nu plătește prețul în schimbul prestațiilor executate de adjudecatar, chiar dacă aceste prestații au fost recepționate definitiv și factura finală a fost prezentată, ar însemna să se permită autorității contractante să prelungească în mod discreționar perioada în care se poate aplica o dispoziție derogatorie, și anume articolul 72 din Directiva 2014/24. Or, o asemenea interpretare ar fi contrară interpretării stricte al cărei obiect trebuie să îl facă această dispoziție, astfel cum s‑a amintit la punctul 50 din prezenta hotărâre.

Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de argumentul, invocat de guvernele austriac și francez, potrivit căruia articolul 4 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2011/7 coroborat cu articolul 2 punctele 1 și 2 din această directivă se opune ca autoritățile contractante să efectueze plăți tardive, plăți care sunt condiționate de un termen de 30 de zile calendaristice de la primirea unei facturi, în caz contrar trebuind să plătească la expirarea acesteia dobânzi legale în temeiul articolului 4 alineatul (1) din directiva menționată.

Astfel, după cum a arătat domnul avocat general în esență la punctele 83 și 84 din concluzii, un asemenea termen de plată se impune pentru motivul că contractul încetează să mai fie „în cursul perioadei sale de valabilitate” odată ce, întrucât prestațiile care revin adjudecatarului au fost executate de acesta, acestea au fost recepționate definitiv de autoritatea contractantă, iar factura finală a fost prezentată de acest ofertant câștigător.

Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 72 din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că un contract de achiziții publice nu poate fi considerat ca fiind „în cursul perioadei sale de valabilitate”, în sensul acestei dispoziții, atunci când adjudecatarul a executat integral prestațiile care trebuiau furnizate în temeiul contractului în cauză, autoritatea contractantă a recepționat definitiv aceste prestații, iar adjudecatarul a emis factura finală, chiar dacă această autoritate contractantă nu a achitat încă prețul indicat în aceasta.

Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua și la a treia întrebare, care au fost adresate numai în ipoteza în care Curtea ar fi răspuns afirmativ la prima întrebare.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)

4 iunie 2026 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Directiva 2014/24

Directiva 2011/7/UE

Dreptul austriac

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la competența Curții

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua și la a treia întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată