Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 iunie 2026.#MH și Costa Crociere SpA împotriva Costa Crociere SpA ș.a.#Trimitere preliminară – Transport – Regulamentul (CE) nr. 392/2009 – Răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare – Articolul 2 – Domeniu de aplicare – Articolul 3 – Răspunderea și asigurarea – Articolul 7 – Informarea pasagerilor – Convenția de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor – Articolul 3 – Răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager – Articolele 6 și 7 – Limitele răspunderii – Directiva 90/314/CEE – Pachete de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite – Articolul 5 – Răspunderea organizatorului de călătorii pentru buna executare a pachetului de servicii – Croazieră – Daună corporală suferită de un călător la bordul navei – Limite ale despăgubirii conform convențiilor internaționale.#Cauza C-629/24.

Cauza C‑629/24

împotriva

Costa Crociere SpA ș.a.

[cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation (Franța)]

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 iunie 2026

„Trimitere preliminară – Transport – Regulamentul (CE) nr. 392/2009 – Răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare – Articolul 2 – Domeniu de aplicare – Articolul 3 – Răspunderea și asigurarea – Articolul 7 – Informarea pasagerilor – Convenția de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor – Articolul 3 – Răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager – Articolele 6 și 7 – Limitele răspunderii – Directiva 90/314/CEE – Pachete de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite – Articolul 5 – Răspunderea organizatorului de călătorii pentru buna executare a pachetului de servicii – Croazieră – Daună corporală suferită de un călător la bordul navei – Limite ale despăgubirii conform convențiilor internaționale”

Apropierea legislațiilor – Pachete de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite – Directiva 90/314 – Răspunderea organizatorului și/sau a detailistului față de consumator – Obligația de reparare a daunelor care rezultă din neexecutarea sau din executarea defectuoasă a contractului – Croazieră care prezintă caracteristicile unui pachet de servicii turistice – Regimul de răspundere aplicabil – Daună corporală suferită în cursul transportului pe mare, în sensul Convenției de la Atena, de un pasager la bordul unei nave de croazieră – Regimul de răspundere a transportatorului maritim, în temeiul Regulamentului nr. 392/2009 – Aplicare

[Regulamentul nr. 392/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 1 alin. (1), art. 2, art. 3 alin. (1), art. 7 și art. 12 al doilea paragraf și anexa I, și Regulamentul nr. 1177/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 lit. (t); Directiva 90/314 a Consiliului, al nouăsprezecelea considerent și art. 1, art. 2 pct. 1) și art. 5 alin. (1) și (2) primul și al treilea paragraf]

(a se vedea punctele 44-49, 55-61 și 63-70 și dispozitivul)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța), Curtea decide că, atunci când o croazieră prezintă caracteristicile unui pachet turistic, acțiunile în răspundere referitoare la o daună corporală cauzată în cursul transportului pe mare unui pasager care se află la bordul navei de croazieră sunt reglementate de regimul de răspundere a operatorului de transport maritim care efectuează croaziera cu această navă, prevăzut de Regulamentul nr. 392/2009 ( 1 ).

În speță, pasageri care au suferit daune corporale în cursul transportului la bordul unei nave de croazieră au introdus o acțiune împotriva transportatorului maritim, operator al navei, precum și împotriva agenției de voiaj. Această croazieră prezenta caracteristicile unui pachet de servicii turistice. În acest context, instanța de trimitere solicită Curții să stabilească dacă astfel de prejudicii fac obiectul regimului răspunderii pentru pachetele de servicii turistice rezultat din Directiva 90/314 ( 2 ), invocat de acești pasageri, sau al celui pentru transportul maritim reglementat de Regulamentul nr. 392/2009, invocat de transportatorul maritim, operator al navei.

Aprecierea Curții

Mai întâi, Curtea arată că Directiva 90/314 instituie un regim obligatoriu de răspundere contractuală a organizatorilor de pachete de servicii pentru călătorie față de consumatorii care au încheiat cu aceștia un contract privind astfel de călătorii. În acest sens, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru ca organizatorul și/sau detailistul să răspundă față de consumator pentru buna executare a obligațiilor care decurg din acest contract, indiferent dacă acestea vor fi executate de ei înșiși sau de alți furnizori de servicii, precum și pentru daunele rezultate din neexecutarea sau din executarea defectuoasă a contractului. Această răspundere nu este însă nelimitată. Astfel, organizatorul și/sau detailistul nu sunt răspunzători pentru încălcări în executarea contractului dacă acestea sunt imputabile consumatorului sau sunt imputabile unui terț străin și au un caracter imprevizibil sau inevitabil sau se datorează unui caz de forță majoră sau unui eveniment imprevizibil sau inevitabil pentru organizator. În plus, statele membre pot prevedea ca despăgubirea consumatorului să fie limitată conform convențiilor internaționale care reglementează aceste prestații, în special Convenția de la Atena ( 3 ).

În timp ce Directiva 90/314 nu prevede decât o posibilitate a statelor membre de a limita această despăgubire, limitele răspunderii transportatorului prevăzute de Convenția de la Atena sunt, în schimb, obligatorii pentru toate statele membre începând cu 31 decembrie 2012. Astfel, începând cu această dată, Regulamentul nr. 392/2009 stabilește un regim de răspundere a Uniunii pentru transportul de pasageri pe mare întemeiat pe dispozițiile relevante ale Convenției de la Atena, care figurează în anexa la acest regulament.

Or, având în vedere că un transportator maritim este furnizorul de servicii al unui organizator al unei croaziere vândute ca pachet de servicii turistice, acest organizator, răspunzător față de consumator în cazul neexecutării sau al executării defectuoase a transportului pe mare de către acest transportator, trebuie de asemenea să poată beneficia de limitările despăgubirii de care beneficiază transportatorul, prevăzute de Convenția de la Atena atunci când ea se aplică unui astfel de transport. Prin urmare, cel târziu la 31 decembrie 2012, statele membre nu mai dispun de posibilitatea de a limita răspunderea organizatorului pentru transportul pe mare de pasageri, ci sunt obligate să limiteze răspunderea organizatorului, conform cu această convenție. Astfel, limitele răspunderii transportatorului maritim se aplică despăgubirii unui consumator de către organizator, ca urmare a daunelor cauzate de neexecutarea sau de executarea defectuoasă a unor servicii în cursul unei croaziere care a fost vândută acestui consumator sub forma unui pachet de servicii turistice.

În continuare, Curtea observă că regimul de răspundere a transportatorului prevăzut de Convenția de la Atena privește numai prejudiciul, în caz de deces al unui pasager sau vătămare corporală suferită de acesta, cauzat de incidente survenite în cursul transportului. Acesta din urmă este perioada în care pasagerul și/sau bagajele sale de cabină se află la bordul navei sau în curs de îmbarcare sau debarcare, sau este transportat pe apă de la țărm până la navă sau invers, în cazul în care costul acestei operațiuni este inclus în prețul biletului sau dacă ambarcațiunea folosită pentru acest transport auxiliar a fost pusă la dispoziția pasagerului de către transportator, cu excepția perioadei în care pasagerul se află într‑o gară sau terminal maritim, pe chei sau pe altă instalație portuară.

Prin urmare, orice cerere de despăgubire în caz de deces al unui pasager sau de vătămare corporală suferită de acesta în cursul transportului său pe mare face obiectul regimului de răspundere prevăzut de Convenția de la Atena. Pentru toate neexecutările sau executările defectuoase la bordul unei nave de croazieră, în cursul transportului, care au cauzat decesul sau vătămarea corporală a unui pasager, organizatorul poate invoca față de un pasager limitările răspunderii prevăzute de Convenția de la Atena, pe care le poate invoca transportatorul, fără să trebuiască să facă distincție între serviciile care țin de transport, de cazarea la bord sau de serviciile recreative la bord. Aceste limitări merg mai departe, în caz de deces sau de vătămare corporală, de cele prevăzute de Directiva 90/314.

În sfârșit, Curtea precizează că consumatorul care a cumpărat un pachet de servicii turistice pentru a efectua o croazieră poate formula o acțiune în răspundere în temeiul Regulamentului nr. 392/2009 și al Convenției de la Atena, fie împotriva transportatorului care a asigurat efectiv transportul său pe mare, fie împotriva organizatorului croazierei. În cazul în care pasagerul care participă la o croazieră introduce o acțiune în răspundere împotriva organizatorului pachetului de servicii pentru călătorii, precum și o acțiune în răspundere împotriva transportatorului maritim, despăgubirea obținută în urma uneia dintre aceste acțiuni va trebui luată în considerare cu ocazia aprecierii despăgubirii solicitate în cadrul celeilalte acțiuni pentru a se evita ca pasagerul să obțină o despăgubire mai mare decât prejudiciul suferit.

( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 392/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare (JO 2009, L 31, p. 24).

( 2 ) Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite (JO 1990, L 158, p. 59, Ediție specială, 13/vol. 9, p. 248).

( 3 ) Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, semnată la 13 decembrie 1974, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 2002 (denumită în continuare „Convenția de la Atena”).